CAMPANIE ÎMPOTRIVA VACCINĂRII OBLIGATORII

Preiau articolul: 

ROG RASPANDITI pe Facebook, ziare, e-mailuri. CAMPANIE IMPOTRIVA VACCINARII OBLIGATORII. Suntem foarte multi. S-o facem. Nu mai e timp de frica sau lene

Dupa cum stiti:

Romania: NU-TI VACCINEZI COPIULUL = PUSCARIE. Mai mult, ITI VOR LUA COPILUL. Rugaminte: NU STATI caci NE VOR CALCA PE GAT. Definitiv …

Asa ca neintarziat trebuie sa incepem o campanie impotriva acestui proiect de lege. Pe de o parte, pe motivul incalcarii drepturilor fundamentale, sa actioneze cei cu pregatire in drept.

Pe de alta parte sa intetim campania anti vaccin.

Sunteti multe mii. Nici nu viseaza tot soiul de activisti ASUR sau LGTB sa fi vreodata atatia. Dar hai sa fim si uniti in a face ceva. Ca vom fi intrebati la Judecata si despre frica si lene. Dintre voi, macar cateva sute rupeti-va va rog cel putin un sfert de ora pe zi si raspanditi pe retelele de socializare, la rubrica de comentarii a articolelor despre vaccin de pe ziarele on line, pe e-mail, articolul:

VIDEO (si transcriptul): Omul de stiinta Dr. Maurice Hilleman recunoaşte prezenta virusilor SV 40, SIDA si a cancerului in vaccinurile firmei Merck

Acolo e link spre inregistrare insa fratele Constantin mi-a atras atentia ca a aparut si pe youtube:


Nu va limitati la a pune doar link spre articol si cu atat mai putin doar spre clipul youtube. Copiati si cateva pasaje esentiale din material. Apoi va postati comentariul si atat. Nu mai e necesar sa va lansati in neproductive discutii cu activistii pro vaccin. Important e sa fiti multi. Si sunteti. Si e si comod. E de pe fotoliu, fara miting in ploaie. Vor fi probabil si actiuni de protest, deocamdata insa este esentiala crearea unei mase critice a celor ce afla adevarul despre vaccin. Ca asa se face treaba, intai campania de informare si apoi actiunea. Nu viceversa. Dar si cand va fi, actiunea aia trebuie temeinic pregatita, nu de azi pe maine, caci altfel iar ne strangem atat de putini incat sa parem fix o mana de nebuni. Sa luam exemplu din activismul marionetelor papusarilor, daca tot zicem ca am priceput oleaca ceva din ce se petrece in jurul nostru.

De asemenea, raspanditi mesajul catre medicii de familie si pe conturile de facebook ale specialistilor romani ce deja au vorbit impotriva vaccinurilor, chiar daca au facut-o usor timorati. Ca sa-i incurajam sa continue si sa stie ca nu sunt singuri.

Voi posta zilele aceste si un material ce va cuprinde link-uri spre multele articole anti vaccin ce le-am postat in ultimii ani. Dupa ce veti raspandi articolul de mai sus, trebuie sa va alegeti pasaje si dintre ele. Sunt studii de specialisti. Astfel vom inchide gura activistilor pro vaccin ce promoveaza minciuna cum ca anti vaccin sunt doar unele prezentatoare tv fara pregatire in domeniu.

Doamne ajuta!

Sursa: SACCSIV 

Iată ce produc, spre exemplu vaccinurile Cervarix si Gardasil -anti HPV: 

Reclame

China se alătură Rusiei şi Iranului trimiţând trupe şi tehnică de război în Siria. Cine erau combatanţii din războiul sirian până de curând

Un nou razboi MONDIAL bate la usa. Si CHINA se amesteca in Siria, trimite un vas de razboi si TRUPE inarmate

China a decis sa se implice in razboiul din Siria, prin ajutor oferit regimului Bashar al Assad. Intr-o prima faza va fi trmis un vas de razboi si „consilieri militari”.

„Consilierii vor sosi in urmatoarele saptamani”, a declarat un oficial al armatei siriene pentru site-ul Al-Masdar Al-‘Arabi, citat de Russia Today. In articol se mai afirma ca un vas de razboi chinez este in drum spre Siria, dupa care vor sosi si trupe inarmate. Vasul tocmai a trecut de Canalul Suez din Egipt.

Chinezii se vor alatura trupelor rusesti aflate acum in baza de la Latakia.

Intre timp, site-ul israelian Debkafile anunta ca au fost deja observate avioane de lupta chineze in portul sirian Tartus, de pe coasta Mediteranei. Avionele sunt de tip Liaoning-CV-16.

Putin a recunoscut recent ca Rusia acorda, in Siria, ajutor militar exclusiv armatei legitime a presedintelui Bashar al-Assad.

„In ceea ce priveste prezenta noastra in Siria, aceasta se exprima la ora actuala in livrari de arme pentru guvernul sirian, instruirea de personal, acordarea de ajutor umanitar poporului sirian”, a spus Putin, intr-un interviu pentru CBS, subliniind ca in Siria „exista doar o armata legitima: armata presedintelui Siriei, Assad”.

