26 iulie – Pomenirea martirului Constantin Oprişan

Costantin Oprişan ( 1921 – 1958 )

costache+oprisan
Constantin Oprişan, cunoscut şi sub numele de „Costache”, este unul dintre nenumăraţii sfinţi ai închisorilor. Născut în ziua de 16 martie 1921, în localitatea băcăoană Onceşti, şi trecut la cele veşnice în ziua de 26 iulie 1958, mărturisitorul Constantin Oprişan a pătimit neînchipuit de mult în închisorile din Buchenwald, Rostok, Piteşti, Gherla, Târgu Ocna, Văcăreşti şi Jilava.
A fost legionar, refugiat în Germania dupa 1941. Tânăr, de o inteligenţă nemaipomenită şi o capacitate intelectuală rar întâlnită! Audiază în Germania cursuri ale profesorului de filsofie Martin Heidegger. Este internat de nazişti în lagărul de la Buchenwald. Se antrenează pentru a fi paraşutat în România ocupată de bolşevici. Revine în ţară pe jos pentru a prelua şefia Frăţiilor de cruce şi a reorganiza Mişcarea Legionară. Se înscrie la facultatea de litere şi filosofie din Cluj unde îi are profesori pe L. Blaga, Stefan Bezdechi şi D. D. Roşca.
Este arestat de comunişti şi condamnat la 25 de ani muncă silnică.
Intră în iadul de la Piteşti şi este cel mai chinuit om de acolo timp de 3 ani. Moare în fortul nr 13 de la Jilava în iulie 1958, probabil 26 iulie, în STARE DE SFINŢENIE!
Cel mai impresionant lucru, încă de la începutul încarcerării mele, a fost coeziunea noastră. Personal m-am atașat de frații mei de suferință – și nu doar de legionari – adică de cei ce s-au opus comunismului. Mulți din cei care erau acolo în închisoare parcă erau niște îngeri. Cel care m-a impresionat cel mai mult a fost Constantin Oprișan. Am stat un an de zile în aceeași celulă. Era un om de o complexitate extraordinară, ce stăpânea varii domenii, de la muzică, artă, până la matematică și filosofie. Din fire era foarte afectuos, trăind totul la maximum. A fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bătaie pentru fiecare tânăr legionar, cu un eroism de durată, neegalat. (…)Oprișan era legionar vechi. Înainte de 1940, în perioada guvernării legionare, avusese o funcție administrativă, iar după lovitura de stat a lui Antonescu din ianuarie 1941 plecase în Germania unde fusese internat în lagărul de exterminare de la Buchenwald. Întors în țară în 1945, primise funcția de șef al F.D.C. pe țară. Pe lângă faptul că Oprișan era unul dintre șefii cu mare răspundere, inteligența îl plasa cam în vârful piramidei intelectuale românești.Cu pregătirea lui filosofică și geniul lui de poet îi impresiona enorm pe cei din jur. Era fiu de răzeș, din județul Tecuci. Se înscrisese la Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj, unde îi uimise pe profesorii lui. Datorită vastelor sale cunoștințe, acumulate în timpul șederii în Germania, nu rareori prelegerile lui le înlocuiau pe cele ale profesorului, bineînțeles cu îngăduința admirativă a aceluia. Cât am stat cu el, am avut parte de cele mai elevate preocupări intelectuale.La 30 de ani, Oprișan era de invidiat. Era, ca Pascal, un matematician strălucit și un gânditor și logician de temut. Pentru ca timpul să treacă cu folos, l-am rugat să ne țină un curs de istoria filozofiei. Expunerile lui nu erau făcute ex cathedra, ci de la suflet la suflet și atât de plăcute și atrăgătoare încât, opt ore pe zi, parcă uitam de foame și de lumea de afară. Cele 11 luni, cât am stat cu Oprișan în celulă, au fost pentru mine lunile cele mai plăcute din închisoare. Am fost legat de Oprișan pentru că, din cauza unei turnătorii ordinare, am intrat și eu odată cu el în iadul demascărilor de la Pitești. Am auzit apoi că a sfârșit, ca martir, undeva într-un ”secret” al închisorii Jilava. Oprișan, pe lângă filozof, era și poet. Parte din poezia lui a fost memorată și scoasă din închisoare.(Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaștina disperării, ediția a doua, Editura Scara, București, 2001, pag. 102). 

