Pomenirea Sfântului, slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Apostolul românilor

Fiu al Galileei și frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tău din Patra chemi popoarele la Dumnezeu și atunci ne-ai umplut de bucurie când în România iarași ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit.

Alt tropar:

„Ca cel dintre Apostoli mai intai-chemat si lui Petru frate adevarat, Stapanului tuturor, Andreie, roaga-te, pace lumii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila”

Acesta era din oraşul Betsaida, fecior al unui oarecare Iona evreul, fratele lui Petru, cel dintâi dintre ucenicii lui Hristos. Acesta a fost mai întâi ucenic al lui Ioan înaintemergătorul şi Botezătorul. Apoi dacă a auzit pe dascălul său arătând cu degetul şi zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatul lumii”, lăsându-l pe el a urmat după Hristos. Şi zicând lui Petru: „Aflat-am pe Iisus cel din Nazaret”, l-a atras spre dragostea lui Hristos. Se află şi altele multe în Sfânta Scriptură despre dânsul. Acestuia, după ce a urmat lui Hristos, când a fost după înălţarea Lui de au luat sorţi apostolul, şi au mers care într-o ţară, care într-alta, atunci acestui întâi-chemat i-a căzut soarta şi a luat Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontidei şi Calcedonul, Bizanţul, Tracia, Macedonia şi părţile cele ce ajung până la fluviul Dunărea, Tesalia, Grecia şi părţile Ahaiei, asemenea şi Aminsos, Trapezunta, Iraclia şi Amastris. Însă acestea le-a umblat nu aşa degrabă, cum le trecem cu cuvântul, ci în fiecare ţară răbdând multe împotrivă şi multe lucruri cu nevoi, le-a biruit pe toate cu îndemnul şi cu ajutorul lui Hristos. Dintre care cetăţi aducând una la mijloc, voi lăsa pe celelalte celor ce le ştiu. Căci mergând acesta la Sinope şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, a suferit multe necazuri şi torturi de la cei ce locuiau acolo, pentru că acei sălbatici oameni l-au trântit jos şi, apucându-l de mâini şi de picioare, l-au tras grăpiş, şi cu dinţii l-au scuturat, şi l-au bătut cu lemne şi cu pietre, şi l-au lepădat departe de cetate, dar el iarăşi s-a arătat cu totul întreg şi sănătos de răni, cu harul Învăţătorului şi Mântuitorului său.

Deci, sculându-se de acolo a trecut multe cetăţi şi oraşe, precum: Neocezareea, Samosata, la alani, la abasgi, zichii, bosforiţi şi hersoniţi, apoi s-a întors la Bizanţ şi acolo hirotonind episcop pe Stahie, şi colindând celelalte ţări, a venit la luminatul Ostrov al Peloponesului şi în Paleapatra, primit fiind în gazda de un om anume Sosie, care bolea greu, l-a tămăduit şi îndată toată cetatea Patrelor, a venit la Hristos. Şi Maximila, femeia proconsulului, fiind vindecată de cumplită boală şi dobândind grabnică tămăduire, a crezut în Hristos, împreună cu preaînţeleptul Stratoclis, fratele proconsulului Egheat, şi alţii mulţi ce aveau multe feluri de boli s-au tămăduit prin punerea mâinilor apostolului. Pentru aceasta mâniindu-se Egheat, şi prinzând pe apostolul Domnului şi răstignindu-l cu capul în jos pe o cruce, l-a scos din viaţa aceasta. Pentru aceasta şi el, nedreptul, dreaptă răsplătire a luat de la Dumnezeu, căci căzând într-o râpă înaltă, s-a risipit. Iar moaştele apostolului după aceea peste multă vreme au fost mutate la Constantinopol, în zilele împăratului Constantiu, fiul mai-marelui Constantin, prin porunca lui, de Mucenicul Artemie. Şi au fost aşezate cu ale lui Luca Evanghelistul şi cu ale lui Timotei în luminata biserică a Sfinţilor Apostoli.

Sursa: calendar-ortodox.ro

Reclame

„Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta”,vrea să aducă şi răsăritul la erezie. Ecumenism desăvârşit la Istambul, intercreştin şi interreligios. Patriarhul Bartolomeu I, ereticul papă Francisc şi şeful musulmanilor turci

10676143_10205353852115695_1755946636019296867_n

Patriarhul Bartolomeu îl sărută pe Papa, care îi cade la piept

După cum citim la:

ȘOC la Istanbul: Papa cere REUNIFICAREA URGENTĂ a Bisericilor Catolică și Ortodoxă! „FĂRĂ CONDIȚII”

Papa Francisc a lansat duminică la Istanbul un apel ferm pentru unitatea Bisericilor Catolică și Ortodoxă, despărțite de un mileniu, arătând că victimele războaielor și tinerii cer ca acest pas istoric să fie făcut.

„Singurul lucru pe care îl dorește Biserica Catolică și pe care îl urmăresc ca Episcop al Romei (…) este comuniunea cu Bisericile Ortodoxe”, a asigurat Suveranul Pontif într-un mesaj citit în fața Patriarhului Ecumenic al Constatinopolului, Bartolomeu I, după ce au participat împreună la o liturghie.