Vladimir Putin a subliniat ca Rusia respecta Carta ONU, adica principiile de baza ale dreptului international, conform caruia un ajutor sau altul, inclusiv militar, poate si trebuie sa fie acordat exclusiv guvernelor legitime, cu acordul sau la solicitarea lor, sau in urma deciziei Consiliului de Securitate al ONU. „In acest caz, avem de-a face cu o solicitare din partea guvernului sirian pentru acordarea de ajutor tehnico-militar, ceea ce Rusia face in cadrul unor contracte internationale absolut legale”, a declarat liderul rus.

Sursa: aktual24.ro 

Până la intervenţia Rusiei şi Chinei, iată cine erau actorii complicatului război civil sirian: 

“Urzeala tronurilor” in Siria. Mic ghid pentru a intelege un razboi HAOTIC

Razboiul civil din Siria, la o prima vedere, este simplu pentru cine se informeaza doar din cateva stiri scurte de la jurnalul de seara: rebelii au luat armele impotriva dictatorului Bashar al-Assad in 2011 si, de atunci, lupta impotriva lui.

Realitatea este mult, mult mai complexa: este aproape un razboi al tuturor impotriva tuturor, cu mai bine de 1.000 de grupari, brigazi si factiuni, dintre care, e adevarat, conteaza cu adevarat cam o duzina.

Ce e interesant e faptul ca liniile de demarcatie nu sunt intotdeauna clare – o parte poate foarte bine sa lupte impotriva altei grupari, dar sa fie aliata cu aliatul respectivului adversar.

De asemenea, nu sunt rare cazurile in care doua grupari sunt adversare si lupta feroce in unele regiuni, dar factiuni ale lor sunt aliate in alte regiuni. O scurta (si incompleta) trecere in revista a adversarilor care lupta in razboiul civil din Siria si a complexelor si schimbatoarelor aliante pe care le au:

Regimul impotriva (aproape) tuturor, ajutat de Hezbollah si Iran

Regimul condus de presedintele Bashar al-Assad se bazeaza pe minoritatea de confesiune alawita din care acesta provine, pe o buna parte a sunnitilor, dar este ajutat si de gruparea siita libaneza Hezbollah, dar si de cel mai mare stat siit, Iranul. Acestea din urma au trimis luptatori, bani, arme si consilieri militari care au ajutat regimul sa reziste.

Desi acum doi ani parea aproape ca se prabuseste, acum regimul lui Assad e puternic si controleaza inca cele mai populate si importante regiuni din tara.

Statul Islamic

Cea mai importanta grupare non-statala din razboiul civil sirian este, fara indoiala, gruparea extremista islamica Statul Islamic. Aceasta stapaneste si administreaza regiuni intinse nu doar din Siria, ci si din Irak si a incercat chiar si cateva incursiuni pe teritoriul Libanului.

Statul Islamic are foarte putini aliati – el insusi este un colos in acest conflict. El se lupta nu doar cu regimul lui Assad, ci si cu structurile politice ale kurzilor si cu alte grupari rebele. Ocazional, factiuni ale sale se mai aliaza, strict limitat la unele regiuni, cu grupari islamiste radicale, gen Jabhat al Nusra, care apartine, asa cum a fost Statul Islamic pana acum un an, de gruparea terorista al-Qaida.

Kurzii

Kurzii sunt mai degraba neutri fata de regim (desi s-au ciocnit sangeros in cateva randuri, ultima data luna trecuta, in regiunea Hasakah ), fiind acuzati la un moment dat de rebeli ca sunt chiar de partea lui Assad. Ei au o regiune autonoma denumita Rojava, in trei enclave din zona de nord a Siriei.

Cel mai mare adversar al lor este Statul Islamic, cel care a condus un asalt sangeros, de jumatate de an, asupra cantonului Kobane.

Interesant, kurzii sunt aliati in “Vulcanul din Eufrat” cu unele grupari rebele din nordul Siriei, dar altele li se opun, macar declarativ, si ii considera ocupanti.

Poate la fel de interesant, kurzii sirieni sunt sprijiniti de kurzii irakieni (Peshmerga). Acestia din urmasunt aliati in Irak cu Iranul, adica tocmai suporterul lui Assad in Siria. Kurzii irakieni, care au propria lor regiune autonoma – independenta, de facto – au relatii foarte bune si cu Turcia, adversarul conationalilor lor din Siria.

Aceasta spirala halucinanta a aliantelor continua – in batalia pentru Kobane, kurzii sirieni sunt aliati de facto cu americanii (ale caror raiduri aeriene i-au salvat), care la randul lor sunt aliatii turcilor in NATO, acestia din urma dusmani ai kurzilor. De altfel, partidul PKK e declarat grupare terorista de Turcia, UE si SUA, dar kurzii din Kobane, grupati in partidul YPG, au stranse legaturi cu acesta, fiind chiar considerati filiala lor siriana.

Diferite factiuni rebele

Cu peste 1.000 de grupari luptand impotriva lui Assad, rebelii nu sunt o forta coerenta, ci impartita inentitati care lupta atat impotriva regimului cat si unii impotriva celorlalti.

Jabhat al-Nusra, afiliata al-Qaeda, e una din cele mai puternice grupari. Cum deja ne-am obisnuit in Siria, cei din JN lupta cu regimul si alte grupari, dar se si aliaza cu altele (dar se si aliaza cu factiuni ale unor grupuri si lupta impotriva altor factiuni ale acelorasi grupuri).

