Ziua de naştere a Părintelui Iustin Pârvu – 10 februarie

96 de ani de la naştere.

O biografie a părintelui.

Părintele Iustin Pârvu – realizat de Paul Mecet, pictură pe lemn în ulei, 1999, 35 x 60 cm

Părintele Justin Pârvu s-a născut în 1919 în satul Petru Vodă la 10 Februarie într-o familie de români ortodocşi foarte evlavioşi, şi a fost botezat cu numele Iosif. A iubit de mic frumuseţea credinţei creştine, s-a închinoviat în 1936 în Mănăstirea Durău şi a fost călugărit în 1939, după care începe studiile la Seminarul Cernica, unde deprinde dogmele tâlcuite patristic în formele rânduite pentru liturgică, tipic, psaltică, iconografie, apologetică. Întotdeauna într-o desăvârşită împreună-glăsuire cu Biserica, niciodată nu s-a oprit din sârguinţa de a învăţa, astfel că la 94 de ani încă citea nu doar toate cărţile patristice care apăreau, dar şi cele de cultură, istorie, filozofie şi politică, pătrunzând idei complexe pe care, cu memoria sa extraordinară, le sintetiza uluitor de repede şi de plin de o seninătate milosârdnică (dar totodată şi cu note de umor), ce se pot numi cu adevărat drept apoftegmele cele mai reprezentative spiritului creştin al acestui popor.

Şi-a făcut un ideal din a împlini toate poruncile Noului Testament, între care dragostea este cea mai mare, şi Dumnezeu i-a ajutat să-şi împlinească acest dor, astfel că dragostea de Dumnezeu şi de oameni a devenit trăsătura sa fundamentală. A priceput Botezul ca pe o chemare de a împlini Evanghelia prin slujirea tuturor nevoilor de mântuire fie a Cetăţii, fie a Mănăstirii, ca pe o armonie unitară între toate mădularele Trupului lui Hristos, Biserica.

Tocmai de aceea, asemenea unui milion de români care prin naturaleţea sentimentului patriotic şi prin nobleţea celui creştin aderaseră deja la Mişcarea Legionară, atunci când părintele a intrat la seminarul de la Cernica, aflând atât profesorii, cât şi elevii, în integralitatea lor, membri ai acesteia, el însuşi astfel s-a alăturat. A avut colegi pe mulţi dintre marii părinţi şi arhierei, precum Patriarhul Teoctist, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Arhimandriţii Sofian Boghiu, Grigorie Băbuş, Ioasaf Popa, şi Gherasim Iscu. Râvna sa pentru studiile teologice l-a numărat între cei mai buni elevi ai seminarului, dovadă că la sfârşitul anilor 60 părintele încă dădea meditaţii seminariştilor de la Mănăstirea Neamţ la dogmatică, greacă veche, franceză şi germană. După desfiinţarea Seminarului Cernica de către mareşalul Antonescu, părintele continuă studiile la Seminarul de la Râmnicu Vâlcea, iar în anul 1941, la Iaşi, este hirotonit preot de arhiereul Valerie Moglan, vicar al Mitropoliei Iaşilor. În anul 1942 se înrolează ca preot misionar pe frontul de Răsărit, de unde se întoarce cu Armata Română, în care slujeşte Sfânta Liturghie pentru soldaţii de pe front până la 23 August 1944, dată după care se întoarce la mănăstirea sa. În 2012 părintele a ctitorit primul monument pentru pomenirea eroilor români căzuţi în luptele crâncene de la Codrii Paşcanilor, locul unde se afla în August 44.

Începând cu 1946 îşi continuă studiile la seminarul din Roman. Schimbarea regimului politic l-a pus în situaţia ingrată de a accepta, ca decan de vârstă al elevilor seminarului, funcţia de preşedinte al Asociaţiei de prietenie româno-rusă din seminar. Faptul că nu a subscris nici uneia din iniţiativele bolşevice cerute de ocupanţi, ci a făcut lecţii de educaţie creştină şi naţională, a dus la arestarea sa în 14 Mai 1948, şi la condamnarea la 12 ani de închisoare. Despre aceasta a scris, în anul 2008, unui ziarist: „Legionarismul nu a fost o sectă; el s-a supus întru totul Bisericii Apostolice, învăţăturilor de credinţă ortodoxă şi a slujit Biserica lui Hristos cu multe jertfe, cu preţul vieţii multor martiri care şi-au închinat toată viaţa Bisericii şi neamului. Oameni pe care i-am cunoscut personal în închisoare şi care îşi dădeau bucata lor de pâine şi haina de pe ei celor mai neputincioşi, neputând să vadă suferinţa fraţilor lor; mai bine mureau ei, decât fraţii lor; aveau atâta forţă în mărturisirea credinţei, nu alta decât cea ortodoxă, încât mulţi dintre gardieni se îmblânzeau de puterea dragostei lor şi rămâneau muţi în faţa tăriei credinţei lor.”

