Un savant german confirmă: tăblitele de la Tărtăria reprezintă cea mai veche scriere din lume

HARALD HAARMANN, expert mondial în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluția limbii și istoria religiilor, autor a 40 de cărți traduse în diverse limbi de circulație internațională, editor și co-editor a 20 de antologii: „Tăblițele de la Tărtăria au o vechime de peste 7.500 de ani. Pe vremea aceea, sumerienii nici nu știau că vor deveni sumerieni’”.

În 1961, în localitatea Tărtăria din judeţul Alba, arheologul român Nicolae Vlasa făcea o descoperire epocală, recunoscută de străini, dar negată de unii istorici din România. E vorba de trei plăcuţe de lut ars, inscripţionate cu o scriere pictografică asemănătoare cu cea sumeriană, dar mult mai veche. Istoricii români s-au aratat destul de sceptici în faţa acestei descoperiri, avansând teoria puerilă că plăcuţele au fost aduse în traistă de un negustor din Sumer!

În cartea sa de notorietate mondială, „La început a fost Sumerul”, V. Zamarowsky făcea următoarea observație: „Potrivit opiniei generale, sumerienii au venit în Sumer aproximativ pe la jumătatea mileniului IV… În general, există o concordanţă de opinii privind faptul că sumerienii au venit din ţinuturi muntoase. Potrivit religiei pe care şi-au adus-o din ţara de origine, zeii lor sălăşluiau în vârful munţilor, iar dacă în noua lor ţară nu au găsit munţi, ei au ridicat zeilor temple în formă de munţi artificiali – ziguratele”.

În continuarea acestei idei, istoricul rus N. Jirov declara, în revista Znanie Sila (1971), că sumerienii au migrat din zona peninsulei balcanice. Sumerienii au migrat cu tot cu calendar. Dar, pentru că acesta nu se mai potrivea la mărimea zilelor şi nopţilor de pe latitudinea lor, l-au schimbat. Acelaşi argument a fost folosit şi de astronomul polonez Ludwig Zaidler în cartea„Istoria ceasurilor”, pentru a demonstra migraţia sumeriană din zona carpatică. N. Jirov mai sublinia faptul că limba sumeriană era total diferită de cele ale vecinilor semiţi, iar scrierile lor plasau originea strămoşilor într-o ţară montană sau submontană. Datările cu carbon radioactiv, realizate de savantul american Marija Gimbutas (care stabiliseră că tăbliţele carpatice sunt mai vechi cu peste un mileniu decât cele din Sumer), au fost confirmate în anul 1972 şi de academicianul bulgar Vladimir I.Georgiev.

Iată că recent, un mare savant german, Harald Haarmann, specialist în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluția limbii și istoria religiilor, autor a 40 de cărți traduse în diverse limbi de circulație internațională, editor și co-editor a 20 de antologii, face o declarație de mare importanță pentru noi, rezultat al cercetărilor sale. El spune că cea mai veche scriere din lume e cea de la Tărtăria – România și că Civilizația Danubiană este prima mare civilizație din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană (considerată încă leagănul civilizației).

Rezultatul cercetărilor sale sunt prezentate într-un film documentar numit „Civilizația Danubiană” (Danube Civilization). Fără îndoială că această perspectivă dată de un savant german premiat de instituțiile europene pentru contribuțiile sale științifice, membru al Centrului de Cercetare pentru Multiligvism de la Bruxelles, poate să răvășească tot ce se credea ca fiind deja bine stabilit în legătură cu istoria străveche a umanității.

Sursa: http://www.certitudinea.ro

Să ne reamintim: „Doină” de Mihai Eminescu

Doină

de Mihai Eminescu

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân’ la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân’ în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codrul – frate cu românul –
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă –
Sărac în ţară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii,
Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară –
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!

Cine ne-au adus jidanii,

Numai vază zi cu anii,

Ci să-i scoată ochii corbii

Să rămâie`n drum cu orbii!

Cine ne-au adus pe greci,

N`ar mai putrezi în veci!

Cine ne-au adus muscalii,

Prăpădi-l-ar focul jalei!

Să-l arză să-l dogorească,

Neamul să i-l prăpădească!

Cine ţine cu străinii

Mânca-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia

Şi neamul nemernicia!

Versurile cu altă culoare de la sfârşit, se pare că au fost cenzurate de cei ce au publicat poezia…

 

24 decembrie – ziua de naştere a strălucitului mucenic Daniil Sandu Tudor

Pr. Daniil Sandu Tudor

 

– Părinte Ioan, ați fost ucenicul Starețului Daniil de la Rarău. Povestiți-ne care e prima amintire pe care-o aveți cu Părintele Daniil?

