Scrisoarea Testament a Părintelui Gheorghe Calciu către Părintele Iustin Pârvu şi către obştea mânăstirii Petru Vodă în care spune că de va fi găsit neputrezit, va fi (credea el) înşelare diavolească

Părintele Gheorghe Calciu

„Prea Cuvioase Părinte Stareţ Iustin, Prea Cuvioşi Părinţi Ieromonahi, Ierodiaconi, Monahi şi fraţi ai obştii Sfintei Mănăstiri a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil,

Vine o vreme când oamenii trebuie să se oprească din goana lor şi să se gândească măcar o clipă la drumul pe care l-au făcut şi la ceea ce a mai rămas de împlinit. După toate aparenţele, Dumnezeu a hotărât să pună capăt zilelor mele pământeşti şi să mă cheme la El, să-mi ceară socoteală pentru toate faptele pe care le-am făcut în viaţa aceasta, bune sau rele.

Sunt speriat, că multe sunt păcatele mele, dar nu sunt deznădăjduit. Înaintea lui Dumnezeu nu se ascunde nici lacrima, nici din lacrimă o fărâmă… Şi El ia în seamă nu numai faptele noastre, ci şi strădaniile noastre. Şi cred cu tărie în cuvintele Mântuitorului „milă voiesc, iar nu jertfă”. Fără mila lui Dumnezeu, cine se poate mântui?!…

Mulţumesc lui Dumnezeu că înainte de a muri mi-a dat să vin pe la Mănăstirea Petru Vodă, să mă mai adap o dată la duhul creştin ortodox din care aţi făcut ţelul suprem al lucrării acestei mănăstiri şi al trăitorilor ei, că am primit mângâierea Sfântului Maslu şi podoaba binecuvântărilor. Prea Cuvioase Părinte Stareţ şi Prea Cuvioasă Obşte, introducerea această lungă a fost făcută în ideea de a-mi da binecuvântarea ca să fiu înmormântat în cimitirul mănăstirii, printre cei smeriţi şi printre cei nevrednici, deşi smerit n-am fost îndeajuns, iar nevrednic am fost cu prisosinţă. Curând după moartea mea va veni şi preoteasa Adriana, căci este în vârstă ca şi mine. Mi-a fost tovarăşă de o viaţă în lupta pe care am dus-o, în suferinţa prin care am trecut, în lacrimile pe care le-am vărsat împreună şi niciodată nu m-a părăsit în timpul vieţii. Prea Cuvioase Părinte Stareţ, binecuvântaţi să fie lângă mine şi în viaţa eternă de dincolo! Crucea să fie foarte simplă, numai numele şi data naşterii şi a morţii, cu un îndemn scurt către tot creştinul care va trece pe acolo să se roage pentru noi. Dacă voi muri în România, tot procesul înmormântării va fi mult simplificat. Dacă voi muri în America, lucrurile vor fi mult mai complicate, dar oricum va fi, doresc Părinte, să mă primiţi în cimitirul mănăstirii. Ştiu că înmormântarea mea va fi înconjurată de o anumită vâlvă, pe care n-o merit în moarte, precum n-am meritat-o nici în viaţă. Oameni vor vorbi, vor crea legende, dar Dumnezeu va deosebi adevărul de legendă şi mă va arăta aşa cum am fost, ca un păcătos şi nevrednic.

Dacă la înmormântarea mea va veni vreun episcop sau alt ierarh şi va dori să vorbească, să vorbească, căci Dumnezeu a dat arhiereului duhul învăţării, şi dacă el va tăcea, cine va vorbi pentru noi în faţa lui Dumnezeu?… Dacă însă nu va veni nici un ierarh, nimeni să nu vorbească, pentru că mai de folos este rugăciunea de iertare pe care cineva o spune pentru cel adormit decât toate laudele pe care o minte omenească le poate construi în fraze frumoase, dar care valorează mai puţin decât un simplu „Dumnezeu să-l ierte”.

Am vorbit mai sus despre acel duh de pietate populară care poate greşi, poate crea false minuni. De aceea Vă rog, Prea Cuvioase Părinte stareţ, să găsiţi o cale prin care să împiedicaţi asemenea lucruri: fie că veţi lăsa la mănăstire un document, fie că veţi pune acest document în sicriul meu. Diavolul s-ar putea folosi de această mitologie populară spre a împiedica putrezirea trupului meu şi atunci ar putea fi rătăcirea din urmă mai mare ca cea dintâi.

Dacă peste ani, din anumite nevoi de construcţie sau din alte cauze, trupul meu va fi dezgropat şi, spre uimirea multora, va fi neputrezit, preoţii să citească peste el rugăciuni de desfacere a blestemului, ca trupul să se risipească în cele din care a fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înşelarea celui rău. Să fie legaţi preoţii care m-au văzut să nu vorbească niciodată despre această minune falsă şi trupul pus într-o altă groapă spre a fi uitat pentru totdeauna.

Prea Cuvioase Părinte Stareţ, pentru viaţa mea aţi fost o mare binecuvântare, şi obştea, şi mănăstirea. Pentru toate dau slavă lui Dumnezeu şi-L rog să mă ierte pe mine păcătosul că mi-a dat dulceţi duhovniceşti pentru care eu n-am mişcat un deget şi oameni pe care nu i-am meritat. Vă sărut dreapta cu smerenie şi lacrimi de pocăinţă.”