„Era ca un sfânt; nu vorbea mult. Dar fiecare cuvânt care ieşea din gura lui era un cuvânt sfânt – numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai despre iertare. Işi rostea rugăciunile şi, auzindu-l cum le spune, ştiind cât de mult suferea, eram profund impresionaţi… Vorbea despre credinţă, despre dragoste, despre rugăciune. Se ruga tot timpul…” Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa (in The Ortodox Word, Saint Herman Brotherhood Press, Platina, CA, 1997)

„Constantin (Costache) Oprişan – bărbat trecut de 30 de ani. Şeful Frăţiilor de Cruce pe ţară. Om de un caracter şi o cultură impresionantă. La Piteşti, Ţurcanu i-a pregătit cele mai groaznice torturi, distrugându-l fizic şi umilindu-l mai jos decât pământul. Spatele lui, de la ceafă până la călcâie, era numai cicatrice lângă cicatrice. Carnea toată i-a fost ruptă în fâşii. A reuşit Ţurcanu să-l „disciplineze” în sensul de a-i executa ordinele, dar n-a reuşit să-i întoarcă conştiinţa spre a-l face comunist convins, aşa cum i-a făcut pe alţii. Era prea puternic acest Costache Oprişan. În celulă [la Jilava n.n.] era singurul care avea dreptul să stea întins pe pat. Era bolnav de tubercloză în ultima fază.”(Octavian Voinea – Masacrarea studenţimii române, de Gheorghe Andreica)

„Era într-o stare fizică atât de proastă pentru că fusese torturat în Piteşti vreme de trei ani. L-au bătut peste piept, peste spate până i-au distrus plămânii. Dar el se ruga toată ziua. El niciodată nu a spus ceva rău împotriva celor care l-au torturat, ci ne vorbea despre Iisus Hristos.”(Pr. Gheorge Calciu – Taina Dragostei, martirii neamului românesc)

„- Cum a fost după moartea lui?

În momentul când Costache Oprișan a murit, parcă s-a frânt ceva în noi și câteva luni am fost dezorientați. Eram eu, Marcel Petrișor și Iosif Iosif . Am simțit că suntem precum copiii mici părăsiți de tată. Dar ne dăduse destul Costache Oprișan ca să ne putem rezidi singuri în duh după plecarea lui. Și am supraviețuit datorită faptului că am fost uniți, că dincolo de micile neînțelegeri, n-am avut conflicte majore. De atunci l-am chemat de multe ori pe Costache Oprișan să-mi dea un semn. Nu mi-a dat niciun semn, dar ne-a spus înainte de a muri că dacă Dumnezeu îl va asculta, se va ruga pentru noi și vom scăpa cu toții. A spus că vom scăpa cu toții, noi, cei trei. Și așa s-a întâmplat!

– Simțiți și astăzi rugăciunea lui pentru sfinția voastră?

Sigur, și în duh suntem împreună tot timpul. Îi cer mereu să se roage pentru noi.”

(Pr. Gheorghe Calciu – Viața părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale și ale altora, Editura Christiana, București, 2007, pag. 60-66)

Deşi părintele Gheorghe Calciu, întrebat fiind despre data trecerii la Domnul a lui Constatin Oprişan, spune ca ar fi fost undeva prin iunie 1958, se pare ca data reală a morţii este 26 iulie 1958.

Sfinte mucenice Constantin, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Anunțuri

4 gânduri despre „26 iulie – Pomenirea martirului Constantin Oprişan

  1. AUTOPORTRET
    Priviţi-mă, sunt iadul, mă reîntorc în soare!
    Priviţi-mă, prieteni, cu inima înfrîntă,
    Acoperiţi-mi trupul cu degete uşoare
    Şi, drept prinos, luaţi-mi cenuşa asta sfîntă.

    În ea s-a stins un înger cu aripi de lumină,
    Mai arde suferinţa în carnea mea de zgură,
    Ce-a mai rămas din mine e-o drojdie, jivină
    Negrită de păcate şi arsă de tortură.

    Cu sufletele voastre, mai albe decît crinii,
    Păcatul voi mi-l şterge-ţi, ocara şi durerea,
    Şi-n aurul iubirii,îmbrăţişîndu-şi spinii,
    Mă rechemaţi la viaţă,etern ca Învierea.
    Constantin Oprişan

    Apreciază

  2. Pingback: Pagina nu a fost găsită | Saccsiv's Weblog

  3. Pingback: ARTICOLE BLOGURI ORTODOXE (26.07.2013) | Saccsiv's Weblog

  4. Pingback: Să nu-l uităm pe CONSTANTIN OPRIȘAN, sfântul de la Jilava – 26 iulie – Daniel Vla – Ortodoxie, Țară, Românism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s