De o importanță excepțională în mesaj este faptul că Papa a ținut să sublinieze că nu există nici o pretenție din partea catolicilor:

„Biserică Catolică nu dorește să impună nici o condiție, în afara celei a profesiunii de credință comune. Suntem gata că săutăm împreună modalitățile prin care să garantăm unitatea necesară a Bisericii în condițiile actuale.”

Francisc și-a continuat mesajul istoric:

„În lumea de astăzi se ridică cu putere voci pe care nu pytem să nu le auzim și care cer Bisericilor noastre să-și asume până la capăt condiția de discipoli ai Domnului nostru Iisus Hristos”.

Bisericile Catolică și Ortodoxă s-au separat în 1054, când Papa leon al IX-lea și Patriarhul Mihail I Celularie al Constantinopolului și-au aruncat reciproc anatema.

Printre diferențele care divizează cele două blocuri creștine se află celebrul Filioque (Catolicii susțin că Duhul Sfânt din Sfânta Treime purcede din Tatăl și din Fiul, în vreme ce Ortodocșii cred că acesta purcede doar din Tatăl), sau Primatul Papei (întâietatea, infailibilitatea și superioritatea față de ceilalți episcopi).

Spre deosebire de Papa, Patriarhul Constantinopolului nu are putere reală asupra lumii ortodoxe, el având doar un rang onorific. Bisericile ortodoxe sunt autocefale, ele nu se subordonează unui Primat din afara țării.

Şi aici aflăm alte detalii …

10009909_10205353923397477_6376612823909709139_n

Papa Francisc şi şeful musulmanilor turci în „Moscheia Albastră”

Papa Francisc in vizita in Turcia

Pana la 30 noiembrie, Papa Francisc se afla in Turcia, la Ankara şi Istanbul, vizită în cadrul căreia se va întâlni cu Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I. Călătoria în Turcia este în continuitate cu tradiţia călătoriilor apostolice în această ţară şi a vizitelor la Patriarhia de Constantinopol si vine dupa călătoriile Papilor Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea.

Cu o durată de trei zile, vizita Pepei Francisc în Turcia are o puternică amprentă ecumenică și inter-religioasă, fiind în continuitate cu atenția specială arătată de Suveranii Pontifi din ultimele decenii față de patriarhatul de Constantinopol.

Mustafa Cenap Aydin, presedintele Institutului Tevere, institut care se ocupa de dialogul intercultural si interreligios din capitala italiana ne explica importanta acestei vizitei apostolice:

„Papa se va intalni cu locuitorii unei tari eminamente musulmana, deci va fi un dialog inter religios de o importanta majora pentru promovarea pacii si a bunei intelegeri intre religii si popoare diverse, iar Papa Francisc este foarte atent la aspectele care privesc aceasta tema. In mod sigur aceasta vizita va reprezenta o ocazie importanta, iar prezenta Papei va constitui o incurajare atat pentru Turcia, cat si pentru refugiatii sirieni, pentru a putea traversa cat mai usor aceasta perioada dificila pentru intreaga regiune”.

Aceasta este cea de-a treia vizita pe care Papa Francisc o efectuează într-o țară cu populație majoritar musulmană, dupa Iordania și Albania.

Turcia a devenit in ultimele luni un refugiu pentru creștinii din Irak și Siria, iar printre pelerinii care vor veni la intalnirile cu Suveranul Pontif, potrivit Vaticanului, se vor afla si refugiați sirieni.

Papa Francisc a fost primit la Ankara de autoritatile locale, iar maine dimineata (adică azi, 30 noiembrie – nota admin.) va merge la Istanbul unde va vizita Sfânta Sofia, fosta catedrală ortodoxă, transformată în moschee și acum devenită muzeu, după care va vizita Moscheea Albastră și va oficia o slujbă la Catedrala Catolică a Sfântului Duh, unde va tine si o predică. Sambata seara va avea o întâlnirea privată cu patriarhul Bartolomeu I la Palatul Patriarhiei din Istanbul.

De Sarbatoarea Sfantului apostol Andrei, patronul ceresc al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, Papa Francisc va celebra Sfânta Liturghie în capela Delegației Apostolice din Istanbul, ritual dupa care va semna o Declarație Comuna impreuna cu Patriarhul Bartolomeu. Interesant este că Papa se va afla în vechiul Constantinopol de Sărbătoarea ortodoxă a Sfântului Andrei. Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea au făcut la fel. Spre deosebire, însă, de predecesorii săi, Francisc va ține doar trei discursuri publice.

Vizita Papei în Turcia are loc pe fondul climatului exploziv din Orientul Mijlociu, al masacrelor cărora creștinii le sunt victime și al vecinătății Turciei cu teritorii ocupate de grupul terorist ISIS.

Vizita se așteaptă să întărească legăturile cu Patriarhul Bartolomeu I și cu Biserica Ortodoxă. Cei doi lideri sunt într-o relație amicală, iar întâlnirea vine după ce un oficial de la Vatican a declarat de curând că sfârșitul Comunismului nu a fost în totalitate pozitiv, de vreme ce a creat tensiuni între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă Rusă. Revigorarea cultelor catolice de rit răsăritean, interzise de Kremlin până în 1990, a atras acuzații severe de prozelitism din partea liderilor ortodocși ruși.