Anii de detenţie au fost ani de permanentă mucenicie pentru Hristos, prin toate mijloacele folosite de regim: foame, frig, tortură, bătăi, umilinţe, privare de somn, de lumină, de aer, de comunicare. Folosind pentru osteneala rugăciunii clipele care par a fi fost insuportabil de grele, părintele a preferat vreme de 17 ani nevoinţa tăcerii, în timp ce iluştrii săi fraţi de suferinţă întru Hristos, elita intelectuală precum Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Daniil Teodorescu, Dumitru Stăniloae, Ilarion Felea, George Manu, Nichifor Crainic, şi mulţi alţii – elită decimată sub ochii săi-, îşi dăruiau dragostea ţinând cursuri universitare celor prigoniţi. Tăcând şi ascultându-i pe fiecare, părintele a învăţat mai ales să plângă în taina inimii sale, şi s-a pogorât într-un adânc de smerenie despre care graiul nostru nu ştie mărturisi. Perioada acelor ani i-a fost zăvorârea cu care a început arderea sa de tot pentru Dumnezeu, şi pecetluirea unei taine sufleteşti de o măreţie care s-a văzut mai ales prin minunile săvârşite de Dumnezeu prin el şi în anii libertăţii, cu oblăduirea Maicii Domnului căreia i-a închinat eforturile sale de ctitor.

Periplul său prin temniţele anticreştine a fost uimitor şi prin felurile de experienţe pe care le-a putut transforma, din teribile şi demonice, în prilejuri de desăvârşire creştină. De câte ori s-a putut, a săvârşit Sfânta Liturghie pe propriul său piept, împărtăşind cu Sfintele Taine pe mulţi dintre deţinuţi, unii aflaţi chiar pe pragul trecerii din această lume. A fost torturat şi anchetat până în August 1949 la închisoarea din Suceava, de unde a fost transferat la Aiud, închisoare comunistă pentru intelectuali. Aici a rămas până în 1951, când a fost trimis în lagărul de muncă silnică de la Baia Sprie. Aici a rămas până în 1954, când a fost mutat la Gherla şi apoi în alte închisori. În închisoarea Gherla, după cuvintele sale: „Nu mai eram o persoană, eram un număr, 267. Nici nu ne dădeau voie să ne strigăm pe nume; toţi purtam numere. Puteţi să vă imaginaţi aceasta?”

În 1960, la expirarea pedepsei date pentru a fi crezut în Hristos, a fost întrebat ce va face după ce va fi eliberat, şi a răspuns: „O iau de unde am lăsat-o cu slujirea Bisericii!” Pentru acest cuvânt a primit încă 4 ani de închisoare fără condamnare, pe care i-a executat în Delta Dunării, în teribilul lagăr de la Periprava. N-ar fi putut îndura despărţirea de fraţii săi întru Hristos pe care Dumnezeu i-a chemat prin mucenicie la Sine, dacă nu i s-ar fi descoperit de la Maica Domnului că are de împlinit încă o lucrare până ce va primi şi el un sfârşit de mucenic. Această lucrare este redeşteptarea conştiinţei muceniceşti şi mărturisitoare a tuturor creştinilor, a cărei biruinţă se vede astăzi prin înrâurirea sa în întreaga lume creştină. Un aspect la fel de important al acestei lucrări este cea privitoare la monahism, în care a adus reînvierea chipului de chinovie vasiliană şi pahomiană, care îmbină laturile filantropică, catehetică şi duhovnicească.

Propovăduirea pocăinţei şi apropierea venirii Domnului şi a sfârşitului lumii sunt identic acelaşi mesaj pe care prorocii, apostolii, toţi sfinţii, şi Însuşi Mântuitorul l-a adus pe pământ, iar părintele dimpreună cu Cuvântul lui Dumnezeu a rostit neobosit, mai ales în ultimii ani, acelaşi îndemn către pocăinţă. Ortodoxia învăţăturilor părintelui, (fie cele direct adresate poporului, fie cele transmise cu binecuvântarea sa prin ucenici), este la fel de fără prihană ca şi nobleţea jertfei sale pentru neam, astfel ca mulţimea celor ce l-au vrăjmăşit să amuţească înaintea unui adevărat slujitor al lui Dumnezeu, neaflând cusur în cuvintele şi faptele sale.

La întoarcerea în casa părintească, după 14 Mai 1964 când a fost eliberat, mama părintelui, Ana, despre care el însuşi spunea că „era o sfântă”, la scurtă vreme s-a mutat la Domnul, şi este cinstită şi azi de biserica locului. Apoi, fiindcă i s-a refuzat întoarcerea în mănăstire până în 1966, părintele a lucrat ca muncitor forestier, an când chiar la iniţiativa ofiţerului de securitate care îl avea sub observaţie, a fost reprimit în monahism la Mănăstirea Secu din judeţul Neamţ, unde i-a avut ca duhovnici pe părintele Epifanie Acatrinei şi pe părintele Antim Găină, un preacuvios şi sfânt ce în vara anului 1974 a răposat în braţele Părintelui Justin, care mereu l-a dat pe duhovnicul său pildă de cea mai autentică şi mai înaltă viaţă monahală.

După ce în 1975 a reuşit să primească aprobarea regimului să călătorească în Sfântul Munte Athos, pentru faptul că, deşi i s-a sugerat să rămână acolo, a preferat să se întoarcă în ţară, autorităţile l-au mutat cu domiciliul obligatoriu la Mănăstirea Bistriţa, lângă Piatra Neamţ. Aici, împreună cu alţi duhovnici mari ai acelei vremi, s-a îngrijit de bună-starea duhovnicească şi de educaţia creştină şi naţională a tuturor creştinilor care l-au căutat. Mulţi dintre ei au ales de atunci calea monahismului sau a preoţiei. Faima sa de bun duhovnic şi iscusit pedagog, chiar dacă i-a adus multe necazuri de la autorităţile regimului ateu, l-au făcut cunoscut în multe părţi ale ţării şi ale lumii ortodoxe, şi nu a încetat să sporească de atunci.

