În ţara trădărilor, ce mai contează încă una… Klaus Iohannis şi cu cei din jurul lui vor să renunţe la datoria istorică a Germaniei faţă de România de 19 miliarde de euro

Pe internet, pe mai multe siteuri s-au pus „cap la cap” diverse declaratii in urma carora privim la un tablou de-a dreptul infiorator. Dupa ce Klaus Iohannis a ajuns presedintele Romaniei, cu intervenii de afara si dupa ce, in urma conflictului din Ucraina, Romania a devenit un principal pilon pentru NATO, in urma unor intelegeri la nivel global, s-a hotarat ca tara noastra sa renunte la datoria istorica a Germaniei fata de noi, asa cum fusese ea semnatata de editorialistul Ziuanews Radu Golban, care descoperise documente ce atestau ca statul condus acum de Angela Merkel ne datoreaza aproape 19 miliarde de euro. Prezentam in continuare suita de declaratii:

Vasile Blaga: Germania nu are datorii istorice faţă de România

Preşedintele Senatului, (n.n. – la acea vreme – 2012), Vasile Blaga, a anunţat, intr-o declaratie, că „BNR a identificat date suplimentare potrivit cărora Germania nu are datorii istorice faţă de România.” În acest sens, Senatul a respins propunerea de înfiinţare a comisiei speciale privind datoria istorică pe care nemţii o au către ţara noastră. Propunerea de înfiinţare a a Comisiei a fost respinsă cu 65 de voturi „împotrivă”, 48 „pentru” şi trei abţineri, relateaza Realitatea.net.

„Conducerea Senatului a luat act de o scrisoare semnată de Radu Golban, economist, în care era semnalată existenţa unei datorii istorice a Germaniei către România, membrii Biroului Permanent hotărând să propună acestei Camere înfiinţarea unei comisii care să analizeze situaţia.” BP al Senatului a decis propunerea unei hotărâri care reglementează înfiinţarea unei Comisii pentru a analiza datoria istorică a Germaniei către România. Infiintarea, insa, a fost respinsa. Klaus Iohannis, insa, daca ar fi fost de buna credinta, ar fi putut cere redeschiderea cazului si infiintarea acelei comisii, mai ales ca 19 miliarde de euro ar fi ajutat foarte mult economia nationala.

Calin Popescu Tariceanu, actualul presedinte al Senatului, condus de aceleasi interese care l-au determinat sa renunte la Averea Gojdu (de pe vremea cand era premier), adica la alte miliarde de euro (cel putin patru) pe care ni le datora Ungaria, nu a gasit „de cuviinta” sa redeschida un caz pe care Blaga l-a ingropat, la ordinele lui Basescu, care era in plin avant sa satisfaca dorintele Angelei Merkel, mai ales dupa ce Victor Ponta a ajuns premier.

Cu toate astea, asupra Germaniei planeaza oricand pericolul redeschiderii acestui subiect, cu atat mai mult cu cat actele prezentate de Radu Golban sunt reale, de necontestat. Iohannis, insa, nu cere nimic. Daca ar fi presedintele tuturor romanilor, pentru „un lucru bine facut” ar profita de faptul ca neamt fiind, ar putea cere Germaniei o solutionare amiabila a cazului, ca Romania sa nu pateasca la fel ca si cu tezaurul de la rusi. Iohannis, insa, satisface, la randu-i cerintele Angelei Merkel. Ca doar de aia a fost pus sa conduca Romania.

Radu Golban: „S-au făcut presiuni ca România să renunţe la cele 19 miliarde de euro din Germania”

Economistul care susţine că Germania are o datorie de aproape 19 miliarde de euro faţă de România spune că respingerea înfiinţării comisiei speciale privind această datorie s-a făcut în urma unor presiuni internaţionale la adresa ţării noastre.  Radu Golban a declarat că are dubii că „noile date suplimentare identificate de BNR pe tema datoriei Germaniei” ar fi reale. „Până în urmă cu câteva săptămâni, BNR nu a găsit niciun fel de date privind aceste creanţe. Acum, dintr-o dată, au identificat date suplimentare”, a spus Golban la acea vreme, adăugând că nu înţelege de ce BNR nu vrea să colaboreze cu Banca Reglementelor, „banca centrală a băncilor centrale”, care ar deţine informaţii despre datoria istorică pe care Germania o are faţă de România.

Economistul român stabilit în Elveţia spune că s-au făcut presiuni internaţionale asupra României pentru a renunţa la aceste creanţe, de vreme ce o eventuală recuperare a lor ar putea crea un precedent, iar astfel mai multe ţări ar putea cere Germaniei să-şi onoreze datoriile istorice.”Nu s-a renunţat doar la aceste creanţe, ci şi la posibilitatea unor discuţii pe această temă. Momentul nu este oportun, din moment ce şi România şi-a luat angajamentul să sprijine un fond de salvare a Uniunii Europene”, a spus Golban.

„Am discutat de două ori până acum în Biroul Permanent al Senatului înfiinţarea comisiei speciale privind problematica datoriei istorice a Germaniei către România. Vă fac o singură precizare: Am transmis aseară un punct de vedere pe care l-am primit, tot aseară, de la direcţia juridică a Băncii Naţionale. Vi-l citesc oricum şi dumneavoastră: „În completarea scrisorii noastre nr. XVIII per 3600 din 16.07.2010, vă informăm că au fost identificate documente suplimentare în legătură cu problematica supusă atenţiei de către dumneavoastră, prin adresa 783 din 17 iulie 2010. Este vorba de Comisariatul pentru Societatea Civilă. Din analiza acestora nu rezultă însă existenţa unei creanţe a BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie”. Vă spun doar o părere personală: dacă ar fi existat o marcă, cred că vechiul regim nu ezita să o recupereze”, a declarat Vasile Blaga înainte de votul din Senat.

