Sfântul Apostol Andrei ocrotitorul României

 

Imagini pentru sf apostol andrei icoane

„Am aflat pe Mesia, Care se tălmăceşte Hristos” (Ioan 1#41)

Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: „Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos” (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului. Si se afla in Scriptura si alte multe invataturi despre dansul.

Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.

La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai stim ca Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus „Crucea Sfantului Andrei”. Dumnezeului nostru slava!

sfantulandrei.info

Reclame

CUM A FOST ASASINAT CĂPITANUL – 30 noiembrie

CUM A FOST ASASINAT CORNELIU ZELEA CODREANU

(declaratiile plutonierului Sârbu)
“Buna Vestire”, 09.11.1940

“…În zorii zilei (n.n. 29/30 Nov. 1938) am pornit spre Râmnicul Sarat. Ajunsi la închisoare, am fost bagati toti jandarmii într-o celula, unde maiorii Dinulescu si Macoveanu ne-au dat instructii asupra modului cum avem sa executam pe legionari. Punând în genunchi pe soferul masinii, i-a aruncat un streang dupa gât pe la spate, aratând cât de usor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au iesit apoi unul câte unul afara, în curtea închisorii si fiecaruia i s-a dat în seama un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu ca acesta era Capitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus apoi în masini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de banca la spate, iar picioarele pe partea de jos a bancii din fata, în asa fel ca sa nu se poata misca nici într-o parte, nici în alta. Asa au fost legati 10 legionari într-o masina si 4 în alta. Eu am fost în prima masina, în cea cu 10 legionari, în spatele Capitanului si fiecare jandarm era asezat în spatele legionarului ce-i fusese încredintat. În mâini aveam streangurile. Am pornit. În masina mea mai era maiorul Dinulescu, iar în cealalta maiorul Macoveanu. Era o tacere de mormânt caci n-aveam voie sa vorbim între noi si nici legionarii între ei. Ajunsi în dreptul padurii Tâncabesti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul executiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o si aprinzând-o de trei ori. Era momentul executiei, dar nu stiu de ce nu am executat nici unul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit masina, s-a dat jos si s-a dus la masina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar. Legionarii erau executati. Capitanul si-a întors putin capul catre mine si mi-a soptit:

– “Camarade, da-mi voie sa le vorbesc camarazilor mei!”

Dar în aceiasi clipa, mai înainte ca el sa fi terminat rugamintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara masinii si pasind înauntru cu revolverul in mâna a rostit printre dinti: “Executarea!” La aceasta, jandarmii au aruncat streangurile… A fost un muget si un horcait, întrerupt din adâncul fiintei lor, apoi o liniste de mormânt. Cu perdelele trase, masinile si-au continuat drumul pâna la Jilava… Când am ajuns, erau orele 7 dimineata. Aici ne asteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Col. Ionescu si altii. Groapa era facuta. Trasi din masina, legionarii au fost asezati cu fata in jos si împuscati în spate, pentru a se simula astfel împuscarea pe la spate în timpul evadarii de sub escorta. Apoi au fost aruncati în groapa comuna…” 

Biografie: C.Z. Codreanu

Născut pe data de 13 septembrie 1899, adică 111 ani în urmă, în oraşul Huşi. Putem împărţi viaţa sa în mai multe perioade, în modul următor: copilăria (1899-1919), studenţia (1919-1922), colaborarea cu A.C.Cuza (1922-1927), şi perioada “Legiunii” (1927-1938).

Despre copilărie, Căpitanul a lăsat puţine mărturii. A preferat să vorbească mai puţin despre această perioadă. Totuşi, din cartea sa autobiografică “Pentru legionari”, aflăm că între anii 1912-1916 a studiat la Liceul Militar de la Mănăstirea “Dealul”. În acelaşi an 1916, îşi urmează tatăl pe font. Ulterior, între anii 1916-1919, continuă studiile militare la Şcoala Militară de Infanterie Botoşani. Anume în acea perioadă, a învăţat să iubească tranşeea şi să urască salonul, primind o educaţie militară care l-a marcat în mod benefic, întreaga viaţă.