Părintele Justin, în satul Petru Vodă, înconjurat de familie şi de credincioşi (~1970)

Părintele Justin, în satul Petru Vodă, înconjurat de familie şi de credincioşi (~1970)

În toamna anului 1991, după o scurtă reîntoarcere la Mănăstirea Secu, a venit în satul natal, Petru Vodă, şi, cu binecuvântarea ÎPS Părinte Daniel Ciobotea, Mitropolit pe atunci iar astăzi părinte Patriarh, să pună temelia mănăstirii de călugări, cu hramul Sfinţilor Arhangheli.

În 1992 a început rânduiala athonită la Petru Vodă, cu binecuvântarea episcopului vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, prezent la sfinţirea bisericii. Dorinţa fierbinte a părintelui stareţ a fost de a închina mănăstirea generaţiei jertfite pentru Hristos în temniţe, ale căror sfinte moaşte odihnesc şi în raclele din biserică, şi în cimitirul mănăstirii, precum părintele Gheorghe Calciu, părintele Ştefan Marcu, poetul Radu Gyr, Tudor Popescu, şi ceilalţi. Evocându-i pe Sfinţii închisorilor, a zis: „Mi-e atât de dor de ei şi atât de tare mă bucur la gândul că ne vom vedea, cu mult mai mult decât la gândul că mă voi vedea cu părinţii mei”.

Petru Vodă a devenit în scurtă vreme o adevărată vatră de înaltă trăire şi cugetare ce a primenit şi a însufleţit întreaga viaţă românească. Oaza de libertate duhovnicească creştină, prin păstrarea neştirbită a învăţăturii de credinţă ortodoxă şi a adevărului istoric al poporului român, fac din această mănăstire testamentul limpede al Voii lui Dumnezeu propovăduite şi împlinite de părintele stareţ Justin. S-a sârguit mai presus de orice să prindă în noi chip Hristos, uniţi prin frăţietatea aceluiaşi părinte duhovnicesc. Iubirea părintelui Justin pentru noi, ucenicii, este chip al asemănării iubirii Domnului pentru sfinţia sa.

Părintele Justin cu obştea Mănăstirii Petru Vodă, 2009

Părintele Justin cu obştea Mănăstirii Petru Vodă, 2009

În toate ctitoriile şi slujirile sale părintele a avut o deosebită grijă să fie făcute după rânduiala şi cu binecuvântarea Bisericii. Ca finanţare a folosit numai donaţiile credincioşilor, în integralitatea lor, aşa încât la ridicarea mănăstirilor sale a participat întreaga ţară, ca un simbol al biruinţei Duhului Sfânt şi al unităţii duhovniceşti şi liturgice al cărei păstor iubitor este. Părintele s-a implicat activ atât în cele mai de detaliu, cât şi în cele mai înalt-conceptuale aspecte ale vieţii ortodoxe româneşti. Aceasta a făcut-o mai ales ca duhovnic, dar şi ca ctitor al multor schituri, mănăstiri şi biserici de mir din toată ţara. Mănăstirea Sf. Iustin Filosoful şi sfinţiţilor mucenici români, ctitorită împreună cu alţi 3 supravieţuitori ai temniţei de atunci pe locul lagărului de muncă de la Poarta Albă (Canal), unde au pierit atâţia preoţi, i-a adus cea mai înaltă mulţumire sufletească, ca astfel şi România să-şi poată cinsti cum se cuvine mucenicii.

Din anul 1999, a început să ridice Mănăstirea de maici din Paltin-Petru Vodă, mănăstire la început doar axată pe programul filantropic (găzduind un spital-azil de bătrâne, o şcoală internat de copii, un laborator de plante medicinale, cabinete medicale), iar pe măsură ce mănăstirea a devenit cea mai mare chinovie din ţară, numărând 170 de suflete, a devenit şi un centru de propovăduire a cuvântului ortodox, prin lucrul la cărţi patristice şi publicaţii apologetice, precum revista Atitudini.

Părintele Justin Pârvu şi maicile de la Mănăstirea Paltin

S-a silit în tot chipul mărturisit de Paterice şi în fiecare clipă şi către Împărăţia Cerurilor dinlăuntrul său şi din al fiecărei persoane pe care o întâlnea, fie faţă către faţă, fie pentru care se ruga. A preţuit mai mult ca orice curăţia credinţei trăită prin curăţia inimii, nedespărţind niciodată cugetarea cea dreaptă de vieţuirea cea sfântă, astfel ca toată viaţa sa să se facă adeverire a Evangheliei lui Dumnezeu-Cuvântul. A urmărit ca Scriptura să se plinească prin faptele sale, şi ca totul în viaţa lui să slujească mântuirii oamenilor, atât prin efortul mărturisirii grăite, cât şi prin nevoinţa riguroasă şi permanentă, nevoinţă mai presus de fire pe care a sporit-o până la sfârşitul vieţii acesteia. În anii petrecuţi ca stareţ, programul zilnic al părintelui era:

– prezenţa fără lipsă de la Sfânta Liturghie,

– între 14 şi 18 ore pe zi (!) slujirea credincioşilor veniţi din toată lumea cu cea mai diversă gamă de suferinţe, pentru care găsea mereu cel mai potrivit leac

– aspra postire, şi gustarea abia noaptea târziu a puţină hrană

– citirea pravilei şi a cărţilor Sfinţilor Părinţi

– odihna 2-3 ceasuri pe noapte

Minunile dumnezeieşti arătate prin părintele Justin sunt nenumărate, de la frecventele cazuri de cancer vindecate, la dezlegarea naşterii de prunci, la exorcizarea cazurilor celor mai grave, la izbăvirea de patimi îndelungate şi grele, la schimbarea totală a celor mai nefericite caractere, la obişnuitele dovezi de străvedere şi înainte-vedere. Mărturiile acestor minuni abia de acum înainte pot fi notate şi publicate, ştiută fiind desăvârşita smerenie a părintelui, care nu suferea să audă despre sine vreun cuvânt de laudă cât era încă în trup, însă care acum cu siguranţă şi-ar dori ca prin cunoaşterea lor să fie slăvit Numele lui Dumnezeu, spre bucuria tuturor.

