Chevron pleacă din România! Ducă-se învârtindu-se, dar… de ce pleacă

După ce au insistat să se impună în România prin orice mijloace, inclusiv punându-le pe slugile lor care cică ne guvernează, să bată şi să terorizeze ţăranii din Pungeşti sau din alte localităţi, americanii de la Chevron cică pleacă. Din ce cauză? Au fost ascultate rugăciunile românilor care au avut de suferit sau vine războiul şi ei ştiu? Se ştie că s-au retras şi din alte ţări din est: Ucraina, Polonia, Lituania.
Iată ce citim la articolul:

INEVITABILUL S-A PRODUS! CHEVRON PLEACA din ROMANIA

INEVITABILUL s-a produs. Dupa mai multi ani in care a incercat pe toate caile legale (şi ilegale – notă admin.) sa impuna in ROMANIA industria care se ocupa cu explorarea si extragerea GAZELOR de SIST, compania CHEVRON a decis sa se retraga din tara noastra. Compania CHEVRON a anuntat vineri ca renunta la proiectele din Romania legate de explorarea GAZULUI de SIST, fara a motiva de ce, scrie The Wall Street Journal

Anuntul, facut de un purtator de cuvant al companiei, vine dupa ce luna trecuta CHEVRON anuntase ca se retrage din activitatile de explorare a GAZELOR de SIST din Polonia. VICTOR PONTA, care luna aceasta a fost in Statele Unite cu scopul declarat de a atrage investitori, a participat la o masa rotunda la care au venit mai multe firme americane, printre care si CHEVRON.

Anul trecut, CHEVRON a pus capat acordurilor legate de GAZELE de SIST si din Lituania si Ucraina. Este un pas inapoi pentru industria gazului de sist care tocmai se nastea in Europa, scrie cotidianul economic american The Wall Street Journal.

Publicatia aminteste ca rezultatele explorarilor din Polonia au fost dezamagitoare. La aceasta s-a adaugat opozitia locala fata de fracturarea hidraulica, in timp ce tari precum Franta si Germania au impus un moratoriu asupra acestei tehnici. In Marea Britanie, unde un moratoriu in acest sens a fost ridicat la sfarsitul anului 2012, companiile trebuie sa obtina nu mai putin de sapte permise si sa treaca printr-un proces de planificare laborios inainte de a trece la explorare si exploatare propriu-zisa.

In campania electorala de la sfarsitul anului trecut, intr-o declaratie facuta pentru un post de televiziune, seful Executivului din Romania, VICTOR PONTA, preciza ca problema explorarii GAZELOR de SIST  in ROMANIA s-a amanat. VICTOR PONTA sustinea ca, momentan, trebuie pus accentul pe gazele conventionale din Marea Neagra, care sunt in explorare.

„Oricum s-a amanat, pentru ca… se pare ca nu avem GAZE de SIST. Ne-am batut foarte tare pe ceva ce nu avem. Nu cred ca ne-am batut pe ceva care exista”, a spus VICTOR PONTA.

In replica, americanii de la CHEVRON au sustinut ca inca analizeaza informatiile obtinute pe parcursul operatiunilor de foraj si in urma investigatiilor geofizice pentru a intelege potentialul resurselor de gaze. Dupa finalizarea analizelor, rezultatele vor fi predate Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale si vor ramane in custodia statului, preciza CHEVRON.

La randul sau, presedintele KLAUS IOHANNIS a declarat in ianuarie ca, in privinta GAZELOR de SIST, deja are impresia ca „problema se rezolva de la sine, datorita scaderii pretului hidrocarburilor, in esenta a petrolului”.

„Lucrurile s-au schimbat radical si deja exploatarea gazelor de sist, cel putin in zona noastra, nu cred ca mai este in zona rentabilitatii”, a spus Klaus Iohannis, precizand ca tehnologia nu este noua, dar nu a fost folosita, pentru ca nu era rentabila. Cresterea pretului petrolului a dus insa la sporirea interesului pentru acest tip de exploatare. „Impresia mea este ca acum, in aceasta etapa, interesul pentru gazele de sist este in scadere”, a adaugat KLAUS IOHANNIS.

Sursa: mondonews.ro

O analiză interesantă a cauzei pentru care s-ar retrage compania americană din România, găsiţi la:
Reclame

Morţi suspecte în România după 1989

Iată o expunere a unor presuspuse asasinate politice în articolul:

Morţi suspecte ale sfertului de veac politic românesc

Apar tot timpul coincidenţe în viaţa noastră, dar, indiferent de stranietatea lor, trebuie să recunoaştem că, în pofida scepticismului pe care îl manifestăm, unele dintre ele sînt cu adevărat bizare. La o distanţă de zece ani, două drame care seamănă ca două picături de apă, soldate cu doi spînzuraţi celebri, au fost trecute sub tăcere. Coincidenţă stranie! Sponsorul campaniei lui Băsescu s-a spînzurat în acelaşi mod ca şi sponsorul campaniei prezidenţiale a lui Iohannis. Aparent, în ambele cazuri, nu exista niciun motiv de sinucidere, dar… Pe fondul furtunilor care au lovit S.R.I., Justiţia şi scena politică românească, moartea prin spînzurare a unui bun prieten al preşedintelui Klaus Iohannis a intrat, poate cu poruncă de undeva, într-un con de umbră. În mod bizar, la început de mandat prezidenţial, doi apropiaţi, unul al lui Traian Băsescu şi altul al lui Klaus Iohannis, şi-au luat viaţa, spînzurîndu-se în casa familiilor lor. Să fie oare funia din acelaşi ghem?!

Ambii sponsori ai campaniilor prezidenţiale, cu ştreangul de gît

În urmă cu zece ani, la începutul mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu, un cunoscut om de afaceri, apropiat al preşedintelui, unul dintre sponsorii mari ai lui Traian Băsescu în campania electorală era găsit spînzurat în subsolul vilei în care locuia. Florian Anghelescu avea o fabrică de ţigări care îi purta numele – „Anghelescu Industry”. Soţia lui, Stana Anghelescu, fusese numită consilier la Cotroceni în 2004, presa speculînd, la vremea aceea, că funcţia dobîndită în Administraţia Prezidenţială era o recompensă pentru sprijinul financiar din timpul campaniei prezidenţiale. La o distanţă de zece ani, la începutul mandatului de preşedinte al lui Klaus Iohannis, un prieten al său este găsit spînzurat în locuinţa mamei sale. Cristian-Gheorghe Pavel era soţul Anitei Pavel – consilier local la municipiul Sibiu, din partea Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), el fiind Directorul adjunct al societăţii de transport public din Sibiu. Cei doi soţi bogaţi făceau parte din grupul de prieteni apropiaţi ai Preşedintelui Klaus Iohannis încă de pe vremea cînd Iohannis era primar al Sibiului. După cîştigarea alegerilor, aceştia au participat la petrecerea organizată acasă, la Sibiu, de familia lui Iohannis, dar şi la petrecerea de Revelion. Afaceristul Cristian-Gheorghe Pavel din Sibiu l-a sponsorizat pe Klaus Iohannis cu 1,5 milioane de euro, după care, nefericitul, a fost găsit spînzurat. Cristian-Gheorghe Pavel era director şi acţionar majoritar al unei firme de transport internaţional şi avea nu mai puţin de 200 de autocare. Cristian-Gheorghe Pavel a fost condus pe ultimul drum, printre alţii, şi de familia Preşedintelui Iohannis, iar lumină în cazul morţii sale se va face tot la sfîntul aşteaptă.

