Să fie demis Mihai Răzvan Ungureanu din funcţia de consilier onorific! Asta îi cer românii din diaspora lui Iohannis

Preiau articolul: Românii din diaspora îi cer lui Iohannis să-l demită pe Mihai Răzvan Ungureanu din funcţia de consilier

Românii din diaspora îi cer preşedintelui Klaus Iohannis, într-o scrisoare deschisă primită pe adresa redacţiei ActiveNews, să-l demită pe Mihai Răzvan Ungureanu din funcţia de consilier onorific. Scrisoarea reprezintă punctul de vedere al grupurilor active din Diaspora în legătură cu numirea în funcţia de consilier personal a lui MRU, semnatarii acesteia declarându-se dezamăgiţi de faptul că preşedintele României nu respectă asigurările date în campania electorală.

Redăm integral textul scrisorii:

„Stimate domnule Preşedinte ,

Românii din Diaspora care urmăresc îndeaproape evenimentele politice din România sunt neplăcut surprinşi şi profund dezamăgiţi de numirea în funcţia de consilier personal a domnului Mihai Răzvan Ungureanu.

După cum scriam în scrisoarea anterioară, publicată la data de 19 nov ac şi care vă era adresată, “Românii din Diaspora nu vă încredinţează un cec în alb: dimpotrivă, românii au ales, pe 16 noiembrie 2014, un președinte de la care se așteaptă să respecte, în primul rând, Constituția și legile țării și care să reașeze țara noastră acolo unde îi este locul, printre națiunile demne și respectate ale acestei lumi; o ţară care nu își pune pe tavă, tuturor corporațiilor, resursele şi care nu este un stat furnizor de materie primă şi mână de lucru ieftină.”

De aceea, nu putem decât să reacţionăm ferm la nerespectarea asigurărilor date de dvs în campania electorală, conform cărora veţi milita împotriva proiectelor distructive pentru mediu şi în detrimentul ţării noastre – sub toate aspectele – promisiuni pe care devine evident că tindeţi să le încălcaţi, prin numirea la Palatul Cotroceni, în funcţia de consilier personal, a unei persone care s-a declarat susţinător ferm al Proiectului de la Roşia Montana (”Roșia Montană este o prioritate, înseamnă locuri de muncă. Nu sunt ecologistul de vârstă nouă, care brusc și-a reinventat identitatea politică. Mă interesează locurile de muncă, investițiile străine. ”- declaraţie a dlui Mihai Răzvan Ungureanu, apr. 2012) şi al exploatării gazelor de şist (”Cine se împotriveşte exploatării gazelor de şist face, voit sau nevoit, jocul Federaţiei Ruse, inclusiv pe teritoriul României”- declaraţie la tv, începutul anului 2014).

Vă reamintim că dl Mihai Răzvan Ungureanu este cel care a fost nevoit să părăsească funcţia de Prim-Ministru după numai 78 de zile, în urma unei moţiuni de cenzură fără drept de apel şi după ce acumulase un uriaş ” capital” de antipatie din partea populaţiei.

Tot el este cel care a renunţat la moştenirea Fundaţiei Gojdu, în valoare de circa un miliard de dolari, pe care a cedat-o, în mod inexplicabil, Ungariei, în timpul mandatului său de Prim- Ministru.

Numirea dlui Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de consilier personal este o sfidare la adresa celor care au stat ore în şir la coadă pentru a vă vota, mare parte din cei care au stat la cozile imense fiind implicaţi activ în campaniile de salvare a Roşiei Montane şi Certej, cât şi în campaniile de informare/conştientizare a impactului distructiv şi ireversibil al explorării/exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice, pe teritoriul ţării noastre.

Noi, românii din Diaspora, am votat cu speranţa de a avea într-adevăr o Românie nouă, cu politicieni noi şi oneşti şi am fost surprinşi să vedem din nou, numiţi în funcţii cheie în cadrul aparatului de stat, personaje pe care ni le doream ajunse definitiv la groapa de gunoi a istoriei. Nu putem accepta că promisiunile dvs din campanie să fie deja încălcate, prin numirea într-o funcţie atât de importantă, fie ea şi onorifică, a unui personaj cu un astfel de trecut.

Cu speranţa că vocea celor care v-au votat va conta în alegerile pe care le faceţi, aşteptam decizia dvs de revocare din funcţie a dlui Mihai Răzvan Ungureanu.

Semnează :

SOS Roşia Montană Bruxelles

Diaspora Românească Unită

Roşia Montană Paris

Munchen Rettet Roşia Montană Munchen

Campania Noastră- Danemarca

Intresseföreningen för Rumäner i Sverige – Suedia

Dacia liberă – Paris

Diaspora Franţa solidară cu România. (Români Indignaţi)

Iniţiativa Solidaritate pentru România – Suedia

Save Roşia Montană Dublin

Canada Save Roşia

Barcelona Saves Roşia Montană

Salvemos Roşia Montană Madrid

Românii din Paris

RAW ( Romanian Activists Worldwide)

Warned

Canada Save Roşia Montană Toronto

Românii din Franţa – Nu gazelor de şist

Ceaşca de democraţie – Paris

Sursa: activenews.ro

Aşa e când te îmbeţi cu apă rece! Românii din străinătate, care l-au votat masiv pe Iohannis şi-au făcut iluzii deşarte. Dar să vedem cum va reacţiona preşedintele nou ales. Dacă va reacţiona…

Reclame

Pedepsirea, pe 29/30 decembrie 1933, a lui I. G. Duca de către legionari

Să vedem, în primul rând, cine a fost I. G. Duca, conform wikipedia:

Ion Gheorghe Duca, adesea I. G. Duca sau Ion G. Duca / Ion Gh. Duca (n. 20 decembrie 1879, București – d. 29 decembrie 1933, Sinaia) a fost un om politic liberal român, a deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), și prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933, la această ultima dată fiind asasinat de așa-numiții Nicadori din cauza eforturilor sale de a pune stavilă avântului mișcării (legionare – nota admin) Garda de Fier. A fost inițiat în francmasonerie, când se afla la studii în Franța.

Născut în București, a intrat în Camera Deputaților română ca reprezentant al Partidului Național Liberal în 1908 și a servit ca ministru din 1914. Numit ministru de externe în 1922, era un susținător al Micii Înțelegeri, formată din România, Iugoslavia și Cehoslovacia, cu scopul de a împiedica revizionismul Ungariei (care cerea retrocedarea Transilvania – obținută de România după Primul Război Mondial) și de a împiedica dinastia Habsburgică de a se întoarce la putere în Europa Centrală.

În calitate de ministru de externe, I. G. Duca, afirmase: „Oricare cunoaște politica românească [….] știe că una din directivele fundamentale, directiva de la care de 40 de ani nimeni nu s-a abătut, în nici o împrejurare și față de nici o țară, este aceea de a nu se amesteca în politica internă a altor țări. Neamestecându-ne noi în politica internă a altora, am avut grijă ca și ceilalți să nu se amestece în politica noastră”.

În noiembrie 1933, regele Carol al II-lea al României i-a cerut să devină șeful guvernului ca prim-ministru până la alegerile din decembrie. În această funcție, Duca a încercat să anihileze organizația naționalistă de extremă dreaptă Garda de Fier. A inițiat măsuri dure de represiune împotriva acesteia cu scopul de a o împiedica a participa la alegerile din decembrie 1933. A fost ucis după scurtă vreme în gara Sinaia, de Nicolae Constantinescu, un susținător al Gărzii de Fier.