Viziunea creştină şi harul faptelor, cuvintelor şi existenţei părintelui Justin au demonstrat că Biserica este chivotul vieţii veşnice şi temelie a societăţii româneşti, având parte de o evlavie populară întocmai cu cea către marii sfinţi ai Bisericii, cât şi o înrâurire de unitate şi de întărire întru credinţă asupra ţării şi a neamului românesc precum marii şi drept-credincioşii voievozi. Chipul cuvios şi pătruns de Duhul Sfânt al sfinţiei sale va rămâne veşnic în inimile celor ce l-au cunoscut drept cea mai sublimă şi mai sfântă persoană cu care Dumnezeu a învrednicit acest neam.

Biruinţa

Ca duhovnic, urmând cu mare rafinament pilda Învăţătorului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, părintele a îngrijit cu o fără cusur dreaptă-socoteală şi negrăită milostivire desăvârşita libertate a fiilor săi, nepunând pe nimeni în vreun şablon, ci a observat cu precizie ipostasul sufletului şi chemarea celui de sub patrafir şi s-a luptat să pună în sfeşnic lumina pe care Dumnezeu a aprins-o în fiecare dintre noi prin Sfântul Botez, amintind prin însăşi viaţa sa cuvântul dumnezeiesc care l-a chemat şi care şi pe noi ne cheamă: Fiţi Sfinţi, precum Eu sunt Sfânt! Sfârşitul mucenicesc prin cele 40 de zile de cumplite suferinţe (timp în care a cerut să fie tuns în Marea Schimă tot cu numele Justin), l-a trăit cu o impecabilă demnitate şi plinătate de har care au mărturisit tuturor că era purtător de Dumnezeu, precum este scris: “Cel ce a devenit un singur duh cu Dumnezeu prin darul Harului, şi cel ce pătrunde dumnezeieşti taine prin dorirea de Dumnezeu a inimii lui spre iconomia comuniunii Bisericii, unul ca acesta străluceşte şi este cinstit spre slava Treimii celei de viaţă făcătoare în vecii vecilor. Amin.” (Sfântul Symeon din Muntele Minunat)

Sfinte preacuvioase părinte Justin, bucură-te, intrând în bucuria Mirelui Tău! Şi fiindcă acum ai aflat îndrăzneală de mare mucenic – căci pentru păcatele noastre ai pătimit -, roagă-te să aflăm şi noi har înaintea lui Dumnezeu şi să nu ne părăsească milosârdia Lui, ci să primim vreme de pocăinţă înaintea venirii Sale celei prea-slăvite. Ci, o, grabnic-ascultătorule al celor sărmani, cere Domnului să nu ne lipsească de tine nici în cele ce vor fi în veacul acesta, nici în cel ce va să fie, ci să fim întru duhul dragostei sfinte cu toţii una, precum şi pe tine împreună cu Dumnezeu unit te-a făcut. Amin!

 Sursa: petru-voda.ro

Pomenirea sfântului părinte a fost făcută astăzi, 7 februarie, la Mânăstirea Paltin.

Anunțuri

3 gânduri despre „Ziua de naştere a Părintelui Iustin Pârvu – 10 februarie

  1. POLEMICĂ CU ANDREI-D PE BLOGUL SACCSIV LA ARTICOLUL De ce parintele Arsenie Boca l-a pictat pe ereticul Francisc printre Sfinti?
    Posted in Arsenie Boca, FRANCISC DIN ASSISI, ORTODOXIE by saccsiv on iunie 5, 2011

    andrei-d said, on februarie 6, 2015 at 5:50 pm
    Radu Iacoboie,
    s-au convins multi, tu esti iesit din tiparul ortodoxiei. Daca ai ajuns sa contesti fara pic de rusine scrierile Sfintilor autentici, esti clar ERETIC. Mai omule, revfenind la ideea ta, eu te cinsider inselat si discipol al parintelui Arsenie Boca, si nu al lui Hristos. Tu supui subtil biserica dupa standardele lui Boca si nu dupa ale sfintilor pur ortodocsi. Se pare ca ai o boala sau ispita de-a dreapta, a ecumenismului. Dar din mandrie si orgoliu te sustragi si ataci pe toti ce nu sunt de acord cu catolicii tai “sfinti”. Daca compari pe Sf. Ignatie Briancianinov cu Arsenie Boca e clar, nu ca nu i-am vazut “moastele” dar tu ai ajuns purtatorul lui de cuvant si te grabesti sa spui ca-i sfant, deci practic I-ai luat locul lui Hristos! Din punctul meu de vedere esti inselat si orb, dupa tine Biserica ar trebui sa se supuna parintelui Boca si nu invers, ceea ce e o nebunie! Si calci in picioare dogmele si canoanele, pana si invataturile Sfintilor Ortodocsi numai sa arati ca Boca nu ar fi gresit…dar tu nu cauti adevarul, tu cauti sa acoperi gunoiul sub pres! Vai de tine!