– Prima amintire… când am mers prima dată în mănăstire la Rarău, când ne-am întâlnit prima dată. Nu știu dacă pot să folosesc cuvântul ”superb”… a fost ceva deosebit, care m-a impresionat foarte mult. Am văzut așa un bătrân, cu barbă albă – cum sunt și eu acum – într-o reverendă de doc, cu o pânzăcioară în spate și foarte multă dragoste sufletească, multă mărinimie…

M-a primit cu toată dragostea și mi-a dat primele instrucțiuni de conviețuire în mănăstire. Eu venisem de la Alba-Iulia, de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul; am stat acolo vreo șase luni, apoi m-am întors, am venit la Rarău. Mi-am adus aminte de munții ăștia frumoși, de aerul ăsta curat și de viața duhovnicească din părțile astea. Părintele Daniil Tudor era foarte vestit cam peste tot, și asta m-a atras și-am venit.

Când am ajus, am văzut tineri, toți cu metaniile în mână, toți ziceau: ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Foarte serioși, smeriți și plini de dragoste! Și am intrat și eu în ceata lor. Căutam să mă adaptez la condițiile duhovnicești ce se puneau în Schitul Rarău. Ieroschimonahul Daniil era prezent la slujbe, la cuvânt… La sala de mese se citea dintr-o carte și el făcea comentarii, vorbea despre viețile Sfinților, de răbdare, de virtuți duhovnicești. Tot timpul era cuvând duhovnicesc. Și m-a impresionat foarte mult ascultarea – care era de o jumătate de oră muncă, jumătate de oră rugăciune. Fiecare avea câte-o trăistuță pusă pe umeri de-a curmezișul și câte-o carte: ori Pateric, ori Prolog, ori Ceaslov, ori Psaltire. (…) Ieroschimonahul Daniil asta urmărea permanent, să se facă rugăciune neîntreruptă, ceea ce l-a tulburat pe satana din iad și a început prigoana asupra lui, până când a ajuns în închisoare și l-au schingiuit comuniștii. Și a ajuns Sfânt, mare mucenic Daniil…

– Ce ne puteți spune despre rânduiala din mănăstire de sub stăreția Părintelui Daniil?

– El era singurul preot și făcea Liturghia numai sâmbăta și Duminica. De fapt, atunci și mânca – numai o dată în zi. În rest, era toată rânduiala ce se cere în orice mănăstire, începând de la Miezonoptică, Utrenie, Ceasuri, Acatiste. (…) Masa era o dată în zi lunea, miercurea și vinerea, fără ulei, iar în rest de două ori. Era respectat programul ăsta.

– Cum vi-l amintiți pe Părintele Daniil, cum arăta?

– Avea un chip foarte frumos. Închipuiți-vă un om mai în vârstă, roșcovan la față și cu barbă albă și părul alb, cu plete pe lângă cap. Și, așa cum era el, sufletesc și duhovnicesc, permanent avea expresia unei bucurii lăuntrice – o bucurie care i se vedea în afară.

Starea sufletească a omului totdeauna se reflectă în afară. Și ortodoxia noastră arată că viața interioară se transpune în afară. (…)

– Cum era chilia părintelui Daniil?

– Chilia era simplă. Era masă, scaun, și plin de cărți – și raft de cărți, și pe masă cărți, și peste tot erau cărți. Tot timpul scria, tot timpul citea, tot timpul se ruga. Era omul care nu făcea pauză, era neîntrerupt în viața duhovnicească. Omul care s-a convertit ca Sfântul Apostol Pavel la credință, dintr-un om necredincios cum era – un fiu de boier, care avea pământ mult, vreo 300 de hectare, avea două blocuri cu 12 etaje în București, avea avion propriu… Un om care a studiat foarte mult, avea o capacitate intelectuală imensă. Nici nu găsesc cuvinte ca să pot exprima și nici nu știu exact capacitatea lui reală, pentru că era un om deosebit – nu avea adversar în orice discuție, în orice fel de convorbire, în orice manifestare religioasă… Nu avea atuncea Patriarhia atâtea cărți câte avea Daniil Tudor: vreo 6000 de volume – am auzit, nu le-a numărat nimeni. Avea și în București, avea și la Câmpulung, avea și la mănăstire, el știe pe unde mai avea cărți date ca oamenii să se folosească. Cunoștea vreo cinci limbi străine și citea toate cărțile, și era omul care se ocupa pentru cinstea și lauda lui Dumnezeu, permanent. Acesta era singurul lui scop…

Trimitea Partidul Comunist așa-ziși oameni de cultură să îl combată. Și, așa cum veneau ei la mănăstire, plecau schimbați! Discuțiile porneau social, politic și religios, și dogmatic, dar și național – și pe toți îi convertea. Pe toți! Nici unul nu s-a dus cum a venit. Ceea ce i-a enervat pe comuniști, și l-au arestat și l-au condamnat vreo douăzeci de ani, fără motiv penal. Și a făcut pușcărie, și la Aiud și-a sfârșit viața lui pământească și a ajuns în Ceruri – pentru că a fost cel mai persecutat dintre toți deținuții.