Carol al II-lea fusese informat, despre ce aveau de gând Nicadorii, după ce șeful poliției, Gabriel Marinescu primise o notă care deconspira întregul plan, însă regele a dat următoarea dispoziție: „Ține nota la birou și n-o transmite mai departe”. Informarea fusese făcută chiar de vărul unuia dintre autori care era informator al poliției.

Împreună cu un grup de profesori și oameni de știință, Ion Gheorghe Duca a ajutat la întemeierea mișcării de cercetași din România, inclusiv a organizației Cercetașii României (organizaţie masonică – notă admin).

Duca și-a scris memoriile despre experiența sa ca ministru în timpul Primului Război Mondial, publicate în trei volume la Jon Dumitru Verlag.

Cum s-au petecut lucrurile:

….. Pe 29 decembrie, întâlnirea cu Carol a ţinut două ore. La ora 21.30, premierul se îndrepta spre gară, trenul avea întârziere. Ar fi trebuit să intre prin biroul şefului de gară, în schimb, Nicolae Constantinescu i-a pus o mână pe umăr şi a tras înspre el. A murit pe loc. Cadavrul său a fost recuperat de pe peronul Gării Sinaia şi depus într-o cameră lângă anexele servitorilor din Castelul Peleş.
La data de 31 decembrie 1933, ziarul „Viitorul” scria: „(…) pe peronul Gării Sinaia, a fost asasinat cu cinci focuri de revolver primul-ministru, Ion G. Duca, de un student de la Academia Comercială, anume Nicolae Constantinescu, care avea şi doi complici, Ion Caranica şi Doru Belimace. Nicolae Constantinescu este arestat. El a declarat că aparţine Gărzii de Fier şi că acest atentat a fost plănuit mai de mult.”

Sursa: ziuaconstanta.ro

Dar DE CE a fost asasinat prim-ministrul I. G. Duca?

Reiau articolul din 2013: ODIOSUL ASASIN I. G. DUCA ȘI PRACTICILE SALE “DEMOCRATICE”

-15 Noembrie 1933: Căderea guvernului Vaida și venirea la putere a guvernului liberal sub conducerea lui I.G. Duca – cu Nicolae Titulescu la externe, având ca misiune, nimicirea Mișcării Legionare. Dizolvarea parlamentului și fixarea noilor alegeri pentru 20 Decembrie. Mișcarea Legionară intră in campania electorală cu mare avânt, având liste in 66 de județe. Mare curent pentru Legiune.

-20 Noembrie 1933: Ziarul “Calendarul” este suspendat pe timp de 12 zile pentru un articol împotriva camarilei (Lupeasca). Intră in luptă pentru susținerea Legiunii, ziarul “Cuvântul” condus de Prof. Nae Ionescu.

-22 Noembrie 1933: Studentul legionar Virgil Teodorescu este împușcat de poliție la Constanța, in timp ce lipea afișe electorale. Este primul legionar căzut in lupte (cea dintâi jertfa a Legiunii).

-28 Noembrie 1933: Este asasinat la Iași legionarul Niță Constantin.

-4 Decembrie 1933: Căpitanul Corneliu Z. Codreanu dă o circulară prin care înfierează prigoana dezlănțuită de guvernul liberal și arată ca autor -asasini și schingiuitori ai legionarilor pe: I.G. DUCA, Niculae Titulescu, Victor Iamandi, Inculeț,Victor Antonescu, Valer Roman, gen. Dumitrescu, com. jandarmilor și Eugen Cristescu, directorul general al Siguranței. Circulara a fost publicata și in ziarul “Cuvantul” din 24 Decembrie 1933 sub titlul: “Un cuvânt in chestiunea Gărzii de Fier”.

-10 Decembrie 1933: A treia dizolvare a Gărzii de Fier. Guvernul liberal al lui I. G. Duca dizolvă Garda de Fier, pentru a o împiedica să participe la alegeri, deoarece curentul în mase devenise foarte puternic. Peste 20.000 de legionari sunt arestați in noaptea de 9 spre 10 Decembrie 1933. Legionarii sunt scoși in afara legii, schingiuiți si aruncați în temnițe. Căpitanul Corneliu Z. Codreanu, urmărit pentru a fi ucis, nu este găsit.. Toate publicațiile legionare sunt suprimate, sediile devastate și închise.

-12 Decembrie 1933: Este asasinat legionarul Bălăianu Nicolae, plugar, Vlașca.

-12 Decembrie 1933: Este asasinat legionarul Toader Toma, croitor, Tecuci.

-29/30 Decembrie 1933: Eliberat din închisoarea Jilava în ziua de 29 Decembrie, Comandantul Legionar Sterie Ciumetti, este asasinat mișelește de poliție in noaptea de 29/30 Dec., iar cadavrul sau aruncat în lacul Fundeni (lângă Ostrov), dela marginea Bucureștiului.

-29/30 Decembrie 1933: Pe peronul gării Sinaia, este P E D E P S I T prim-ministrul liberal-criminal I.G. Duca, care a ordonat prigoana sălbatică împotriva Gărzii de Fier și asasinatele pomenite mai sus.

-30 Decembrie 1933: Este asasinat legionarul Gheorghe Bujgoli, colonist Dobrogea.

-12 Ianuarie 1934: Este asasinat legionarul Negrea Gheorghe, plugar din Fardea,

Severin, s.a.m.d.

(Vezi: “Monitorul Oficial”, 1933 (datele cuprinse mai sus);

(Vezi: “Cronologie Legionara”, Colectia “Omul Nou”, 1953).

Ptr. conformitate: Nicolae Nițã

Iată pe cine au omorât legionarii! Acum pe peronul gării din Sinaia, I. G. Duca are o placă comemorativă, ca și cum ar fi un erou al nației. Ca dovadă că nu adevărul guvernează în România de azi!

Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească cu sfinţii pe martirii Legiunii, dar să-l ierte şi pe călăul şi schingiutorul lor!

Traducerea lui Cornilescu – UN FALS NUMIT „BIBLIE”

Iată un articol edificator în acest sens:

BIBLIA CORNILESCU – UN FALS, O INSELARE, O MODALITATE DE INDREPTATIRE A EREZIILOR

Toate grupările eterodoxe, în speță protestante și neoprotestante laudă cu cerbicie Biblia în traducerea lui Cornilescu și o prezintă ca pe o mare realizare a modernității. În cele ce urmează vom vedea contrariul și vom înțelege de ce această făcătură nu este altceva decât instrumentul de îndoctrinare sectară a unor oameni care nu sunt preocupați de duhul și de adevărul credinței. Bogdan Mateciuc ne prezintă mai jos succesiune de dovezi impotriva acestui fenomen sectar care încearcă fără frică de Dumnezeu să falsifice înțelesurile scripturistice după bunul lor plac doar pentru a lovi în adevăr și a susține teorii străine de Dumnezeu și Biserica Lui cea adevărată:

Dumitru Cornilescu s-a născut din părinti crestini ortodocsi, în comuna Slasoma, jud. Mehedinti, la data de 4 aprilie 1891. Tatăl său era învătător, iar mama casnică. Amândoi bunicii lui fuseseră preoti. Dumitru urmează scoala primară în comuna natală, sub îngrijirea tatălui său. După terminarea scolii primare, pleacă la Bucuresti pentru a urma cursurile Seminarului Teologic Ortodox, încercând să continue traditia preotească din familia sa. În această perioadă, în loc să se aplece asupra bogatei literaturi crestine multi-seculare a Bisericii Ortodoxe, tânărul Cornilescu intră în contact cu cărti neoprotestante si începe să devină mai întâi curios, apoi atras de crestinismul simplificat si denaturat prezentat în acestea. După terminarea seminarului, urmează cursurile Institutului Teologic Ortodox din Bucuresti. Deja credinta sa este impregnată de ideile neoprotestante, în mintea lui Biserica Ortodoxă având nevoie de niste treziri religioase asa cum au avut loc în America secolului 19. Devine tot mai încredintat de ideea – asa cum avea să relateze mai târziu, după ruperea de dreapta credintă – că crestinii ortodocsi din ziua de astăzi sunt cu totii într-o stare duhovnicească proastă, necesare pentru îndreptare fiind niste cărti simple, într-un limbaj accesibil tuturor. Îsi însuseste tot mai multe idei protestante si îsi clădeste, pornind de la ele, o mântuire proprie, individuală si rationalistă, separată de Trupul lui Hristos si de părtăsia cu Sfintii lui Dumnezeu.