Armata Libera Siriana, o federatie laxa de grupari “acceptate” de Occident, e in aceeasi situatie. Unele din brigazile sale lupta de partea JN si a altora, altele duc “mini-razboaie” cu alte brigazi ale acelorasi grupari. Spre exemplu, Armata Libera Siriana sau cel putin unele din componentele sale, au o relatie buna cu Statele Unite, dar au si aliante locale cu dusmanul de moarte al americanilor, Jabhat al-Nusra, afiliata al-Qaida.

Frontul Islamic, Jays al-Islam sau Ahrar al-Sham sunt alte fronturi sau grupuri importante in acest razboi.

In fine, ar trebui mentionat Israelul, chiar daca arareori se implica. Acesta e un vechi adversar al regimului lui Assad, dar mai ales al aliatilor acestuia, Hezbollah si Iran. Acum cateva saptamani, Israelul a ucis cativa importanti lideri Hezbollah si ofiteri iranieni intr-un atac asupra elicopterului acestora, pe teritoriul Siriei.

In plus, Israel sprijina unele grupari rebele, dar se opune altora (Jabhat-al Nusra), aliate cu aceleasi grupari sprijinite de statul evreu. Sursa: aktual24.ro 

Aceste grupări luptau în Siria până de curând. De acum lucrurile se complică şi mai mult.

Se pare că Sfântul Paisie Aghioritul sau mitropolitul grec Antonie de Mitropolitul de Sisaniou si Siatistis (sau ambii) ar fi profeţit ca de acolo va porni un conflict mondial, după cum cititm la:

A PROFETIT PARINTELE PAISIE AGHIORITUL CA: „Din Siria va incepe al treilea razboi mondial! Rugati-va neincetat!”?

Ce va ieşi din acest conflict… Dumnezeu ştie.

Părintele Adrian Făgeţeanu – 4 ani de la urcarea la Cer (27 septembrie)

Obrajii supţi, de o paloare discretă, sugera sublima taină a unei frumuseţi interioare deosebite. L-am întâlnit la colonia de muncă Peninsula-Canal. Originar din Bucovina, tatăl său a fost preot.

Ne-am împrietenit repede şi ne-a legat sufleteşte pentru totdeauna. Avea facultatea de drept şi înainte de preoţie din ordin a lucrat ca ofiţer de poliţie.

Părintele Adrian povesteşte că în timpul războiului sfânt pentru Basarabia şi Bucovina a fost concentrat şi trimis pe câmpul de luptă. Era logodit. La retragerea armatelor noastre, unitatea sa a fost încercuită la cotul Donului, iar el cade rănit grav. Un avion german aterizează chiar în preajma sa pentru a culege răniţii. Este urcat şi el în avion. Părintele încă nu-şi pierduse cunoştinţa. Lucid şi stăpân pe judecată, conştient de situaţia gravă în care se afla, considera că aterizarea avionului e o minune şi dacă se va însănătoşi se hotărăşte ca restul de zile să-l trăiască în Biserică, slujind la altar fiindcă sunt zile date de la Dumnezeu pentru a le trăi în biruinţă, în slujba lui Hristos.

Intră în comă şi după zece zile se trezeşte şi vede că se află internat într-un spital din Bucureşti. Îşi aminteşte de tot prăpădul prin care a trecut, precum şi de hotărârea sa. După restabilirea totală va fi externat şi conform hotărârii pleacă la Mânăstire.

Se va preoţi. Logodnica îl aştepta cu devoţiune şi trimite pe fratela său la Mânăstire pentru a-i comunica că îl aşteaptă. Părintele mulţumeşte pentru gestul şi statornicia cu care l-a aşteptat, cere iertare şi spune că a luat o hotărâre sfântă într-un moment de mare cumpănă pentru viaţa sa şi a depus un vot sacru pe care nu-l mai poate încălca. La plecare, fratele logodnicei vrea să-i lase portretul feţei -o fotografie mare- pentru a medita la întoarcerea sa. Părintele refuză cu tărie să primească tabloul cu chipul fetei, căci nimic nu-i mai poate clătina hotărârea.1 Acestea au fost împrejurările când mort fiind, şi adus iar la viaţă, s-a hotărât să îmbrace haina monahală.

Tatăl său murise. Când a venit la casa părintească ca să-şi vadă mama, îmbrăcat în haină preoţească, aceasta l-a privit cu mare bucurie spunându-i: ”Sunt fericită pentru drumul ales şi cred că sufletul părintelui tău se bucură acolo în cer”. Când era copil mărişor tatăl lui l-a bănuit că fumează în ascuns şi l-a mustrat cu cuvinte aspre. Băieţanul de atunci fiind de o sensibilitate deosebită, învinuit pe nedrept, a intrat în conflict cu tatăl îndepărtându-se temporar de biserică. Acum săvârșitu-s-a mare împăcare. Am discutat mult şi de toate cu Părintele Adrian. El îmi spunea:

„Frate Petrică, trăim vremuri grele şi cu urmări deosebit de rele. Surghiunul nostru e de lungă durată. Noi legionarii am stat în bătaia tuturor uraganelor. Mulţi camarazi şi tineri au trecut în odihnă veşnică. Astăzi Biserica lui Hristos e smulsă din matca virtuţilor strămoşeşti. Omul buimăcit, nu mai are personalitate, nu mai are voinţă, e scos din cumpătul firesc. Puţin câte puţin lunecăm în abisul marilor anulări a tot ceea ce a fost odată, necinstind şi pângărind altarul.”

