MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI a românilor (monahi athoniţi, din ţară şi mireni)

prodromu-schitul

Schitul românesc Prodromu, de la Muntele Athos

Extraordinară mărturisire împotriva ecumenismului şi a tuturor ereziilor!

Vă rog, răspândiţi prin toate mijloacele!

Părintele Iulian de la Schitul Prodromu

MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, adică a Trupului lui Hristos. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului lui Hristos.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este numai Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, arătăm şi respingem în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii. Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia.  Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, iar sfințenia este legată organic de Adevăr („Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul”– Ioan 17, 17). Hristos e Calea, Adevărul și Viața. Erezia este minciună și blasfemie la adresa Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească, devenind o ideologie contrară Adevărului, tăind posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

La fel cum o boală nu afectează numai organul bolnav, ci întreg organismul, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, afectându-l. De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce amenința Trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care au anatematizat erezia și pe ereticii ce o susțineau, adică au tăiat din Trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau.

Sfântul Apostol Pavel la Romani 12, 4-6 spune: „Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos, și fiecare suntem mădulare unii altora, dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat.” iar în epistola I Cor 12, 21-22 spune : „Și nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuință de tine; sau, iarăși, capul să zică picioarelor: N-am trebuință de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului care par a fi mai slabe sunt mai trebuincioase. ”  arătând în continuare că „dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.” (I Cor 12, 26-27).

Având în vedere că până în prezent nu s-au adunat Sinoade Locale care să condamne pe cei care încalcă de aproape 100 de ani atât Canoanele Apostolice cât și hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale, noi, ca mădulare vii ale trupului lui Hristos respingem și ne disociem de toate practicile condamnate de Biserică:

– rugăciunile în comun cu ereticii și așa-numita „Săptămână de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, „Vecerniile pentru unitatea creștinilor” și alte asemenea acțiuni ținute în Bisericile Ortodoxe în „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor”,  în care sunt invitați eretici să predice din fața Sfântului și Înfricoșătorului Altar Ortodox, unde se jertfește Hristos Dumnezeu Omul;

– participarea la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine la care se fac gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii, și  arătăm ca erezie şi respingem în mod public ecumenismul, cu toate manifestările sale:

  1. a) prezența Bisericii Ortodoxe Române și a celorlalte Biserici Ortodoxe Locale în «Consiliul Mondial al Bisericilor» pentru că platforma teologică a acestui consiliu are la bază o concepție ecleziologică relativistă de tip protestant după modelul celor enumerate mai jos.
  2. b) erezia conform căreia Ortodoxia ar fi (doar) o parte din Biserică.
  3. c) erezia conform căreia toate confesiunile creștine ar fi ramuri ale Bisericii celei Una.
  4. d) erezia conform căreia Biserica Ortodoxă ar fi o Biserică între multe alte «familii de Biserici» care împreună ar forma Biserica cea Una.
  5. e) erezia conform căreia unitatea Bisericii ar fi fost pierdută; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Una și Unică, deoarece Capul Ei este Unul Domn Iisus Hristos, iar unitatea Bisericii se exprimă prin unitatea de credință și prin supunerea credincioșilor față de ierarhia Ei, atâta timp cât ierarhia păstrează unitatea de credință.
  6. f) erezia conform căreia Biserica «ar fi divizată în confesiuni creștine» și că noi ar trebui «să refacem unitatea Ei» prin «minimalismul dogmatic», adică prin a accepta ca bază a unirii Ortodocșilor cu celelalte confesiuni (denominațiuni) credința minimală, adică credința în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Dumnezeu Întrupat și Mântuitor, trecând cu vederea toate celelale Dogme ale Bisericii, inclusiv preoția sacramentală, icoana, Harul Necreat, cinstirea sfinților, etc.
  7. g) erezia conform căreia ar exista o «unitate nevăzută» a Bisericii prin credința comună în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor, urmând să se înfăptuiască și o «unitate văzută» prin unirea confesiunilor (unitate în diversitatea dogmelor și a tradițiilor) și erezia conform careia mai întai ne impartașim cu ereticii si apoi ajungem la o unitate de credință.
  8. h) erezia conform căreia ar fi suficient să crezi în Sfânta Treime și în Domnul Iisus ca Dumnezeu și Mântuitor ca să faci parte din Biserică (Biserica fiind văzută ca o adunare a tuturor confesiunilor creștine).
  9. i) erezia conform căreia Biserica Ortodoxă și adunarea romano-catolică (papo-filioquistă) ar fi «Biserici Surori» sau «cei doi plămâni ai Bisericii».
  10. j) ideea conform căreia între Biserica Ortodoxă și romano-catolicism (papo-filioquism) nu ar exista nici o diferență dogmatică, afirmând că singura diferență ar fi modul de intelegere asupra Primatul Papal.
  11. k) acordurile neortodoxe semnate de  reprezentanții Bisericilor Ortodoxe în cadrul dialogului intercreștin, dialog cu care suntem de acord atâta timp cât este facut pe baze ortodoxe, pentru a-i aduce pe eretici în Biserica Ortodoxă prin Taina Botezului, a Mirungerii și a Sfintei Împărtășanii.
  12. l) acceptarea sinodală de către Biserica Ortodoxă Română a dialogului de la Chambesy, în care ereticii anticalcedonieni monofiziți (asa zișii miafiziți), urmași ai ereziei lui Sever de Antiohia ( Învăță că Hristos are, după întrupare, o singură fire, compusă, şi nu două firi neamestecate și neschimbate, neîmparțite și nedesparțite într-o Persoană, fiecare fire avand voința și energia ei.  Nu acceptă învățătura Sinoadelor IV, V, VI și VII Ecumenice, rămânând în rătăcire și afară din Biserică) sunt recunoscuți ca ortodocși și afirmarea că anatematizarea lor ar fi fost cauzată de o simplă neînțelegere terminologică, și că, prin urmare, nu ar exista nici o diferență dogmatică între Biserica Ortodoxă și grupările eretice monofizite (Copți, Armeni, Siro-iacobiți, Malabarieni, Etiopieni, Eritreeni, Tomiți).
  13. m) acordul de la Balamand, în care reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale au acceptat un nou tip de uniație și au recunoscut pseudo-tainele romano-catolicilor, acord ce a fost respins de către reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale la Baltimore, în anul 2000.
  14. n) erezia conform căreia Filioque (purcederea Duhului Sfânt «și de la Fiul») ar fi doar o simplă neînțelegere terminologică, iar nu o alterare a Dogmei Sfintei Treimi – Dogmă pe care Însuși Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos Întrupat ne-a descoperit-o (Ioan 15, 26).
  15. o) așa-zisa «ridicare a anatemelor» asupra romano-catolicilor (papo-filioquiștilor), dar și  asupra ereticilor monofiziți, monoteliți și monoenergiști, anateme date la Sinoadele Ecumenice; conform învățăturii ortodoxe, o anatemă dogmatică nu se poate ridica în mod magic, fără ca motivele anatematizării să fie înlăturate.
  16. p) erezia conform căreia ar exista Har Mântuitor în afara Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și că ar exista botez valid și Har lucrător al preoției în afara Ei (simpla prezență istorică a unei succesiuni de la Apostoli și simpla rostire a formulei Sfintei Treimi nu validează «tainele» ereticilor).
  17. q) erezia conform căreia Sfinții Părinți nu mai pot fi azi în actualitate, erezie ce neagă prezența Duhului Sfânt în Părinții de la Sinoadele Ecumenice și, prin urmare, însăşi continuitatea existenței Bisericii ca instituție divino-umană.
  18. r) erezia care afirmă că nu putem cunoaște care sunt granițele Bisericii și erezia conform căreia toată omenirea ar fi încorporată într-o «Biserica nevăzută»; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Biserica Istorică, vizibilă, cu succesiune apostolică, ce a păstrat Dreapta Credință (Dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice și anatemele ce delimitează Adevărul Dogmatic de minciuna eretică) și o duce mai departe până la sfârșitul veacurilor, și anume Biserica Ortodoxă.
  19. s) erezia conform căreia și ereticii ar fi încorporați într-un anume fel în Biserică.
  20. t) ideea conform căreia numărul de credincioși ar fi criteriul Adevăratei Biserici; conform învățăturii ortodoxe criteriul Adevăratei Biserici este criteriul păstrării Adevărului Revelat în mod nealterat.
  21. u) transformarea pogorământului (iconomiei) în Dogmă sau regulă; conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare de la regula credinței, pentru neputințe omenești, în circumstante excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la Dreapta Credință în ciuda piedicilor obiective. Pogorământul se aplică doar în cazuri de forță majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse. Pogorământul, prost înțeles, nu urmează rânduiala în absența unor circumstanțe excepționale, constituind, astfel, nu adaptare înțeleaptă ci sfidare a așezămintelor sfinte, ducând la nesocotirea Dreptei Credințe.
  22. v) așa-numitele «căsătorii mixte» între ortodocși și neortodocși, pentru că nu se pot uni cele de neunit, condiția principală a Tainei Căsătoriei fiind ca cei doi soți să fie creștini ortodocși botezați. Taina Căsătoriei este Taina dragostei și a unirii în Dreapta Credință. Nu se poate acorda această Taină numai unui singur membru, celui ortodox. De aceea căsătoria mixtă este lovită de nulitate, dar este și rugăciune în comun cu eterodocșii.
  23. w) negarea egalității Persoanelor Sfintei Treimi; conform învățăturii ortodoxe, Tatăl nenăscut și nepurces, Fiul născut și Duhul Sfânt purces, arată modul de existentă al fiecărei Persoane, Ele fiind egale în slavă și cinste, posedând aceeași Ființă;
  24. x) erezia conform căreia Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol ar fi fără-de-egal pornind de la erezia care neagă egalitatea persoanelor Sfintei Treimi.