Alţi morţi celebri, cazuri suspecte, neelucidate

În clasa politică românească s-au înregimentat, fie pe baza poruncilor din afară, fie cu ajutorul sacului de bani, marionete celebre, inculte şi sadice, semi-analfabeţi, găinari şi corupţi, lucru care reflectă cu fidelitate stadiul de evoluţie la care ne-a adus sfertul de veac de capitalism barbar. Într-o ţară atît de vînată de mafia internă şi de către mafioţii care fac jocurile la scară globală, nimeni, absolut nimeni, nici măcar Preşedintele României nu trebuie să mai beneficieze, să profite de imunitate în faţa legii. Mergînd pe ideea – clanul îşi ia dreptul, n-ai voie să-i faci concurenţă -, să trecem în revistă alte cîteva morţi suspecte, rămase ca în tren – dispariţii subite, care au zdruncinat scena politică postdecembristă şi Justiţia română. De-a lungul acestui sfert de veac, oameni de afaceri, avocaţi şi diplomaţi au fost „extraşi” cu forcepsul din sînul vieţii, şocînd opinia publică prin moartea lor rapidă şi stranie. În cazul unora dintre ei nu se ştie nici acum dacă şi-au înscenat moartea ca să scape de procese sau de închisoare sau dacă, incomozi Puterii, au fost ajutaţi să se sinucidă. Să începem cu moartea miliardarului Gigi Kent, apropiat al lui Mugur Isărescu şi Theodor Stolojan (vezi site-ul Ediţie Specială), despre care s-a spus că a murit de tristeţe, dar omul de afaceri deţinea o întreagă arhivă video, care viza în mod acuzator personalităţi în ghilimele ale scenei politice şi financiare. Doina şi Ion Aldea Teodorovici, militanţi pentru unirea cu Basarabia, au murit într-un stupid accident rutier, deşi însoţitorii lor din maşină au scăpat, prin cine ştie ce miracol, teferi. Moartea senatorului Şerban Săndulescu, decedat la două zile după expirarea mandatului de senator în Parlamentul României, „ajutat” şi el, probabil, să treacă pe lumea cealaltă. Ştia prea multe despre lovitura de stat din 1989 (fusese membru al Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”) şi despre contractul cu Romtelecom şi începuse să vorbească prea mult. Din ceea ce ştia a scris cartea: „Lovitura de stat a confiscat revoluţia română”. Acum, nu mai poate vorbi. Şi nu este singurul.

Şirul morţilor suspecte continuă

Sfîrşitul ciudat, rămas în suspensie, al ziaristului Dumitru Tinu; moartea suspectă, unii vorbesc despre o înscenare a morţii miliardarului Patriciu; moartea afaceristului Cătălin Chelu, în Iordania. Apoi, Marta, omul lui Blejnar, dat dispărut – din lume sau chiar din viaţă! (otrăvit sau dispărut); moartea tragică a avocatului George Dumitru, după ce l-a denunţat pe Dan Adamescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din România; moartea în condiţii suspecte, la vîrsta de 33 de ani, în penitenciarul Codlea, din cauza unui stop cardio-respirator, a secretarului de stat Sorin Crivăţ, implicat în dosarul „Armamentul” (familia susţine că a fost otrăvit), cu o zi înaintea termenului de judecată din 27 martie 2007, cînd urma să demaşte tot ceea ce ştia. Moartea suspectă a lui Erbaşu, despre care se zice că s-a aruncat în piscină. Ce ciudat mod de a face baie! Piscina era fără apă! Moartea suspectă a Directorului general al „Enel Energie”, Matteo Cassani, probabil, îndemnat şi el să-şi ia zborul în cădere de pe clădirea companiei din Bucureşti; moartea prin otrăvire lentă cu aluminiu a procuroarei Luminţa Şega, cea care a anchetat dosare celebre de corupţie, printre care şi pe cel al lui Sorin Ovidiu Vântu. În speţă, după 9 ani de la acea moarte suspectă, judecătorul Mihail Udroiu de la T.M.B. a redeschis dosarul morţii procuroarei Luminița Şega şi a hotărît audierea Ioanei Vlas, a procurorilor de la parchetul General şi D.N.A. şi efectuarea unei noi expertize toxicologice. Soţul procuroarei Şega, judecătorul Marius Şega,şi fratele acesteia, Mircea Slăvilă, au acuzat că intoxicaţia cu metal s-a produs la serviciu, unde obişnuia să îşi bea cafeaua de dimineaţă, judecătorulacuzînd în mai multe rînduri că decesul soţiei sale are legătură cu dosarele lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Teroriştii care deţin Puterea după lovitura de stat din ’89 au băgat România în războaie străine

Un studiu cu relevanţă şi credibilitate menţionează că metodele prin care mafioţii îi elimină pe cei care caută dreptatea şi adevărul sînt: otrăvire lentă, accident de maşină, iradiere cu cobalt radioactiv sau cancer provocat (cazul Antonie Iorgovan), arme cu energie dirijată, flux de neutroni, microunde, cobalt radioactiv sau cancer provocat, injecţii cu mercur şi viruşi mortali, ultimele, nelăsînd urme, fiind şi extrem de greu de dovedit, prin analize costisitoare în afara Ţării. Specialiştii vorbesc despre trei tipuri de tehnologii, cu trei tipuri de raze: Gama, X şi mănunchiuri de electroni. Substanţe radioactive precum Cobalt 60 sau Cesiu 137, care au o mare putere de penetraţie, sînt folosite în iradierea cu raze Gama. De peste 30 de ani,razele Gama asigură şi sterilizarea instrumentelor medicale,fiind folosite şi în tratamentul cancerului. Cobaltul radioactiv ţinteşte creierul şi inima (se presupune, cazul psihiatrului Florin Tudose), plămînii (Daniel Rujoiu, R.S.P.-S.P.I.R.) sau ficatul (Colonelul Soare – I.G.P.). Să ne amintim şi de moartea suspectă a procurorului Panait. Dosarul nu poate fi închis, adevărul nu poate fi şters cu radiera. Dacă am fi fost atenţi la reţeaua de crimă organizată postdecembristă, fie şi de la distanţă, am fi observat cît de aproape de urechea României au trecut şi trec gloanţele. Am fi observat de cîte ori li s-a pus ştreangul de gît românilor. Am înţelege că toate aceste crime suspecte nu se deosebesc decît prin procedură de crimele teroriste, începînd cu asasinarea fostului Preşedinte Nicolae Ceaşescu, asasinarea, pe 28 decembrie 1989, a generalului Marin Ceauşescu, şef al Reprezentanţei Comerciale a României de la Viena -, sediul spionajului românesc în Europa occidentală, spînzurat la subsolul clădirii care găzduia Agenţia Economică din Austria, pînă la ultimul prieten spînzurat al Preşedintelui Iohannis. Că doar teroriştii sînt la putere de la lovitura de stat din decembrie 1989! Pentru mafioţii care au ucis cu sînge rece România şi-au băgat-o în războaie străine, pentru executanţi şi pioni, pentru cei care au deturnat dosare şi au blocat anchete judiciare, pentru toţi cei care au trădat şi vîndut România există un singur tratament: rapida şi dreapta lor judecată, pedeapsa cuvenită potrivit legii, confiscarea averilor şi trecerea lor în patrimoniul statului român.