Când voia să cunoască aprecierile mele despre cineva care caută să intre în anturajul nostru îmi spunea: „Frate Petrică, ce poţi să-mi spui despre cutare om, îl cunoşti? Dar să-mi dai răspunsul repede căci primul gând vine de la Dumnezeu, după aceea intervine omenescul şi subiectivismul.” A venit apoi timpul despărţirii. Eu am plecat spre vaiete necunoscute la capul Midia, Părintele a rămas la Peninsula. O certitudine stăpâneşte de atunci inima mea: ori de câte ori vin bezne peste om, Dumnezeu îi vine în ajutor. Părintele Adrian a fost un trimis scump. Din multa bogăţie a inimii sale şi din marea lui înţelepciune m-am înaripat cu noi puteri sufleteşti pentru bătălii viitoare.

(Petru Baciu, Răstigniri ascunse. Mărturii, vol. I, pag. 274-276)


1. „Iisus a răspuns: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească însutit – acum, în vremea aceasta de prigoniri – case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine; iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică.” (Ev. Marcu 10: 29-30)

Franţa încalcă suveranitatea Siriei, atacând baze ale Statului Islamic, fără acordul acestei ţări. Reacţia dură a Rusiei

Map of Siria

Franta a intreprins lovituri aeriene in Siria, pe baza informatiilor culese in timpul zborurilor de recunoastere lansate in ultimele doua saptamani.

Operatiunea, intreprinsa „cu respectarea autonomiei noastre de actiune, in coordonare cu partenerii nostri din regiune”, confirma determinarea de „a lupta impotriva amenintarii teroriste a Daesh”, denumirea in limba araba a organizatiei Statul Islamic, subliniaza Palatul Elysée, relateaza Agerpres.

Comunicatul presedintiei franceze nu contine alte precizari cu privire la operatiune.

„Vom lovi de fiecare data cand securitatea noastra nationala va fi in joc”, adauga presedintia franceza, in contextul in care executivul de la Paris a invocat anterior legitima aparare pentru a-si justifica intentia a efectua lovituri aeriene in Siria impotriva Statului Islamic, excluzand insa orice eventuala interventie terestra.

Avand in vedere ca „haosul sirian trebuie sa-si gaseasca un raspuns global” si ca „populatiile civile trebuie protejate impotriva oricaror forme de violente, aceea a Daesh si a celorlalte grupari teroriste, dar si impotriva bombardamentelor ucigase ale lui Bashar al-Assad”, Elysée considera ca, „mai mult ca oricand, urgenta este punerea in aplicare a unei tranzitii politice”.

Franta „este angajata” in realizarea acestei tranzitii, care ar asocia „elemente ale regimului si ale opozitiei moderate”, si va lucra activ in acest scop, impreuna cu toti actorii implicati, sprijinindu-l pe emisarul special al ONU in Siria, adauga comunicatul.

Anuntul privind aceste prime lovituri aeriene ale Frantei in Siria are loc in timp ce presedintele François Hollande se afla, duminica si luni, la New York, pentru cea de-a 70-a Adunare Generala a ONU.

Hollande a cerut miercuri, la Bruxelles, organizarea unei noi conferinte a ONU cu privire la Siria, dupa cele din iunie 2012 si februarie 2014, denumite „Geneva I si II”.

REACTIA RUSIEI

Atacurile aviatice intreprinse de Franta asupra pozitiilor gruparii teroriste Statul Islamic de pe teritoriul Siriei, fara aprobarea Damascului si Consiliului de Securitate al ONU „nu pot fi considerate legitima aparare”, a scris pe pagina sa de Facebook, purtatorul de cuvant al Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, informeaza agentia de presa TASS.

Am dori sa aflam mai multe despre conceptul de autoaparare sub forma de atacuri aeriene asupra unui stat care nu a atacat pe nimeni si fara acordul lui, precum si despre modul in care acesta (conceptul) corespunde dreptului international„, a scris Zaharova, criticandu-i din nou pe cei in opinia carora „referendumul pe marginea Crimeei este o anexare, in timp ce atacurile aviatice fara acordul Consiliului de Securitate al ONU si acordul guvernului (tarii vizate) sunt autoaparare„.

Potrivit Mariei Zaharova, actiunile Frantei in Siria „nu inseamna drept international, ci distrugerea lui in fata comunitatii internationale socate

Sursa: stirileprotv.ro

Tot mai mulţi şerpi crescuţi la sânul patriei: Liviu Dragnea vrea o lege care să condamne defăimarea socială şi care să promoveze toleranţa faţă de diferenţele de grup

La începutul lunii septembrie senatoarea Cristiana Anghel, cea cu greva foamei, a avut „o strălucită” idee să depună un proiect legislativ care reintroduce în Codul Penal insulta şi calomnia, sub pedeapsa cu închisoarea. Liviu Dragnea a avut atunci o reacţie de bun simţ:

Eu cred că asta ar mai lipsi în România, să mai băgăm oameni în puşcării că se înjură între ei, aşa cred eu. Am înţeles, este foarte mare supărare că oameni din presă critică, înjură, jignesc oameni politici. Nu-s de acord cu această atitudine, cu familii jignite, cu copii, dar până la urmă poate reuşeşte societatea, în ansamblu, şi clasa politică şi presă să aibă o proprie resetare şi să avem altă abordare” romaniatv.net

Dar iată că acum, ca şi altă dată, Dragnea îşi dezvăluie adevăratul rol pe care îl are în politică:

Defăimarea socială s-ar putea sancţiona cu amendă de la 1000 la 30.000 lei, dacă vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2000 la 60.000 lei, dacă vizează un grup social, potrivit unui proiect de lege depus, la Senat, de liderul interimar al PSD, deputatul Liviu Dragnea.

