Mânăstirea Petru Vodă, în loc să-l apere pe monahul Teodot, în aceste zile când este atacat, se dezice în continuare de el, cu privire la unele fapte din trecut (dezgroparea trupului părintelui Gheorghe Calciu)

Pe site-ul oficial al Mânăstirii Petru Vodă a fost postat pe 29 iunie un articol de susţinere a canonizării părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa.

Printre motivele pentru care îl consideră sfânt (obştea şi stareţul) găsim şi faptul ca ei îl cred prooroc, împlinindu-se ceea ce părintele ar fi proorocit in scrisoarea-testament de dinainte de trecerea la Domnul. Adică, printre altele, neputrezirea trupului său ar fi înşelăciune diavolească.

Iată un fragment din articol:

2. a. Una dintre cele mai concludente dovezi pentru canonizare este testamentul Părintelui Gheorghe, care conţine câteva prorocii care s-au împlinit punct cu punct, demonstrând astfel sfinţenia, darul prorocirii fiind o dovadă evanghelică a sfinţeniei.

Dată fiind amploarea pe care o are evenimentul în conştiinţa întregii lumi, este de datoria Mănăstirii noastre să-l lămurim aici.

În noiembrie 2006 testamentul părintelui Gheorghe a fost validat, acceptat şi respectat de Prea Fericirea Sa Patriarhul Teoctist, de Prea Fericirea Sa Patriarhul Daniel – pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei –, de Prea Sfințitul Episcop Vicar Irineu de la Washington, de Prea Sfințitul Episcop Vicar Varsanufie, apoi, în contextul evenimentelor din ultimul an, şi de Înalt-Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei, de comunitatea preoţilor şi a mirenilor parohi din Washington, de preoteasa Adriana Calciu şi de avocatul Andrei Calciu, de egumenul Gherasim cu obştea Mănăstirii Platina – California, de Părintele Arhimandrit Justin Pârvu cu obştea Mănăstirii Petru Vodă, de Schimonahia Justina cu obştea Mănăstirii Paltin-Petru Vodă, de Monahia Evloghia cu obştea Mănăstirii Diaconeşti şi cu Părintele Protosinghel Amfilohie Brânză, de Preotul Prof. Dr. Mihai Valică şi Dr. Pavel Chirilă, de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, de scriitorul Răzvan Codrescu, şi de toţi fiii duhovniceşti ai Părintelui Gheorghe din întreaga lume.

Pe lângă acestea, autenticitatea actului testamentar este susţinută de însuşi faptul împlinirii prorociilor din text.

Deci până la urmă ei consideră acea scrisoare un testament în toată regula, cu valoare aproape juridică şi nu o manifestare a smereniei sfântului.

Mai jos găsim şi incriminarea celor care l-au dezgropat, implicit a părintelui Teodot:

d. Înainte de a se fi parcurs etapele unei contestări canonice, cu argumente dogmatice şi dezbătute soborniceşte, testamentul a fost încălcat în noiembrie 2013, fiind ad-hoc considerat metaforic şi interpretat neortodox, iar trupul părintelui a fost dezhumat în secret de către două persoane, vieţuitori ai Mănăstirii noastre, motivând că ar fi mânaţi de o evlavie descrisă de unul dintre ei ca „simţirea unui sentiment aparte”[2]. Sinaxele noastre au respins şi interpretarea lor, şi fapta aferentă, şi mediatizarea, care a constituit o a doua încălcare a testamentului.

Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Teofan al Moldovei şi Bucovinei a constatat canonicitatea Sinaxei, a validat hotărârile ei, a re-confirmat autoritatea testamentului, iar făptaşii au fost iertaţi, primind cel mai uşor canon posibil – să vieţuiască 30 de zile la un schit. După acea perioadă, o persoană s-a reîntors în Mănăstire şi continuă să susţină public că nu a greşit, ci toată Biserica greşeşte în acest caz, iar cea de a doua persoană a renunţat la viaţa monahală şi ne acuză în continuare prin presă.

Atitudinea celor ce contestă cuvintele testamentare ale Părintelui Gheorghe Calciu, exprimându-se de acord cu faptele amintite mai sus, afirmă o concepţie ateo-materialistă asupra trupului său şi neagă astfel sfinţenia sa, pretinzând că o apără. Întrucât aceştia nu primesc argumentele ortodoxe care li s-au prezentat, atunci conform poruncii Mântuitorului (Matei 18:15-18) lăsăm lămurirea lor în seama soborului Bisericii, revenindu-ne datoria sfântă de a ne ruga unii pentru alţii, cu dragoste.

Întreg textul articolului la:

http://manastirea.petru-voda.ro/2014/06/29/instiintare-cu-privire-la-sustinerea-demersurilor-de-canonizare-parintelui-gheorghe-calciu/

N-am înţeles la care „toată Biserica” se face referire aici. Nu cred că toată Biserica a fost de acord să fie grabnic reînhumat trupul părintelui Calciu şi nici cu maniera în care au fost aruncate moaştele în mormânt nu cred ca a fost de acord toată lumea!

Reamintesc că Biserica o constituie totalitatea membrilor ei: episcopi, preoti, monahi, credincioşi.