Arhiepiscopul Mark de Berlin al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor: Există o obligaţie – să fim creştini-ortodocşi!

arhiepiscopul marc de berlin si germaniaÎntr-un interviu acordat publicaţiei ruseşti Pravoslavie, în Chambesy – Elveţia, Arhiepiscopul Mark de Berlin și Germania, din Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor, președinte al Comisiei de Drept Canonic a Conferinţei Inter-Sinodale şi-a exprimat opinia, privind modul de trai și de educare a copiilor, într-o lume pătrunsă de spiritul anti-creștin:
– Domnule, sunteți președintele Comisiei de Drept Canonic a Conferinţei Inter-Sinodale. Astăzi, ne place să vorbim, aproape tuturor, despre drepturile noastre, dar să ne respectăm şi obligaţiile cam uitam de obicei. Care mai sunt obligațiile noastre?
– Există o obligație – să fim creştini-ortodocşi. În fiecare zi, nu doar sâmbăta și duminica. În orice moment. Astfel ar trebui să ne exprimăm credinţa, peste tot și în întreaga viață.
– Vremurile sunt diferite, perioadele de timp diferă unele de altele. Ce este caracteristic timpului nostru? Care sunt provocările serioase, în opinia dumneavoastră, cu care creștinii se confruntă astăzi?

– Aş aminti, mai presus de toate, problemele legate de educația tinerilor. Astăzi, multe lucruri au indus un spirit neortodox în viețile noastre, cu care fiecare copil vine în contact, și asta deja din primii ani ai vieții sale. Biserica și părinții trebuie, desigur, să-şi protejeze copiii, de acestea. Dar, protecția nu este suficientă, trebuie să le dam, de asemenea, ceva pozitiv şi bun. Este nevoie ca, de la o vârstă fragedă, copiii să participe la Tainele Bisericii, să fie conștienți, să-şi poată mărturisi natura lor specială. Noi suntem creștini, nu suntem din lumea aceasta. Și nu trebuie să ne adaptăm lumii acesteia. Da, trăim în această lume, dar trăim conform noțiunilor noastre, conform legilor noastre. Copiii noștri trebuie să înțeleagă valoarea credinței lor, știind că au ceva special, pe care alții nu-l au. Copiii de școală se confruntă, foarte acut, cu lumea, în opoziţie cu ea, mai ales aici, în Occident, unde într-o clasa de şcoală poate exista un singur copil ortodox. Acesta, desigur, este obligat să-și apere pozițiile. Dar, pentru asta, el trebuie să fie conștient de originalitatea sa, de particularitatea sa. El trebuie să ştie că creștinul nu poate acționa ca toți ceilalți, nu poate crede că toată lumea, nu poate face ce fac colegii săi. El trebuie să înțeleagă că credința lui este prețioasa, că el are ceva special, pe care alții nu-l au. Singura participare la Taine îl ridică peste nivelul general. Chiar programul său, care începe cu rugăciunea de dimineață și se încheie cu rugăciunea de seară, nu este ca al altora. Și, atunci când copilul devine conștient de acest lucru, va putea trăi în liniște. Dar, dacă nu devine conştient de asta, el va fi deprimat în mod constant, sau pur și simplu se va topi în masă. Aşa se întâmplă cu toţi, merg după valul celorlalţi, este o caracteristică a tinerilor din orice țară, nu doar din Occident. A ceda acestui val, este foarte periculos pentru creștinul ortodox, pentru că îşi poate pierde cu ușurință personalitatea, autenticitatea. Și numai atunci când va înțelege de ce avere dispune: credința ortodoxă, tradiția Bisericii Ortodoxe, îşi va putea trăi viața. Iar în Occident, aceasta situație se complică şi prin alte lucruri: naţionalitate, limba etc. Astfel, viața da naştere, pentru tânăra generație, la întrebări deloc simple. Dar, este important ca ea să cunoască răspunsurile corecte.

Sursa: ortodox.md

Anunțuri

Un gând despre „Arhiepiscopul Mark de Berlin al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor: Există o obligaţie – să fim creştini-ortodocşi!