Liviu Dragnea vrea amenzi de până la 60.000 de lei pentru „defăimare socială”

Propunerea vizează înfiinţarea unui departament special în cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, dar şi obligaţia ca radioul şi televiziunea publică să includă programe de promovare a toleranţei, profesorii să urmeze cursuri pe această temă, iar unităţile de învăţământ să adopte un „plan anual pentru implementarea acţiunilor privind combaterea discriminării”.

Potrivit Legii privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, înscrisă la Senat, de preşedintele interimar al PSD, Liviu Dragnea, defăimarea socială constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1000 lei la 30.000, dacă vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2000 la 60.000 lei, dacă vizează un grup social.

Persoana care se consideră vizată de defăimarea socială poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare defăimării sau anularea situaţiei create prin discriminare, în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei sau „de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei”, arată iniţiativa legislativă.

În faţa instanţei, persoana care se consideră vizată de defăimare socială are obligaţia de a dovedi existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei defăimări sociale directe sau indrecte, putând să invoce orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice.

Potrivit proiectului de lege depus de social-democratul Liviu Dragnea, prin defăimarea socială se înţelege fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la o categorie de persoane „care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiţii culturale, apartenenţă politică, orientare sexuală, origine socială, dizabilităţi, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SISA”.

Iniţiatorul arată în expunerea de motive că „propunerea legislativă are drept scop crearea unor mecanisme de promovare a valorilor privind demnitatea umană şi toleranţa faţă de diferenţele de grup”, fiind vizate trei domenii în care se pot dezvolta aceste mecanisme de promovare: educaţia, mass-media şi activitatea funcţionarilor din administraţia publică locală şi centrală.

Iniţiativa legislativă prevede ca Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuzune să includă în grila de programe emisiuni pentru promovarea toleranţei faţă de diferenţele de grup, ce vor reprezenta minim 1% din totalul timpului de emisie, al fiecărui post de televiziune sau de radio pe care îl au în administrare.

Liviu Dragnea propune, în proiectul de lege depus la Senat, ca masterul didactic pentru formarea iniţială în vederea ocupării funcţiilor didactice din învăţământul preuniversitar să cuprindă cel puţin un curs obligatoriu privind principiile pentru promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup prin activittea educaţională şi regulile de soluţionare a cazurilor de discriminare, iar fişa de evaluare a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar să includă cel puţin un criteriu de performanţă privind promovarea demnităţii umane şi a toleranţei în activitatea didactică.

De asemenea, programa de examen pentru cadrele didactice titulare ar urma să includă, dacă legea va fi adoptată, însuşirea cunoştinţelor despre legislaţia privind combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup.

Unităţile de învăţământ vor fi obligate să adopte un plan anual pentru implementarea acţiunilor privind combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, iar manualele şcolare şi materialele didactice aprobate de MECS vor urma să fie avizate în prealabil de Departamnetul pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei, a cărui înfiinţare este prevăzută în proiectul de lege depus la Senat

Inspectoratele şcolare judeţene şi Insepctoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti vor organiza anual pentru cadrele didactice cel puţin un curs în domeniul drepturilor omnului şi promovării toleranţei faţă de diferenţele de rup.

Documentul citat, mai prevede ca Guvernul României să prezinte cel puţin o dată pe an o analiză a stadiului implementării măsurilor privind promovarea drepturilor omului, demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup la nivelul administraţiei publice.

Concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice vacante vor include, de asemenea, evaluarea însuşirii cunoştinţelor în domneiul legislaţiei privind demnitatea umană, combaterea discriminării, egalitatea de şanse şi promovarea toleranţei faţă de diferenţele de grup, iar evaluarea performanţelor individuale ale funcţionarilor publici, va conţine, pe lângă criteriile generale de performanţă, cel puţin un criteriu privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup.

Potrivit documentului citat Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti vor şi însărcinate anual cu elaborarea unui plan privind respectarea drepturilor omului, combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup şi nivelul administraţiei publice locale.

Iniţiativa legislativă vizează nu numai instituţiile publice, asftel, orice angajator cu cel puţin 50 de angajaţi va include în Regulamentul de organizare şi funcţionare un set de reguli privind respectarea drepturilor omului, combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup.

În cadrul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării se va înfiinţa Departamentul pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei, condus de vicepreşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care va elabora şi actualiza anual Ghidurile de bune practici pentru promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, pentru funcţionarii publici, mass-media, cadre didactice, va elabora şi gestiona programele şi instructajele specifice în domeniul drepturilor omului şi toleranţei faţă de diferenţele de grup la nivelul personalului din administraţia publică, Poliţie, Armată şi structurile deconcentrate ale ministerelor şi va constata şi notifica instituţiile publice cu atribuţii în domeniu care nu îşi duc la îndeplinire atribuţiile stabilite prin legea propusă.

În rândul atribuţiilor Departamentului pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei se mai numără şi acordarea de diplome şi distincţii anuale instituţiilor mass-media care s-au remarcat prin promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, precum şi avizarea planurilor, proiectelor şi politicilor publice propuse de alte autorităţi publice în domeniul promovării demnităţii umane şi toleranţei faţă de grup.