România şi Germania au încheiat în 23 martie 1939 un contract de clearing, prin care ţara noastră se obliga să livreze Berlinului diverse mărfuri. Contractul prevedea că Germania trebuia să plătească în mărci germane imperiale către BNR, care achita apoi în lei româneşti către exportatori. După izbucnirea controversei, reprezentanţii Ministerului german de Finanţe au susţinut că România a renunţat la orice pretenţie financiară faţă de Germania semnând Tratatul de Pace de la Paris, la 10 februarie 1947. Experţii spun însă că răspunsul este incorect. Aceasta pentru că articolul 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede că România renunţă la toate pretenţiile faţă de Germania „cu excepţia celor care rezultă din contracte şi alte obligaţii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată”.

„Am găsit solduri neachitate a Casei de Compensaţie, la finele anului 1944, de un 1.126.000 mărci imperiale. Înainte de obţinerea datelor am ştiut că a existat în timpul celui de-al doilea război mondial, începând cu anii 30 un model monetar de colaborare europeană numită Uniunea de Clearing. Şi am dorit să aflu mai mult. Am văzut că Elveţia, Banca Naţională a Elveţiei a analizat toate tranzacţiile Elveţiei cu Germania din perioada celui de-al doilea război mondial şi ăsta a fost punctul de pornire a studiului. Într-o recomandare a Băncii Naţionale a Elveţiei din anul 2000 remarcă că a doua tranzacţie după tranzacţiile germano-elveţiene au fost cele germano-române. Cu aur prin Elveţia. Şi că din păcate nici după 1989 România nu arată niciun interes în a analiza aceste tranzacţii”, a spus economistul român în luna septembrie.

Capital: Dovada că nemţii sunt datori României

Practic, datoria nu poate fi contestată de nimeni pentru că mai există documente istorice care o atestă (Comisiei Bergier – comisie de anchetă a Elveţiei, instituită în anul 1998, pentru a analiza tranzacţiile cu aur în timpului celui de al doilea război mondial, Arhiva Germaniei; numărul de registru al arhivei germane din Berlin este: R 2 / 222; dosarul cuprinde ultimul extras de cont al Casei de compensaţie). Problema care se pune este dacă există vreun document care să arate că România ar fi renunţat la aceste datorii, iar până acum nu pare să existe un astfel de act.

Ceea ce se stie mai putin este ca aceasta datorie istorica a Germaniei fata de Romania se explica, foarte probabil, prin implicarea lui Mircea Vulcanescu in problemele relatiilor economice dintre Al Treilea Reich si Romania lui Antonescu. Ocupand deja o functie importanta in aparatul de stat, Mircea Vulcanescu a fost implicat in procesele esentiale de decizie in ceea ce priveste relatiile economico-financiare dintre Romania si Germania nazista si in calitate de subsecretar de stat la Finante. Rolul sau de negociator al intereselor romanesti a fost unul major.

Romania se afla intr-o relatie, practic, de vasal fata de Imperiul German. Parteneriatul economic era gandit sa transforme Romania in furnizor de cereale si petrol si in spatiu de jefuit pentru „aliatul” german. Cu optiuni geopolitice eronate, decidentii regimului Antonescu nu sunt in stare sa prevada toate siretlicurile germanilor si lucrul era pe cale sa se intample. Mircea Vulcanescu, care nu doar ca salveaza interesele economice romanesti, dar le promoveaza atat de acerb si perseverent, incat Romania castiga, in cei cativa ani de subordonare fata de Germania, nu mai putin de 8 vagoane si jumatate de aur.

Nu doar atat! Romania exporta cu zgarcenie toate bunurile strategice pe care nemtii le-ar fi vrut dar beneficiaza de importuri bune si necesare pietei interne; practic, toate conventiile economice se incheie in favoarea Romaniei; tot Vulcanescu se implica in cazurile Santierelor Navale Galati si in industria Malaxa, oprind un proces in derulare prin care acestea ar fi ajuns, practic, in proprietate germana! Ele vor ramane romanesti si vor produce la preturi optime pentru partea romana.

In mod concret, insusi Mircea Vulcanescu mentioneaza faptul ca, in afara celor opt vagoane cu aur pe care Germania le platise Romaniei, aceasta a ramas datoare României in sistemul de schimburi convenit: „nemtii ne-au ramas si datori in balanta totala a schimburilor in R.M. (reich mark )” [Vulcanescu, 1992; 14] „prin jocul dibaci al variatiilor reciproce ale valorilor schimbate, Romania a reusit sa importe substanta in valoare de 100 milioane dolari mai mult decat a exportat si sa faca, in acelasi timp, ca Germania sa-i mai ramana datoare cu o mica diferenta de valoare”. [Vulcanescu, 1992; 92].

Aceste raporturi negociate in interesul Romaniei au facut din tara noastra una din cele mai bine situate economic din timpul razboiului si imediat dupa. Practic, pe timpul razboiului nu a existat criza de alimente sau alte penurii, iar la final tara noastra era una din cele mai putin afectate – economic – de efortul de razboi si distrugerile acestuia. Mai mult decat atat, bunurile si banii luati de la nemti au fost folosite, conform aceluiasi Vulcanescu, pentru „pregatirea intoarcerii armelor catre Germania hitlerista.” Si faptul ca armata romana a avut capacitatea sa participe la acest efort de razboi, scurtand cu luni bune de zile conflictul mondial, s-a datorat si acestui lucru.

Sursa: ziuanews.ro

Anunțuri

3 gânduri despre „În ţara trădărilor, ce mai contează încă una… Klaus Iohannis şi cu cei din jurul lui vor să renunţe la datoria istorică a Germaniei faţă de România de 19 miliarde de euro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s