Tomosul patriarhal necanonic al lui Athenagoras, patriarhul ecumenic, prin care pretinde că ar fi ridicat anatemele de la 1054 asupra papistaşilor

Tomos patriahal prin care patriarhul Athenagoras

şi sinodul său au ”ridicat” din memoria

şi din sânul Bisericii anatema din 1054

”Cred cu fermitate că (”ridicarea” anateemei din 1054) constituie o acţiune necanonică şi din punct de vedere canonic demnă de condamnat ca Patriarhul Atenagora să treacă, absolut după propria-i voinţă şi fără o decizie a Sinodului Ecumenic, la respingerea tradiţiei de veacuri, fapt pe care de altfel l-a declarat şi vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Atenei, Hrisostom.” (Pr. Marcu Manolis)

Acest tomos a fost citit în catedrala din Fanar de către patriarhul ecumenic Athenagoras.

                                                                 ATHENAGORAS

prin mila lui Dumnezeu arhiepiscop de Constantinopol, noua Romă, şi patriarh ecumenic
În numele sfintei, unifiinţialei, dătătoarei de viaţă şi nedespărţitei Treimi.

“Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4,9); iubirea este semnul lăsat de Dumnezeu ucenicilor lui Christos, forţa depozitată în unitatea Bisericii sale şi principiul păcii, înţelegerii şi ordinii, asemănătoare unei perpetue şi luminoase manifestări în sânul ei a Sfântului Duh.

Trebuie deci ca cei cărora Dumnezeu le-a conferit păstorirea Bisericilor Sale să poarte de grijă faţă de acest “legământ al desăvârşirii” (Coloseni 3, 14) şi să dovedească unii faţă de alţii toată atenţia, solicitudinea şi ocrotirea.

Şi dacă vreodată se întâmplă ca milostivirea să se răcească şi ca unitatea în Domnul să fie sfâşiată, trebuie ca răul să fie conştientizat degrabă şi să se încerce remedierea lui.

Însă printr-o misterioasă rânduială a lui Dumnezeu a survenit în Biserică o gravă tulburare; raporturile dintre Biserica Romei şi cea a Constantinopolului au fost puse la încercare iar caritatea ce le ţinea unite a fost grav prejudiciată prin anatema apărută în sânul Bisericii lui Dumnezeu: legaţii Romei, cardinalul Humbert şi cei care-1 însoţeau, l-au anatemizat pe patriarhul Mihail Cerularie şi pe cei doi însoţitori ai săi, în timp ce patriarhul Mihail Cerularie şi sinodul său au anatemizat textul celor care veneau de la Roma cât şi pe cei care îl concepuseră şi colaboratorii lor. Este deci necesar ca Bisericile din Roma şi Constantinopol, imitând bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, să ia atitudine faţă de această situaţie şi să restabilească pacea.

Dar atunci când, în zilele noastre, s-a manifestat bunăvoinţa lui Dumnezeu către noi, indicându-ne calea reconcilierii şi a păcii, între alte maniere şi cu ajutorul oferit de Dumnezeu în favoarea solicitudinii reciproce şi rodnice atât a Romei celei vechi cât şi a celei noi pentru dezvoltarea relaţiilor lor fraterne, s-a apreciat ca fiind bine să se procedeze la rectificarea faptelor trecute şi de a ridica, în măsura posibilă fiecăreia dintre cele două Biserici, aceste obstacole acumulate care pot fi eliminate, şi aceasta pentru progresul, credinţa, edificarea şi desăvârşirea carităţii.

Aşadar noi înşine, împreună cu venerabilii şi respectaţii mitropoliţi, fraţi ai noştri şi bine plăcuţi slujitori împreună cu noi în Christos Domnul, apreciind momentul ca fiind propice ne-am reunit în sinod şi, luând cunoştinţă de dispoziţiile similare luate de vechea Romă, am decis să ridicăm din memoria şi din sânul Bisericii anatema emisă de către patriarhul Mihail Cerularie şi sinodul său.

Noi proclamăm deci în scris că anatema emisă în marea cancelarie a Bisericii noastre în luna iulie a anului salvării 1054, este, începând din acest moment şi în conştiinţa tuturor, ridicată din memoria şi sânul Bisericii prin îndurarea lui Dumnezeu. Care, prin mijlocirea Doamnei noastre, Maica lui Dumnezeu şi pururea fecioara Maria, “Panmakaristos” (pururea fericita), a sfinţilor şi glorioşilor apostoli – Petru, cel dintâi corifeu şi Andrei, cel dintâi chemat – şi a tuturor sfinţilor, doreşte să dăruiască Bisericii pacea în vecii vecilor.

În această credinţă, ca semn perpetuu şi mărturie constantă prezentul act patriahal şi sinodal a fost redactat şi semnat în registrul sacru al sfintei noastre Biserici – şi trimis, într-o copie autentificată sfintei Biserici a vechii Rome, pentru ca aceasta să ia cunoştinţă de hotărârea noastră şi să o depună în arhivele sale.

În anul salvării 1965, a 7-a zi a lunii decembrie a celui de-al patrulea semestru.

Patriarhul Athenagoras de Constantinopol se pronunţă.

Toma din Calcedonia, Hrisostom de Neocezareea, Ieronim de
Rodopolis, Simeon de Irinopolis, Dorotei din insulele Prinţilor,
Maxim din Laodiceea, Hrisostom de Mira, Chirii de Haldias,
Meliton de Heliopolis şi Teira, Emilian de Milet

Sursa: Graiul Ortodox