Maria Diana Popescu

Sursa: art-emis.ro

Dar mai există şi pedeapsa lui Dumnezeu, de care cu siguranţă nu scapă nimeni!

Un tânăr basarabean unionist a fost omorât de cinci ucrainieni rusofili. Se pare că se vrea muşamalizarea cazului

Un tânăr UNIONIST a fost omorât BRUTAL de cinci UCRAINENI RUSOFILI în Moldova. Autorităţile de peste Prut sunt acuzate că muşamalizează cazul VIDEO

Un tânăr de 18 ani din oraşul Floreşti, Republica Moldova, a fost omorât într-un accident după ce o maşină cu cinci persoane l-au lovit şi l-au târât cu maşina pentru doi kilometri.

Cazul a stârnit mânia localnicilor, deoarece şoferul maşinii este Maxim Pelivaniuk, fiul vitreg al primarului comunei Sevirova, comunistul Boris Neduroban, iar poliţia nu reuşeşte să explice cum a fost posibil ca maşina să-l târască „accidental” pe tânăr pe o distanţă de doi kilometri.

Conform blogului glasul.info, şoferul şi ocupanţii maşinii care l-a omorât pe tânărul Dan Capbătut sunt de origine ucraineană şi erau în stare de ebrietate. Medicul legist al Spitalului raional Floreşti, Iurie Ciobanu, a declarat că tânărul a decedat în urma mai multor traumatisme, printre care un traumatism grav craniocerebral și al cutiei toracice.

Moartea tânărului Dan Capbătut este considerată suspectă, având în vedere că acesta susţinea Unirea Basarabiei cu România, ceea ce nu era deloc pe placul ruşilor şi ucrainenilor din zonă. Locuitorii din Floreşti nu înţeleg cum e posibil ca o maşină să târască pe cineva pentru doi kilometri, fără să fie legat de autovehicul. Aceştia susţin că tânărul a fost legat de maşina ucrainenilor.

Considerăm că a fost legat şi târâit. Ce haină trebuia să aibă băiatul ca să se agaţe şi să nu se rupă pe aşa distanţă de drum. Şi-au bătut joc de el. Erau cinci în maşină şi erau toţi beţi”, afirmă un bărbat din Floreşti citat de Jurnalul de Chişinău.

Acum cinci zile, locuitorii din Floreşti au ieşit în stradă pentru a cere autorităţilor elucidarea cazului şi pedepsirea vinovaţilor.

„Vrem să ştim ce măsuri au luat forţele de ordine pentru a evita asemenea cazuri. Mai mult, vrem ca să se facă o anchetă corectă şi să fie demonstrat prin probe clare şi concrete cum a avut loc incidentul, deoarece, din cele auzite şi spuse de angajaţii Comisariatului de poliţie Floreşti, accidentul a fost comis din neatenţie şi că decedatul „dormea mort beat pe marginea drumului”. Familia lui Dan nu a văzut nicio probă care ar demonstra în ce circumstanţe s-a produs accidentul”, a mărturisit Ghenadie Graur, organizatorul marşului de protest(FOTO JOS).

FOTO: http://www.jc.md/

Sursa: activenews.ro

Dumnezeu să-l ierte şi cu drepţii neamului românesc să-l numere!

„Cartea lui Mozilla” şi comparaţiile satanice

O dovadă că intreg internetul este impregnat de satanism, ca şi toată tehnologia de ultimă generaţie…

Iată câte ceva despre browserul Mozilla:

Photo of the week

Şi fiara se face legiune . Numărul său se mărește de o mie de mii de ori . Vuietul unui milion de tastaturi , va fi ca o furtună mare care acoperă pămîntul , și urmașii lui Mamona vor tremura. 

                                                                                                                                 din Cartea lui Mozilla , 03:31
( Red Letter Edition)

Iată ce aflăm de pe wikipedia:

Nu există nici o carte reală cu denumirea Cartea Mozilla. Cu toate acestea, citate aparente ascunse în Netscape şi Mozilla dau această impresie prin dezvăluirea unor pasaje în stilul literaturii apocaliptice, cum ar fi Cartea Apocalipsei din Biblie. Când despre: Mozilla este tastat în bara de locaţie, diferite versiuni ale acestor browsere vor afişa un mesaj criptic în text alb pe un fundal maro în fereastra browser-ului.

Există şase versete oficiale ale Cartea Mozilla care au fost incluse în versiunile de transport maritim, deşi diferite versete neoficiale pot fi găsite pe internet. Toate cele şase versete oficiale au capitole şi versuri de referinţă, deşi acestea sunt de fapt referinţe la datele importante din istoria Netscape şi Mozilla.

Cele şase versete toate se referă la activităţile unei „bestii” de temut. În începuturile sale, Netscape Communications Corporation a avut ca mascotă un dragon ca o şopârlă verde cu respiraţie ca de foc, cunoscut sub numele de Mozilla (după numele de cod pentru Netscape Navigator 1.0). Din aceasta, se poate presupune că „fiara” menţionată în Cartea Mozilla este un tip de incendiu-respiraţie de şopârlă, care pot fi privite ca o metaforă  sau personificare a Netscape.

În timp ce o parte a recursului din Cartea Mozilla vine de la natura misterioasă, o cunoaştere a istoriei Netscape şi Mozilla poate fi interpretată pentru a extrage un înţeles din versuri. În plus, Cartea Mozilla are adnotări pentru prima, a doua, versetele treilea şi al cincilea ascunse în calitate de comentarii în codul său sursă HTML. Aceste observaţii au fost scrise de Valerio Capello în mai 2004 şi s-au adăugat la Mozilla Foundation site creat de Nicholas Bebout în octombrie a acelui an. Nici Capello, nici Bebout sunt factori de decizie „de bază” la Mozilla; şi nu există nici o dovadă că interpretările Capello a primit vreo omologare la nivel înalt de la managementul superior al Mozilla Foundation.

Şi iată cele şase versete:

Şi fiara va ieşi înconjurată de un nor, zguduită de răzbunare . Casa necredincioşilor va fi demolată şi ei vor fi ars la pământ . Tag-urile lor vor clipi până la sfârşitul zilelor..                                                                                                                       
                                                                                                                            din Cartea lui Mozilla , 12:10

Textul de mai sus se referă la data de 10 decembrie 1994, data la care Netscape Navigator 1.0 a fost lansat. Explicatia se află în codul său sursă HTML. Fiara este Nestcape, a cărei naştere o anunţă textul. Pedepsele se referă la utilizatorii şi programatorii care nu respectă standardele.

 

Şi fiara se face legiune . Numărul său se mărește de o mie de mii de ori . Vuietul unui milion de tastaturi , va fi ca o furtună mare care acoperă pămîntul , și urmașii lui Mamona vor tremura. 

                                                                                                                                 din Cartea lui Mozilla , 03:31
( Red Letter Edition)

Legiunea fiarei sunt programatorii şi dezvoltatorii din întreaga lume, care ar contribui la dezvoltarea software-ului. „Mamona” ar fi Microsoft care a făcut competiţie lui Nestcape prin Internet Explorer.