    radu iacoboaie said, on februarie 8, 2015 at 6:16 pm
    Eretic ești tu omule, care te prefaci așa de zelos în ale credinței… Unul dintre cei mai acerbi critici ai mei personali…
    Gândește-te puțin măcar. Dacă eu sunt eretic cum spui atunci în România sunt câteva milioane de eretici, monahi, preoți, înalți clerici și mai ales mireni, care cred în sfințenia părintelui Arsenie Boca, într-adevăr unul dintre cei mai mari duhovnici și monahi români din toate timpurile…

    NU HULI ȘI NU NUMI ERETICI PE ORTODOCȘI! Dacă nu ești ortodox, poți să spui acest lucru cu curaj. Nu te vom linșa mediatic omule… stimabile…

    andrei-d said, on februarie 8, 2015 at 11:41 pm
    Tu ajungi la idolatrie omule! Nu te scuza ascanzandu-te dupa deget, tu esti in stare ti-am mai spus sa contesti nume de sfinti CANONIZATI si mari ai rusiei, care spun ca francisc e inselat, iar tu indraznesti sa contrazici sfintii. Tu ai o problema omule, nu eu! Cu ceva vreme mai in urma ai spus ca orice aom poate gresi, dar nu vrei sa admiti ca Arsenie Boca a gresit, ba esti in stare sa contesti ca ortodoxia e singura cale spre mantuire, si vii cu predici si ganduri ecumeniste. Tu creezi sparturi in gardul ortodoxiei, vrei sa cada si altii in inselare, cum poate mintea si inima ta de ortodox sa spuna ca sunt sfinti acei care se cred mai presus de Hristos? Mai omule, eu cred ca tu esti cel inselat si cu multe probleme, ai venit cu articole prin care spuneai ca Biserica nu mai are succesiune apostolica, ceea ce e o mare nebunie si inventie de-a ta, DUPA MINTEA TA, si in multe alte randuri ai venit cu idei TOTAL STRAINE de invatatura ortodoxa. Si da, admit si recunosc ca chiar mai putin decat 10 % se mai mantuiesc si dintre ortodocsi. Si stii de ce “stimabile” Radu? pentru ca merg orbeste dupa invataturile si ideile celor ca tine, esti un sofist si ai minte de politician, transformi minciuna in adevar, sau asa o faci sa para! Eu socotesc, dupa spusele tale si mintea ta ca tu crezi si in francisc de assisi, deci si in sfintii apostatilor, deci ca atare esti tradator de Hristos si de Biserica insasi. Si nu numai eu am spus asta Radu, ci multi au spus asta. Nu am nimic personal cu tine, dar tu esti incapatanat si nu vrei sa admiti cu nici un chip ca a desena catolici laolalta cu ortodocsii nu e in spirit ortodox, tu il contesti pe Sf. Ignatie Briancianinov si ca atare aperi un inselat catolic. Tu esti persoana care promoveaza ecumenismul, tu rupi biserica si imparti mantuirea si neortodocsilor. In concluzie stimabile domn Radu, pana si fratele Vasile te-a demascat de vreo cateva ori, nu numai ca ti-ai pierdut credibilitatea si cititorii, dar esti si Ecumenist, fara sa realizezi desigur din orbirea ta in legatura cu Ereziile promovate. ! Deci ai o problema, tu supui Biserica dupa standardele lui Arsenie Boca, si nu dupa ale Sfintilor Parinti!

    maria said, on februarie 9, 2015 at 10:57 am
    radu iacoboaie
    Dovedeste ca nu esti eretic mai omule!!!dovedeste cu Sfintii Parinti,ca invataturile pr Arsene Boca sant invataturi ale dreptei credinte si la fel ca pictura este buna.

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 10:42 am
    N-ar trebui să răspund provocărilor tale decât prin tăcere… Vorba multă, sărăcia omului… Iar dacă ești eretic, nu se cade să o lungesc, nu-i așa?
    Oricum sfântul Arsenie Boca rămâne sfânt oricât de denigrat și atacat ar fi de către unii ca tine, ca preotul Matei Vulcănescu, Andrei Dinu, soții Iftime, Marian Maricaru (ex-Norvegia), Marian Tudor, preoții Gheorghe Anițulesei (din Rădăuți) și Antim (de la mănăstirea Bistrița) și alții, care exploatați la maximum unele aspecte legate de pictura bisericii Drăgănescu. Dacă ați fi fost cumva niște pictori foarte talentați și pricepuți sau teologi cu adevărat și ați fi adus argumente și dovezi de netăgăduit, aveam o bază de discuție. Dar cu filme trucate și interpretări tendențioase nu ați convins practic pe nimeni. Nici măcar pe fratele Vasile stimabile…
    În plus, aceleași persoane pomenite mai sus sunt și pentru acceptarea cipurilor RFID, pe motiv că ele nu sunt pecetea și chipurile n-ar fi deocamdată nicio cădere din har sau despărțire de Dumnezeu… Adică, în opinia lor, lepădarea de Hristos se produce numai când ești pus în fața unei întrebări explicite în față, dacă te lepezi de Hristos… Dar uită că și ÎNCHINAREA LA IDOLI ESTE LEPĂDARE DE HRISTOS! Tehnologia RFID aplicată omului, care nu este animal, este unul dintre idolii lumii de astăzi!

    maria said, on februarie 9, 2015 at 10:53 am
    andrei-d
    Foarte bine i-ai spus andrei-d,dar se pare ca o minte bolnava de mandria luciferica nu poate sa patrunda lumina lui Dumnezeu sa distinga adevarul de minciuna…e destul de lipede pictura de care tu ii spuneai,dar si alte invataturi ratacite pe care eu i le-am adus ca argument si el contunua sa sustina minciuna?!!este precum o masina programata care este pornita sa faca un anumit lucru…asa si el…..