Era omul care n-a cedat absolut nimic în ceea ce privește credința. Comuniștii aveau tendința asta în închisori, mai ales la deținuții politici, să îi îndepărteze de Dumnezeu și de credință. Părintele Daniil nu a acceptat niciodată lucrul acesta, și a fost foarte dur în răspunsuri și peste tot, ceea ce i-a atras ura și dușmănia față de el. În fiecare zi scria de el că a luat bătaie. Și, când a venit Decretul pentru eliberarea deținuților politici, atunci l-au omorât. Așa a spus acolo comandantul: ”Daniil Tudor nu trebuie să scape, trebuie să-l omorâm!”. I-au scos dinții de viu din gură, l-au bătut până l-au lăsat jos la pământ – așa am auzit, că i-ar fi băgat un par în cap și, după aceea, Dumnezeu știe ce au făcut cu el… la groapa comună, sfinte moaște…

A mers la Sfântul Munte în pantaloni scurți

Despre viața lui nu prea stătea de vorbă cu nimeni, pentru că el citea în continuu și se ruga neîncetat. Când mergea la masă, noi mâncam, iar el asculta cuvântul ce se citea la masă și după aceea tâlcuia. El mânca numai sâmbăta și Duminica, o dată în zi. Nici nu se știe ce mânca și cu ce trăia…

Când a fost convertirea lui, s-a dus la Sfântul Munte Athos – dar a mers acolo ca turist, în pantaloni scurți, bărbierit, cu un rucsac în spate, cum erau pe atunci oamenii care erau libertini și care n-aveau nici un fel de gândire duhovnicească. Și, ajungând acolo, ca unul care era foarte studios și-l atrăgea literatura și cultura, a început să citească cărți, participând regulat la toate slujbele. Și s-a convertit… Când a plecat de acolo, a plecat cu Rugăciunea inimii deja primită de la Dumnezeu în dar. Și cu barbă. A stat vreo opt luni…

Și, când a venit în București, în societatea lui de elită unde conviețuia, râdeau de el toți, ziceau: ”Sandu Tudor a înnebunit, și-a lăsat barbă!”. Barba și-a lăsat-o că într-o noapte s-a hotărât! Stătea la slujba de priveghere de toată noaptea și vede că vine un schimnic bătrân la el, care se rezema într-o cârjă schimnicească. A vrut să-i zică ceva și s-a întors înapoi, a stat ce-a stat, iar a venit, iar a vrut să spună ceva, dar nu îndrăznea să vorbească – pentru că el deja era cunoscut ca om deosebit și cult. Și când a venit a treia oară, Daniil i-a zis: ”Părinte Evloghie, vii a treia oară! Dacă vrei să spui ceva, spune, nu te mai duce înapoi!”, iar părintele îi zice: ”Domnu’ Sandu Tudor, de ce dai barba la gunoi? Chipul lui Hristos, de ce-l dai la gunoi?”… Atunci el a stat toată noaptea și s-a gândit la cuvintele astea și la alte gândiri duhovnicești, și nu s-a mai bărbierit. Avea un chip frumos, dar și impunător. (…)

Părintele Daniil era ferm pentru credința ortodoxă

Acum este lucrul ăsta satanic, care caută să amestece lumina cu întunericul, dreapta credință ortodoxă cu ereziile – ei socotesc că fiecare erezie este o Biserică, sau un segment al Bisericii. (…) Părintele Daniil era ferm pentru credința creștină ortodoxă. Și, deși era fiu al Sihăstriei Neamțului – acolo s-a și educat, acolo a stat și în pustie, la Râpa lui Coroi, vreo trei ani de zile, mâncând o dată în săptămână ciuperci sau cartofi cruzi – a introdus rânduiala de la Muntele Athos. A venit după aceea la Mănăstirea Slatina și a făcut aceeași rânduială. De la Slatina au plecat vreo 30 de călugări la Putna și au pus rânduială și acolo – tot aceeași. Și de-aci la Schit, la Rarău.