În cea de-a doua perioadă a vieţii sale, se încep atît greutăţile, cît şi afirmarea sa. Intră la Facultatea din Drept a Universităţii din Iaşi. În cei trei ani de studenţie, are parte de îndrumarea profesorului Cuza, iar acest lucru a fost de un real folos. În anul 1920 intră în rîndurile “Gărzii Conştiinţei Naţionale”, organizaţie condusă de muncitorul Constantin Pancu. În cadrul acestei organizaţii duce o continuă luptă contra încercărilor de bolşevizare a maselor munictoreşti din Iaşi. În primăvara lui 1920, reuşeşte chiar să zădărnicească o încercare de revoluţie bolşevică la uzinele CFR din Iaşi. Din cauza atitudinii sale îndrăzneţe este exmatriculat pentru o perioadă, din universitate. Tot în cadrul acestei perioade, reuşeşte să organizeze Asociaţia Studenţilor Creştini, pe care a condus-o.

Cea de-a treia perioadă se încadrează între anii 1922 şi 1927. În aceşti ani, colaborarea sa cu A.C. Cuza devine şi mai productivă. Profesorul de economie politică îl susţine în manifestaţiile studenţeşti care aveau loc în anii 1922-1923. Tot împreună, creeză Liga Apărării Naţional Creştine (martie 1923). Corneliu Codreanu îşi manifestă deschis dezacordul faţă de modificarea Constituţiei din anul 1923 (mai ales contra articolului 7, prin care România înceta ca Stat Naţional).

În toamna lui 1923, ia o decizie îndrăzneaţă. Alături de cîţiva foşti colegi, decide să pedepsească clasa politică pentru adoptarea noii Constituţii. Planul este trădat de un coleg, şi nimeresc ci toţii în închisoare. Cu toate acestea, în urma procesului, studenţii sunt declaraţi nevinovaţi.

În mai 1924, deschide prima tabără de muncă, la Ungheni. Iar acea frumoasă tradiţie a taberelor de muncă începea să fie pusă în practică. În vara aceluiaşi an se căsătoreşte cu Elena Ilinoiu, nunta Căpitanului fiind o imensă manifestaţie, la care au participat în jur de 80.000 de oameni. Petru a ne face o închipuire despre mulţimea care era adunată la nunta Căpitanului, trebuie să spunem că şirul de care ce iaşeau din oraş se întindea pe o lungime de peste 7 km.

În toamna lui 1924, este închis din nou, pentru faptul că l-a împuşcat, din legitimă apărare pe prefecul de poliţie din Iaşi, Mancu. După o detenţie de 9 luni, este eliberat din nou. Trebuie să menţionăm că la acest proces, s-au înscris peste 1.900 de avocaţi pentru a-i lua apărarea. Iar în drum spre Iaşi, prin gări, Căpitanul era întîmpinat de mulţimi de zeci de mii de oameni care îi apreciau îndrăzneala şi tăria de caracter.

Între anii 1925-1927 îşi face Doctoratul în Economie Politică la Grenoble, Franţa. A reuşit acest lucru, cu toate că a întîmpinat imense lipse materiale.

Din 1927 începe ultima, şi cea mai grea perioadă a vieţii sale. În acest an, în contextul scindării LANC-ului, relaţiile cu profesorul Cuza se răcesc. Înconjurat de puţinii colegi de studenţie, formează Legiunea “Arhanghelul Mihail”, în data de 24 iunie 1927. Drumul la care a pornit era destul de greu şi periculos. Ei înşişi se speriau de sărăcia şi neputinţa lor. Şi totuşi, faptul că au crezut necondiţionat în misuinea pe care o aveau, le-a dat puteri să formeze o asmenea organizaţie ca Mişcarea Legionară. Din acei 5 tineri săraci şi lipsiţi de susţinere, peste 10 ani Mişcarea număra peste un milion de membri (cifre oficiale)…

Din acel an, biografia lui Corneliu Zelea Codreanu s-a contopit practic cu cea a Mişcării Legionare, oranizaţie de renaştere spirituală, pe care a condus-o cu mînă forte. În decurs de doi ani, Mişcarea scotea cîteva ziare, cu un tiraj de zeci de mii de exemplare.

În anul 1930, Căpitanul a reuşit să facă un marş în Basarabia. Martorii oculari ai acelor evenimente au rămas profund marcaţi de întîlnire, şi chiar şi unii evrei au recunocut acest lucru.

Din anul 1930, înfiinţează Garda de Fier – secţia politică a Mişcării Legionare. În anii următori – 1931, 1932 şi 1933, Garda de Fier este dizolvată de 3 ori, şi de fiecare dată – fără motiv.