Papa ar putea folosi aceasta ocazie pentru a mai aplana din asperitățile dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă Rusă. Multi jurnaliști italieni tin sa sublinieze faptul ca vizita Papei de sărbătorea Sfântului Andrei are o semnificație puternică: Andrei, care a creștinat o bună parte din teritoriul ortodox de astăzi, a fost fratele Sfântului Petru, a cărui succesiune o revendică Papa. Așadar, acesta ar putea fi un mesaj simbolic de frățietate între lumea Catolică și cea Ortodoxă.

CIPRIAN VOICILA: Cum îl putem ajuta pe omul acesta, care îndură frigul? Vă rog mult să difuzați mesajul

Pe bătrânul din fotografie îl cunosc, din vedere, de multă vreme. Îl vedeam mai mereu sub un pod, totdeauna înconjurat de sacoșe și sacoșele, papornițe fel de fel. Avea aerul că e mulțumit cu puțin. Mai bine zis, cu nimic, pentru că îmi era clar că omul pe lângă care treceam nu mai avea nimic din ceea ce, în mod normal, face dintr-un om o ființă umană: o familie care să te înconjoare cu dragoste, un acoperiș, fie el și firav sau aproximativ, deasupra capului, sentimentul că celorlalți le pasă cât de cât de tine. De curând cineva a stat de vorbă cu el și a aflat câte ceva care explică, în parte, prezența sa continuă pe marginea carosabilului, dormitul sub copaci și alte ipostaze triste ale vieții unui om aruncat la periferia societății. Se numește Sandu Dumitru și este născut în 53. A lucrat în industria textilă. A fost evacuat din casă pentru că nu a mai avut cu ce să-și plătească întreținerea. De vreo 3, 4 ani strada și doar strada îi este casă. Cică mai are niște rude îndepărtate, undeva „la țară”, dar aceștia nu-l vor în casa lor pentru că le consumă lemnele iarna. Anul trecut a apucat să stea puțin într-un cămin, atâta cât să i se fure pensia (520 lei) și cărțile. Nu fumează, nu bea. Spune că ar dori să muncească undeva și să-și găsească o cameră cu chirie, pe care s-o plătească din pensie, numai să nu mai doarmă noaptea în ger. Are nevoie și de o pereche de bocanci, mărimea 48, care să-l ajute să-i reziste gerului de afară. Dacă știți pe cineva care să îl primească într-o cameră gratuit… Sau dacă știți pe cineva care să îl primească în schimbul unei chirii foarte mici… Sau dacă știți pe cineva care să îi plătească lunar acea chirie… Sau dacă aveți de unde să îi dați o pereche de bocanci, mărimea 48… Sau dacă aveți- mă gândesc eu- și o pereche de mănuși și o plapumă groasă pe care să le folosească măcar până își va face cineva milă cu el și îl va adăposti într-ocameră… VĂ ROG SĂ ÎMI SCRIEȚI AICI, DAR ȘI PE ADRESA: ciprianvoicila@gmail.com IAR DACĂ AVEȚI DE DAT UN OBIECT DIN CELE MENȚIONATE, MI LEPUTEȚI LĂSA LA MUZEUL ȚĂRANULUI- intrarea din Str. Monetăriei (vis-à-vis de Biserica Mavrogheni)-, LA POARTĂ, CU SPECIFICAREA: Pentru Ciprian Voicilă. VĂ ROG SĂ DIFUZAȚI MAI DEPARTE MESAJUL ACESTA!

Sursa: http://ciprianvoicila.blogspot.ro/2014/11/cum-il-putem-ajuta-pe-omul-acesta-care.html via saccsiv

Parastasul de doi ani al Părintelui Nil Efrim

Sâmbătă, 22 noiembrie, a avut loc parastasul de doi ani al părintelui Nil Efrim, fostul duhovnic al mânăstirii Mărcuş, la Chiojdeanca, judeţul Prahova.

Reamintesc că… 

S-a călugarit la vârsta bunicilor, dar pentru multa lui râvnă, Dumnezeu i-a dăruit să ajungă la măsura sfinţilor! Născut în comuna Brezoi, judeţul Vâlcea, în 1928,  a trecut prin mânăstirile Rarău, Cozia şi Mărcuş din judeţul Covasna. În viaţa din lume a fost profesor de biologie. În ultima parte a vieţii a pribegit prin mai multe locuri, izgonit ba de necurăţia locurilor, ba de atitudinea oamenilor… Mulţi s-au vindecat de boli prin rugăciunile lui şi multora le-a dezvăluit lucruri numai de un sfânt ştiute. Cei care au intrat în contact cu sfinţia sa spun că era văzător cu duhul. Familia sa are origini evreieşti, dar părintele se considera român deplin şi de fapt în tot ce a scris se vede dragostea şi grija pentru poporul român. A trecut la Domnul în stare de sfinţenie pe 25 noiembrie 2012. 

Acum, se odihneşte cu trupul în cimitirul din Chiojdeanca, judeţul Prahova.