Și era foarte drastic în ceea ce privește necurăția sufletească și trupească a viețuitorilor. Spovedania era obligatorie o dată în săptămână – și de câte ori era nevoie, și în fiecare zi. Trebuia să avem o hârtie, un carnețel și să ne scriem în fiecare zi păcatele, apoi mergeai și imediat îți făcea dezlegare. Făcea o spovedanie deosebită, era omul care te vedea și știa ce ai în tine, nu puteai să ocolești. Știa ce gândești.

Era un om deosebit. Aici este puterea Rugăciunii și harul Ortodoxiei. Și se fac și minuni. Am avut meningită cronică treizeci de ani și m-am ridicat fără doctor…

– Ne-ați povestit convertirea Părintelui Daniil… Dar cum s-a hotărât să intre în viața monahală?

– El făgăduise să meargă la mănăstire, dar, pentru că avea o fată și-un fecior1 studenți, s-a gândit să-și mărite întâi fata, și feciorul să termine facultatea – și după aceea să meargă el la mănăstire. Dar i-a luat foc avionul, la 2000 metri înălțime, și a căzut jos, bucăți. Și în clipa aceea, când se prăbușea, a spus: ”Doamne, dacă scap, plec la mănăstire!”. A căzut de la 2000 de metri înălțime, nici nu știe cum a făcut contact cu pământul, nici nu avea parașută, nu avea nimica – avionul s-a făcut praf, iar el n-a avut nimic! S-a ridicat și a plecat direct la Mănăstirea Antim. Nu s-a mai dus nici pe acasă, nimic! Și a stat în clopotniță la Mănăstirea Antim șapte ani, frate neîmbrăcat, și i-a învățat pe toți Rugăciunea lui Iisus. A fost de o smerenie totală și de un devotament religios neîntâlnit.

– CUm a fost arestarea Părintelui Daniil și viața sa în închisoare?

– Asta mai puțin știu… S-a nimerit când a fost de l-au arestat că eu nu eram în mănăstire. Au venit securiștii și au înconjurat mănăstirea, l-au legat și l-au dus, l-au arestat – și l-au judecat. Știu doar atât: că l-au întrebat de ce ai strâns atâția tineri în Munții Rarău și nu i-a lăsat să lucreze în fabrică. Ieroschimonahul Daniil a răspuns: ”I-am adunat ca să-i învăț să zică: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. ”Stai jos”, i-a zis judecătorul, și la condamnare i-a dat douăzeci de ani de închisoare, fără dosar penal. El a fost învinuit întotdeauna că e legionar. Asta era însă o minciună. O grozavă minciună, făcută de comuniștii care urau credința, și pe oamenii credincioși îi socoteau că erau legionari!

Era și o prigoană pe timpul lui Gheorghiu-Dej, pe timpul lui Ceaușescu – dacă mergeai la mănăstire te oprea poliția, te legitima, te amenința, îți făcea control la bagaje, parcă ai fi dus cine știe ce. Numai ca să te oprească! Apoi a fost Decretul din 1959 prin care i-au dezbrăcat de haina monahală pe călugări, i-au tuns, i-au bărbierit – a fost o prigoană, prigoană comunistă: ateismul împotriva credinței lui Hristos…

Nici acum nu-i departe prigoana. Și acuma vorbesc împotriva icoanelor, împotriva creștinilor, împotriva mănăstirilor. (…)

– Părintele Daniil avea o viziune despre viitorul României?

– El nu era un om politic, era cu credința, atâta. A fost director general al ziarului Credința – și Credința nu puteau s-o poarte comuniștii!

(Pr. Ioan Larion – Revista Familia Ortodoxă nr. 11(46)/2012, pag. 58-62)


1. Pe seama părintelui Daniil circulă anumite detalii biografice inexacte sau prezentate în modanacronic. În această ordine de idei, ne îndoim de faptul că în viața de mirean părintele Daniil ar fi avut vreun copil. Este adevărat că absența dovezii nu este dovada absenței dar, dată fiind personalitatea foarte cunoscută a lui Sandu Tudor, atât în perioada interbelică cât mai ales după instaurarea regimului comunist, ar fi trebuit ca și eventualii copii să fie cunoscuți măcar la un nivel minim (nume, ocupație, etc). Dar nu avem niciun indiciu care să ne determine să presupunem că Sandu Tudor (viitorul părinte Daniil) ar fi avut copii. Dacă ar fi fost așa, atunci era firesc să fie cunoscuți opiniei publice așa cum s-a întâmplat cu Măriuca Vulcănescu, fiica filozofului martir Mircea Vulcănescu, așa cum s-a întâmplat cu Șerban Mironescu, fiul profesorului mărturisitor Alexandru Mironescu sau Horia Bernea, fiul sociologului mărturisitor Ernest Bernea.