  1. Nu lumea este cuprinsa de spirit anticrestin, ci Crestinismul este antiuman si nenatural, este impotriva omului concret, plin de „pacate”, pe care nu-l poate accepta asa cum este si pt. care stabileste programe criptofasciste de transformare intr-un „om nou”.
    Omul este egoist, individualist, iubeste frumosul estetic, fizic, cauta progresul material in viata sa, e fascinat de stiinta si tehnologie, are dorinte si bucurii „pacatoase”, traieste pentru sine insusi, pana si in momentele sale altruiste. Religia e incapabila sa accepte aceasta realitate, indoctrinandu-l pe om sa isi suprime egoismul, dorintele sale, personalitatea, sa devina un sclav colectivului (in ciuda faptului ca acest „colectiv” e format tot din oameni pacatosi), un biet animal lipsit de libertate si viata. Nici macar cele mai draconice legislatii socialisto-comuniste nu cuprind atatea restrictii si privari de libertate precum Crestinismul in special, si religia in general.
    Religia a fost utila pentru o lume de saraci si sclavi, adica o lume de animale fara libertate, ghidate de dictatori „luminati”, de „sfinti” si alte pseudo-elite ce-si arogau in numele lui Dumnezeu dreptul de guvernare a maselor. Dar odata cu progresul tehnico-stiintific si dezvoltarea economica a umanitatii, odata cu abolirea sclavagismului, religia si-a pierdut, in mod firesc, din influenta, pt. ca nu a mai avut baza sa initiala de adepti: oamenii docili, umili, servitori si sclavi, saraci, sau bogati spalati pe creier sa slujeasca pe altii.
    Astazi, aproape orice sarac aspira sa urce pe scara sociala, sa devina burghez, bogat, sau oricum, sa faca parte din clasele sociale dracuite de religie in general, acele clase ale oamenilor liberi prin definitie. De asta, mesajul plin de ura al Evangheliei nu mai functioneaza, pentru ca omul modern nu mai are mentalitate de sclav, si nu mai accepta sa traiasca precum vitele – exact modul de trai propus de Hristos si Biserica, precum si de multe alte religii.
    Sfintii nu mai sunt modele demne de urmat pt. umanitatea eliberata din saracie crunta si sclavagism, iar succesul material si social nu mai depinde de a te face pres in fata unor „alesi ai Domnului” si clerici inferiori moral „necredinciosilor”, ci mobilitatea sociala si succesul in viata tin mai mult de propriul merit. Nu mai conteaza cat te rogi pe zi si cat de mult te spovedesti si mergi la biserica, pentru ca in lumea noua, eliberata de religie si misticism, esti judecat in functie de ce stii sa faci, de cat produci, si de cat de bine stii sa te adaptezi economiei moderne in continua schimbare.
    Nu in ultimul rand, Crestinismul nu creeaza caractere superioare, ci in mare parte, moluste din punct de vedere moral, judecate desigur dupa morala superioara moderna (nu dupa criteriile barbare din Antichitate si Evul Mediu, cand detinerea de sclavi era acceptabila, si uciderea sau discriminarea pe criterii religioase era larg raspandita), si nu ma refer aici la nivel de mase (caci orice ideologie si credinta cuprinde in ultima instanta un numar mai mare de oameni de proasta calitate decat caractere puternice, elitiste, intrucat asa e natura umana – mereu vor exista mai multe epave umane decat oameni de calitate indiferent de sistemul de credinta si ideologia insusita); ci nivelul elitelor crestine este deplorabil, atat moral cat si material. „Sfintii” crestini, si insusi Hristos, nu mai sunt exemple pertinente de urmat pentru o lume eliberata din sclavagism si obedienta, si din conditionare sociala generata de saracie. Sunt destui necredinciosi, agnostici si pagani superior moral lui Hristos si sfintilor. Deci Crestinismul a pierdut si superioritatea morala de care se bucura in Antichitate si Evul Mediu in fata idolatriei paganesti, odata cu dezvoltarea filosofiei in afara Bisericii, odata cu eliberarea omului de lanturile sale. Asadar, Crestinismul il trage in jos pe om, din punct de vedere moral si social, in ziua de astazi; el a fost bun pentru o alta lume, dominata de barbarism si razboi total, de tiranie absoluta.