Biserica Ortodoxă este Ecumenică (universală), nu ecumenistă, și de aceea așteptăm de la membrii Ei să practice și să predice ortodoxia la toată făptura, aducând pe mulți în Corabia Mântuirii care este Biserica Ortodoxă, Biserica cea Una, Sfânta, Sobornicească (Catholică) și Apostolească, așa cum mărturisim în Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan. De aceea, ne disociem de poziția tuturor celor care învață sau practică ereziile numite mai sus, fie că sunt sinoade panortodoxe, sinoade locale, patriarhi, ierarhi, preoți, diaconi, ipodiaconi, citeți, monahi, monahii sau credincioși.

Mântuitorul Iisus Hristos îndeamnă la mustrarea spre îndreptare între fraţi şi arată obligația adunării de a întări mustrările: „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul” (Matei 18, 15-17). Canonul 75 apostolic nu deosebeşte între mireni şi clerici, ca martori ai abaterilor episcopului: «La mărturia cea împotriva episcopului eretic să nu se primească, dar nici credincios numai unul, că pe gura a doi sau a trei martori va sta tot graiul.» Sf. Ioan Gură de Aur accentuează caracterul de datorie a membrilor Bisericii de a mustra clerul care învaţă neortodox: „Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urâtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm” (Omilia a II-a la Ep. II Timotei).

De aceea, ne disociem de poziția lor şi îi mustrăm, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor (pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu):

  • pe reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale care fac compromisuri dogmatice și afirmă erezii eclesiologice la dialogul intercreștin și interreligios,
  • pe Patriarhul Ecumenic care s-a rugat împreună cu Papa Francisc I la Sfântul Mormânt călcând în picioare Canoanele Sfinților Apostoli (care interzic sub pedeapsa caterisirii rugăciunea în comun cu eterodocșii), pe ierarhii diferitelor sinoade locale, printre care și pe ierarhii ce au fost trimiși  ca reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, ca să felicite pe Papa Francisc I la întronizarea sa ca șef al ereziei romano-catolice (papo-filioquiste), precum și pe Sinoadele care i-au trimis.
  • pe ierarhii, preoții, diaconii, ipodiaconii, citeții, monahii, monahiile și credincioșii Bisericii Ortodoxe ce au participat la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine și care au făcut gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii sau s-au împărtășit cu ereticii.
  • pe cei care spun că în Biserica Ortodoxă Română nu mai este Harul Duhului Sfânt datorită faptului că unele mădulare ale Ei sunt căzute în rătăcirea ecumenistă, ca și cum Harul s-ar retrage în mod automat din Biserica lui Hristos; nu noi suntem salvatori ai Bisericii, ci Biserica ne salvează pe noi.