Şi astfel , în sfârŞit, fiara a căzut şi necredincioşii s-au bucurat . Dar nu a fost totul pierdut , pentru că din cenuşă a crescut o pasăre mare. Pasărea se uită în jos la necredincioşi şi aruncă foc şi tunet asupra lor . Pentru că fiara a renăscut cu puterea sa reînnoită , iar urmaşii lui Mamona s-au ghemuit de groază .

                                                                                                                                  din Cartea lui Mozilla , 07:15

Acest text se referă la 15 iulie 2003, ziua în care America Online închide divizia de browser Nestcape şi Mozilla Foundation a fost lansat. În sursa HTML a Mozilla se găseşte această explicaţie.  Fiara care cade este Nestcape, iar pasărea care se ridică din cenuşă este Mozilla Foundation. Mozill Firefox era cunoscut ca Firebird. Foc şi tunet peste „necredincioşi”, adică Mozilla Firebird (în prezent Firefox) şi Mozilla Thunderbird. Mamona este Microsoft.

Şi astfel Creatorul a privit fiara cum renaşte şi a văzut că lucrul acesta era bun. 

                                                                                                       din Cartea lui Mozilla , 08:20 

Acest capitol se referă şi la renaşterea „fiarei” prin crearea lui Nestcape Navigator, pe 20 august 2006.

Mamona a dormit . Şi fiara renăscută s-a răspândit pe pământ şi numerele sale au crescut legiunea . Şi au proclamat timpul şi sacrificiul unor culturi în foc , cu viclenie de vulpi . Şi au construit o lume nouă în propria lor imagine cum au promis prin cuvintele sfinte , şi au vorbit despre fiară cu copiii lor . Mamona s-a trezit , şi iată ! nu a fost nimic , doar un adept .

                                                                                                                             din Cartea lui Mozilla , 11 : 9
( Ediţia a 10 )

Acest „verset” se referă la data de 9 ianuarie 2008, când  au apărut Firefox 3.0 Beta 3, versiunea Fennec de mobil, Flock Browser 2.0.6, Waterfox şi Songbird. În sursa HTML a paginii cu „Carte Mozilla”, se găseşte explicaţia. Mamona, demonul banilor, este tot Microsoft cu Internet Explorer 6 şi 7. Cuvantul „adept” se referă la copierea unor funcţii din Firefox de către Internet Explorer 7 „trezit” la viaţă pe internet.

Gemenii lui Mamona s-au certat . Războiul lor a aruncat lumea într-un nou întuneric , şi fiara urăşte întunericul . Deci, a început să se mişte rapid , şi a crescut mai puternic , şi a ieşit şi s-a înmulţit . Şi fiara a adus în întuneric foc şi lumină.

                                                                                                                            din Cartea lui Mozilla , 15 : 1

Acest text este folosit pentru versiunea Firefox 21, începând cu data de 05 decembrie 2014.

În ” gemenii de Mamona ” se referă la Apple si Google , al cărui mobil de operare sisteme , respectiv iOS ?i Android , au luat un duopol de pe piaţa telefoniei mobile de operare . ” Noul întunericul ” se referă la caracterul închis de magazine tradiţionale app . Fiara se mişcă ” rapid ” se referă la noul ciclu eliberare rapidă a Firefox . Expresia ” a ieşit şi s-a înmulţit ” se referă la ” Firefox a devenit mai multe lucruri ” prin Firefox pentru Android şi Firefox OS. Numărul versetul 15 : 1 se referă la îngheţarea codului de Firefox OS 1.0 (15 ianuarie 2013).

Surse: mozilla.org  şi  wikipedia

Competiţie competiţie, dar de ce atâta satanism?

Întrebare retorică…

Un fragment din „Marşul Distrugătorului”:

„Spulberati INDIVIDUALITATEA, indepartatii de INTERIORITATEA LOR trezindu-le CURIOZITATEA fata de sclipitoarele inovatii si de cresterea fara precedent a inventivitatii intelectuale… Captati-le toata atentia!

Toata aceasta tehnica nebuna, ne va sluji noua… Dezvoltarea mijloacelor de transport cu ajutorul aburilor, cai ferate si vapoare, vuietul trenurilor, miscarea rapida, cu iuteala fulgerului, pana la zapacirea creierului – zgomot, zdranganeala, fluieraturi, gari uriase, cu galagia si larma lor neincetata, CALEIDOSCOPUL IMAGINILOR SI INTAMPLARILOR PERICULOASE, indraznete pana la insolenta, pana la ameteala, pana la avaria unor garnituri intregi de trenuri, cu tot cu incarcatura lor umana… Telegrafe, telefoane, lifturi, aeronave, fonografe si gramofoane… Motoare electrice, tramvaie electrice, lumina electrica… Toate aflandu-se in mainile omului, in posesia intelectului sau, a omului-imparat, stapanul naturii, pe care si-a supus-o… (trufia anarhica a demonului s-a transmis si omului).

NU MAI EXISTA ARTA INSPIRATA(46), aceasta se afla in stampe, fotografii, oleografii, in reproducerile mecanice, rapide a pozelor nenumarate… Masini de scris, masini de tiparit, masini de cusut, masini de semanat, de treierat, masini de macinat si de copt paine, masini de jocuri, masini de cantat si de vorbit, cinematografe…”

(V. Aiurit de iuresul tehnicii omul decade in idolatrizarea intelectului)

„- Jos munca manuala!… A triumfat INTELECTUL. INTELECTUL e imparat, INTELECTUL e stapan, INTELECTUL e mandria omului. Lui vor incepe sa i se inchine, pe el il vor idolatriza. OMUL isi VA RIDICA cu mandrie CAPUL si va cunoaste LIBERTATEA. La ce-i trebuie lui stapan, daca el stapaneste totul? La ce-i trebuie lui sa se supuna cuiva, daca el stapaneste totul? La ce-i trebuie lui sa se supuna cuiva, daca fortele naturii i s-au supus lui? Omul va cunoaste intelepciunea prezicerii din Eden[6] facuta de noi, (diavolii), femeii ascultatoare: «veti sti totul, veti fi ca niste dumnezei».“(47)”

                                                                                                                                   

SOV: „Va fi război”, dar politicienii români sunt „o turmă de oi” care nu realizează importanţa strategică a României

Încă o dată sunt de acord cu afirmaţiile lui Sorin Ovidiu Vântu (SOV). Iată un alt articol de-al lui:

Capitolul 8 – Navigand printre imperii

Motto:
– Cum? Cand lumea mi-e deschisa, a privi gandesti ca pot
Ca intreg Aliotmanul sa se-mpiedice de-un ciot?

Dincolo de iesirile linistitoare ale oficialilor romani, va fi razboi! Criza uriasa, atat economica, cat si politica, pe care o traverseaza civilizatia apuseana a facut ca acest lucru sa fie inevitabil. Pentru declansarea lui era nevoie de definirea unui dusman, de un motiv de razboi si de crearea conditiilor ca deflagratia sa se produca din vina inamicului. Tinta a devenit evidenta la reuniunea NATO de la Bucuresti din anul 2008, cand puterile occidentale au anuntat ca se vor extinde inspre Rusia, prin anexarea Ucrainei si a Georgiei. Am folosit in mod deliberat termenul „anexare”, pentru ca asta s-a intamplat practic si dupa caderea blocului comunist. Evenimentele au inceput sa se desfasoare destul de spectaculos dupa aceasta reuniune.