Cât priveşte impactul asupra bugetului de stat a legii propuse, în expunerea de motive, Liviu Dragnea susţine că finanţarea Departamentului pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei pentru o perioadă de 5 ani se ridică la 2.993.060, sumă care include finanţarea a 10 posturi în cadrul departamentului, chirie, cheltuieli cu mobilier, birotica şi echipamente.

Potrivit iniţiativei legislative, „toleranţa este garantată pentru orice grup social, în condiţiile în care nu aduce atingere drepturilor şi liberăţilor fundamentale prevăzute în Constituţia României”.

Iniţiatorul precizează, însă, că prevederea nu este aplicabilă în cazul acţiunilor care contravin legii, ordinii publice şi bunelor moravuri, sprijină sau finanţează terorismul, subminează siguranţa naţională, urmăresc sau încurajează segregarea socială, pun în periocol caracterul unitar al statului român, sănătatea publică sau încalcă drepturile şi libertăţile celorlalte persoane care nu aparţin grupului social.

Dragnea mai arată în expunerea de motive că, „în cazul adoptării propunerii legislative, România ar fi primul stat membru al UE care ar promova acest model proactiv pentru asimilarea la nivelul societăţii româneşti a principiilor şi a valorilor privind demnitatea umană şi toleranţa faţă de diferenţe dintre grupurile sociale”.

Sursa: mediafax.ro 

Aşadar va fi încă o lege împotriva libertăţii. Încă un pretext pentru abuzuri şi încă o instituţie de corecţie politică – Departamentului pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei – plătită din banii românilor, împotriva lor. Cu precizarea că vom fi primul stat din Europa care vom ajunge la acest nivel de îngrădire a omului obişnuit.

Dar cine îl manevrează pe acest şarpe? Se pare că propunerea legislativă este destul de complexă şi în nici un caz nu e creaţia lui.

Tot Dragnea vroia acum doi ani regionalizarea României:

Liviu Dragnea vrea REGIONALIZARE prin ASUMARE

81 de intelectuali cer abrogarea Legii antilegionare (217/2015). îi va băga în seamă cineva?

Memorie Culturală:memorie c

O lege de inspirație stalinistă ca in anii ’50

Scrisoare deschisă către
Președintele României, Guvernul României,
Parlamentul României, Avocatul Poporului
 
 Noi, profesori universitari, artiști plastici, scriitori, cercetători, doctoranzi în domeniul literelor, artei și științelor umane, membri și colaboratori ai Fundației „Credință și Creație”, reuniți la Mănăstirea Putna cu ocazia colocviului „Etica memoriei” (20-23 august 2015), atragem atenția asupra riscurilor pe care le generează promulgarea Legii 217/2015, o lege de inspirație stalinistă, o lege neconstituțională, discriminatorie și abuzivă. Ea nu răspunde unei nevoi sociale, în schimb instituie delictul de opinie. Pe baza ei vom avea din nou deținuți politici, ca în anii ’50 ai secolului trecut, vor fi arestați din nou oameni nevinovați, la fel ca în timpul totalitarismului comunist. Cine își arogă dreptul de a stabili că o părere critică sau o judecată de valoare exprimate cu referire la o persoană, la un popor sau la o altă cultură reprezintă „ură rasială”? Cu ce drept atașamentul față de valorile naționale, față de tradiția și identitatea proprie ar putea fi echivalate de cineva cu promovarea „superiorității unei rase” sau „incitarea la xenofobie”?

 Rolul unei legi nu este să rescrie istoria. Cu atât mai mult, o lege nu poate să interzică memoria, să îngrădească libertatea de exprimare și de evaluare în domeniul culturii naționale. Legea 217 reîntemeiază instrumentele de presiune și cenzură, la fel ca în timpul regimului comunist.Prin litera ei, sunt incriminate personalități pentru apartenența lor ideologică. Trebuie știut însă că, în Constituția României, niciun cetățean nu este discriminat pe motiv de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială.

În orice democrație autentică, oricare cetățean are dreptul să-și exprime ideile și oricine le poate combate, uzând tot de dreptul la libera exprimare.
Noi pledăm, prin urmare, pentru libertatea memoriei, pentru posibilitatea de a cerceta din punct de vedere științific trecutul, fără autocenzură, fără teama că „promovăm” persoane sau personalități care au trăit înaintea noastră.
 Nu suntem un popor de „bandiți”, „fasciști”, „legionari” sau „xenofobi”, cum ne-a calificat totalitarismul comunist, regim vinovat de atâtea crime. Astfel de false etichete le-au fost aplicate, în timpul comunismului (regim calificat în mod oficial drept „ilegitim și criminal”), unora dintre marii intelectuali interbelici, care constituiseră adevărate modele culturale pentru generații întregi și care, din punct de vedere spiritual, au influențat benefic societatea noastră, în întreaga ei evoluție.
 În cadrul Fundației „Credință și Creație” – și în jurul ei – suntem oameni iubitori ai literelor, artei și culturii românești și universale, adepți ai unui umanism autentic și respingem orice extremism și orice violență – de oriunde ar veni ele –, ca și răsturnarea ordinii constituționale.
 Solicităm, în consecință, abrogarea Legii 217/2015, ca fiind antidemocratică și generatoare de nedreptăți, punând în pericol armonia socială.
 