Ne disociem de acțiunea Patriarhiei Ecumenice de a chema la Fanar pe pseudo-episcopul Romei Benedict XVI (dar și pe pseudo-episcopul Romei Francisc I) și, de asemenea, de pomenirea la Te Deum a acestuia, de pseudo-binecuvântările papei date în Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe de la Fanar și de rostirea Rugăciunii Domnești de către acesta. Ne disociem și de acțiunea Patriarhului Ecumenic de a-l invita la Ierusalim pe pseudo-episcopul Romei Francisc I pentru a sărbători împreună mincinoasa ridicare a anatemelor date la 1054, precum și de toate acțiunile de pseudo-unire cu papalitatea eretică.

Declarăm public faptul că așa-zișii reprezentanți care fac compromisuri dogmatice și gesturi liturgice condamnate de Canoanele Bisericii se reprezintă doar pe ei înșisi, nu ne reprezintă pe noi, credincioșii Bisericii Ortodoxe și nici Biserica în plinătatea (pleroma) Ei, şi că ne disociem de toate acțiunile lor ecumenist-sincretiste, așteptând să dea semne de pocăință publică, la fel cum manifestarea lor eterodoxă (eretică) a fost publică.

Într-o Biserică Vie, atunci când un episcop învață o învățătură străină Bisericii Ortodoxe, preoții acelei eparhii pot întrerupe pomenirea episcopului ce învață erezia în public până la judecata Sinodului, conform canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol[1].  De aceea, noi, cler și popor, prin mărturisirea de faţă, îi mustrăm pe preoții, episcopii, patriarhii și credincioșii ce învață erezia, cu dragoste, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu, precum şi pe cei care nu caută să-şi îndrepteze fraţii căzuți în înșelarea ecumenistă, adoptând o atitudine pasivă, pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca pe al treilea tip de ateism, după ateism și erezie. Avem conștiința propriilor noastre neputințe și păcate, dar și conștiința că  nu ne putem vindeca, mântui și îndumnezei decât prin ortodoxia credinței în Biserica Ortodoxă.

Așa să ne ajute Dumnezeu Cel în Treime Slăvit și Închinat!

Amin.

Trimiteți numele, prenumele, localitatea și funcția/profesia la adresa de email marturisire.impotriva.ereziei@gmail.com sau Oficiul Postal Constanta 2,ghiseul exterior 1,cp 469

Fiecare credincios ce o semnează și-o asumă ca mărturisire personală.

Semnatari:

Ieromonahul Iulian Prodromitul, Duhovnicul Schitului Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos

Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos

Ieroschimonahul Paisie Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Ieromonahul Damaschin Popa, Iconomul Schitului Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos

Iero(schi)monahul Damaschin Răuș Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Ieromonahul Ioil Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Ieromonahul Visarion Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Serafim Vaduva Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Efrem Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Nifon Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Macarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Varsanufie Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Marcu Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Tarasie Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Nazarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Isaak Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Nazarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos

Monahul Flavian Pandelea, Xiropotamu, Sfântul Munte Athos

Monahul Vlasie Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos

Monahul Gheorghe Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos

Monahul Iosif Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos

Parintele Profesor Emerit Theodoros Zisis, Facultatea de Teologie din Salonic

Frații din Schitul Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos:

Fratele Cristinel Prodromitul

Fratele Mihai Prodromitul

Fratele Nicolaie Prodromitul

Fratele Marian Prodromitul

Fratele Dumitru Prodromitul

Fratele Alexandru Prodromitul

Fratele Mircea Prodromitul

Fratele Flavian Prodromitul

Fratele Ioan Prodromitul

Fratele Cristian Prodromitul

Fratele  Octavian Ovidiu Prodromitul

Ieromonahul Antim, Mănăstirea Bistrița, Neamț

Monahul Lavrentie Cocoș, Mănăstirea Bistrița, Neamț

Monahul Lavrentie Șuteu, Mănăstirea Bistrița, Neamț

Ieromonahul Dorotei cu obștea, Sfânta Mănăstire Sfântul Apostol Filip, Adamclisi

Ieromonahul Filotei Dabu cu obștea, Schitul Brădet, Argeș

Preot Matei Vulcănescu, cleric în Mitropolia Veriei, Nausei si Campaniei, Grecia

Laura Vulcanescu, preoteasă, Veria, Grecia

Prof. Drd. Teolog Marian Maricaru, București

Dinu Tigoianu, Ramnicu Sarat, jud Buzau, Piata Halelor,  Bloc 7, ap5

 