Între 1912-1916 frecventează biserica “Cuibul cu barză” din Bucuresti, unde preotul Tudor Popescu începuse să propovăduiască idei religioase protestante. Prin “noutatea” oferită, Tudor Popescu devine un model pentru studentul Cornilescu, de la acesta învătând a predica.

Iată cum definea cunoscutul filosof si gazetar Nae Ionescu activitatea din acea perioadă a lui Cornilescu:

“De trei ani se continua stăruitor, la “Cuibul cu barza”, actiunea evanghelizatoare, eminamente neortodoxă, a preotilor T. Popescu si D. Cornilescu, prin predici si prin cărti pe a căror copertă sfânta cruce este încălecată de coroana bizantină a unei regine de sânge englez.”

Tudor Popescu începuse să elimine pasaje din Sfânta Liturghie, potrivit cu ideile lui de “înnoire” a Bisericii. De pildă, nu mai spunea în cadrul slujbei “Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieste-ne pre noi” si nici “Pentru rugăciunile sfintilor părintilor nostri…”

Aceasta este perioada în care Cornilescu începe să traducă în limba română scrieri protestante considerate de el utile pentru trezirea religioasă a românilor ortodocsi. De la această activitate până la ideea “necesitătii” unei noi traduceri a Sfintelor Scripturi nu a fost decât un pas. Cu o falsitate remarcabilă, Cornilescu avea să povestească ulterior cum si-a dat el seama că românii nu se pot întoarce la Dumnezeu din cauză că limba română folosită în Sfânta Scriptură era una greoaie. Relatările protestante care îl prezintă pe Cornilescu ca pe un mare teolog contin afirmatia absolut eronată că în acea perioadă, Bibliile românesti erau scrise cu caractere chirilice! Imediat după absolvire începe “traducerea” Bibliei. Este sustinut în această actiune de printesa Rallu Calimachi, de religie protestantă, adeptă si ea a unei noi traduceri – moderne – a Scripturilor. Ea îi oferă găzduire în castelul ei de la Stâncesti, jud. Botosani, unde Cornilescu realizează, timp de patru ani, noua sa traducere, ajutându-se de traducerile protestante în limbile engleză, franceză si germană. Dincolo de erorile de traducere, pe care le vom prezenta mai jos – cauzate de necunoasterea suficientă a limbilor originale scripturale, dar si de anumite înclinatii protestante – Cornilescu preia din versiunile protestante însăsi structura pe cărti a Sfintelor Scripturi (eliminând cărtile deutero-canonice de la sfârsitul Vechiului Testament). Astfel, în 1920, el publică la Bucuresti “Cartea Psalmilor sau Psaltirea Împăratului David”, un an mai târziu văzând lumina tiparului întreaga Scriptură în versiunea Cornilescu. Traducerea Cornilescu contine numeroase greseli, iar însusi stilul traducerii conduce la pierderea adâncimii de întelesuri din traducerea ortodoxă. Iată câteva dintre cele mai importante aspecte în care traducerea Cornilescu s-a îndepărtat de adevăr: Mântuirea. O problemă majoră este felul în care redă Cornilescu versetele legate de mântuirea celor credincioşi (Mat. 24:13, Ioan 10:9, F.A. 2:40…). În timp ce în traducerea ortodoxă “mântuirea” are un sens ce implică o priveghere, o luptă pe parcursul întregii vieţi, în traducerea lui Cornilescu citim despre creştini că “sunt mântuiţi” sau “sunt deja pe calea mântuirii”, în spiritul învăţăturii neoprotestante că mântuirea este încheiată, că are o dată calendaristică precisă în viaţa credinciosului şi că este sigură. Pe baza unei rugăciuni de acceptare a jertfei Mântuitorului, omul ar avea Raiul asigurat.

“Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim [toís dé sozoménois], este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18)devine la Cornilescu:
“dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”

La fel şi citatul: “Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc [en toís sozoménois] şi între cei ce pier” (2 Corinteni 2:15),devine le el:
“cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei care sunt pe calea pierzării.”

Înţelesul cel adevărat al mântuirii îl dă chiar Hristos când spune: “Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc [olígoi hoi sozómenoi]? Iar El le-a zis: Nevoiţi-vă [agonízesthe] să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea.” (Luca 13:23-24)

În zadar Cornilescu modifică pasajul: “Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” căci răspunsul: “Nevoiţi-vă să intraţi…” elimină orice idee de mântuire exterioară, raţională, automată, extrem de sigură, fără vreo conlucrare – prin nevoinţa, lupta şi osteneala faptelor – din partea celui ce caută poarta cea strâmtă.

De aceea Scriptura ne vorbeşte despre o mântuire [hoi sozómenoi] care trece prin nevoinţă [agonízesthe], de o mântuire care cere o continuă înfrânare a trupului, de o mântuire care se poate strica şi pierde dacă faptele “trupului” nu mai oglindesc credinţa “sufletului”: “Iar tot cel ce se nevoieşte, de toate se înfrânează [pás dé ho agonizómenos pánta engrateúetai]. Şi aceia adică ca să ia cunună stricăcioasă, iar noi nestricăcioasă. Eu drept aceea aşa alerg, nu ca cum nu aş şti; aşa dau război, nu ca cum aş fi bătând văzduhul. Ci îmi chinuiesc trupul meu [hypopiázo mou tó sóma] şi îl supun robiei; ca nu cumva altora propovăduind, însumi să mă fac netrebnic.” (1 Corinteni 9:25-27)

În originalul grecesc, creştinii se mântuiesc [en toís sozoménois] în cadrul unui proces duhovnicesc prin care sufletele lor sunt încă supuse ispitirii, au nădejdea, nu siguranţa mântuirii, conform Apostolului: “Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă [katá skopón dióko], la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.” (Filipeni 3:13,14)
Traducerea eronată folosită de Cornilescu conduce în mod inevitabil la o contradicţie faţă de cuvintele lui Pavel, prin care arată că nu este mântuit şi că încă aleargă după cunună. Aceeaşi înţelegere ortodoxă despre mântuire se regăseşte şi la Apostolul Petru: “Şi de vreme ce dreptul abia se mântuieşte [δίκαιος μόλις σῴζεται], cel necredincios şi păcătos unde se va arăta?” (1 Petru 4:18) în opoziţie cu interpretarea protestantă care încearcă din nou diluarea textului: “Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?”