Alături de noi, inițiatorii acestei scrisori, au aderat – și pot să adere în continuare la această solicitare – asociații, semeni de-ai noștri, oameni cu demnitate, onorabilitate și respect pentru libertatea de opinie.
1.                 Teodora Stanciu – Președinte Fundația „Credință și Creație”
2.                 Silvia Radu Oprea – sculptor
3.                 Ion Pop – profesor universitar
4.                 Vasile Spiridon – profesor universitar
5.                 Gheorghiță Geană – profesor universitar
6.                 Doina Emilia Mândru – istoric de artă
7.                 Horea Paștina – pictor
8.                 Sorin Lavric – conferențiar universitar
9.                 Ioan Totu – regizor de film
10.             Lucia Cifor – profesor universitar
11.             Cristina Cojocaru – cercetător drd. în Istoria Artei
12.             Delia Voicu – cercetător Institutul Diplomatic Român
13.             Cristina Irimia – redactor de carte
14.             Adrian Alui Gheorghe – scriitor
15.             Ioana Diaconescu – scriitor, cercetător
16.             Ioana Beldiman – conferențiar universitar
17.             Raluca Naclad – profesor
18.             Adrian G. Romila – profesor doctor
19.             Cornel Ungureanu – profesor universitar
20.             Oana Georgiana Enăchescu – jurnalist
21.             Andrei Ionescu – profesor universitar
22.             Costion Nicolescu – scriitor
23.             Eugenia Bojoga – conferențiar universitar
24.             Dan Iacob – scriitor
25.             Alex Ștefănescu – critic literar
26.             Doina Modola – critic de teatru
27.             Dumitru Pintea – preot
28.             Marian Dragomir – inginer constructor
29.             Mihaela Dragomir – biolog
30.             Dr. Alexandru Bogdan Voiculescu – conferențiar universitar
31.             Dr. Elvira Voiculescu – conferențiar universitar
32.             Lucia Toader – jurnalist
33.             Simona Ivanciu – profesor
34.             Dr. Viorel Voiculescu – medic
35.             Dr. Vlad Voiculescu – medic
36.             Haralambie Șerb – profesor doctor
37.             Doina Șerb – profesor
38.             Victoria Uleia – economist
39.             Amalia Tilici – profesor
40.             Anca Iordănescu – istoric
41.             Dr. Dan Băltărețu – medic
42.             Despina Băltărețu – economist
43.             Ana Palabă – profesor
44.             Steliana Palabă – profesor
45.             Trandafira Cojocaru – sculptor
46.             Dumitru Cojocaru – sculptor
47.             Nicoleta Zagura – lector universitar
48.             Elena Dulgheru – critic de film
49.             Liviu Răileanu – inginer
50.             Elena Răileanu – jurist
51.             Ioana Popescu – antropolog
52.             Mariana Munteanu – economistă
53.             Costea Munteanu – economist
54.             Anca Sârbulescu – editor
55.             Mihai Horea – student
56.             Maria Nicolescu – om de afaceri
57.             Mihai Sârbulescu – pictor
58.             Teodora Coltofean – pictor
59.             Luminița Teodorescu – medic
60.             Nicoleta Sturzu – fizician
61.             Dinu Mihalcea – preot
62.             Ileana Mihalcea – profesor
63.             Daniel Suceavă – cercetător
64.             Eduard Mircea Uzunov – galerist
65.             Ioan Bejan – preot
66.             Eduard Vlad – teolog
67.             Elena Petcu – avocat
68.             Mihai Iulian Petcu – avocat
69.             Mihai Melehat – pictor
70.             Nicolae Ovidiu Pica – om de afaceri
71.             Viorel Catană – conferențiar universitar
72.             Maria Catană – profesor
73.             Adriana Boghiu – avocat
74.             Emil Ene – galerist
75.             Ioan Cătălin Stancu – preot
76.             Adriana Florina Stancu – învățătoare
77.             Dr. Răzvan Vasiliu – medic
78.             Otilia Vasiliu – medic
79.             Olga Andreescu – profesor
80.             Milița Sion – arhitect
81.             Mircea Puşcaşu – medic

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti – 27 septembrie

Antim Ivireanul – (n. circa 1650, Iviria – d. asasinat 1716) – a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop şi mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de Bucureşti, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecţie de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înfiinţat prima bibliotecă publică în Bucureştiul de astăzi, în secolul XVIII.

Născut probabil în 1650, în Iviria (Georgia sau Gruzia), ucis cândva în intervalul septembrie – octombrie 1716 de către ostaşi turci.

Luat de tânăr în robie de turci şi dus la Constantinopol, este ulterior eliberat, trăind în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învăţat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum şi limbile greacă, arabă şi turcă; probabil, tot acum a fost călugărit sub numele Antim şi hirotonit ieromonah.

Prin 1689 – 1690 este adus de Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească. Aici a învăţat limbile română şi slavonă, precum şi meşteşugul tiparului. În 1691 i s-a încredinţat conducerea tipografiei domneşti din Bucureşti, în care a imprimat 4 cărţi:
– Invăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (1691, limba greacă),
– Slujba Sf. Paraschiva şi a Sf. Grigore Decapolitul (1692, limba română),
– Evangheliarul greco–român (1693) şi
– Psaltirea (1694, limba română).