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 10:56 am
    Comentariul tău e în așteptare.
    Și nu mai abuza la nesfârșit de argumentul ,,care dă bine în fața tuturor cititorilor” cu învățătura Sfinților Părinți, cu care de fapt nu sunteți deloc în același duh. În Duhul Adevărului…
    Un sfânt părinte este și Paisie Aghioritul, canonizat recent. De asemenea și sfințitul părinte Iustin Pârvu și mulți alți duhovnici cunoscuți din România și de peste hotare, care s-au pronunțat CATEGORIC împotriva tuturor actelor biometrice. Atunci de ce le stați împotrivă stimabililor și considerați că actele biometrice până la implant nu reprezintă niciun pericol la adresa omului? De ce împrăștiați otrava acestei minciuni care poate sminti și înșela nenumărați credincioși?

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 1:02 pm
    Mai informează-te omule… Mai ai timp… Pot să mărturisesc că personal am realizat mai demult o antologie tocmai pe tema asta și cu titlul DE CE TREBUIE CONDAMNATE ECUMENISMUL ȘI MASONERIA. Iar aproape toate lucrările mele au atins subiectul delicat și puțin cunoscut al masoneriei, ca organizație religioasă anticreștină. Fără să mă laud, am de asemenea multe articole vădit antiecumeniste, un pliant recent antiecumenist (care are mereu multe vizualizări), am protestat chiar personal de două ori în săptâmâna ecumenistă în Dealul Patriarhiei foarte recent. Unde erai atunci???
    Pe ce bază mă numești tu ecumenist? Pentru că eu personal cred în sfințenia părintelui Arsenie Boca, pe care voi îl catalogați cu mândrie, fără judecată dreaptă și fără drept de apel (la replică) ecumenist? Sunt mai multe fragmente chiar în opera sa care îl arată dimpotrivă, cel mai înverșunat critic al ecumenismului!!!

    AȘADAR, VICLENIA TA NU CUNOAȘTE MARGINI ȘI AI ÎNTRECUT DEMULT LIMITA BUNULUI SIMȚ ȘI A UNEI JUDECĂȚI OBIECTIVE…

    saccsiv said, on februarie 9, 2015 at 11:49 am
    radu iacoboaie
    De unde stii ca Marian Maricaru este Marian ex-Norvegia?

    andrei-d said, on februarie 9, 2015 at 11:55 am
    d-nule Radu, sunteti un inselat si mergeti ca o oaie ratacita. Faceti slalom printre invataturile sanatoase si strecurati urme de indoiala. Dumneavoastra sunteti nu crestin, ci arsenian! Umblati la nevrednicia preotilor, schimbati subiectul si vorbiti acum de cipuri, atitudine pur-sectara. Maine poimaine va faceti si secta!

    andrei-d said, on februarie 9, 2015 at 12:00 pm
    Nu-l atac pe el, ca nu e vreun om cu influenta, caci grav de ar fi! Discernamantul lui e la pamant si a ajuns sa sustina ca eretici ca francisc sunt sfinti, daca ati ajuns pana aici d-nule Radu, de ce nu interpretati ca si pictura cu cele doua biserici sunt surori, ati admis ca MAI SUNT SI CATOLICI (nebotezati ortodox) CARE SE MANTUIESC! Prin asta dati dovada de TRADARE. Da d-nule Radu smintiti lumea si credeti in “sfintii” catolici. In capul si invatatura promovata de dumenavoastra miroase a ecumenism ascuns, subtil sa nu cumva sa dati pe fata, ca va ataca iarasi colegii furibund. Asemeni si cand ati spus ca in BOR nu mai este succesiune apostolica. Sunteti inselat dumneavoastra!