[1] Canonul 15 Sinod I-II (861) Constantinopol (Pidalion 1992, pg. 85): Cele rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți se potrivesc cu mult mai vârtos pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot, episcop sau mitropolit ar îndrăzni, să se îndepărteze de împărtășirea cu patriarhul său și nu ar pomeni numele lui, așa cum este hotărât și rânduit, la Dumnezeieștile Taine, mai înainte de înfățișarea Sinodului și condamnarea lui definitivă (a patriarhului ce ar greși în ceva – nota noastra) face schismă. Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie străin de toata preoția, în caz că se va vădi de acest nelegiuit lucru. Acestea s-au pecetluit pentru cei care învinuiesc și se îndepărtează de întâistătătorii lor, fac schismă și rup unitatea Bisericii. În schimb, cei care se despart de împărtășirea cu întâistătătorul lor, pentru oarecare erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, aceia care predică eresul în public și cu capul descoperit îl învață în biserică, unii ca aceștia nu numai că nu sunt supuși certării canonice, îngrădindu-se pe sine de împărtășirea cu numitul episcop, înainte de cercetarea Sinodului, ci și de cinstea cuvenită Dreptmăritorilor se vor învrednici, că nu au osândit episcopi, ci episcopi mincinoși și învățători mincinoși (nu se referă la pierderea Harului, ci la faptul ca aceștia învață minciuna, deci sunt episcopi mincinoși – nota noastră) Și (cei care întrerup pomenirea lor – nota noastră) nu au rupt unitatea Bisericii, prin schismă, ci, s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de dezbinări.

Anunțuri

13 gânduri despre „MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI a românilor (monahi athoniţi, din ţară şi mireni)

  1. Pingback: TRĂDAREA CONTINUĂ! Pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române îi doare în cot de canoanele ortodoxiei şi de poruncile Sfintilor Părinţi | Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

  2. Pingback: MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI | SANTINELA ORTODOXA

  3. Pingback: Sfaturi care vă vor ajuta să vă pregătiți pentru un colaps economic | ORTODOX SI CONTRA-SISTEM

  4. Pingback: Mesaj către români al Schitului românesc Prodromu din Muntele Athos | Daniel Vla – Ortodoxie, Țară, Românism

    • Alin,
      Nu este erezie, caci masuratoarea timpului nu tine de dogma.
      Calendarul gregorian a fost introdus in Biserica Ortodoxa Romana in 1924. Timp de vreo 2 ani dupa (adica 1925 si 1926) cand am sarbatorit Sf Pasti pe stil nou (gregorian).
      Insa ierarhii au realizat ca e o greseala si s-au intors la serbarea Pastilor pe stil vechi (iulian), ca toata Ortodoxia sa serbeze in acelasi timp.
      Faptul ca acum, Pastile mai cad uneori la aceeasi data cu catolicii este doar o intamplare. Asta nu inseamna ca tinem Pastele pe stil nou (greogorian).
      Canoanele interzic serbarea Pastelui la aceeasi data cu evreii.

      Dar, adoptarea calendarului „indreptat” a fost o greseala pt ca a produs multa dezbinare intre ortodocsi si decalarea unor sarbatori si posturi.