Modificări în Vechiul Testament.
“Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Acesta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul.” (Facere 3:15) Acesta” [autós], adică Iisus Hristos, schimbă radical întregul înţeles, aducând mesajului un caracter profetic clar, fiind legat de vestirea de peste veacuri de la 1 Ioan 3:8. Cornilescu însă traduce: “aceasta [ea] îţi va zdrobi capul…”, pierzând cu totul latura mesianică a textului. Aceeaşi cenzură se constată şi asupra pasajului: “nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot Cuvântul [epí pantí rhémati] care iese din gura Domnului” (Deuteronom 8:3), care în varianta Cornilescu devine: “ci cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu”, lipsa termenului cuvântul [rhéma] tăind orice legătură semantică şi profetică cu lógos – Logosul Întrupat – Iisus Hristos.

Şi pentru a fi totul limpede, textul de mai sus se regăseşte şi la Matei 4.4, unde dialogul dintre Hristos şi diavolul este redat întocmai după Biblia ortodoxă Septuaginta şi nu după traducerea lui Cornilescu.

Sau în alt loc în Septuaginta: “Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit [thysían kaí prosphorán ouk ethélesas, sóma dé katertíso moi].” (Psalmi 39:9) Traducerea lui Cornilescu prezintă denaturări majore: “Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile.” (Psalmi 40:6) Cenzurarea profeţiei nu este doar evidentă, ci şi lipsită de orice logică.

Tradiţia.
O altă schimbare a textului care nu îi face cinste lui Cornilescu este traducerea selectivă a cuvântului care apare în Noul Testament cu referire la traditii. În 2 Tesaloniceni 2: 15, citim în traducerea lui Cornilescu: “Asadar, fratilor, rămâneti tari si tineti învăţăturile pe care le-ati primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.”

Cuvântul tradus aici “învătăturile” este cuvântul grecesc paradosis, acelasi cuvânt care apare si în textul din Matei 15:2, 3, unde Iisus îi ceartă pe iudei pentru că respectă mai mult niste porunci omenesti în dauna poruncilor lui Dumnezeu. Cornilescu, având anumite prejudecăti împotriva traditiei ortodoxe, a preferat sa folosească un alt cuvânt. Ce spune de fapt textul din Tesaloniceni? Apostolul Pavel îi îndeamnă pe credinciosi sa tina traditia pe care au preluat-o de la el. Aceasta traditie era atât scrisa, cât si orală.

Preoţia.
La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea IPS Bartolomeu Anania) se poate citi: “dar Iisus are o preotie netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac”, pe când în traducerea Cornilescu scrie “Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preotie, care nu poate trece de la unul la altul”. Citatul este folosit de protestanti pentru a justifica necredinta lor fată de succesiunea apostolică.

Chipurile cioplite.
Textul ortodox “rusinati cei care se închină chipurilor cioplite” devine în traducerea Cornilescu “rusinati cei care se închina icoanei”.
În Apocalipsa, “chipul fiarei” devine pentru Cornilescu “icoana fiarei”. Icoana e totusi un termen care apare mult mai târziu. In textul original (grecesc, masoretic, manuscrisele de la Marea Moarta) nu apare. La Cornilescu însă apare.

Ultimul Adam.
În Biblia ortodoxă, Iisus Hristos este mentionat si ca “ultimul Adam” (ESCHATOS ADAM – în greacă, conform 1 Corinteni 15:45). Cornilescu traduce eronat si foloseste “al doilea Adam” pentru Iisus, si nu Ultimul, cum indică termenul eschatos.

Naşterea din nou.
În Evanghelia după Ioan, cap. 3, verset 3, este redată discutia Domnului Iisus cu Nicodim. Mântuitorul îi spune: “Dacă nu se naste cineva de sus, nu poate să vadă împărătia lui Dumnezeu”.
Cornilescu, traducând în fapt după versiunile protestante engleză si franceză ale Bibliei (neoprotestantii îl laudă totusi ca pe un erudit al limbilor vechi), scrie “dacă nu se naste cineva din nou…”, pentru a face potrivirea cu doctrina neoprotestantă a nasterii din nou a crestinului, în urma unei rugăciuni spontane, care marchează totodată si încheierea mântuirii.
Textul original grecesc – gennisi anothen – înseamnă “să se nască de sus”. De altfel, la versetul 4, unde Nicodim întreabă cum poate să se nască un om bătrân,Cornilescu adaugă de la sine “…din nou”.

Mia de ani.
În cartea Apocalipsei, capitolul 20, Cornilescu traduce din Biblia engleză, nu din originalul grecesc. În timp ce în original se vorbeşte despre “mii de ani”, Cornilescu traduce “o mie de ani”, aliniindu-se astfel ereziei neoprotestante a “împărăţiei de o mie de ani”.
Dacă el ar fi fost, aşa cum încearcă să-l prezinte neoprotestanţii, un erudit în limbile ebraică şi greacă, în mod evident ar fi văzut şi înţeles originalul grecesc! (Interesant faptul că, la linkul indicat mai sus, deşi textul grecesc vorbeşte despre “mii” (“o mie” la plural), traducerea englezească foloseşte tot “o mie”.)

De asemenea, Cornilescu nu este constant în privinţa unor cifre din Vechiul Testament. La 2 Împăraţi 8:26, Ahazia are 22 de ani, iar la 2 Cronici 22:2, are 42 de ani. Există şi alte exemple.

Din cauza erorilor grosolane, noua traducere nu a întârziat să producă reactii. Asa cum am mentionat mai sus, simplificarea si modernizarea exprimării s-au făcut în dauna întelesurilor duhovnicesti. În vara anului 1923, Dumitru Cornilescu şi Tudor Popescu îsi petrecut concediul împreună, la Blankenburg, în Germania, unde Cornilescu mai fusese cu alt prilej. Cunoscuse acolo un pastor protestant, Moderson, care organiza în fiecare vară cursuri “biblice”. De altfel, acest Moderson făcea si el parte dintr-o dizidentă din propria biserică si tinea aceste cursuri “biblice” anume pentru a-si propovădui ideile personale. Între Moderson şi Tudor Popescu se leagă o oarecare prietenie, părintele Popescu alunecând astfel si mai mult pe panta rătăcirii sectare. Pentru atenuarea disputelor iscate de traducerea sa, Patriarhul Miron Cristea îi recomandă lui Cornilescu să plece pentru o vreme din tară. Cornilescu îi urmează sfatul si pleacă în Elvetia, unde va rămâne până la sfârsitul vietii (survenit în anul 1975), sustinut fiind de printesa Calimachi si rupt complet de dreapta învătătură crestină. Astăzi, protestantii si neoprotestantii din România îl prezintă pe Dumitru Cornilescu ca pe o mare personalitate – “un mare teolog ortodox care s-a întors la Dumnezeu prin citirea Bibliei într-o limbă accesibilă”. Relatările lor contin, pe lângă informatii eronate (Cornilescu a fost ba preot, ba călugăr ortodox), si afirmatii tendentioase în genul “Cornilescu s-a pocăit si a fost dat afară din Biserica Ortodoxă”. Cititorul este făcut să înteleagă că în Biserica Ortodoxă nu sunt permise pocăinta si întoarcerea la Dumnezeu! În ceea ce priveste calitatea de “teolog” a lui Dumitru Cornilescu, trebuie spus că nu orice posesor al unei licente în Teologie este si theologos. Numai cel ce cunoaste pe Dumnezeu este în măsură să vorbească drept despre El. Altfel, chiar si Florin Buhuceanu, liderul homosexualilor din România, trece tot drept “teolog”, având si el o diplomă în Teologie Ortodoxă. După părerea părintelui Cleopa, prezentată în cartea “Pelerinul român” de pr. Gh. Băbut, Dumitru Cornilescu a fost o persoană ce a căutat să profite financiar de ajutorul sectantilor, traducerea sa nefiind decât o făcătură bună doar a sminti ortodocsii.