    andrei-d said, on februarie 9, 2015 at 12:22 pm
    frate saccsiv,
    ca tot veni vorba ca as putea fi eretic, eu i-am mai atras atentia de la calea asta a lui, ma refer la d-nul Radu, il respect ca frate ce lupta pentru valorile si virtutile crestine, dar are abateri si e in stare sa conteste sfinti autentici si promoveaza ecumenismul, asa este deoarece a ajuns sa spuna de un om asa “dragut” si “bun” ca francisc sa nu fie sfant?! Deci clar el crede in el, si il elogiaza, il promoveaza in randul cititorilor de pe blogul lui, si da de inteles ca isi face secta pe blogul lui “ortodox” de atitudine, numai atitudine ferma nu are ca in rest….
    Nu are atitudine ferma impotriva catolicilor si e clar ca daca amesteca Adevarul cu minciunile si indrugarile lui sminteste pe altii, ca o fi sau nu sfant Arsenie Boca Dumnezeu stie, dar chiar si daca e prigonit, usor usor e acceptat si de jidanime, iar Radu isi zambeste ca il “canonizeaza” jidanii defapt, ca invatatura lui cuprinde si neghini. Sfintele lui moaste nu le vede nimeni, iar cat de cuarnd prin canonizarea lui se pot folosi Ellie “escroc international” Wiesel si marii nostri preaferici Ierarhi ecumenisti de invatatura si de “picturile acestui sfant” in scopuri stim noi de care. La sfintii autentici nu vedem urme de indoiala, nici macar una! Maine poimaine pe secat lui, in blogusorul lui parca vedem ca spune ca ” Sf. Ignatie Briancianinov nu era chiar sfant daca a ingradit mantuirea…”
    Si mai are si un tupeu jegos sa conteste scrierile unor Duhovnici care s-au impus clar impotriva vremurilor de cumapana, si ca “vom purta munci mai grele” si greu este, caci noi ortodocsii am ajuns sa luptam pentru numelesi infailibilitatea unor oameni si nu pentru Infailibilitatea Bisericii si a Sfintelor Canoane!
    D-nule Radu credeti ca nu m-as bucura sa urmez unor duhovnici care s-au jertfit pentru tara? Care au patimit prin inchisori? Dar nu pot sa admit ca tu predai ecumenismul si te contrazici in multe randuri. Aveti o impresie prea buna despre dumneavoastra si vorbiti multora de sus. In timp ce in unele sunteti ravnitor si sarguincios, pentru ca aveti si multe lucruri bune facute, aveti si scapari.

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 1:13 pm
    Comentariul tău e în așteptare.
    Omule care te dai drept ortodox 100%, nu am vorbit niciodată că ar exista sfinți și la catolici!… De unde ai scos-o și pe asta? Ești în mare rătăcire după cum se vede… Ai prea multe presupuneri în privința mea și prea puține certitudini…
    Unde am mai spus eu că în BOR nu mai este succesiune apostolică? Asta era idea părintelui Cristian, care a condamnat ecumenismul ca lepădare certă de Hristos! Nu s-a pierdut succesiunea apostolică, ci unii preoți au pierdut din harul lor, al preoției, crezând în ispita dulce și înșelătoare a înfrățirii ecumeniste în numele iubirii depline și a păcii…

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 1:05 pm
    Cineva a remarcat acest lucru la un moment dat. Dacă m-am înșelat în privința persoanei, atunci este vorba de Marian Tudor, cel numit de către unii Marian ex-Norvegia…

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 1:16 pm
    Comentariul tău e în așteptare.
    Și nu mai abuza la nesfârșit de argumentul ,,care dă bine în fața tuturor cititorilor” cu învățătura Sfinților Părinți, cu care de fapt nu sunteți deloc în același duh. În Duhul Adevărului…
    Un sfânt părinte este și Paisie Aghioritul, canonizat recent. De asemenea și sfințitul părinte Iustin Pârvu și mulți alți duhovnici cunoscuți din România și de peste hotare, care s-au pronunțat CATEGORIC împotriva tuturor actelor biometrice. Atunci de ce le stați împotrivă stimabililor și considerați că actele biometrice până la implant nu reprezintă niciun pericol la adresa omului? De ce împrăștiați otrava acestei minciuni care poate sminti și înșela nenumărați credincioși?

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 1:19 pm
    Comentariul tău e în așteptare.
    andrei-d
    Crezi tu oare că, dacă ți-ai pus în dreptul nick-ului tău Sfânta Cruce, acest lucru te transformă în mod automat într-un apărător vajnic al adevărului și ortodoxiei?…

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 1:28 pm
    Comentariul tău e în așteptare.
    Nu am schimbat subiectul. L-am adăugat ca argument stimabile sofist. Voi sunteți o sectă nevăzută în cadrul ortodoxiei.
    Sunt foarte multe asociații ortodoxe care nu-l resping pe părintele Arsenie Boca. Asta înseamnă că sunt secte? MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI ESTE UNA DIN ASOCIAȚIILE ORTODOXE NOU ÎNFIINȚATE. NU SUNTEM PERSOANĂ JURIDICĂ. REPREZENTĂM O STARE DE SPIRIT ȘI DE ATITUDINE, PENTRU A CONDAMNA TOATE ATACURILE ÎMPOTRIVA ORTODOXIEI.

    Atacându-l pe unul din marii duhovnici ortodocși români, voi atacați de fapt ortodoxia! Nu este întâmplător că am devenit o țintă pentru unii ca voi…

    andrei-d said, on februarie 9, 2015 at 1:13 pm
    Radu Iacoboaie,
    si sectantii spun lucruri despre masonerie, si fiecare isi apara particica. Dar dumneata nu esti pur ortodox…un comentariu acum ceva vreme sustineai ca omul dragut si bun ca francisc este sfant! Cum justifici raspunsul? Tu esti viclean, caci infiinteti o secta noua. Si tu ai cazut in mreaja “sfinteniei” lui francisc, cica omul saracilor, care zbura pe sus si facea minuni…tu si Ianus. Va intitulati oameni ganditori dar teologicesti prea mult si esti varza! Nu sunt viclean, ci tu esti sectant! Nu cumva ai icoana cu francisc, anton de padova si alti mari “sfinti” mari ai catolicilor? Am ajuns la o concluzie: tu nu suferi invatatura sanatoasa ortodoxa. Vii cu ideile talede initiat si mai acus guru Radu va informeaza, “toti sfntii ortodocsi impotriva lui francisc sunt extremisti. Mie mi se pare ca totusi exista oameni sfinti si in “staulul lui Petru”, iar papa da, este infailibil.” Semnat smeritul Radu

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 3:27 pm
    Comentariul tău e în așteptare.
    UNDE AM SCRIS EU FARISEULE: “toti sfntii ortodocsi impotriva lui francisc sunt extremisti. Mie mi se pare ca totusi exista oameni sfinti si in “staulul lui Petru”, iar papa da, este infailibil.” ???
    Și când l-am considerat eu sfânt pe Francisc de Assisi?

