Părintele Nil Efrim, un părinte înduhovnicit al vremurilor din urmă

„Nu există milostenie mai mare decât cea făcută orfanilor. Singuri pe lume, ei sunt adevăraţii copii ai lui Hristos. Ei vor vedea primii Împărăţia lui Dumnezeu” – Părintele Nil.

S-a călugarit la vârsta bunicilor, dar pentru multa lui râvnă, Dumnezeu i-a dăruit să ajungă la măsura sfinţilor! Născut în comuna Brezoi, judeţul Vâlcea, în 1928,  a trecut prin mânăstirile Rarău, Cozia şi Mărcuş din judeţul Covasna. În viaţa din lume a fost profesor de biologie. În ultima parte a vieţii a pribegit prin mai multe locuri, izgonit ba de necurăţia locurilor, ba de atitudinea oamenilor… Mulţi s-au vindecat de boli prin rugăciunile lui şi multora le-a dezvăluit lucruri numai de un sfânt ştiute. Cei care au intrat în contact cu sfinţia sa spun că era văzător cu duhul. Familia sa are origini evreieşti, dar părintele se considera român deplin şi de fapt în tot ce a scris se vede dragostea şi grija pentru poporul român. A trecut la Domnul în stare de sfinţenie pe 25 noiembrie 2012. 

Acum, se odihneşte cu trupul în cimitirul din Chiojdeanca, judeţul Prahova.

nilefrim   Parintele Nil

Mormântul din cimitirul bisericii din Chiojdeanca.

Imagine1799

Imagine1801

„Pentru parintele, iarna e un anotimp special – o alta tara, o alta lume. Iarna e tihnita si plina de rabdare. E alba, tacuta, inteleapta si batrana. E ca el.
Refugiat cumva in sine, parintele isi aminteste. Parca nici lui nu-i vine sa creada ca a trait atatia ani in lume, pierzandu-se in bucuriile trecatoare ale vietii – in muzica, filozofie si discutii fara sfarsit. Apoi, intr-o zi, a inceput sa-si faca bagajele ca in vis, ca purtat de o mana nevazuta. Nici el nu stie ce s-a intamplat cu adevarat. A parasit Ceacova lui natala (de fapt locul naşterii e comuna Brezoi, în Vâlcea), ca profesor de biologie, si s-a trezit la Rarau, calugar. A plecat din Banat primavara si a ajuns in muntii Raraului iarna. In veci nu o sa uite aceasta zi. „In poarta, statea ca un paznic staretul Veniamin. Ma privea cu repros, de parca m-ar fi asteptat acolo de cand lumea. M-a intrebat ce vreau, dupa care, fara sa ma lase sa deschid gura, mi-a spus: „Ai grija, nu in manastire gasesti samburele vietii de calugar, ci in tine insuti”„. Parintele se opreste si zambeste bland. Parca stie ca trairile inceputului nu se vor mai repeta niciodata. Momente unice, de exaltare fierbinte, mistica. „La Rarau, totul era colosal si intens. Eram in varf de lume si traiam o uimitoare stare adamica. Parca vedeam lumea pentru prima oara. Sub ochii mei, muntele atingea marginea cerului, iar soarele si copacii vorbeau in chip deslusit despre miracolul facerii. Ma bucuram si ma caiam in egala masura. Cand auzeam clopotul de slujba, izbucneam in plans, ca si cum acele clopote ar fi batut pentru pacatele mele. Stateam in biserica si aveam sentimentul ca toti sfintii de pe cupola ma privesc numai pe mine, certandu-ma bland si intrebandu-ma in soapta cum de nu am stiut de Dumnezeu atata amar de vreme. Ce am facut cu dragostea lui? In ce lucruri de nimic am risipit-o? Fratii se mirau de mine si unii chiar gandeau ca nu sunt in toate mintile, in timp ce eu fugeam din calea oricui si imi astupam geamurile de la chilie, ca nu cumva sa fiu vazut la rugaciune si, Doamne fereste, in slabiciunea mea sa ma trufesc. La Rarau, am facut calugarie in hainele mele. Am fost pe rand bucatar, salahor, cioban sau taietor de lemne, descoperind ca in manastire nu faci ascultare si nici nu te canonesti la slujbele de noapte, ci inveti doar alfabetul Mantuirii”.
In toate exista o anume pedagogie a lui Dumnezeu. Parintele ii spune zambind „siretlic duhovnicesc”. Asa a ajuns la Marcus, incercat de extaz si ispitire, de suisuri si coborari adanci. Nimic nu este intamplator. Trebuia ca la batranete sa-si caute cu adevarat locul. Sa paraseasca Raraul pentru a ajunge la Cozia, unde, printre turisti zgomotosi si fara decenta, sa duca dorul inaltimilor, al insingurarii, al saraciei. E greu sa-l gasesti pe Dumnezeu la sosea, printre suveniruri de vacanta si calatori intrati in biserica doar din curiozitate. E greu sa simti ca esti singur si ratacit printre oameni. Dorul lui era in alta parte si, cand maica stareta Serafima l-a oprit in usa altarului, aratandu-i pozele Marcusului, parintele Nil a tresarit. Dealul de la Marcus si padurea din preajma desenau chiar manastirea din sufletul sau, locul pe care il visase dintotdeauna. Locul de dinaintea ultimei plecari.” Sursa: Formula As, via: http://scacuncristina.blogspot.ro/ 

Dar n-a fost locul de dinaintea ultimei plecări!