      Apreciază

      • Multumesc pentru raspuns, insa depinde din ce unghi privim lucrurile. In 325 la Nicea s-a stabilit de catre Sfintii Parinti ca data Pastelui sa fie stabilita intre 22 martie si 25 Aprilie. Iata ca, odata cu noul calendar, acest lucru nu mai este valabil. Ori, pentru a schimba anumite canoane, este necesar a se intruni toti capii bisericilor ortodoxe intr-un sinod ecumenic. Doar sub aceasta forma se pot adopta / schimba anumite oranduiri. Ori acest lucru nu s-a intamplat. Prin urmare, cele stabilite in 325 sunt inca valabile. Mai mult, adoptarea noului calendar a denaturat Postul Sfintilor Apostoli. Sunt ani in care acesta lipseste cu desavarsire. Sunt multe lucruri care contravin oranduirii stabilite de catre Sfintii Parinti. Pe langa cele mentionate mai sus as mai exemplifica cu Boboteaza, atunci cand apa Iordanului isi schimba cursul, insa acest lucru se intampla pe 19 ianuarie stil nou! Iar Boboteaza este pe 6 ianuarie. Imi pare rau, insa dezbinarea a aparut din cauza celor care au adoptat noul calendar. Cei pe vechi tin in continuare vechile oranduiri si, dupa cum se vede (lumina de Pasti, Schimbarea la Fata, Boboteaza) semnele ceresti se intampla doar conform datelor de pe calendarul Iulian. Subiectul acesta mi se pare foarte important si, din pacate, vad ca nu este deloc luat in seama. „Altă credinţă nimănui nu îi este slobod să aducă sau să scrie sau să alcătuiască, fără numai cea hotărâtă de Sf. Părinţi, cei adunaţi în cetatea Niceii împreună cu Sf. Duh; iar pe cei ce îndrăznesc ori a alcătui altă credinţă, ori a propune, ori a o proaduce celor ce voiesc să se întoarcă la cunoştinţa adevărului…; aceştia de ar fi episcopi sau clerici, să fie străini (destituiţi), episcopii de episcopie, şi clericii de clericat, iar de ar fi mireni, să se anatematisească…”

        Apreciază

      • Pai hotararea de la Niceea nu e incalcata. Conform calendarului vechi Pastele cade bine. Doar ti-am spus ca tinem Pastele pe vechi.
        Despre posturi am amintit si eu.
        Da, e vina celor ce au introdus calendarul pe nou. Adica a ierarhilor de atunci si a autoritatilor care i-au presat sa-l adopte. Insa e vina si a celor ce s-au incrancenat sa faca din calendar o dogma si un idol si au ajuns sa se separe de Biserica facandu-si propria lor mitropolie (Slatioara), nerecunoscuta de nici o patriarhie ortodoxa din lume. Nici macar de cele ramase pe stil vechi (Rusia, Georgia, Ierusalimul, Serbia, Athosul).
        E o diferenta intre stilisti si patriarhiile pe stil vechi.
        In ce priveste ultimul pasaj, cel cu citatul… Nimeni nu a schimbat credinta!

        Apreciază

        • Conform calendarului pe nou, Pastele nu cade bine. Anul acesta este sarbatorit pe 1 mai. Deci hotararea de la Nicea a fost incalcata. Imi scapa mie ceva sau nu e clara treaba? Sintagma: tinem Pastele pe vechi este falsa! Cei pe nou il sarbatoresc in acelasi timp cu cei pe stil vechi, insa nu la aceeasi data! Sunt lucruri diferite. Apoi, cum adica „Insa e vina si a celor ce s-au incrancenat sa faca din calendar o dogma si un idol si au ajuns sa se separe de Biserica facandu-si propria lor mitropolie (Slatioara)”. Adica cei care au pastrat neschimbata oranduirea stramoseasca lasata de Sfintii Parinti au avut… vina? Cred ca exprimarea contine o fractura de logica. Faptul ca nu sunt recunoscuti (?!) este o alta discutie. Da, sunt de acord ca exista o diferenta intre stilisti (?!) si patriarhiile pe vechi, insa aceasta diferenta este mai mult „politica” (a se remarca ghilimelele). Dogmatic nu este nici una. Imi puteti da o adresa de email unde sa putem comunica mai usor?

          Apreciază

      • Alin,
        O fractura de logica e la dumneata.
        Pai gandeste-te. Din moment ce tinem Pastele pe stil vechi (spre deosebire de majoritatea sarbatorilor, care sunt pe nou) inseamna ca Pastele de 1 mai, conform calendarului dupa care s-au orientat si parintii de la Sinodul 1 Ecumenic de la Niceea, este corect. Conform calendarului pe stil vechi 1mai inseamna cu 13 zile mai in urma, adica 17 aprilie.
        Daca noi am fi tinut calendarul pe vechi, data de 1 mai de anul acesta nu mai era 1 mai ci 17 aprilie.

        Faptul ca unii au ramas stilisti e o problema complexa. Am zis: in primul rand e vina ierarhilor si a autoritatilor. Apoi si a celor in cauza care au devenit astfel schismatici.
        Vorbim si pe mail.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s