După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia, imprimând 15 cărţi (7 greceşti, 5 româneşti, una slavonă, una slavo-română, una greco-arabă), între care se pot menţiona:
– Antologhionul (1697),
– Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699),
– Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, greceşte),
– Liturghierul greco-arab (1701, prima carte tipărită cu caractere arabe din lume),
– Evanghelia (1697),
– Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (1698),
– Carte sau lumină (1699),
– Învăţături creştineşti (1700),
– Floarea darurilor (1701), toate în româneşte

Între 1701 şi 1705 şi-a reluat activitatea la Bucureşti, unde a tipărit alte 15 cărţi (11 greceşti, 2 românesti, una slavo-română, una greco-arabă), între care: Ceaslovul greco-arab (1702) şi Noul Testament (1703), prima ediţie a acestuia în Ţara Românească.

Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Râmnic, unde la tipografia de la Mănăstirea Govora , tipăreşte alte 9 cărţi (3 româneşti, 3 slavo-române, 3 greceşti):
– Tomul bucuriei, (1705, greceşte),
– Liturghierul şi
– Evhologhionul (1706, într-un singur volum, ambele reprezentând primele ediţii româneşti al acestora în Muntenia,
– Învăţătura pe scurt pentru taina pocăinţei (1705, româneşte, lucrare originală).

La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind instalat în funcţie pe 22 februarie al aceluiaşi an. În această calitate, înfiinţează ca şi la Râmnic o tipografie la Târgovişte, unde a tipărit un număr de 18 cărţi (5 greceşti, una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 11 româneşti), între care se remarcă cele româneşti:
– Învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos pentru învăţătura preoţilor (1710),
– Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieştecarele din preoţi şi din diaconi deplin şi cu cinste datoria hotarului său (1714), ambele originale,
– Psaltirea (1710),
– Octoihul (1712),
– Liturghierul (1713),
– Evhologhionul (1713),
– Catavasierul (1714);

În 1715 tipografia a fost mutată la Bucureşti, unde a mai imprimat alte două cărţi greceşti.

Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuşi, coordonate sau patronate, în limbi diferite şi de o mare diversitate, prin numeroşii ucenici pe care i-a format, este considerat – alături de Coresi – cel mai mare tipograf din cultura medievală românească.

A avut un rol însemnat în introducerea completă şi definitivă a limbii române în slujbă, în acelasi timp, deşi străin de neam, a creat o limbă liturgică românească limpede, care a fost înţeleasă şi folosită până azi.

Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit şi alte popoare ortodoxe, imprimând cărţi pentru slavi, greci şi arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este şi autorul unei premiere mondiale în tipărit, Liturghierul greco-arab din 1701, a fost prima carte tipărită cu litere mobile din lume având caractere arabe. În anul 1706, aceeaşi instalaţia tipografică cu caractere arabe a fost dăruită patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep.

In 1699 a trimis pe unul din cei mai buni ucenici ai săi, ipodiaconul Mihail Ştefan, la Alba Iulia, unde a tipărit o Bucoavnă şi un Chiriacodromion. Pe acelaşi Mihail Ştefan, l-a trimis în ţara sa de origine, Georgia. Acolo, la Tbilisi, ipodiaconul a pus bazele primei tiparniţe cu caractere georgiene din ţara natală a lui Antim, unde au fost tipărite mai multe cărţi în limba georgiană.

Pe lângă lucrările tipărite, au rămas de la el şi câteva manuscrise:
– Primul manuscris rămas, Chipurile Vechiului şi Noului Testament, adică obrazele oamenilor celor vestiţi ce se află în Sfânta Scriptură, în Biblie şi în Evanghelie şi adunare pe scurt a istoriilor celor ce s-au făcut pe vremea lor … , cu 22 foi text, la care se adaugă 503 portrete în medalion, 3 schiţe şi 8 desene, tot în medalion, cu personaje din Vechiul Testament (Târgovişte, 1709, manuscrisul original se găseşte la Kiev, iar în România există o copie realizată de dascălul Popa Flor, realizată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea).
– Tot în manuscris a rămas şi opera sa omiletică, Didahiile (cu 28 predici la diferite sărbători şi 7 cuvântări ocazionale).

Analiza cărţilor originale publicate, dar şi a celor două manuscrise duce la constatarea că Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci şi una profană întrucât folosea nu doar citate din Biblie, dar şi din literatura patristică, respectiv din filosofi antici. În multe din ele făcea o critică vehementă a moravurilor vremii. Didahiile îl aşează, fără nici o îndoială, în rândul celor mai de seamă predicatori creştini din toate timpurile.

Sfantul Antim Ivireanul este ctitorul mănăstirii cu hramul „Toţi Sfinţii” din Bucureşti – numită azi Mânăstirea Antim – (1713 – 1715), pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare, unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură şi sculptură din ţara noastră. Pe seama veniturilor generate de aceasta, a alcătuit un testament, intitulat „Învăţături pentru aşezământul cinstitei mănăstiri a tuturor sfinţilor, capete 32”, în vederea organizării unei impresionante opere de asistenţă socială.

Caterisirea şi martiriul său, canonizarea sa în 1992

Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii ortodoxe şi a poporului român, dar mai ales din pricina atitudinii sale făţiş antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic şi condamnat la exil pe viaţă în mănăstirea „Sfânta Ecaterina” din Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostaşii turci şi trupul aruncat undeva în râul Mariţa sau în Tungea, dincolo de Adrianopol. Câţiva ani mai târziu, după moartea sa, Patriarhia Ecumenică a ridicat nedeapta caterisire a sfântului şi a fost reabilitat.

A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992, este prăznuit în fiecare an la 27 septembrie

Sursa: arhiram.ro