În ultimii doi ani din viaţă părintele Nil a locuit în Ploieşti, înconjurat de dragostea creştinilor care l-au cunoscut şi îngrijit de fiica sa duhovnicească, maica Lavrentia. Căci, aşa după cum spunea şi părintele Iustin Pârvu, mânăstirile din ziua de azi, în mare parte, sunt lagăre ale actualului sistem…. 

Odihneşte-te cu sfinţii apărătorule al ortodoxiei şi rugătorule pentru neamul românesc!

 Citiţi şi:

Parastasul de doi ani al Părintelui Nil Efrim

Anunțuri

6 gânduri despre „Părintele Nil Efrim, un părinte înduhovnicit al vremurilor din urmă

  1. Părintele Nil Efrim, un părinte înduhovnicit al vremurilor din urmă

    DOAMNE AJUTA !
    Frati si surori in Domnul Iisus Hristos , constat cu parere de rau ca in rindurile de mai sus se vadeste o judecata la adresa Manastirii Marcus jud.Covasna , impartasita si preluata de autorul informatiilor si de autorul acestui site – cum ca preacuviosul parinte ieromonah Nil a parasit aceasta manastire in semn de protest fata de „actualul sistem” care ar fi transformat manastirea Marcus in „lagar al sistemului” si ca doar nebagarea de seama sau multa slabiciune a Inalt Preasfintitului Ioan Selejan si mai departe a Preafericitului Parinte Patriarh si membrilor Sfantului Sinod – permit supravietuirea acestui lacas care si-ar fi pierdut menirea sa fireasca !
    L-am cunoscut pe preacuviosul parinte Nil dupa moartea sotiei mele (+2002) si de atunci am mers anual in pelerinaj,de multe fiind gazduit zile la rind , chiar saptamini in manastire, participind la toate slujbele sfintei biserici – am avut multe convorbiri duhovnicesti cu preacuviosia sa ,am corespondat (si pastrez aceasta corespondenta, pe care fratele in Domnul Matei Schinteie pictor bisericesc si obisnuit al manastirii mi-a sugerat sa o dau publicitatii ) i-am citit cartea si am primit intotdeauna cu dragoste, cu evlavie si cu mare nadejde sfaturile si indrumarile sfintiei sale ,resimitind din plin influenta sa binefa-catoare asupra vietii mele sufletesti ! L-am alaturat altor preafericiti, preacuviosi si cuviosi parinti in pomelnicele trimise manastirilor si il pomenesc cu drag zilnic ! Nu am decat cuvinte de adinca evlavie,de lauda si de multumire pentru preacuviosia sa si nadajduiesc ca Bunul Dumnezeu sa-l fi primit in ceata sfintilor !

    In imprejurarile sus aratate le-am cunoscut,atit cit mi-a fost ingaduit si cu putinta, pe preacuvioasa maica stareta Serafima si pe sfintitele vietuitoare ale sfintei Manastiri Marcus,ca si pe fiicele adoptive ale sfintitei obsti gazduite in Fundatia Sf. Iustina infiintata cu binecuvantare arhiereasca pentru aceste fetite orfane sau abandonate de parintii lor – si pentru toata aceasta sfintita obste nu am decat cuvinte de adinca evlavie,de lauda si de multumire, chiar si pentru acele maici sau surori care astazi, din pricini ce nu sunt cunoscute nici macar de dinsele ci doar de Bunul Dumnezeu ,nu mai sunt in obstea manastirii !

    Cred ca lucrarea duhovniceasca staruitoare, jertfitoare si sfintitoare a preacu-viosului parinte ieromonah Nil nu poate fi apropriata de catre fiii si fiicele sale duhovnicesti fara sfanta manastire Marcus, fara toata sfintita obste si fara impreuna lucrarea deopotriva straruitoare, jertfitoare si prin acestea sfintitoare a preacuvioasei maicii starete Serafima Comsa – fara riscul de a-i fi intinata parintelui NIl vesnica si fericita pomenire !

    Sa lasam deoparte indreptatirea fiecaruia si sa vedem rezultatul impreuna lucrarii, pe care numai Bunul Dumnezeu, ca Cel care nu cere nimic pentru Sine ,are dreptul si mai ales intelepciunea si putere sa o judece !

    Bunul Dumnezeu si Preacurata Maica Sa Purururea Fecioara Maria sa ne ierte si sa ne miluiasca pentru tot cuvantul gresit !

    Cu frateasca dragoste in Domnul, tuturor mantuire ! Fr.N.

    Apreciază

    • Calu Nicu,
      Eu n-am adus nici o acuza directa Manastirii Marcus, caci nu cunosc obstea.
      Dar…. sunt lucruri care nu se vad din exterior intre monahi/monahii si intre conducerea unei manastiri si vietuitori.
      Am facut referire la situatia generala din B.O.R. In ziua de azi, clerul superior, in majoritate, urmat tot de o majoritate a preotilor, staretilor etc, nu mai spun adevarului pe nume si prefera compromisurile de credinta si de alt fel in locul marturisirii sincere si curat ortodoxe.

      Apreciază

  2. Pingback: ARTICOLE BLOGURI ORTODOXE (14.02.2014) | Saccsiv's Weblog

  3. Pingback: Părintele Nil Efrim: La ce trebuie să cuget? La sfârşitul lumii sau la sfârşitul meu personal? | Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

  4. Pingback: Parastasul de doi ani al Părintelui Nil Efrim | Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

  5. Pingback: Parastasul de trei ani la mormântul părintelui Nil Efrim | Daniel Vla – Ortodoxie, Țară, Românism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s