28 octombrie 2006
Spitalul Militar Bucureşti Preot Gheorghe Calciu
(Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu, Ed. Christiana, Bucureşti 2007, pag. 318 – 319). 

Mă întreb: oare din smerenie a zis părintele Gheorghe Calciu acestea? Se spune că un părinte de la Petru Vodă a visat că pr. Calciu îi cerea să fie dezgropat. O fi fost aceasta înşelare drăcească?

Cu siguranţă părintele a fost un mărturisitor! Dar să fi prevăzut el acestea? Sau era doar smerenie de sfânt înaintea morţii?

La urma urmei nu omul decide daca va fi sfânt sau nu cu trup neputrezit.  Dumnezeu decide! 

Actualizare:

După cum probabil, unii ştiu, trupul Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa a fost reînhumat în alt loc, în seara zile de 10 decembrie, la indicaţia IPS Teofan, la dorinţa majorităţii obştii calugărilor de la Petru Vodă şi la dorinţa familiei părintelui.

Reclame

Valeriu Tabără, fostul ministru al agriculturii e împotriva vânzării terenurilor agricole către străini

S-a spus că nu se mai putea negocia tratatul (de aderare la UE), dar e fals.

Fostul ministru al agriculturii în timpul guvernului Emil Boc, Valeriu Tabără, s-a pronunţat din nou împotriva liberalizării vânzării pământului către cetăţenii străini, începând cu 1 ianuarie 2014. El a declarat că această obligaţie asumată a României în faţa Uniunii Europene ar fi “o mare greşeală”.

„Este o liberalizare absolut negândită. Cine a negociat la Uniunea Europeană a fost în necunoştiinţă de cauză. Toate ţările vecine cu noi îşi protejează pământul. De exemplu, în Ungaria s-a dat o lege care condamnă la păşcărie cinci ani dacă se vinde pământ la străini, inclusiv pe cei care sunt implicaţi în aceste operaţiuni. De asemenea, Bulgaria nici nu a ţinut cont de negocieri şi a dat o lege de nevânzarea terenurilor. La noi s-a tergiversat nepermis de mult această chestiune după ce am plecat eu din minister. S-a spus că nu se mai putea negocia tratatul, dar e fals. Liberalizarea aceasta e una dintre cele mai mari greşeli”, a declarat pentru Ziua de Vest fostul ministru Valeriu Tabără, actualmente profesor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului.

Timişul este cel mai întins judeţ din ţară. Are o suprafaţă de 8696,7 km pătraţi şi ocupă 3,6% din teritoriul României. În judeţ sunt 750.000 de hectare terenuri agricole şi 500.000 de hectare arabile. Totuşi, deşi solul are calităţi deosebite, cea mai mare problemă o constituie lipsa apei. Fiindcă preţul la teren agricol este foarte mic în Timiş (2.500 euro hectarul), faţă de 15.000 de euro cât este în alte ţări din UE, străinilor le convine să investească aici, mai ales că şi legislaţia este permisivă şi oferă unele facilităţi. În acest moment, 36.000 de hectare sunt în paragină, conform Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Datele statistice arată că din punct de vedere al suprafeţei agricole, România locul şase în Europe, după Franţa, Spania, Germania, Marea Britanie şi Polonia, iar după suprafaţa arabilă se află pe locul 5, înaintea Marii Britanii.

Conform tratatului de aderare la UE, România trebuie să îşi deschidă piaţa funciară, în perspectiva anilor 2016-2020, şi pentru cetăţenii nerezidenţi sau cei care au rezidenţă pe teritoriul UE. Autorităţile au decis însă să liberalizeze vânzarea de terenuri cu doi ani mai devreme.

Din 1972 până în 1989 Valeriu Tabără a fost membru al Partidului Comunist Român. A fost membru al Partidului Unităţii Naţiunii Române (PUNR) din anul 1991 și președinte al acestei formațiuni din 1997. În 2002 a fost înlocuit cu Mircea Chelaru și a părăsit formaţiunea, trecând la Partidul Democrat. Deasemenea, este membru al Asociaţiei “Cultul Eroilor” şi al Asociaţiei Culturale patriotice “Avram Iancu”. Sursa: FrontPress.ro

valeriu-tabara_0

Un nou sfânt al Ortodoxiei şi al neamului românesc – părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, cu moaşte întregi

După parastasul de 7 ani al părintelui, care a avut loc la mânăstirea Petru Vodă, trupul lui a fost deshumat şi a fost găsit întreg şi frumos mirositor! 

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi! 

Pe aceştia îi avem ajutători puternici în Cer! Să nu ne temem, dar să fim următori adevăraţi ai lui Hristos! 

Sfinte mărturisitorule, părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru greu încercatul neam românesc! 

Actualizare:

După cum probabil, unii ştiu, trupul Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa a fost reînhumat, în alt loc, în seara zile de 10 decembrie, la indicaţia IPS Teofan, la dorinţa majorităţii obştii calugărilor de la Petru Vodă şi la dorinţa familiei părintelui.