„Primavara Araba” inlatura conducatorii puternici ai acestor state, transforma o zona stabila, condusa autoritar, intr-o zona macinata de conflicte interne si condusa de niste marionete manuite de cei de la Casa Alba. In acest mod, unul dintre cele mai importante obiective, petrolul, atat de necesar intr-un razboi, a fost atins.

Al doilea obiectiv era asigurarea transportului catre locurile de procesare si depozitare cele mai apropiate de Rusia – Marea Neagra. Aici, Georgia si Romania se calificau perfect. Georgia, chiar in coasta Rusiei, Romania, tot in coasta acesteia, dar si cu o infrastructura pregatita pentru procesarea si stocarea unei cantitati apreciabile de carburant.

Rusii s-au miscat insa rapid, intrand peste georgieni si stabilind acolo doua capete de pod. Apoi, au invadat Crimeea, anexandu-si teritoriul printr-un referendum local. Pare o exprimare contradictorie la prima vedere, dar ea cuprinde o realitate de netagaduit. Cam la fel si-a anexat si Germania Estul ex-comunist.

Revenind, batalia pentru Marea Neagra este departe de a se fi incheiat. Amplasarea scutului de la Deveselu, precum si mobilizarea de nave suplimentare rusesti in flota din Crimeea ne arata clar acest lucru. Daca lucrurile s-ar fi oprit aici, atunci, capul lor de pereti, totul ar fi ramas inghetat, la nivelul a ceea ce a mai fost si pana acum 25 de ani – un razboi rece dintre Occidentul din care facem si noi parte acum si o Rusie mica si mai artagoasa. Nu ar mai fi fost vorba de un razboi adevarat cu tot cortegiul lui de nenorociri si de necunoscute.

In miscarile celor doi colosi, remarcam faptul ca rusii erau mai bine pregatiti din punct de vedere strategic. In timp ce fortele NATO se aduna timid si in numar mic, rusii riposteaza (ce-i drept, cu ceva intarziere) in zona araba, sprijinind masiv Statul Islamic, si ataca estul Ucrainei. Nu doar bogatia acestei zone este extrem de atractiva, ci si legatura pe uscat cu peninsula Crimeea.

In timpul asta, blocul occidental impune sanctiuni Rusiei, sanctiuni peste sanctiuni, si incearca sa negocieze o pace fragila cu Putin. Este inutil, sansa pacii s-a spulberat inca din 2008 si, ca o ironie a sortii, asta s-a petrecut la Bucuresti. Acum nu mai are nicio importanta cine a inceput. Cele doua tabere stau fata-n fata si cu degetul pe tragaci.

Hotaratoare pentru soarta Romaniei este decizia finala a Germaniei, prinsa ca intr-un cleste de sistemul financiar american si gazele rusesti. Cu o moneda din ce in ce mai volatila, Germaniei ii este greu sa se aseze hotarat intr-o tabara sau alta. Apartenenta la NATO ii reteaza orice posibilitate de a se declara neutra. Nevoia de gaze nu ii permite sa se certe cu rusii. Daca Germania va ramane in barca NATO, atunci teatrul de operatiuni va deveni Romania. Dupa cum se vede, Putin va incerca sa faca o realitate din visul de secole al Rusiei, iesirea la Marea Mediterana. Serbia si Ungaria vor constitui capete de pod pentru armatele rusesti care urmeaza sa traverseze Romania. Prin Serbia se va ocupa Croatia, prin Ungaria se va pune o presiune uriasa pe Occident.

Importanta cailor de aprovizionare a armatelor nu trebuie sa mai fie explicata, toata lumea o cunoaste, cu exceptia politicienilor vostri. Acestia nu realizeaza cat de importanta este azi Romania – ambele tabere au nevoie ca de aer de pozitia strategica, de resursele, de infrastructura energetica pe care aceasta o are. In loc sa fructifice masiv aceste atuuri, intreaga clasa politica se comporta ca o turma de oi terorizata atat de lupi, cat si de „cainii de paza ai democratiei”, adica de DNA, dar si de presa.

Cine negociaza cu cele doua blocuri astazi? Dupa cum se vede, nimeni! Toti latra pe toate canalele media ca apartenenta la blocul NATO ii face pe rusi sa tremure de frica, neindraznind nici macar sa respire in apropierea frontierelor noastre de teama sa nu ii bata americanii la popou. Asta-i tot ce-i duce capul. In realitate, generatia voastra va duce pe umeri toate ororile acestui razboi, fie de o parte, fie de cealalta.

Sa ne intelegem! Nu sunt doar anti-american, ci si anti-rus. Nu-mi plac imperiile. Au o cruzime animalica, dar este evident ca trebuie sa convietuim cu ele si sa ne aliem cu acela care ne ofera si noua ceva. Nu este cinism, dar nu suntem intr-un film cu personaje pozitive, astfel incat sa ne fie jena in a adopta o pozitie mercantila. Afirmatiile facute in dese randuri de Basescu, conform carora suntem o tara mica si nesemnificativa in jocul marilor puteri, atesta calitatea de mare cretin a acestui specimen. Suntem mai importanti decat ne putem imagina pentru ambele imperii. Este momentul sa negociem mult mai profitabil pentru noi cu asa-zisii nostri aliati.

Astazi, Uniunea Europeana este slaba. Se vede de la o posta ca a fost luata prin surprindere de rusi, ca nu are raspuns la ofensiva acestora. In vreme ce Putin merge ceas pe un scenariu pus la punct in ani de zile, ceilalti improvizeaza. Este momentul sa cerem ce ni se cuvine. Eu ma aliez cu altii, nu din dragoste, ci din interes. Unde este interesul tarii noastre acum? Asta ar fi trebuit sa fie principala preocupare a oricarui politician, nu DNA-ul sau presa. Iata un alt motiv care cere imperios ca acest sistem politic sa fie schimbat.

Politicienii nu trebuie sa mai fie tributari, din punct de vedere financiar, unora si altora. Sa nu mai tremure in fiecare zi de frica SRI-ului, DNA-ului sau al presei, ci sa negocieze de pe pozitii de forta pentru interesele voastre prezente si viitoare. Astazi, nu se mai negociaza cu fabricile, uzinele sau resursele naturale ale tarii, astazi se negociaza cu vietile voastre. Multi dintre voi veti fi carne de tun, veti fi tocati de gloante si sfartecati de schijele obuzelor absolut pe degeaba. Ati devenit vasalii unor seniori care nu dau nici doi bani pe voi. S-a ajuns aici din cauza vulnerabilitatilor sistemului politic actual. De frica sa nu fie bagati la puscarie v-au livrat gratis, fara niciun castig pentru voi, pentru neamurile voastre sau pentru tara voastra. Culmea ironiei este ca, dupa ce Occidentul si-a facut treaba cu ei, tot la puscarie au ajuns.

Cate argumente va mai trebuie pana sa intelegeti ca aveti nevoie de un barbat de stat care sa aiba autoritatea, curajul si prerogativele necesare pentru a bate cu pumnul in masa cand vine vorba de interesele voastre si ale tarii noastre?