În loc de încheiere:
Am citit traducerea lui Cornilescu de mai multe ori, înainte de a citi traducerea ortodoxă. Limbajul simplu m-a ajutat să înteleg învătăturile de bază ale Sfintelor Scripturi. Când am început însă să citesc traducerea ortodoxă, am rămas uimit de frumusetea si de bogătia duhovnicească a textului. În mod deosebit, Epistola către Evrei, în varianta ortodoxă, oferă – prin exemplele de răbdare si stăruintă ale patriarhilor Vechiului Testament – întelesuri mult mai profunde în ceea ce priveste mântuirea ca proces de durată în viata credinciosului.

Iată ce zice şi părintele Cleopa:

Biblia sectară şi Biblia Ortodoxă. Diferenţele dintre minciunile sectanţilor şi dreapta credinţă

Biblia Ortodoxa are urmatoarele carti: Vechiul Testament are 39 de carti + 14 carti, adica 53 de carti; a lor nu are decat 39 de carti, restul le-au scos afara. Noul Testament are 27 de carti; acesta si la ei are tot atitea carti, dar este plin de greseli. Deci, Biblia adevarata ortodoxa, are un total de 80 de carti. Ei ii zic la a noastra ,,Biblia bogata” dar oare este una si saraca, oare Dumnezeu nu are numai o Biblie? Biblia este cuvantul lui Dumnezeu vorbit catre oameni, este glasul lui Dumnezeu catre om. Când ne rugăm, noi ridicam glasul catre El, iar cand citim Biblia El ne vorbeste noua, Sectarii au scos din Scriptura multe carti.

Iata greselile Bibliei sectare:

1. Pe ea nu scrie decat, Biblia – fara a mai scrie unde este editata si de cine, scrie acolo ,,Societatea biblica”, dar care-i aceea? In Biblia ilustrata veti gasi rachete, sportivi, tineri sarutindu-se, cladiri din SUA, presedinti ai S.U.A. Orice gasesti in ele numai pe Iisus Hristos nu. Intr-un loc este o cruce fara Hristos pe ea, l-au rupt pe Iisus de pe ea: lepădare de Iisus Hristos!

2. Au scos din Vechiul Testament 14 carti: de la proorocul Maleahi pana la Evanghelia lui Matei, urmatoarele carti: Tobit, Cartea Iuditei, Cartea lui Baruh, Epistola lui Ieremia, Cintarea celor trei tineri, Cartea a treia a lui Ezdra, Cartea intelepciunii lui Solomon, Cartea intelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah; Istoria Suzanei, Istoria omorârii balaurului Bel, Cartea I Macabei, Cartea II Macabei, Cartea III Macabei, Rugaciunea lui Manase, au scos afara de la pagina 917 la pagina 1097, adica un total de 180 de pagini. Ce scrie la Apocalipsa: ,,De va scoate cineva din cuvintele cartii acestei prooroci, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfânta si de la cele scrise in cartea aceasta” Apoc. 22, 19). Si ei au scos ce au vrut ei. Numai doua Biblii in lume sunt bune si egale: Biblia ortodoxa, pe care sectarii o zic Biblia bogata si Biblia catolica. Numai Biblia si Noul Testament aprobate de Sinod sint bune. Toate drăciile le-au facut, dracii de sectari, dracii ăştia fără de coarne.

Biblia Ortodoxa

3. Nu au Psalmul 50: in orice Biblie de cind ar fi ea, Psalmul 50 este: ,,Milueste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta . . . “, psalmul de pocainta al lui David, la ei este Psalmul 51, care zice: ,,Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta!“, cu totul altul este sensul la noi si altul la ei.

4. In Psalmul 96, 7, la ortodocsi spune: ,,Sa se rusineze toti cei ce se inchina chipurilor cioplite si se lauda cu idolii lor” la sectari in Psalmul 97, 7 – căci nici numerotarea psalmilor nu este identică – scrie: ,,Sint rusinati toti cei ce slujesc icoanelor si care se falesc cu idolii”, lor nu le plac icoanele, ca le-au facut idoli. Dar idolii sunt: animale, pasari, oameni, zei, astri, soarele, pietrele; la acestea sa nu te inchini. Icoana il arata pe Dumnezeu, si Moise a facut Heruvimi in cort, tot icoane.

5. Numerotarea Psalmilor este gresita, au taiat un psalm in doua, la noi este psalmul 96, iar la ei 97. Textul este foarte încâlcit.

6. În Noul Testament, la Matei 1, 20 scrie la noi: ,,Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logdnica ta”, iar la ei, la sectari scrie: ,,Pe Maria, nevasta-ta!” dar oare Maica Domnului i-a fost nevastă lui Iosif? Ce dracie! Cum s-a implinit atunci proorocia lui Isaia 7, 14: ,,Iata fecioara va avea in pintece si va naste fiu . . . “? Ce ratacire grozava, nu se naste Hristos dintr-o nevasta, ci dintr-o fecioara!

7. In Evanghelia de la Luca 1; 28, la noi scrie: ,,Bucura-te cea plina de har” iar la sectari:,,Plecaciune tie .. . .” Au inlocuit ,,Bucura-te” ca sa nu fie ca la noi la Acatist. In limba greaca scrie: ,,Herete” = bucura-te – alta greşeală a lor.

8. La Luca 1, 43, la noi scrie: ,,Si de unde mie cinstea aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?” iar sectarii au pus: ,,mama Domnului” in loc de Maica Domnului, ei n-o cinstesc, ci o batjocoresc!

9. L-a Luca 1, 48, la ortodocsi scrie: ,,Ca iata, de acum ma vor ferici toate neamurile” la sectari scrie asa: ,,Ca iata de acum incolo, toate neamurile imi vor zice fericita”. Este o injosire adusa Maicii Domnului. Daca ei n-o cinstesc, atunci au ajuns s-o batjocoreasca, ca-i o femeie de rând, că a mai avut copii. Ce drăcii in capul lor!

10. Greşeli mai sunt la Tit 3, 10 si in multe locuri, asa-i Biblia lor, daca si-au stricat credinta si-au stricat si Scriptura.

11. La I Tim 3, 1: ,,De doreste cineva sa fie Episcop. . .” la ortodocsi, iar la sectari: ,, . . . sa fie episcop” cu explicatia, episcop = priveghetor, supraveghetor. Mare greşeală. Episcopii numai in Biserică îi gasim. Numai Biblia si Noul Testament tiparit de Biserică sunt bune, ca de sunt asa cum au fost si in urma cu 2000 de ani, ale lor va duc in Iad. Noi avem carti foarte vechi, scriptura nu-i de ieri sau alaltaieri. ,,TOATA Scriptura este de Dumnezeu insuflată” (II Tim 3, 16) deci toata nu numai o parte.

12. In Biblia ortodoxa gasim cuvantul preot sfintit de apostoli. La sectari cuvantul preot = batrin, deci un om oarecare de rind, mare greseala. Preotul este preot pus de sfintii Apostoli. Vezi Iacov 5, 14.