Imagine2033

Iată şi câteva cuvinte ale unei fiice duhovniceşti a părintelui:

  De ziua unui mare sfânt, despre lucrarea părintelui Nil

Când părintele Nil Efrim a vrut să aflu mai multe despre Sfinţia Sa, m-a îndreptat într-un pelerinaj spre Mărcuş, locul în care – profeţea părintele Arsenie Boca – se vor auzi cândva cântări de îngeri. Multă lume ştie că azi aripile îngerilor de-acolo atârnă greu, de plumb… Dumnezeu să o binecuvânteze pe maica stareţă Serafima şi să le redea îngerilor din acea poiană candorile dintru început, iar nouă nădejdea că profeţia părintelui nostru drag, Arsenie Boca, va înfrunta veşnicia!
Părintele Nil nu m-a mai aşteptat şi pe mine. Dorind să rămână intactă frumuseţea locului în amintirea credincioşilor ortodocşi, s-a retras discret, pregătindu-se de întâlnirea cu Bunul Dumnezeu. Nu la Mărcuş îl vom găsi, dacă vom vrea să fim cât mai aproape de Sfinţia Sa, ci la Chiojdeanca, o localitate din judeţul Prahova, în apropiere de judeţul Buzău. (M-am exprimat impropriu: dacă îl chemăm, ca orice Sfânt grabnic ajutător, ne găseşte şi ne binecuvântează cu prezenţa sa, la Chiojdeanca este numai mormântul Sfinţiei Sale).
Cam la o jumătate de an de la trecerea sa întru veşnicie, tot într-un pelerinaj, de data aceasta spre blândul părinte Iustin, de la Petru-Vodă, m-am trezit că am vecină de scaun o călugăriţă. Nu era o calugăriţă oarecare, cum aveam să aflu, ci una prigonită. O călugăriţă care-mi aducea veste de la părintele Nil…
Maica Lavrentia, trăind în obştea Mănăstirii Mărcuş până la retragerea Părintelui de-acolo, ştie poveşti minunate, dar greu vorbeşte… când apucă însă să deschidă gura, se transfigurează şi faţa sa dă mărturie despre timpuri aureolate de prezenţa unui sfânt al locului.
Maica Lavrentia a avut grijă de părintele Nil până la ultima suflare a sa. A avut grijă să-i fie îndeplinite ultimele dorinţe şi stă de veghe ca învăţătura Sfinţiei Sale să ajungă până la sufletul celor mai păcătoşi dintre oameni, că, cine ştie, s-o înfiripa în nevăzut nădejde de-ndreptare!…
Cartea părintelui Nil – „Jurnal de bord actual“ – am primit-o de la această vrednică slujitoare a lui Hristos. Nu m-am învrednicit s-o citesc atent. Răsfoirile sporadice nu mi-au asigurat apropierea cu adevărat de înţelepciunea celui care a scris-o. Dar…
De ce de ziua unui mare sfânt, când ţara „ia foc de la Prislop“, cineva se gândeşte că eu aş fi în stare să depun mărturie bună pentru alt sfânt vitregit de soartă?… Iată de ce:
„Nu am avut fericirea mântuitoare să îl cunosc pe cel mai luminat, puternic şi cuceritor duhovnic din istoria României ortodoxe, părintele Arsenie Boca, cel plin de daruri şi de har, căci abia după un an de la plecarea sa la cele veşnice m-am întors eu, fiul rătăcitor şi risipitor, din Ţara păcatului şi a întunericului amăgitor şi primejdios, şi atunci, dintr-un îndemn şi dintr-o chemare abia conştientizată, m-am pornit prin ţară, într-un pelerinaj pe la sfintele mânăstiri, şi aşa am ajuns, cu mila şi cu ajutorul Nevăzutului Dumnezeu şi la sfânta mănăstire Prislop.“
Părintele Nil l-a cunoscut pe părintele Arsenie la el acasă, dar în absenţa sa, la un interval de aproape un an de la întoarcerea în veşnicie a acestuia. În locul părintelui Arsenie, a început să vorbească lucrarea cea bună, săvârşită de dânsul acolo… La Prislop, tinerii l-au învăţat pe părintele Nil dragostea pentru părintele Arsenie. Tinerii cei debusolaţi şi rătăciţi, veniţi cu frângere de inimă în acel loc binecuvântat! „Bunicul’“ Nil a învăţat de la mai tinerii săi confraţi iubirea pentru un mare duhovnic. Din acel moment, nu l-a mai părăsit pe părintele Arsenie.
Plecarea la Domnul a părintelui Nil s-a petrecut tot într-o zi de noiembrie, ca şi a marelui său ocrotitor. Cu trei zile înainte de părintele Arsenie, dar la 23 de ani diferenţă. În 25 noiembrie 2012, de ziua Marii Muceniţe Ecaterina, neamul românesc mai pierdea un preot înduhovnicit, câştigând în Ceruri rugăciunile unui Sfânt.
După cum vedem, rămânem tot mai singuri în pustia lumii… Să fim atenţi şi mai ales să fim pregătiţi, când va veni vremea – şi multă nu mai e – să dăm şi noi, pigmeii de-acum, mărturia cea bună. În Ceruri, Sfinţii se roagă neîncetat pentru noi.  Livia-Dorina

Imagine2035 P1100380(2) P1100384(1) P1100388(1) P1100394 P1100395

P1100397

P1100400

P1100398 Imagine2034

Preacuvioase părinte Nil, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Citiţi vă rog şi:

Părintele Nil Efrim, un părinte înduhovnicit al vremurilor din urmă

Părintele Nil Efrim: La ce trebuie să cuget? La sfârşitul lumii sau la sfârşitul meu personal?