Sursa: sov.ro

Pare mai uman, Vântu, când vorbeşte despre interesul naţional…

Aşadar e din ce în ce mai posibil ca să se împlinească profeţia părintelui Arsenie Boca, cum că “Într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei țări: Ungaria, Bulgaria și Rusia…”

Profeţia continuă însă: „Și pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”

Iată alte câteva profeţii:

Să ne rugăm pentru un conducător bun al României!

Pomenirea mucenicului şi mărturisitorului Valeriu Gafencu – 18 februarie

„Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei, creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos, oricât de multe sacrificii li se vor cere.” 

„Păziţi neschimbat adevărul, dar să ocoliţi fanatismul. Nebunia credinţei este putere dumnezeiască, dar tocmai prin aceasta ea este echilibrată, lucidă şi profund umană.”
  • Născut: 24 Decembrie 1920
  • Locul nașterii: Sîngerei, Bălți
  • Ocupația la arestare: student
  • Întemnițat timp de: 11 ani
  • Întemnițat la: Aiud, Piteşti și Târgu Ocna
  • Data adormirii: 18 Februarie 1952
  • Locul înmormântării: Târgu Ocna

ACATISTUL MUCENICULUI VALERIU GAFENCU

Valeriu Gafencu a pătruns în conștiința mea brusc și luminos. Eram încă liber când am aflat că, în închisoarea Aiud și apoi în colonia de muncă din localitatea Galda, în apropiere de Aiud, se află un tânăr deținut politic, a cărui trăire creștină răspândește în jur o forță binefăcătoare, ce se răsfrânge asupra celorlalți frați de suferință și asupra tuturor celor cu care vine în contact. Ar fi fost un fel de Pavel modern, care, în mijlocul încercărilor trimise de Dumnezeu, nu înceta să propăvăduiască, să încurajeze, să înalțe sufletește, spre desăvârșirea creștină, pe cei din jur. (…)

În închisoare, Valeriu nu era singurul pe linia trăirii creștine intense, ci făcea parte dintr-un grup ce împărtășea aceeași orientare spirituală, alături de avocatul dr. Traian Trifan, avocatul Traian Marian, studentul în drept Ioan Ianolide, Anghel Papacioc, cel care avea să devină ieromonahul Arsenie Papacioc de la Techirghiol, Marin Naidim, Aurel Dragodan, Constantin Țoțea și alte suflete alese.

Între timp, se formaseră în închisoare și alte grupuri, cu preocupări predominant politice – în consecință – mai lumești. Acestea priveau cu multe rezerve, mergând uneori până la ostilitate, spre cei axați – în mod exclusiv, spuneau ei – pe drumul continuei deveniri creștine. La un moment dat, atmosfera devenise apăsătoare și punțile dintre grupuri se rupseseră aproape definitiv. Atunci Valeriu a făcut un lucru la care ceilalți nu se gândiseră. De ziua conducătorului principalului grup adevers, dr. Victor Biriș, s-a dus cu mâna întinsă la el, i-a urat ani mulți și a făcut un apel călduros la reînfiriparea legăturilor sufletești dintre grupuri, în duhul iubirii și înțelegerii creștine. Atât Victor Biriș cât și cei din grupul lui au rămas iumiți de gestul lui Valeriu și au considerat că reflectă atitudinea binevoitoare a întregului grup creștin. Pentru o bună bucată de vreme, relațiile dintre grupuri s-au îmbunătățit.

În acea perioadă [la Galda n.n.], după ce ziua muncea la pământ, seara, la lumina unei lumânări sau a unei lămpi cu gaz, Valeriu copia texte din Filocalia și alte scrieri religioase, pe care le trimitea afară din închisoare unor prieteni sau cunoscuți preocupați de problemele creștine. Am primit și eu un caiet lucrat de el și Ioan Ianolide.

În anul 1948, am fost arestat, condamnat și trimis la penitenciarul Pitești, unde fusese adus și Valeriu Gafencu. Acolo am făcut cunoștință cu el și am schimbat câteva cuvinte, în cursul unei plimbări comune în curte. Prima impresie a fost deosebit de puternică. Mi se părea că din el emană, fără încetare, un fluviu de iubire și o energie luminoasă, ce mă făceau să mă gândesc la aura din jurul Sfântului Serafim de Sarov. Era, fără îndoială pentru mine, o personalitate charismatică.

Nu am stat în aceeași celulă însă, așa cum aș fi dorit. Apoi regimul s-a înăsprit. (…) Nu l-am mai întâlnit în lunile acelea pe Valeriu. Am aflat că se află într-o celulă, la același etaj cu mine și că se îmbolnăvise de plămâni din cauza frigului, foamei și celorlalte condiții inumane, specifice regimului dur, de exterminare, ce avea să preceadă și să pregătească ”reeducarea” de la Pitești. (…) Considerându-se însă că bolnavii de plămâni nu erau apți să reziste probelor de ”reeducare”, s-a hotărât evacuarea lor din închisoarea Pitești și trimiterea la penitenciarul-sanatoriu Târgu Ocna. Medicul oficial al închisorii a întocmit o listă după care, la sfârșitul lui decembrie 1949, s-a format un lot din care făceam parte, împreună cu Valeriu Gafencu. Valeriu era într-o stare gravă. De abia putea să se țină pe picioare. În timpul drumului, cu slabele noastre puteri, ceilalți l-am sprijinit și i-am purtat bagajul. În vagonul-dubă, cu obrajii statojii din cauza febrei, el ne vorbea despre fericirea de a suferi pentru Hristos și a rezista, precum martirii de odinioară, prigoanei dezlănțuite de dușmanii credinței.

Ajunși la Târgu Ocna, a fost cazat într-o cameră cu cei mai gravi bolnavi, care nu se mai puteau ridica din pat. (…) Acolo, atmosfera era dominată de duhul creștin, pe care Valeriu îl impunea prin simpla lui prezență. În camera aceea, alături de Valeriu, am prins și eu aripi sufletești cum nu avusesem înainte. El mi-a dat puterea să realizez practic taina pocăinței adânci, pe care teoretic, o cunoșteam bine, de mult timp. El m-a condus spre ”rugăciunea lacrimilor”, ce spală sufletele de necurățiile acumulate de-a lungul anilor, și mi-a deschis drumul nașterii din nou: metanoia.

Alimentația e la Târgu Ocna, mai bună, și repausul prelungit la pat, împreună cu puținele medicamente ce i s-au administrat, i-au îngăduit să dobândească, temporar, o ameliorare. Deși nu se putea încă ridica din pat, energia lui în propăvăduirea Cuvândului lui Dumnezeu a crescut. Deoarece în penitenciarul-sanatoriu, la început, regimul era destul de liber, la patul lui puteau veni și bolnavi din alte camere. Îl ascultau și se pătrundeau de adevărurile rostite de el. Mulți au primit atunci acea lumină creștină, care i-a însoțit apoi întreaga viață.

S-au scurs câteva luni și de la Pitești au sotit noi loturi de bolnavi, unii dintre ei victime ale reeducării. Terorizați de cele întâmplate acolo și înspăimântați, s-au constituit într-un grup pe care ofițerul politic l-a însărcinat să declanșeze și la Târgu Ocna procesul de ”demascare și reeducare”.