Sfinte Mucenicule Daniil, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Ultima soluţie? GREVA FOAMEI LA PUNGEŞTI

GREVA FOAMEI LA PUNGESTI, ÎN AJUNUL CRÃCIUNULUI | FOTO – VIDEO 

Actualizare: 

Greva foamei continuã!

În continuare, cele 13 persoane care fac greva foamei, au continuat aceastã formã de protest, având deja sase zile de când încearcã astfel sã atragã atentia autoritãtilor asupra doleantelor locuitorilor din Pungesti, respectiv asupra faptului cã acestia se opun explorãrii si exploatãrii gazelor de sist în comunã. Ieri, duminicã, 29 decembrie, chiar dacã nu au avut parte de supraveghere medicalã, nu a fost nevoie nici de interventia ambulantei, cum a fost cazul zilele trecute, starea de sãnãtate a grevistilor foamei fiind stabilã. “Suntem cu totii slãbiti, dupã sase zile în care nu am mâncat, dar dragostea fatã de tarã si fatã de acest pãmânt mã întãreste si-mi dã fortã sã pot rezista alãturi de pungesteni. Sper ca hotãrârea si sacrificiul nostru sã ducã la un dialog constructiv cu guvernantii, iar acestia sã ia în calcul doleantele oamenilor acestor locuri, care nu vor decât sã trãiascã în continuare într-un mediu curat, neafectat de noxele si pericolele pe care le presupune fracturarea hidraulicã a gazelor de sist, proiect pe care compania americanã Chevron a început deja sã-l deruleze, cu toate protestele localnicilor, la Pungesti’, a declarat Ticu Pâslaru, unul dintre activistii care s-au alãturat celor 13 pungesteni intrati în greva foamei. Pâslaru a mai anuntat si faptul cã, încã din primele zile ale anului viitor, sunt anuntate ample actiuni de sprijin fatã de cauza locuitorilor din Pungesti. Astfel, proteste de amploare sunt anuntate încã din data de 2 ianuarie în mari orase din tarã, cum ar fi Bucuresti, Iasi, Brasov sau Sibiu.

UPDATE 23.00 Rãzesii sunt pe câmp fãrã hranã, în timp ce oamenii lui Ponta se ghiftuiesc

ÎN AJUN …Rezistenta de la Pungesti a intrat într-o nouã etapã, care aratã dârzenia lor

SĂ NE RUGĂM PENTRU EI (nota mea)!

SACRIFICIU TOTAL…Când toti românii s-au strâns pe la casele lor, împreunã cu cei dragi si desfac cadouri, la Pungesti e tristete. Aici nu se cântã colinde. Un foc mare s-a aprins în cea de-a doua tabãrã de rezistentã, mai jos de prima, în marginea satului pe islaz. 15 oameni au rãmas peste noapte aici, stau într-un cort improvizat, unul lângã altul ca sã se încãlzeascã si-si continuã protestul. Ei au intrat în greva foamei încã de la prânz (ieri), disperati cã nimeni nu-i ascultã. Satul lor e ocupat de jandarmi, americanii de la Chevron îsi continuã lucrul, iar demersurile lor legale (referendum-uri, actiuni în instante, etc) sunt blocate de prefect, pe tot felul de artificii administrative. Hotãrârea de CL prin care consilierii locali au votat în unanimitate interzicerea gazelor de sist pe teritoriul comunei este atacatã de Prefecturã în instantã, iar termenul e undeva pe 15 ianuarie si se va lungi cu sigurantã. Referendumul care vizeazã acelasi lucru trebuia sã fie pe 26 noiembrie si este la rându-i atacat în instantã. Referendumul pentru demiterea primarului, pentru care 1000 de cetãteni au semnat este amânat pânã se verificã semnãturile si desi au trecut douã luni, Prefectura nu a dat niciun verdict, iar recursul la Ordonanta Presidentialã prin care se cerea ridicarea ordinului care le permite jandarmilor sã instituie zona specialã la Pungesti, nici mãcar nu s-a fixat desi au trecut douã sãptãmâni de când s-a început actiunea, care trebuia sã se judece de îndatã. În tot acest timp, oamenii sunt hãituiti cu amenzi si dosare penale, dupã ce pe 2 decembrie si pe 7 decembrie au fost bãtuti si umiliti.