Prima carte in romaneste este Liturghierul de la 1545 de la Minastirea Bistrita, R. Valcea; Evangheliarul lui Coresi, Brasov 1560; Noul Testament de la Alba Iulia, 1648; Bibia de la Bucuresti, 1688; Cazania lui Varlaam, Iasi 1643; Marturisirea de credinta a lui Petru Movila, 1642; Biblia de la Blaj, 1743; Biblia lui A Saguna, ilustrata, Sibiu 1853; Biblia de la 1911, de la Bucuresti; Biblia de la Iasi, 1883; Biblia de la Bucuresti, 1914; Biblia lui Galaction, Bucuresti 1936 dupa originalul ebraic; Noul Testament de la Cluj, 1941 de N. Colan; 100 000 Biblii Buc. 1975; 100 000 Biblii Buc. 1982-1983; Noul Testament 300000 1968, 1975, 1983; Mica Biblie mai multe editii. Sirbii au tiparit 500 000 Biblii, Românii 300000, iar grecii foarte putine. Aceste Biblii sint ale Bisericii, numai acestea sa le cititi. Ei se lauda cu un ratacit Cornilescu, care i-a dus la pierzare. Daca au aparut recent, de unde sa aiba ei Biblia cea adevarata?”

Parintele Ilie Cleopa

Aşadar „Biblia” ereticilor de pe la noi, neoprotestanţi, conţine numeroase erori. Greşeli de traducere intenţionate pentru a justifica multele abateri de la adevăr ale sectanţilor.

Să nu se mai bată păcăliţii de către draci, cum că e aceeaşi Biblie, doar că ei au traduceri în limbaj mai modern şi că nu au folosit decât sinonime. Adevărul e că au schimbat înţelesul multor pasaje din Sfânta Scriptură.

COLIND de Radu Gyr, interpretat de Tudor Gheorghe

Colind

de Radu Gyr

A venit şi-aici Crăciunul
Să ne mângâie surghiunul.
Cade albă nea
Peste viaţa mea.
Peste suflet ninge.
Cade albă nea
Peste viaţa mea
Care-aici se stinge.

Tremură albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Pâlpâiri de stele…

Numai casa mea posacă
A’mpietrit sub promoroacă.
Stăm în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliţi
Îngerii grăbiţi
Nu aduc colinde.

O Iisuse împărate,
Iartă greşeli şi păcate.
Vin de-nchizi uşor
Rănile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om aştepta ,
Căci pe crucea Ta
Stăm bătuţi în cuie.

Maica Domnului Curată,
Ad’o veste minunată,
Inflorească-n prag
Zâmbetul Tău drag
Ca o zi cu soare.
Zâmbetul Tău drag
L-aşteptăm în prag,
Noi, din închisoare.

Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta Iisuse.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori,
Pieptul lor suspină.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori
Să le-aduci lumină.

NapocaNews solicită Parchetului General deschiderea unei anchete privind decesul suspect al naţionalistului Vlad Hogea

Preiau articolul: Misterul morţii a lui Vlad Hogea.Solicităm Parchetului General deschiderea unei anchete privind decesul suspect

În timp ce reptilele sovietice şi ale globalismului nivelator şi ateu trăiesc bine mersi până peste 80 de ani, oferind lecţii de morală bolşevică, patrioţii români mor suspect până în vârsta de 40 de ani. Fostul deputat ieşean Vlad Hogea a murit în urma unui infarct cauzat de motive neelucidate încă. Trupul fostului parlamentar se află în prezent la IML, acolo unde legiştii urmează să afle cauza decesului.

Vlad Hogea a murit sâmbătă, 27 decembrie, în jurul orei 14.00, la subsolul unui bloc din Bucureşti în care locuia împreună cu soţia. Fostul parlamentar ieşean coborâse acolo în jurul orei 13.00, prăbuşindu-se pe scări. La subsol, Hogea avea amenajată o bibliotecă unde îşi petrecea des timpul citind. Un vecin de-al ex-deputatului l-a observat pe Vlad Hogea prăbuşit pe scări şi a anunţat-o pe soţie. Medicii nu au mai putut face însă nimic pentru a-i salva viaţa, ieşeanul fiind răpus de un infarct.

Până la acest moment nu sunt cunoscute cauzele care au provocat infarctul ce i-a răpus viaţa lui Vlad Hogea. Trupul acestuia a fost transportat la Institutul de Medicină Legală din Bucureşti, acolo unde urmează să fie efectuată necropsia. În cursul zilei de luni, 29 ianuarie, legiştii vor transmite posibilele cauze ale decesului. Vlad Hogea urmează a fi înmormântat marţi, 30 decembrie, până la acest moment nefiind stabilit oraşul în care acesta îşi va duce somnul de veci. Sunt două variante: Bucureşti, acolo unde locuia de mai multă vreme cu soţia sau Iaşi, unde sunt înmormântate rudele sale şi unde Hogea avea mai mulţi prieteni.

Ex-deputatul avea un copil de doar patru luni şi urma să împlinească 38 de ani în luna ianuarie. El s-a stabilit în Bucureşti alături de soţie după ce şi-a vândut proprietăţile de la Iaşi. Alin Aivănoaie, unul dintre prietenii apropiaţi ai lui Vlad Hogea s-a arătat şocat de dispariţia acestuia declarând că nu ştie ca fostul deputat să fi avut probleme de sănătate. “În urmă cu o lună am vorbit cu el şi mi-a spus că şi-a făcut analizele şi că rezultatele erau bune. Nu ştim ce a cauzat infarctul. Sunt şocat de dispariţia bunului prieten Vlad Hogea la o vârstă atât de fragedă”, a declarat corespondentului “Adevărul” Alin Aivănoaie.

Credem că moartea subită a naţionalistului Vlad Hogea este suspectă şi publicaţia NapocaNews solicită public Parchetului General al României deschiderea unei anchete privind moartea misterioasă a fostului deputat. Cerem, de asemenea, publicarea de către IML a buletinului privind autopsia fostului deputat, patriotul român Vlad Hogea. În ultima vreme, ca lider PRU, Vlad Hogea s-a remarcat ca vârf de lance împotriva iredentismului şi extremismului maghiar din Ardeal. Moartea fulgerătoare a lui Vlad Hogea pare, conform datelor de până acum, opera unor profesionişti ai serviciilor secrete străine?

NapocaNews

Mai multe citiţi aici: Nationalistul VLAD HOGEA – mort in urma unui INFARCT la … 37 de ani

Dumnezeu să-l ierte şi să-l primescă întru cele de sus, iar aici, pe pământ, să se facă dreptate!

Iohannis a călcat în străchini: i-a supărat pe jidovi

 Există un caz „Bjoza”? Mai degrabă unul „Tismăneanu”
Centrul pentru Monitorizarea Antisemitismului îl ATACĂ pe Iohannis pentru că l-a decorat pe Octav Bjoza, un „susținător al Mișcării Legionare” VIDEO

Președintele României, Klaus Iohannis, a intrat în atenția Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului, după ce noul șef al statului l-a decorat pe Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. MCA România este nemulțumită că Iohannis l-a decorat pe un om care are simpatii legionare.