Aflând de ororile petrecute la Pitești, Valeriu s-a întristat și ne-a spus: ”Ne așteaptă și pe noi timpuri grele”. Ne-a îndemnat să ne rugăm fierbinte și să ne mobilizăm toate resursele morale pentru a nu ne pierde sufletele în încercările ce aveau să urmeze.

Printre cei sosiți cu unul din aceste loturi se afla și Ioan Ianolide, cel mai bun prieten din închisoare a lui Valeriu. Foarte slăbit la început, s-a refăcut repede și s-a dedicat îngrijirii lui Valeriu și altor bolnavi. În jurul lor s-au grupat toți cei hotărâți să se opună ”reeducării”, chiar cu prețul unor suferințe sfâșietoare și al sacrificării vieții, rămânând până la sfârșit pe poziția de mărturisire a Domnului Hristos și de respingere a ateismului comunist. Condiția reeducării era lepădarea de credință, apostazia.

Într-adevăr, ”reeducarea” a început. Cu presiuni psihice, șantaje, amenințări, izolări, înăsprirea regimului, pe de o parte, iar pe de altă parte promisiuni de eliberare, acordarea de scrisori, pachete și medicamente, celor ce s-ar fi arătat dispuși să-și ”spele creierul”, renegându-și trecutul și însușindu-și mentalitatea marxistă. S-au înregistrat și brutalități, acte de violență. Atunci s-au văzut roadele influienței profunde pe care au avut-o Valeriu Gafencu și prietenii săi asupra masei de deținuți bolnavi. Ofițerul politic și reeducații nu au obținut nici măcar un singur succes categoric. (…)

În această perioadă a sosit la Târgu Ocna și pastorul protestant Richard Wurmbrand. Evreu, fost comunist militant, convertit la creștinism în împrejurări excepționale, se remarcase prin atitudinea de dârză mărturisire a lui Hristos și de combatere a comunismului ateu ce se instala în țară. Ca urmare, a fost arestat și ținut în regim de exterminare, singur în celulă, timp de ani de zile. Adus în stare de mizerie fiziologică, cu 22 de plăgi TBC osoase, care supurau pe trup, nici nu se putea ține pe picioare, când a sosit la Târgu Ocna. Ceilalți bolnavi, care aveau o stare relativ mai bună, l-au înconjurat cu totală dăruire. Din cauza stadiului avansat al maladiei, a fost plasat în camera celor mai gravi bolnavi, camera 4, unde se afla și Valeriu Gafencu. Între cei doi a început un schimb de cunoștințe și comentarii religioase, dar în spiritul bunei credințe și al dragostei creștine, care urmărește apropierea de adevăr, nu impunerea unei opinii anume. Se înfruntau nu două personalități alese, ci două concepții și mentalități creștine: cea ortodoxă și cea protestantă.

În acea perioadă mă aflam izolat într-o cameră de la etajul 2, sub învinuirea de a fi încercat să împiedic cursul reeducării. Ușa camerei era încuiată ziua și noaptea, încât cei opt înși adunați acolo, printre care și Ioan Ianolide, nu mai puteam avea contact cu ceilalți. Cei care au asistat la convorbirile dintre cei doi din camera 4 ne-au spus ulterior că, de cele mai multe ori, cel care biruia era Valeriu, obligându-l pe pastorul protestant să recunoască justețea punctului său de vedere. (…)

Curând, a avut loc scoaterea disciplinară din penitenciarul-sanatoriu de la Târgu Ocna a unui grup de cinci inși, din care făceam și eu parte. Ceilalți, care fuseseră izolați împreună cu noi, au fost duși înapoi, în secția bolnavilor ce se bucurau de un regim mai liber. Astfel, Ioan Ianolide, prietenul de suflet al lui Valeriu, a putut reveni la căpătâiul lui, pentru a-l îngriji. (…)

Valeriu cunoștea bine literatura teologică și mistică. Studiase anume scrierile Sfinților Părinți, câte apăruseră până atunci, în primele volume ale Filocaliei. Îl impresiona mai ales Sfântul Maxim Mărturisitorul, dar și mai modernii Bulgakov, Soloviev și Berdiaev. Deși el însuși avea o pronunțată componentă mistică, nu se credea vrednic, în smerenia lui, să fie vas ales în care Dumnezeu revărsa cele mai sublime miresme spirituale. (…)

O mare bucurie pentru Valeriu a fost aducerea la Târgu Ocna, ca deținut, a unui preot, părintele Viorel Todea, care putea administra Sfânta Taină a spovedaniei și să oficieze în taină Sfânta Liturghie și slujbe pentru morți. Avea acum asistență spirituală canonică.

Se știe că puterile satanice se înverșunează cu osebire asupra celor ce își închină viața lui Dumnezeu. Valeriu mi-a mărturisit că era încercat de puternice ispite trupești, pe care le înlătura prin rugăciune și gândul la puritatea Maicii Domnului. Pe când se afla încă în arestul din Iași, primise o cruciuliță de aur, cu lanț, de la o tânără care îl admira mai de mult. Acea fată se numea Seta și, inițial, Valeriu intenționa să se căsătorească cu ea. În condițiile date însă, el având o condamnare de 20 de ani, nu a putut obține aprobarea părinților fetei. Atunci, Valeriu a hotărât să-i dea libertate deplină, iar el, la eliberare, să devină monah. Cruciulița însă a păstrat-o, a salvat-o prin toate perchezițiile, iar la moarte prietenii i-ai introdus-o în gură, pentru a constitui un eventual semn de recunoaștere la o viitoare deshumare. (…)

Moartea lui s-a petrecut, ca și viața, sub semnul credinței fierbinți și al jertfirii de sine. Cu o zi înainte de marea trecere, i-a spus lui Ioan Ianolide: ”Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiați prieteni. Fă tu așa încât să vină, rând pe rând, la mine, în liniște”. Atunci au început să se perinde discret, la căpătâiul lui, toți cei ce-l iubeau, îl respectau și-l admirau. Și nu erau puțini. Într-adevăr, în ziua anunțată a murit, pecetluind cu jertfa lui o existență închinată credinței creștine, înalta și rara stare de ”theosis”. Era ziua de 18 februarie 1952.

Când a văzut că a murit, cel mai sever dintre gardieni, Orban, care era de serviciu, a plecat din secție și nu s-a mai întors decât foarte târziu. Între timp, lui Valeriu i s-a făcut o slujbă, în șoaptă și s-au rostit rugăciunile cuvenite. Până atunci Orban nu avusese asemenea menajamente față de noi și nici după aceea nu le-a mai manifestat. Dar când treceau pe lângă Valeriu, până și inimile de piatră se înmuiau, simțind fluidul ce emana din el.

Încercând să sintetizez cele expuse mai sus, rog să-mi fie îngăduit să înfățișez, ca argumentele pentru consacrarea lui Valeriu Gafencu, următoarele calități cu care l-a învrednicit Dumnezeu:

1. Înalt trăitor creștin. A trăit viață de sfințenie, nu în sihăstrie, ci în mijlocul oamenilor. În asemenea situație, la lupta cu sine și la lupta cu diavolul s-a adăugat lupta cu duhul lumii, făcându-i sarcina mai grea. Trăirea lui nu se limita la rugăciune și convingeri creștine teoretice; ea se convertea, în fiecare clipă, în atitudine și faptă creștină.