    Relativismul moral al Crestinismului si partinirea saracilor si ratatilor societatii este alt motiv pt. care lumea moderna nu mai poate inghiti aceasta ideologie nedreapta si bolnava, generatoare de saracie, mizerie morala, relativism si genocid, incompatibila dezvoltarii armonioase a persoanei umane. Mai ales, dupa ce lumea a trecut prin experimentele si ingineriile sociale ale secolului XX, o noua doctrina totalitara pro-saraci, proletcultista, nu mai este acceptabila, nici macar de buna parte a saracilor, care au experimentat pe pielea lor cat de „buna” e dictatura proletarilor si fecalelor societatii umane.
    In fine, faptul ca Crestinismul apeleaza tot mai mult la amenintarea cu iadul in caz de nesupunere si obedienta fata de un tiran genocidar si mofturile sale bate cuiul in sicriul acestei religii defuncte, pt. ca releva faptul ca n-are nici un castig. Crestinismul pica testului pietei libere, si numai prin folosirea fricii umane si sentimentului de vinovatie, mai poate acapara minti slabe (nu neaparat proaste – ci doar slabe, influentabile, obediente); desi pentru majoritatea oamenilor, care cauta un sens in viata, aceasta religie si-a trait traiul, nu mai poate oferi nimic. Nu degeaba, doar comunistii si socialistii (o parte dintre ei cel putin) mai simpatizeaza cu aceasta doctrina, ce contine multe elemente de baza ale dictaturilor de stanga de trista amintire. Oamenii liberi, fie si autodeclarati crestini, cauta sa se distanteze tot mai mult de fundamentul credintei crestine, rusinati de faptele „sfintilor” si crestinilor din trecut; dar, asemenea musulmanilor de treaba, care cauta sa se distanteze de teroristi si extremisti, sau de fundamentalismul islamic, o parasire a fundamentelor inseamna in fapt o lepadare de Crestinismul pur, bigot, habotnic, fanatic, retrograd, criminal, pentru pacea mintii, pentru impacarea dintre o doctrina criminala si modul superior de viata din epoca noastra.
    La orice capitol, lumea a biruit de mult Crestinismul, care a fost doar o etapa in evolutia spirituala a umanitatii. O etapa ce a durat si asa prea mult (aproape 1500 de ani, socotind de la oficializarea acestuia in Imperiul Roman, pana la revolutiile socialiste din secolul XVIII). Chiar daca nu exista o doctrina moderna care sa corespunda libertatii umane totale, dat fiind caracterul anarhic-individual al acestei libertati, este evident ca nevoile umane in continua schimbare nu mai pot fi satisfacute de Crestinism (care prospera acolo unde e sclavie, saracie, suferinta, mizerie, imoralitate, autocratie), nationalism, sau sistemele din trecut. Hristos nu mai ofera nimic de valoare, in comparatie cu ofertele de pe piata. De fapt, El nu face decat sa te arda la buzunar si sa iti puna pe umeri o povara fara sens de purtat; ce sens are sa renunti la orice bucurie si placere din viata, sa fii sclavul tuturor, daca oricum si putorile, depravatii, ratatii societatii si saracii se mantuiesc prin „pocainta”? De ce ar fi cineva imbecil sa munceasca de la primul ceas si sa obtina aceeasi plata cu un talhar ce si-a satisfacut toata viata dorintele, dar in ultimul ceas „s-a pocait”? Ca Crestinismul sa fie profitabil, trebuie sa stii cat ai de trait (lucru imposibil), si in ultimul ceas sa te „pocaiesti”, ca macar sa fii impacat cu tine insuti ca ai experimentat toate bucuriile vietii, ai facut ce-ai vrut, urmandu-ti placerile, si sa n-ai regrete ca ti-ar fi scapat vreo experienta umana, iar apoi, cand nu mai ai nimic de oferit, sa te „pocaiesti”. Pentru ca Dumnezeu nu merita nimic de valoare, nici un sacrificiu absolut, doar firimituri de la masa unei creaturi careia mereu in istorie i-a pus bete in roate, a asuprit-o si desconsiderat-o. Nu e de mirare ca religia uraste sistemele mai libere, pentru ca in mentalitatea intrinseca ei, nu accepta nici o comparatie intre Dumnezeu si altii, cu atat mai putin, nu accepta cand Dumnezeu este retrogradat de pe prima pozitie din preferintele omului.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s