Părintele Nil Efrim: DESPRE CUM SĂ NE PREGĂTIM ÎN VEDEREA VREMII PRIGOANEI LUI ANTIHRIST

Parastasul de un an al părintelui Nil Efrim, fostul duhovnic al Mânăstirii Mărcuş

Părintele Nil Efrim: NEVOIA DE CUNOAŞTERE A SEMENILOR

MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI a românilor (monahi athoniţi, din ţară şi mireni)

prodromu-schitul

Schitul românesc Prodromu, de la Muntele Athos

Extraordinară mărturisire împotriva ecumenismului şi a tuturor ereziilor!

Vă rog, răspândiţi prin toate mijloacele!

Părintele Iulian de la Schitul Prodromu

MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, adică a Trupului lui Hristos. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului lui Hristos.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este numai Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, arătăm şi respingem în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii. Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia.  Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, iar sfințenia este legată organic de Adevăr („Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul”– Ioan 17, 17). Hristos e Calea, Adevărul și Viața. Erezia este minciună și blasfemie la adresa Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească, devenind o ideologie contrară Adevărului, tăind posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

La fel cum o boală nu afectează numai organul bolnav, ci întreg organismul, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, afectându-l. De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce amenința Trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care au anatematizat erezia și pe ereticii ce o susțineau, adică au tăiat din Trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau.

Sfântul Apostol Pavel la Romani 12, 4-6 spune: „Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos, și fiecare suntem mădulare unii altora, dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat.” iar în epistola I Cor 12, 21-22 spune : „Și nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuință de tine; sau, iarăși, capul să zică picioarelor: N-am trebuință de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului care par a fi mai slabe sunt mai trebuincioase. ”  arătând în continuare că „dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.” (I Cor 12, 26-27).

Având în vedere că până în prezent nu s-au adunat Sinoade Locale care să condamne pe cei care încalcă de aproape 100 de ani atât Canoanele Apostolice cât și hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale, noi, ca mădulare vii ale trupului lui Hristos respingem și ne disociem de toate practicile condamnate de Biserică:

– rugăciunile în comun cu ereticii și așa-numita „Săptămână de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, „Vecerniile pentru unitatea creștinilor” și alte asemenea acțiuni ținute în Bisericile Ortodoxe în „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor”,  în care sunt invitați eretici să predice din fața Sfântului și Înfricoșătorului Altar Ortodox, unde se jertfește Hristos Dumnezeu Omul;

– participarea la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine la care se fac gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii, și  arătăm ca erezie şi respingem în mod public ecumenismul, cu toate manifestările sale:

  1. a) prezența Bisericii Ortodoxe Române și a celorlalte Biserici Ortodoxe Locale în «Consiliul Mondial al Bisericilor» pentru că platforma teologică a acestui consiliu are la bază o concepție ecleziologică relativistă de tip protestant după modelul celor enumerate mai jos.
  2. b) erezia conform căreia Ortodoxia ar fi (doar) o parte din Biserică.
  3. c) erezia conform căreia toate confesiunile creștine ar fi ramuri ale Bisericii celei Una.
  4. d) erezia conform căreia Biserica Ortodoxă ar fi o Biserică între multe alte «familii de Biserici» care împreună ar forma Biserica cea Una.
  5. e) erezia conform căreia unitatea Bisericii ar fi fost pierdută; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Una și Unică, deoarece Capul Ei este Unul Domn Iisus Hristos, iar unitatea Bisericii se exprimă prin unitatea de credință și prin supunerea credincioșilor față de ierarhia Ei, atâta timp cât ierarhia păstrează unitatea de credință.
  6. f) erezia conform căreia Biserica «ar fi divizată în confesiuni creștine» și că noi ar trebui «să refacem unitatea Ei» prin «minimalismul dogmatic», adică prin a accepta ca bază a unirii Ortodocșilor cu celelalte confesiuni (denominațiuni) credința minimală, adică credința în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Dumnezeu Întrupat și Mântuitor, trecând cu vederea toate celelale Dogme ale Bisericii, inclusiv preoția sacramentală, icoana, Harul Necreat, cinstirea sfinților, etc.
  7. g) erezia conform căreia ar exista o «unitate nevăzută» a Bisericii prin credința comună în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor, urmând să se înfăptuiască și o «unitate văzută» prin unirea confesiunilor (unitate în diversitatea dogmelor și a tradițiilor) și erezia conform careia mai întai ne impartașim cu ereticii si apoi ajungem la o unitate de credință.
  8. h) erezia conform căreia ar fi suficient să crezi în Sfânta Treime și în Domnul Iisus ca Dumnezeu și Mântuitor ca să faci parte din Biserică (Biserica fiind văzută ca o adunare a tuturor confesiunilor creștine).
  9. i) erezia conform căreia Biserica Ortodoxă și adunarea romano-catolică (papo-filioquistă) ar fi «Biserici Surori» sau «cei doi plămâni ai Bisericii».
  10. j) ideea conform căreia între Biserica Ortodoxă și romano-catolicism (papo-filioquism) nu ar exista nici o diferență dogmatică, afirmând că singura diferență ar fi modul de intelegere asupra Primatul Papal.
  11. k) acordurile neortodoxe semnate de  reprezentanții Bisericilor Ortodoxe în cadrul dialogului intercreștin, dialog cu care suntem de acord atâta timp cât este facut pe baze ortodoxe, pentru a-i aduce pe eretici în Biserica Ortodoxă prin Taina Botezului, a Mirungerii și a Sfintei Împărtășanii.
  12. l) acceptarea sinodală de către Biserica Ortodoxă Română a dialogului de la Chambesy, în care ereticii anticalcedonieni monofiziți (asa zișii miafiziți), urmași ai ereziei lui Sever de Antiohia ( Învăță că Hristos are, după întrupare, o singură fire, compusă, şi nu două firi neamestecate și neschimbate, neîmparțite și nedesparțite într-o Persoană, fiecare fire avand voința și energia ei.  Nu acceptă învățătura Sinoadelor IV, V, VI și VII Ecumenice, rămânând în rătăcire și afară din Biserică) sunt recunoscuți ca ortodocși și afirmarea că anatematizarea lor ar fi fost cauzată de o simplă neînțelegere terminologică, și că, prin urmare, nu ar exista nici o diferență dogmatică între Biserica Ortodoxă și grupările eretice monofizite (Copți, Armeni, Siro-iacobiți, Malabarieni, Etiopieni, Eritreeni, Tomiți).
  13. m) acordul de la Balamand, în care reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale au acceptat un nou tip de uniație și au recunoscut pseudo-tainele romano-catolicilor, acord ce a fost respins de către reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale la Baltimore, în anul 2000.
  14. n) erezia conform căreia Filioque (purcederea Duhului Sfânt «și de la Fiul») ar fi doar o simplă neînțelegere terminologică, iar nu o alterare a Dogmei Sfintei Treimi – Dogmă pe care Însuși Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos Întrupat ne-a descoperit-o (Ioan 15, 26).
  15. o) așa-zisa «ridicare a anatemelor» asupra romano-catolicilor (papo-filioquiștilor), dar și  asupra ereticilor monofiziți, monoteliți și monoenergiști, anateme date la Sinoadele Ecumenice; conform învățăturii ortodoxe, o anatemă dogmatică nu se poate ridica în mod magic, fără ca motivele anatematizării să fie înlăturate.
  16. p) erezia conform căreia ar exista Har Mântuitor în afara Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și că ar exista botez valid și Har lucrător al preoției în afara Ei (simpla prezență istorică a unei succesiuni de la Apostoli și simpla rostire a formulei Sfintei Treimi nu validează «tainele» ereticilor).
  17. q) erezia conform căreia Sfinții Părinți nu mai pot fi azi în actualitate, erezie ce neagă prezența Duhului Sfânt în Părinții de la Sinoadele Ecumenice și, prin urmare, însăşi continuitatea existenței Bisericii ca instituție divino-umană.
  18. r) erezia care afirmă că nu putem cunoaște care sunt granițele Bisericii și erezia conform căreia toată omenirea ar fi încorporată într-o «Biserica nevăzută»; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Biserica Istorică, vizibilă, cu succesiune apostolică, ce a păstrat Dreapta Credință (Dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice și anatemele ce delimitează Adevărul Dogmatic de minciuna eretică) și o duce mai departe până la sfârșitul veacurilor, și anume Biserica Ortodoxă.
  19. s) erezia conform căreia și ereticii ar fi încorporați într-un anume fel în Biserică.
  20. t) ideea conform căreia numărul de credincioși ar fi criteriul Adevăratei Biserici; conform învățăturii ortodoxe criteriul Adevăratei Biserici este criteriul păstrării Adevărului Revelat în mod nealterat.
  21. u) transformarea pogorământului (iconomiei) în Dogmă sau regulă; conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare de la regula credinței, pentru neputințe omenești, în circumstante excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la Dreapta Credință în ciuda piedicilor obiective. Pogorământul se aplică doar în cazuri de forță majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse. Pogorământul, prost înțeles, nu urmează rânduiala în absența unor circumstanțe excepționale, constituind, astfel, nu adaptare înțeleaptă ci sfidare a așezămintelor sfinte, ducând la nesocotirea Dreptei Credințe.
  22. v) așa-numitele «căsătorii mixte» între ortodocși și neortodocși, pentru că nu se pot uni cele de neunit, condiția principală a Tainei Căsătoriei fiind ca cei doi soți să fie creștini ortodocși botezați. Taina Căsătoriei este Taina dragostei și a unirii în Dreapta Credință. Nu se poate acorda această Taină numai unui singur membru, celui ortodox. De aceea căsătoria mixtă este lovită de nulitate, dar este și rugăciune în comun cu eterodocșii.
  23. w) negarea egalității Persoanelor Sfintei Treimi; conform învățăturii ortodoxe, Tatăl nenăscut și nepurces, Fiul născut și Duhul Sfânt purces, arată modul de existentă al fiecărei Persoane, Ele fiind egale în slavă și cinste, posedând aceeași Ființă;
  24. x) erezia conform căreia Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol ar fi fără-de-egal pornind de la erezia care neagă egalitatea persoanelor Sfintei Treimi.

Biserica Ortodoxă este Ecumenică (universală), nu ecumenistă, și de aceea așteptăm de la membrii Ei să practice și să predice ortodoxia la toată făptura, aducând pe mulți în Corabia Mântuirii care este Biserica Ortodoxă, Biserica cea Una, Sfânta, Sobornicească (Catholică) și Apostolească, așa cum mărturisim în Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan. De aceea, ne disociem de poziția tuturor celor care învață sau practică ereziile numite mai sus, fie că sunt sinoade panortodoxe, sinoade locale, patriarhi, ierarhi, preoți, diaconi, ipodiaconi, citeți, monahi, monahii sau credincioși.