„MCA Romania ia act, cu dezamagire, de decizia Presedintelui Romaniei, domnul Klaus Iohannis, de a acorda Ordinul National „Steaua Romaniei” in grad de Cavaler unui detinut politic care se afisează public cu un partid sustinator al Miscarii Legionare si al neo-nazismului. Condamnarea atrocitătilor comise de dictatura comunista este o datorie a fiecarui om politic din Romania. Sistemul criminal comunist l-a aruncat in inchisoare pe domnul Octav Bjoza, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, i-a distrus viata, i-a persecutat familia si i-a refuzat drepturile universale ale oricarei fiinte umane. Aceste crime comise de regimul comunist nu anuleaza crimele comise de legionari impotriva evreilor din Romania (sic!). Faptul că, in Romania post-comunista, domnul Bjoza a ales sa impărtaseasca idealurile Miscarii Legionare, sa omagieze ideile si credintele acestei miscari politico-religioase criminale, este profund regretabil. Președintele Romaniei insa, prin puterea in increderea cu care a fost investit, are obligatia a trasa linia fina dintre eroul anti-comunist si participantul activ la activitati omagiere a unei Miscari criminale antisemite. Decorarea unui sustinator, declarat, al Miscarii Legionare, cu Ordinul National „Steaua Romaniei” poate fi interpretata ca o omagiere adusa, de Administratia Prezidentiala, acelei miscari nationalista, fascista, criminala”, se arată în comunicatul organizației conduse de Radu Florian.

Cel în cauză, Octav Bjoza, s-a arătat șocat de atitudinea MCA România.

„Este revoltător! Nu am fost, nu sunt şi nu voi fi niciodată antisemit. În temniţă am fost educat să nu privesc oamenii după etnie, culte sau politici. Eram doar luptător anticomunişti acolo, nu făceam deosebire care este legionar, ţărănist, cuzist sau că n-avea nicio culoare politică. Sunt împotriva oricăror extremisme, fie de stânga, fie de dreapta“, precizează Bjoza.

Sursa: activenews.ro

Despre Octav Bjoza:

Octav Bjoza, prima persoana decorata de Klaus Iohannis in calitatea sa de presedinte, s-a nascut la Iasi in 1938 dar copilaria si adolescenta si-o petrece la Brasov, unde urmeaza cursurile Colegiului National „Andrei Saguna”. Intre anii 1956-1958 a facut parte impreuna cu alti 14 elevi, studenti si muncitori din organizatia anticomunista „Garda Tineretului Roman” din Brasov, care avea drept scop „inlaturarea regimului democrat popular din tara noastra pe calea violentei”, potrivit prezentarii postate pe site-ul Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, al carei presedinte este.

Intre anii 1957-58 este student al Facultatii de Geografie-Geologie din Iasi, dar la finalul anului I este exmatriculat si arestat de Securitate.

A fost condamnat, in 10 octombrie 1958, la 15 ani munca silnica, 10 ani degradare civica si confiscarea totala a averii, dar pedeapsa ii este redusa ulterior la 4 ani de temnita grea. A trecut prin inchisorile Codlea, Gherla, Galati, Braila, Vacaresti si Jilava, prin lagarele de munca din Balta Brailei de la Stramba, Stoienesti si Salcia, precum si cele din Delta Dunarii ca Bacul „4” si Periprava – Sectia Grindu de unde a fost eliberat la 23 iunie 1962.

In 1966 intra la Facultatea de Electromecanica din cadrul Universitatii din Brasov, pe care a absolvit-o in anul 1972.

Dupa moartea lui Constantin Ticu Dumitrescu, in decembrie 2008, a fost ales de catre Consiliul National Director al AFDPR ca presedinte interimar, functie indeplinita in 2009, cand a fost ales presedinte pentru o durata de doi ani. In septembrie 2011, a fost reales pentru mandatul 2011-2015.

In noiembrie 2009, Octav Bjoza a participat, la monumentul de la Rasnovm la „comemorarea religioasa a martirilor legionari asasinati”, potrivit unui videoclip postat de Noua Dreapta Brasov.

„Nu sunt legionar, nu am fost si e prea tarziu sa mai devin, dar norocul meu a fost ca la varsta de 19 ani sa fiu educat in temnitele comuniste de unii dintre ei.

Mi-au marcat tot restul vietii, de la ei am invatat pentru totdeauna ca nimic, fiule, nu se poate realiza fara morala, nici in familie, nici in economie, nici in politica, nici in tara.

Si mai e ceva, baiatule, fara credinta nimic nu se va putea realiza.

Tot ei mi-au atras atentia ca neamul romanesc e bantuit de tradatori, de vanzatori de tara si au avut dreptate si din cauza asata ii voi purta in mintea si in sufletul meu cate zile voi avea”, spunea atunci Octav Bjoza.

Sursa: hotnews.ro

Aşadar Iohannis i-a suparat… Să sperăm că o să-i mai supere cu astfel de fapte. Să crape jidovii de ciudă sau să plece din ţară.

Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfinţit de la Tismana

nicodim3

Sfântul Prea Cuviosul Părintele nostru NICODIM cel sfinţit era de neam macedo – român, născut din părinţi credincioşi la Prilep, în sudul Serbiei, în anul 1320, fiind înrudit cu familia despotului Lazăr şi a domnului ţării româneşti, Nicolae Alexandru Basarab.

După ce învaţă carte în patria sa, este chemat de Hristos la nevoinţa vieţii monahale în Mânăstirea Hilandaru din Muntele Athos, unde primeşte îngerescul chip, ajungând mai târziu egumen al acestei lavre şi chiar proto-epistat în conducerea Sfântului Munte. Ajungând la Athos, în muntele Maicii Domnului, Cuviosul Nicodim s-a nevoit mai întâi în obşte, apoi singur într-o peşteră în preajma Mânăstirii Hilandar, răbdând grele ispite de la diavoli.
Însă, fiind umbrit de darul lui Hristos pentru adânca sa smerită cugetare, în puţină vreme s-a curăţit de patimi, a deprins lucrarea cea dumnezeiască a sfintei rugăciuni şi s-a învrednicit de darul mai înainte-vederii şi al facerii de minuni, ajungând vestit în tot Muntele Sfânt.