La Pungesti, aproximativ 20 de persoane au intrat, în Ajunul Crãciunului, în greva foamei. Vor ca localitatea lor sã fie scoasã de sub asediul jandarmilor, pentru cã nu mai pot trãi cu teamã zi si noapte. Este inuman si incorect ce se petrece la Pungesti, reclamã oamenii. În tot acest timp, firma americanã Chevron îsi vede nestingheritã de treabã, angajatii acesteia fiind pãzitI de autoritãti ca pe ochii din cap. Nimeni nu spune nimic, nimeni nu are nicio explicatie si, mai grav, nicio solutie. « Greva foamei e ultima noastrã sansã. Nu stiu dacã se va rezolva ceva, astfel. Stiu doar cã suntem datori sã facem tot ce ne stã în puteri sã oprim aceastã bãtaie de joc. Acum, în timp ce autoritãtile mãnâncã si beau de Crãciun, noi am decis sã intrãm în greva foamei, în semn de protest fatã de ce se întâmplã la noi în sat. Suntem zonã de rãzboi pentru cei care ne conduc, jandarmii ne pãzesc mai ceva ca pe timpul comunistilor, suntem legitimati la orice pas, iar datinile si obiceiurile de iarnã ne sunt interzise. Cât vom rezista ?! Nu stiu, cât mai mult posibil ! », au spus protestatarii.

Adrian RUSU

La capãtul puterilor, oamenii din Pungesti cer explicatii autoritãtilor pentru abuzurile la care sunt supusi de atâta timp. Ei spun un NU hotãrât gazelor de sist si vor ca viitorul lor sã nu fie pus sub semnul întrebãrii din cauza unor interese meschine. În plus, faptul cã zona lor a fost declaratã « zonã specialã », la începutul lunii decembrie, face ca pânã si obiceiurile strãmosesti sã le fie interzise, la trecerea dintre ani. « Cetãtenii de aici au luat o decizie extremã, greva foamei, din lipsa dialogului. Zeci de persoane din comuna Pungesti si localitãtile limitrofe, dar si din tarã, sunt solidare cu noi. Cãutãm sã gãsim o solutie la aceastã problemã. Sãrbãtorile de iarnã nu se pot petrece sub amenintarea bastoanelor. Oamenii sunt supãrati pentru cã datinile strãmosesti le-au fost interzise, fiind considerate adunãri populare. În aceastã zonã specialã, mãsurile luate de autoritãti sunt speciale. Mai mult, si serbarea de sfârsit de an a elevilor din Silistea, acolo unde Mos Crãciun era asteptat cu sufletul la gurã, a fost interzisã din acelasi considerent. Acestea nu sunt sãrbãtori sfinte si de aceea am intrat în greva foamei », a declarat Ticu Pâslaru, unul dintre liderii Miscãrii de Rezistentã de la Pungesti. Localnicii sunt disperati. De sãptãmâni bune, ulitele sunt împânzite de echipaje de jandarmi, iar starea de tensiune persistã. « Noi nu avem liniste. Zi si noapte suntem hãituiti de jandarmi. Zeci de mii de euro plãteste statul român pentru a-i tine zilnic, la Pungesti. De ce ?! Sã pãzeascã americanii care vor sã ne otrãveascã apele, sã ne contamineze pãmântul, recoltele ?! Noi cu ce mai rãmânem ?! Vor sã steargã comuna asta de pe hartã ?! Cu ce le-am gresit noi si copiii nostri, ca sã îndurãm atâtea umilinte si bãtaie de joc?! Dacã stai de vorbã în drum, câte doi-trei, nu e voie ! Jandarmii ne iau la întrebãri, ne legitimeazã si ne trimit acasã. Nici la WC, în fundul curtii, nu mã pot duce fãrã sã strige jandarmul dupã mine si familia mea ! Noi nu suntem români, domnule Ponta ?! Nu v-am cerut nimic, doar sã nu ne furati dreptul la viatã ! », au spus grevistii. La Directia de Sãnãtate Publicã Vaslui au fost înregistrate aproximativ 20 de cereri din partea protestatarilor, care au anuntat intentia de a intra în greva foamei. « Am anuntat Serviciul de Ambulantã Judetean Vaslui si medicul de familie din zonã, în cazul în care va fi nevoie de asistentã medicalã de urgentã pentru cei care au intrat în greva foamei », a declarat directorul DSP Vaslui, Mihaela Vlada. Duminicã, 8 decembrie, reprezentantii Jandarmeriei au anuntat cã Pungesti a fost declaratã « zonã specialã de sigurantã », din cauza incidentelor violente din ziua precedentã, atunci când cei aproximativ 500 de protestatari ar fi distrus gardurile amplasate pe terenul concesionat de Chevron, unde se lucreazã pentru amenajarea platformei pe care urmeazã sã fie amplasatã prima sondã de explorare a gazelor de sist din judet.