Mântuitorul Iisus Hristos îndeamnă la mustrarea spre îndreptare între fraţi şi arată obligația adunării de a întări mustrările: „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul” (Matei 18, 15-17). Canonul 75 apostolic nu deosebeşte între mireni şi clerici, ca martori ai abaterilor episcopului: «La mărturia cea împotriva episcopului eretic să nu se primească, dar nici credincios numai unul, că pe gura a doi sau a trei martori va sta tot graiul.» Sf. Ioan Gură de Aur accentuează caracterul de datorie a membrilor Bisericii de a mustra clerul care învaţă neortodox: „Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urâtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm” (Omilia a II-a la Ep. II Timotei).

De aceea, ne disociem de poziția lor şi îi mustrăm, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor (pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu):

  • pe reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale care fac compromisuri dogmatice și afirmă erezii eclesiologice la dialogul intercreștin și interreligios,
  • pe Patriarhul Ecumenic care s-a rugat împreună cu Papa Francisc I la Sfântul Mormânt călcând în picioare Canoanele Sfinților Apostoli (care interzic sub pedeapsa caterisirii rugăciunea în comun cu eterodocșii), pe ierarhii diferitelor sinoade locale, printre care și pe ierarhii ce au fost trimiși  ca reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, ca să felicite pe Papa Francisc I la întronizarea sa ca șef al ereziei romano-catolice (papo-filioquiste), precum și pe Sinoadele care i-au trimis.
  • pe ierarhii, preoții, diaconii, ipodiaconii, citeții, monahii, monahiile și credincioșii Bisericii Ortodoxe ce au participat la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine și care au făcut gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii sau s-au împărtășit cu ereticii.
  • pe cei care spun că în Biserica Ortodoxă Română nu mai este Harul Duhului Sfânt datorită faptului că unele mădulare ale Ei sunt căzute în rătăcirea ecumenistă, ca și cum Harul s-ar retrage în mod automat din Biserica lui Hristos; nu noi suntem salvatori ai Bisericii, ci Biserica ne salvează pe noi.

Ne disociem de acțiunea Patriarhiei Ecumenice de a chema la Fanar pe pseudo-episcopul Romei Benedict XVI (dar și pe pseudo-episcopul Romei Francisc I) și, de asemenea, de pomenirea la Te Deum a acestuia, de pseudo-binecuvântările papei date în Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe de la Fanar și de rostirea Rugăciunii Domnești de către acesta. Ne disociem și de acțiunea Patriarhului Ecumenic de a-l invita la Ierusalim pe pseudo-episcopul Romei Francisc I pentru a sărbători împreună mincinoasa ridicare a anatemelor date la 1054, precum și de toate acțiunile de pseudo-unire cu papalitatea eretică.

Declarăm public faptul că așa-zișii reprezentanți care fac compromisuri dogmatice și gesturi liturgice condamnate de Canoanele Bisericii se reprezintă doar pe ei înșisi, nu ne reprezintă pe noi, credincioșii Bisericii Ortodoxe și nici Biserica în plinătatea (pleroma) Ei, şi că ne disociem de toate acțiunile lor ecumenist-sincretiste, așteptând să dea semne de pocăință publică, la fel cum manifestarea lor eterodoxă (eretică) a fost publică.

Într-o Biserică Vie, atunci când un episcop învață o învățătură străină Bisericii Ortodoxe, preoții acelei eparhii pot întrerupe pomenirea episcopului ce învață erezia în public până la judecata Sinodului, conform canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol[1].  De aceea, noi, cler și popor, prin mărturisirea de faţă, îi mustrăm pe preoții, episcopii, patriarhii și credincioșii ce învață erezia, cu dragoste, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu, precum şi pe cei care nu caută să-şi îndrepteze fraţii căzuți în înșelarea ecumenistă, adoptând o atitudine pasivă, pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca pe al treilea tip de ateism, după ateism și erezie. Avem conștiința propriilor noastre neputințe și păcate, dar și conștiința că  nu ne putem vindeca, mântui și îndumnezei decât prin ortodoxia credinței în Biserica Ortodoxă.

Așa să ne ajute Dumnezeu Cel în Treime Slăvit și Închinat!

Amin.

Trimiteți numele, prenumele, localitatea și funcția/profesia la adresa de email marturisire.impotriva.ereziei@gmail.com sau Oficiul Postal Constanta 2,ghiseul exterior 1,cp 469

Fiecare credincios ce o semnează și-o asumă ca mărturisire personală.