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 3:34 pm
    Comentariul tău e în așteptare
    Și tu și Muritor, preot-duhovnic, adevărul-hristic etc., de ce oare vă prevalați în mod ostentativ de simboluri creștine precum procedează bunăoară masonii și vrăjitorii? Le folosiți pentru a-i induce în eroare mai lesne pe ortodocși? De fapt, arătați în felul acesta o atitudine precum ultranaționaliștii, că vă bateți cu pumnii în piept că sunteți ,,cei mai ortodocși”… Adevărat…

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 4:00 pm
    Comentariul tău e în așteptare.
    andrei-d
    Comentariile voastre (inclusiv ale Mariei etc) trebuie analizate bineînțeles și în contextul în care Sfântul Sinod dezbate dosarul canonizării părintelui Arsenie Boca iar Patriarhia Română se opune acestui demers, întrucât se teme foarte mult că prin acest precedent ar urma la rând și canonizarea celorlalți sfinți ai închisorilor comuniste, dintre care mulți fuseseră legionari sau simpatizanți ai Mișcării Legionare.
    Cu alte cuvinte, vă alăturați vocii Patriarhiei și Patriarhului, care declarase că atât timp cât va trăi, nu va fi canonizat niciun legionar…
    Nu știți că Asociația Foștilor Deținuți Politici a depus și ea o astfel de cerere iar președintele acesteia a fost primul cetățean decorat de Klaus Iohannis? SUNTEȚI CUMVA OAMENII PATRIARHULUI?…

    andrei-d said, on februarie 9, 2015 at 3:55 pm
    d-nule Radu,
    Atitudine pur sectara. Sunteti sofist bun precum apapistasii eretici la sinodul fals de la Ferrara si Florenta. Cand am spus eu ca sunt de acord frate draga cu cipurile? Pe toti din jurul meu i-am convins ca nu sunt bune si am citit si chiar demonstrat la o dezbatere ca sunt multi duhovnici ce spun in unanimitate ca acceptand acum actele cu cip mai tarziu nu vor mai putea scapa de pecete! Asta am spus si sustinut mereu. ti-am spus ca tu ai atitudine de sectant si schimbi subiectul cand te simti cu musca pe caciula. Schismaticule! Nici nu stiu de ce mai citesc balivernele tale, ca te pricepi sa intorci cuvintele…
    Nu eu mi-am facut blog cu ajutorul lui saccsiv, ca mai apoi sa-i intorc spatele in fata alegerilor si sa-l atac pe la spate, sa vad in el un inamic, ba ai mai facut si o “lista” cu suspectii antiiacoboaie: andrei-d, Ioannis si altii.
    Nu eu sunt pro-politica (udreanist) si dezbinator
    Nu eu am spus BOR nu mai are succesiune apostolica din cauza regimului comunist
    Nu eu stimabile, ci dumneavoastra!
    Sunteti in cei din ultima baricada, va infiltrati printre cei anti-cip si apoi ii atacati furibund. Aveti cateva abateri dar cu nici un chip nu vrei sa recunosti! Asai ca esti infailibil? Iar daca nu esti de ce nu te smeresti Stimabile?!

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 7:04 pm
    Comentariul tău e în așteptare.
    Nu stimabile. Nu sunt de acord. Nu eu sunt cel care întoarce și răsucește abil cuvintele, care le răstălmăcește precum fac sectanții. Asta îmi dovedește o dată în plus că tu nu ești ortodox.
    Habar nu ai ce vorbești în multe privințe. Mi-am făcut blog cu ajutorul altor două persoane iar fratele Vasile este doar unul singur dintre frații care mi-au promovat ulterior acest blog. Denigratorii mei sau criticii mei înverșunați precum andrei-d, Ioannis și alții chiar așa erau. Despre care suspecți vorbești stimabile?
    Eu nu sunt politician sau membru al vreunui partid. Și nici nu o mai susțin pe d-na Udrea.
    Nu am spus că BOR nu mai are succesiune apostolică din cauza regimului comunist. M-am referit la instituția BOR, la ierarhia care a colaborat cu regimul, pentru a-și salva pielea, funcțiile. Dacă eu aș fi spus ceea ce pretinzi că aș fi spus, astăzi noi am face parte dintr-o biserică schismatică, ceea ce ar fi absurd… Din moment ce avem schismatici pe ortodocșii pe stil vechi, BOS (Biserica Ortodoxă Secretă) a lui Constantin Dogaru, vladimireștii, visarioniștii etc.

    radu iacoboaie said, on februarie 9, 2015 at 7:17 pm
    Eu sunt infiltrat printre ortodocșii anti-cip? CEA MAI TARE GLUMĂ PE CARE AM PUTUT-O AUZI! DE FAPT, O CALOMNIE! Păi, antologia LUPTAȚI ÎMPOTRIVA SCLAVIEI ELECTRONICE! a fost realizată în anul 2009, același an în care la apelul părintelui Iustin Pârvu s-au strâns 1 000 000 de semnături în România. Am fost de la început împotriva actelor biometrice și am citit aproape tot ce s-a scris pe această tematică. Cum spui tu că m-am infiltrat???

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s