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru… Un Crăciun binecuvântat, fraţilor!

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptăţii, și să Te cunoască pe Tine, Răsaritul cel de sus, Doamne, mărire Ție. 

Hristos se naşte

Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-te de neamul acesta şi de ţara aceasta şi nu ne da pe noi pierzării!

Revolta se întinde: nici sătenii din Puieşti – Vaslui nu vor să audă de Chevron

Vor avea suficienţi jandarmi să ţină în frâu toată ţara? 

UPDATE 14,00:

Dezbaterea publica de la Puiesti s-a incheiat intempestiv! Reprezentantul ANRM, Cristian Soava, a decis sa suspende adunarea, acuzand oamenii ca “nu stiu sa asculte explicatiile si raspunsurile lor”. Din incinta Caminului Cultural si pana la mijloacele de transport, reprezentantii ANRM, ai APM Vaslui si ai firmei care a realizat studiul de impact, au fost condusi de fortele de ordine, care s-au temut ca protestatarii suparati sa nu le ceara socoteala acestora, pentru minciunile spuse. Primarul Costel Moraru a declarat, in finalul intrunirii, faptul ca, in conditiile legii, daca va depinde de el emiterea unei autorizatii de constructii, pozitia sa ramane ferma: NU gazelor de sist. Intrebat daca nu se teme de o eventuala presiune a CJ Vaslui, primarul Moraru a spus: “Pe mine nu ma poate presa CJ Vaslui sa incalc legea”. Trebuie spus ca, desi au fost invitati, reprezentantii CJ Vaslui, niciunul dintre factorii de raspundere, nu au venit la intalnirea cu oamenii din Puiesti.

Mai multe informatii despre tot ceea ce s-a intamplat astazi la Puiesti, reactii, fotografii si imagini video – toate vor fi prezentate in editia de maine a ziarului Vremea Noua, print si online!

UPDATE 13,50:

“AFARA HOTILOR”, “Nu vrem sa ne otraviti pamantul” si “NU gazelor de sist”! Cei peste 300 de oameni adunati in comuna Puiesti continua sa isi manifeste totalul dezacord fata de actiunile companiei Chevron, dar si ale institutiilor statului precum ANRM si APM Vaslui, care insista, ca prin aceasta dezbatere publica, sa ii convinga pe oameni ca gazele de sist nu vor afecta viata din jur. Protestatarii ii acuza pe reprezentantii acestor institutii de minciuna, deoarece au spus ca “nu este vorba de exploatare, ci de explorare si cercetare”! Raspunsul acesta i-a revoltat si mai mult pe oameni, mai ales ca Ovidiu Tiron, membru al GISC Barlad, dar si George Epurescu, lider al “Romaniei fara Ei”, le-au adresat intrebari la care ei nu au mai stiut ce sa raspunda. “Conform acordului cu statul roman, Chevronul vrea sa faca la noi o investitie. Investitia presupune niste etape. Avizele care se dau din partea institutiilor statului roman nu se dau pe bucati, ci pe toata investitia. Degeaba incercati sa mintiti si sa spuneti ca avizul se da acum doar pe cercetare si explorare, caci e un fals si o inducere in eroare”, au spus reprezentantii protestatarilor. Cristian Soava, reprezentantul ANRM a amenintat de mai multe ori ca suspenda dezbaterea, deoarece, spunea el, “oamenii nu asculta raspunsurile”. Trebuie spus ca alaturi de oamenii din Puiesti au venit si sateni de la Pungesti, Bacesti, Gagesti, dar si foarte multi barladeni.

UPDATE 13,15:

Situatia ramane, in continuare, extrem de tensionata la Puiesti! Oamenii scandeaza impotriva gazelor de sist, iar primarul Costel Moraru a luat cuvantul si a spus ca, dincolo de misiunea ingrata pe care a avut-o, de a organiza aceasta dezbatere, in calitatea sa de primar, el multumeste oamenilor ca au venit in numar atat de mare si se declara public de partea protestatarilor! Reprezentantii ANRM, ai APM Vaslui, ai firmei care a realizat studiul de impart pro-Chevron sunt huiduiti de oameni si orice luare de cuvant a lor este intampinata de opozitia vehementa a celor care striga intr-un glas: “NU GAZELOR DE SIST”. Deja sunt la Puiesti peste 300 de oameni, Caminul Cultural fiind arhi-plin.