Semnatari:

Ieromonahul Iulian Prodromitul, Duhovnicul Schitului Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos

Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos

Ieroschimonahul Paisie Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Ieromonahul Damaschin Popa, Iconomul Schitului Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos

Iero(schi)monahul Damaschin Răuș Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Ieromonahul Ioil Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Ieromonahul Visarion Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Serafim Vaduva Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Efrem Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Nifon Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Macarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Varsanufie Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Marcu Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Tarasie Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Nazarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Isaak Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Nazarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Flavian Pandelea, Xiropotamu, Sfântul Munte Athos

Monahul Vlasie Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos

Monahul Gheorghe Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos

Monahul Iosif Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos

Parintele Profesor Emerit Theodoros Zisis, Facultatea de Teologie din Salonic

Frații din Schitul Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos:

Fratele Cristinel Prodromitul

Fratele Mihai Prodromitul

Fratele Nicolaie Prodromitul

Fratele Marian Prodromitul

Fratele Dumitru Prodromitul

Fratele Alexandru Prodromitul

Fratele Mircea Prodromitul

Fratele Flavian Prodromitul

Fratele Ioan Prodromitul

Fratele Cristian Prodromitul

Fratele  Octavian Ovidiu Prodromitul

Ieromonahul Antim, Mănăstirea Bistrița, Neamț

Monahul Lavrentie Cocoș, Mănăstirea Bistrița, Neamț

Monahul Lavrentie Șuteu, Mănăstirea Bistrița, Neamț

Ieromonahul Dorotei cu obștea, Sfânta Mănăstire Sfântul Apostol Filip, Adamclisi

Ieromonahul Filotei Dabu cu obștea, Schitul Brădet, Argeș

Preot Matei Vulcănescu, cleric în Mitropolia Veriei, Nausei si Campaniei, Grecia

Laura Vulcanescu, preoteasă, Veria, Grecia

Prof. Drd. Teolog Marian Maricaru, București

Dinu Tigoianu, Ramnicu Sarat, jud Buzau, Piata Halelor,  Bloc 7, ap5

 

[1] Canonul 15 Sinod I-II (861) Constantinopol (Pidalion 1992, pg. 85): Cele rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți se potrivesc cu mult mai vârtos pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot, episcop sau mitropolit ar îndrăzni, să se îndepărteze de împărtășirea cu patriarhul său și nu ar pomeni numele lui, așa cum este hotărât și rânduit, la Dumnezeieștile Taine, mai înainte de înfățișarea Sinodului și condamnarea lui definitivă (a patriarhului ce ar greși în ceva – nota noastra) face schismă. Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie străin de toata preoția, în caz că se va vădi de acest nelegiuit lucru. Acestea s-au pecetluit pentru cei care învinuiesc și se îndepărtează de întâistătătorii lor, fac schismă și rup unitatea Bisericii. În schimb, cei care se despart de împărtășirea cu întâistătătorul lor, pentru oarecare erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, aceia care predică eresul în public și cu capul descoperit îl învață în biserică, unii ca aceștia nu numai că nu sunt supuși certării canonice, îngrădindu-se pe sine de împărtășirea cu numitul episcop, înainte de cercetarea Sinodului, ci și de cinstea cuvenită Dreptmăritorilor se vor învrednici, că nu au osândit episcopi, ci episcopi mincinoși și învățători mincinoși (nu se referă la pierderea Harului, ci la faptul ca aceștia învață minciuna, deci sunt episcopi mincinoși – nota noastră) Și (cei care întrerup pomenirea lor – nota noastră) nu au rupt unitatea Bisericii, prin schismă, ci, s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de dezbinări.

Florin Dobrescu către Curtea Constituţională: “Este inacceptabil ca într-o ţară creştină, cu o populaţie de aproape 90% ortodocşi, Curtea Constituţională să ia decizii care lovesc în credinţa strămoşească.”

Liderul Partidului “Totul pentru Ţară”, dl Florin Dobrescu, a atacat în termeni fără precedent decizia recentă a Curţii Constituţionale, care a decis introducerea unei prevederi legale prin care elevii ar urma să frecventeze orele de Religie doar în baza unei cereri speciale făcute de părinţi. Preşedintele executiv al partidului naţionalist a acuzat CCR că loveşte în credinţa ortodoxă, cerând remedierea de urgenţă a acestei decizii.
“Este inacceptabil ca într-o ţară creştină, cu o populaţie de aproape 90% ortodocşi, Curtea Constituţională să ia decizii care lovesc în credinţa strămoşească. Ce e rău în fapul că elevii învaţă Religie, că li se vorbeşte de Dumnezeu şi sunt educaţi în frica de El? Considerăm că această decizie este insultătoare la adresa majorităţii românilor creştini. Este o decizie de tip comunist. De altfel nici nu mă miră. Ne-am obişnuit ca judecătorii Curţii Constituţionale să fie recrutaţi din rândul foştilor comunişti şi securişti.
Dar să nu uite domnii judecători că în Decembrie 1989 masele revoluţionare îngenunchiau pe caldarâmul udat de sângele eroilor şi spuneau “Tatăl nostru”! Revoluţia de acum 25 de ani a avut un puternic caracter creştin. Iar introducerea religiei şi icoanelor în şcoli a reprezentat una din principalele cuceriri ale Revoluţiei.
Nu putem ridica pe jertfele acelor tineri o societate ateistă. Sau domnii judecători de la CCR ne întorc înapoi cu 25 de ani? Să nu dea Dumnezeu ca tineretul acestei ţări să repună credinţa creştină la locul ei printr-o nouă Revoluţie!
Voi face în aşa fel ca mesajul meu să fie adus la cunoştinţa judecătorilor CCR, cărora le cer să revină asupra acestei decizii prin care de altfel contrazic decizia total opusă 2012, într-o speţă identică”, a încheiat Florin Dobrescu declaraţia sa plină de revoltă. El a îndemnat românii să se alăture petiţiei iniţiate în sprijinul BOR.

Sursa: Buciumul.ro