2. Mărturisitorul. A propăvăduit credința creștină ortodoxă, după exemplul Apostolilor, făcând pe mulți ”creștini numai cu numele” să realizeze saltul de la încreștinarea ”în formă” la cea ”în conținut”. Zelul lui de apologet ortodox l-a impresionat și pe pastorul Wurmbrand, care i-ar fi declarat: ”Aș vrea să intru în Împărăția Cerurilor pe aceeași poartă cu dumneata”. Pe de altă parte, trebuie să spun că, deși Valeriu scotea în evidență în orice ocazie valoarea spiritualității ortodoxe, era foarte înțelegător față de celelalte confesiuni creștine. Intervențiile sale nu erau niciodată vehemente sau exclusiviste.

3. Suferitor. Cu rar întâlnită răbdare, a suferit dureri, boli grele și neputințe, fără a se plânge, ci, ca un alt Iov, îl slăvea pe Dumnezeu pentru toate încercările. Iată câteva exemple:

a) Când s-a urcat în mașina-dubă de la penitenciarul de tranzit Văcărești, spre Târgu Ocna, treapta acesteia fiind foarte înaltă, nu a reușit să se ridice pe ea și atunci s-a urcat în genunchi făcând semnul crucii. Apoi a spus: ”Bun este Dumnezeu; mi-a ajutat să mă urc în dubă”.

b) Din cauza șederii îndelungate în pat, făcuse escare, adevărate răni vii, care usturau, dureau și zemuiau. El se lăsa pansat în liniște, deși ochii i se umpleau de lacrimi din cauza durerilor și nici măcar nu gemea.

c) Cu ocazia unei injecții intravenoase, o bulă de aer a pătruns în sistemul vascular și el o simțea cum trece prin vene și artere, prin inimă și creier. Deși era conștient de pericolul emboliei, surâzând și cu o adevărată liniște, ne spunea: ”acum trece prin picior, acum e prin braț, acum prin inimă”. Medicul deținut, chemat de urgență, ne-a spus că, probabil, nu este o bulă prea mare și că în curând se va resorbi. Ceea ce s-a și întâmplat.

d) A suferit în tăcere dureri crâncene ale operației de apendicită, efectuată ”pe viu”.

e) În perioada de anchetă și apoi în închisori, a suportat cu umilință torturi, ocări, persecuții, fără a riposta vreodată. Totuși, nu a făcut nicicând vreo concesie de conștiință, ci a afirmat totdeauna, cu tărie, idealurile de viață creștină pentru care lupta.

4. Primitor al harului divin. I s-a îngăduit să fie ”răpit în ceruri”, să ”iasă din sine” și să se bucure anticipat de fericirea ce nădăjduim că-l așteaptă în viața veșnică.

5. Jertfitor. A făcut dovada iubirii depline și a lepădării de sine, jertfindu-și viața, prin cedarea medicamentului salvator, unul alt semen, care erau evreu, iar în tinerețe fusese comunist.

La moartea înainte de timp a lui Valeriu, la vârsta de 32 de ani, a contribuit și atitudinea lui fermă împotriva ”reeducării” comuniste. A respins-o cu cea mai mare energie și a determinat un adevărat curent de opinie împotriva ei, printre deținuții bolnavi, fiind defapt centrul spiritual al rezistenței împotriva ”reeducării”, la Târgu Ocna. Aceasta l-a făcut pe ofițerul politic să nu-i acorde dreptul la scrisoare și pachet cu alimente și medicamente, răpindu-i astfel o șansă de supraviețuire.

Mă rog lui Dumnezeu ca această mărturie și cele alăturate1 să slujească perpetuării memoriei lui Valeriu, ca model de viață binecuvântată de puterile Duhului Sfânt, și ca recunoaștere a intrării lui în ceata aleasă a Fericiților și Sfinților, ce alcătuiesc ”Biserica triumfătoare”. Nu pentru slava lui pământeană, ci ca oamenii din zilele noastre, înnegurate de atâtea rătăciri, urmări ale îndepărtării de Dumnezeu, să știe că au existat în veacul al 20-lea asemenea aleși, ce s-au ridicat la puterea de credință și jertfă a primilor martiri creștini.

(Alexandru Virgil Ioanid – Studentul Valeriu Gafencu. Sfântul închisorilor din România, ediție îngrijită de Nicolae Trifoiu, Ed. Napoca-Star, Cluj, 1998, pp. 85-94)


1. Alexandru Virgil Ioanid este cel care a inițiat strângerea de mărturii despre sfințenia lui Valeriu, dar nereușind să-și termine lucrarea pentru că a trecut la Domnul, această inițiativă a fost preluată ulterior de Nicolae Trifoiu și manuscrisele strânse au fost publicate sub titlul ”Studentul Valeriu Gafencu…”. Veșnică recunoștință celor doi biografi și mărturisitori creștini.

Pentru ora de Religie, părinţii trebuie să facă cerere până pe 6 martie

Sorin Cîmpeanu, ministrul Educaţiei a declarat că înscrierile la ora de Religie devine opţională pentru elevi încă din acest semestru. Astfel, părinţii pot depune cerere prin care să îşi înscrie copiii la ora de Religie, până pe 6 martie 2015, pentru anul şcolar în curs. Cei care nu depun cerere, nu fac Religia în semestrul doi.

Pe 9 martie 2015 expiră termenul de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale,de aici rezultând graba Ministerului Educaţiei de a recurge la înscrieri pentru această disciplină încă din semestrul curent.

„Suntem obligaţi să interogam sistemul cu privire la dorinţa de participare sau nu la ora de Religie, pentru anul în curs, pentru că pe 9 martie expiră cele 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale. Dacă până pe 9 martie nu vom avea această situaţie a opţiunilor, este pusă sub semnul întrebării derularea în legalitate a orelor de Religie”, a declarat Sorin Cîmpeanu pentru Hotnews.

Întrebat de ce s-a răzgândit, având în vedere că în urmă cu trei săptămâni a declarat că părinţii pot depune aceste solicitări începând cu anul şcolar următor, ministrul Cîmpeanu a afirmat că „aceea a fost o primă declaraţie, înainte de a mă consulta cu colegii de la Departamentul Juridic, care mi-au explicat impedimentele juridice”.  

Sorin Cîmpeanu a mai precizat că ora de Religie „va trebui să fie plasată ultima sau prima oră [pentru a nu împiedica programul elevilor care nu fac această disciplină – n.red.], însă tehnic va fi foarte dificil de realizat, pentru că ar însemna ca un profesor de Religie să predea 2 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, ceea ce înseamnă un cuantum de 10 ore predate pe săptămână, care este mai mic decat cuantumul orelor din norma didactică. Vom vedea soluţiile tehnice”. Potrivit legii, norma didactică este de 18 ore pe săptămână.

Numeroși părinți au reacționat cu privire la acest proiect de lege și au decis să lupte împotriva deciziei. Liana Stanciu, cunoscut jurnalist și om de radio, este implicată în acest demers, ea fiind președintele asociației ”Părinți pentru Ora de Religie”, o asociație ce îşi propune să fie aproape de părinţi, apărători ai celor care sunt interesaţi de educaţia complexă, completă şi de calitate a copiilor.

Sursa: activenews.ro

Aşadar neconstituţionala decizie a Curţii Constituţionale işi face efectul…