Ca egumen al Mânăstirii Hilandaru, Cuviosul Nicodim a adunat în obştea sa până la o sută de călugări atoniţi, greci, sârbi, macedoneni, români şi bulgari deprinzându-i pe toţi cu frica de Dumnezeu şi hrănindu-i cu învăţăturile Sfintei Scripturi. Căci era dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus, adânc teolog şi părinte duhovnicesc pentru mulţi. Pentru aceea nu puţini sihastri, călugări de chinovii şi egumeni veneau la el pentru sfat şi cuvânt de folos .
Pentru cinstea de care se bucura peste tot, la rugămintea cneazului Lazăr, Cuviosul Nicodim a mijlocit la Constantinopol, împreună cu ucenicii săi Isaia şi Partenie, împăcarea Bisericii Ortodoxe Sârbe cu Patriarhia ecumenică.
Deci, văzând patriarhul şi împăratul smerenia şi înţelepciunea cuviosului şi cucerindu-se de sfinţenia vieţii sale, îndată a ridicat anatema dată asupra Biserici Sârbe, spre lauda lui Hristos şi bucuria creştinilor. Aşa înţelegea el să împlinească Evanghelia şi să ajute la mântuirea semenilor săi .
In urma unei descoperiri dumnezeieşti, Sfântul Nicodim vine din Muntele Athos cu mai mulţi ucenici in sudul Dunării, aproape de Vidin, unde întemeiază doua mici aşezări monahale Vratna şi Mănăstiriţa. Iar in anul 1364 trece în Ţara Românească şi se aşează pe valea râului Vodiţa, unde exista o mica sihăstrie întemeiată de călugări vlahi.
Aici, Cuviosul Nicodim, cu ajutorul domnitorilor Vlaicu Vodă (1364-1377) şi RADU I (1377-1384) şi al sihaştrilor din partea locului, zideşte chilii şi biserica de piatră cu hramul Sfântul Antonie cel Mare, pe care o sfinţeşte în anul 1369. Mănăstirea Vodiţa a fost înzestrată apoi cu danii şi întărită prin hrisov domnesc ca ,,după moartea lui chir Nicodim să nu fie volnic a pune în locul acela stareţ nici domnul, nici arhiereul, nici alt careva; ci cum va zice chiar Nicodim şi cum va aşeza, aşa să ţină călugării care sunt acolo şi ei singuri să-şi pună stareţ.”
Pe valea râului Tismana, unde se nevoiau încă de la începutul secolului XIV mai mulţi sihastri în jurul unei mici biserici de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului, Cuviosul Nicodim a înălţat, de asemenea, la locul numit ,,CASCADE” Mănăstirea voievodală Tismana, cu aceiaşi hram, cu ajutorul domnilor Ţării Româneşti Radu I şi Dan I, între anii 1377 şi 1378.
Aici, marele stareţ formează o obşte renumită de zeci de călugări, ajută la menţinerea în continuare a vieţii isihaste pe valea Tismanei şi pune rânduială de chinovie, după tradiţia Muntelui Athos. Apoi, adunând în jurul său câţiva călugări minunaţi, a întemeiat la Mănăstirea Tismana o vestită scoală de caligrafi şi copişti de cărţi bisericeşti, renumită în toată Peninsula Balcanică. De aici Cuviosul Nicodim conducea toate mănăstirile organizate de el şi întreţinea corespondenţă cu egumeni şi ucenici din Athos, din Serbia şi din Tara Românească, precum şi cu Patriarhul Eftimie al Târnovei, dovedindu-se un mare teolog şi părinte duhovnicesc.
Sfântul Nicodim, luând de la Dumnezeu darul facerii de minuni şi putere asupra duhurilor necurate, a făcut multe şi nenumărate minuni, cât a trăit în viaţă, izgonind diavolii din oameni şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa. El a intrat şi în foc şi a ieşit nevătămat, încât nici chiar de haine şi nici de părul capului nu s-a atins focul. Apoi a făcut alte minuni şi nespuse lucruri cu puterea lui Hristos.
La bătrâneţe, Sfântul Nicodim încredinţează grija celor două mănăstiri, Vodiţa şi Tismana, ucenicului său, ieromonahului Agaton, iar el se retrage la mai aspră nevoinţă în peştera de deasupra mănăstirii, ce se păstrează până astăzi. Acolo se nevoia cuviosul toată săptămâna în post, în priveghere de toată noaptea şi în neîncetată rugăciune. Numai Duminica şi la praznice cobora din peşteră în Mănăstirea Tismana şi săvârşea Sfânta Liturghie. Apoi vindeca pe cei bolnavi care veneau la dânsul, mânca la trapeză cu părinţii, sfătuia şi mângâia pe toţi cu cuvinte de folos şi se urca din nou la peşteră.

Numele Sfântului Nicodim de la Tismana se făcuse cunoscut până dincolo de hotarele Tării Româneşti, pentru sfinţenia vieţii şi darul vindecării a tot felul de boli. Din tradiţia mănăstirii se spune că unii bolnavi se vindecau numai cât ajungeau la Tismana. Alţii se tămăduiau cu rugăciunea şi binecuvântarea Cuviosului, sau numai cât se atingeau de rasa lui. Printre cei vindecaţi de Sfântul Nicodim se numără şi fiica regelui Sigismund, care era bolnavă de epilepsie .
La sfârşitul secolului al XIV-lea, Sfântul Nicodim, împreună cu câţiva ucenici, întemeiază pe Valea Jiului Mănăstirea Vişina, cu hramul Sfânta Treime, în locul unei sihăstrii mai vechi. Iar în anul 1400 întemeiază Mănăstirea Prislop, numită şi Silvaşul de Sus, în ţinutul Hunedoarei , cu acelaşi hram , fiind ajutat de domnitorul Mircea cel Bătrân . În această mănăstire s-a nevoit Cuviosul câţiva ani , unde a şi scris cu mâna sa un Evangheliar slavon (1404-1405), care se păstrează până astăzi.
Ajungând la adânci bătrâneţe cu sfinţenie, Sfântul Nicodim de la Tismana s-a mutat din această viaţă vremelnică la viaţă cerească şi nepieritoare, în ziua de douăzeci şi sase decembrie, anul mântuirii 1406, fiind plâns de toţi ucenicii săi.
Sfintele sale moaşte s-au îngropat cu multă plângere în biserica Mănăstirii Tismana, în mormântul dinainte pregătit, cum se vede până astăzi, unde se face în tot anul prăznuirea lui. După ce Dumnezeu i-a proslăvit moaştele cu mireasma dumnezeiască de bun miros şi cu dar izvorâtor de mir şi cu facere de minuni, au si fost puse în raclă, fiind aşezate cu cinste în biserica zidită de el , ca şi moaştele Sfântului Grigore Decapolitul, în Sfânta Mănăstire Bistriţa.
După trecere de mulţi ani, un domn al Ţării Româneşti a voit să ridice din Mănăstirea Tismana moaştele Sfântului Nicodim şi să le ducă în oraşul Bucureşti. Dar, ne fiind voia Sfântului să se înstrăineze moaştele din lăcaşul său, a făcut minune, încât a părăsit domnul acela lucrul neplăcut sfântului.
După aceea s-a arătat în vedenie unuia dintre călugări poruncindu-i să spună egumenului să-i ascundă moaştele şi numai un deget sa ia de la mână pentru evlavia locuitorilor. În acest chip s-a arătat Sfântul Nicodim şi egumenului, poruncindu-i, asemenea, să facă precum îi spusese şi fratelui aceluia. Încredinţându-se egumenul, a luat un deget de la mâna sfântului şi mir de la moaştele sale şi au fost puse într-un vas de cositor, împreună cu o cruce mare de plumb pe care o purta sfântul la grumaz; ele se află în Sfânta Mănăstire Tismana până în ziua de astăzi ca podoabe duhovniceşti cinstite şi de mare preţ.

Însă din sfântul mir nu este îngăduit nimănui a lua cât de puţin, fără numai vasul a-l săruta şi a se umple de bună mireasmă duhovnicească. În acest chip fiind ascunderea moaştelor sfântului, multă vreme se ştia taina numai de către egumen şi de unul din fraţii mănăstirii. Mai pe urmă, din pricina multor răzmeriţe şi vitregii, au rămas moaştele sfântului tăinuite de tot şi neştiute de nimeni, până în ziua de astăzi. Poate că aşa a fost voia sfântului, cu toate că se găsesc cele mai sus numite sfinte odoare, spre mângâierea celor ce vieţuiesc în mănăstire şi a bine credincioşilor creştini, prin care şi acum se fac multe şi nenumărate minuni. Duhurile cele necurate din oameni se izgonesc cu chemarea numelui sfântului şi vindecări de multe feluri de boli se dăruiesc celor ce năzuiesc şi aleargă cu credinţă la ajutorul lui. Şi ţara aceasta, cu rugăciunile şi cu ajutorul Sfântului Nicodim, de multe nevoi se păzeşte şi se izbăveşte. Apoi şi pe Sfânta Mănăstire Tismana, care are în sine comoara de mare preţ a sfintelor sale moaşte, de multe primejdii şi bântuieli ale văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi o păzeşte şi o apără totdeauna cu grabnică şi călduroasă folosinţa sa.
Pentru ale cărui rugăciuni, Hristoase Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
AMIN.!

Sursa: tismana.ro