Tensiune maximã la Puiesti, acolo unde chiar în aceste momente, reprezentanti ai ANRM si ai APM Vaslui, împreunã cu reprezentantul firmei care a realizat acel “studiu de impact” vor sã convingã oamenii sã lase Chevronul sã exploreze în voie gazele de sist! Peste 200 de oameni din tot judetul Vaslui, activisti din tarã, reprezentatii GISC Bârlad, multi preoti, în frunte cu protopopul de Bârlad, Vasile Lãiu, strigã cât pot de tare “NU GAZELOR DE SIST”, “AFARÃ CHEVRON”! Acolo se aflã si un numãr impresionant de forte de ordine, politisti si jandarmi. Initial, oamenii nu au fost lãsati sã intre în Cãminul Cultural unde are loc întrunirea, însã oamenii au reusit sã treacã de cei care pãzeau intrarea si sã intre înãuntru, la cei care doresc sã îi convingã cã gazele de sist nu sunt nocive, pentru a-si arãta nemultumirea si revolta fatã de actiunile Chevronului! “Nu vrem o viatã otrãvitã”, “Afarã hotilor” – le-au strigat protestatarii celor care prezidau întrunirea, între care Cristian Soava, reprezentantul ANRM, Mãdãlina Nistor, reprezentanta APM Vaslui, dar si reprezentantii firmei care au realizat acest “studiu de impact”, în care arãtau, în mod mincinos spun oamenii, cã explorarea gazelor de sist este un lucru bun pentru comunã.

Participă la manifestaţii în Bucureşti, pe 21 decembrie

România trebuie recucerită de noi, de români!

revolutie 2013

Pentru inscrieri si detalii lasati un mesaj pe privat! Se pleaca sambata dimineata cu autocare.
Cine doreste reinstaurarea statului de drept la Pungesti, Mosna, ROsia Montana si in intreaga Romanie ni se va alatura pe 21 decembrie 2013.
Pe 14 octombrie 2013 utilajele Chevron escortate de jandarmi au fost blocate de peste 300 de sateni din Pungesti. A fost prima victorie.
Pe 16 octombrie 2013 au inceput primele abuzuri la Pungesti, mai multe persoane fiind internate in spital in urma interventiei in forta a jandarmilor. Poetul de la Pungesti a suferit un infarct. A fost a doua victorie a romanilor! Au fost prezenti mai mult de 500 de sateni si peste 500 de jandarmi.
Pe 2 decembrie 2013 jandarmii au intervenit in forta pe intuneric la ora 4.30 dimineata, lovind cu bestialitate batrani, femei si copii. Utilajele Chevron au fost escortate de peste 1000 de jandarmi.
Pe 7 decembrie 2013 peste 1000 de jandarmi au intervenit din nou in forta, dupa ce in prima faza multi jandarmi in civil mascati au instigat satenii la violenta! Desi parea o victorie, in realitate jandarmii au reusit sa obtina dreptul de a ramane in zona pe termen nelimitat, zona Pungesti fiind declara ZONA SPECIALA DE SIGURANTA PUBLICA. Prin urmare, toate persoanele sunt legitimate la fiecare trecere prin zona si accesul este restrictionat, singurii care nu au restrictii in zona fiind cei de la Chevron!
Pe 15 decembrie 2013 protestatarul Ion Ioan a vrut să-şi dea foc în solidaritate cu Pungeştenii! Imediat a fost arestat 24 ore cu propunere de arestare preventiva pentru 29 de zile! Cat vom mai rabda aceste abuzuri?
In tot acest timp, au fost sesizate toate structurile statului printre care si Presedintia in legatura cu abuzurile care se fac la Pungesti.
Pe 14 decembrie, prefectul judetului Vaslui, Radu Renga si presedintele Consiliului Judetean, Dumitru Buzatu, in urma unor proteste ale satenilor, au promis ca vor organiza o dezbatere publica televizata pe tema extragerii gazelor de sist si a problemelor de la Pungesti, in care sa fie prezenti reprezentanti ai Guvernului PRO-fracturare si reprezentanti ANTI-fracturare.

Nici un politician, guvernant nu a venit pana in ziua de astazi sa discute cu persoanele nemultumite.
Presa locala, in marea majoritate, a fost alaturi de cetateni relatand corect evenimentele in timp ce presa nationala nu a informat corect opinia publica, ba chiar a refuzat de cateva ori sa dea imagini de la Pungesti!

UNITI SALVAM TOATA ROMANIA!

Puteti crea evenimente separate pentru fiecare oras solidar! https://www.facebook.com/events/558225877578518/575856439148795/