Trebuie să mai menţionăm ca la Mişcarea fondată şi condusă de Corneliu Codreanu au aderat sufleteşte majoritatea intelectualilor români de atunci. Aceştia, fie că aveau convingeri ortodoxe de mai înainte, fie că aderînd la Mişcare, s-au schimbat spre bine. Din lungul şir al intelectualilor deveniţi legionari, putem enumera pe: Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Traian Brăileanu, profesorul Găvănescul, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Polihroniade, Gheorghe Clime şi mulţi alţii.

Spre sfîrşitul vieţii, Căpitanul ajunsese unul dintre cei mai apreciaţi şi stimaţi oameni din ţară. În rîndurile organizaţiei intrau oameni din toate catogoriile sociale – studenţi, intelectuali, ţărani, munictori, ect. Singurii care îl urau şi nu erau de acord cu Căpitan erau regele, concubina sa, politicianiştii, marii bancheri (în marea lor parte evrei).

Pentru atitudinea sa dîrză, pentru lupta sa neîncetată pentru Ortodoxie, şi pentru simplul fapt că îşi dorea un viitor mai bun pentru neamul său, Corneliu Codreanu a trebuit să “plătească”. În urma unui proces mai mult decît batjoocritor, el este condamnat la 10 ani de muncă silnică, pentru simplul fapt de-al fi numit pe N. Iorga “necinstit sufleteşte”.

Este asasinat în noaptea de 29-30 noiembrie, alături de Nicadori şi Decemviri, la ordinul lui Carol II, şi al lui Armand Călinescu. Peste trupurile celor 14 eroi s-a turnat acid sulfuric, li groapa comună a fost umplută cu beton.

Ca urmare a instaurării Statului Naţional Legionar, trupul Căpitanului este deshumat, şi reîngropat la Casa Verde din Bucureşti. Din păcate, astăzi nu se cunoaşte locul de veci al Căpitanului, mormîntul său fiind distrus de regimul comunist.

Prin ceea ce a creat şi ne-a lăsat moştenire, Căpitanul va rămînr de-a pururi în memoria poporului român. Datorită lui, România a trăit una din rarele ei treziri la viaţă. Cauza sa rămîne actuală şi azi. Şi această luptă va continua mereu, pînă la veacul de apoi: lupta pentru mîntuirea neamului românesc. 

Sursa: napocanews.ro 

Așa va începe? Turcia a doborât azi un avion rusesc de vânătoare, la granița turco-siriană, pretinzând că i-ar fi încălcat spațiul aerian. Putin își dă drumul la gură: „Este o lovitură de cuțit în spate din partea COMPLICILOR teroriștilor”

La această oră are loc o reuniune de urgenţă a NATO, după incidentele petrecute în cursul zilei de marţi. Războiul din Siria riscă să alunece într-o direcţie total neprevăzută după ce a izbucnit un conflict militar între aviaţiile Rusiei şi Turciei. Un avion de vânătoare rusesc a fost atacat cu rachete şi doborât de aviaţia militară turcă. O televiziune privată din Turcia a difuzat chiar şi imagini cu atacul avioanelor F16 din dotarea aviaţiei NATO asupra avionului din aviaţia rusească. Avionul militar rusesc s-a prăbușit imediat, cuprins de flăcări, într-o zonă de pe teritoriul Siriei foarte aproape de frontiera cu Turcia. Moscova a confirmat că îi aparţine avionul doborât de piloţii turci de pe F16, dar acuză Turcia că a acţionat abuziv pentru că pilotul rus nu ieşise din spaţiul aerian sirian. Fotografiile cu momentul atacului arată că pilotul Moscovei a reuşit să se catapulteze în timp ce avionul său se prăbuşeşte cuprins de flăcări. Turcia a cerut o reuniune de urgenţă a NATO.

UPDATE ora 18:00: Germania a cerut Rusiei şi Turciei să arate prudenţă şi înţelegere în cadrul întâlnirii de urgenţă, scrie AFP.

UPDATE ora 14.55: Vladimir Putin face declarații transmise în direct de Russia Today:

 „Este o lovitură de cuțit în spate din partea complicilor terorișitlor”

* Avionul a fost doborât pe teritoriul sirian, rachetele au venit de la F16, a căzut pe teritoriul sirian la 4 km de graniță, la o altitudine de 6.000 de metri, avionul era la un km distanță când a fost lovit

* Piloții noștri n-au amenințat în niciun fel Turcia, erau într-o operațiune anti-ISIS, în nordul Latakia, într-o zonă muntoasă și acolo se află militatrii ruși. Piloții ruși urma să oprească teroriștii să acționeze

* Aceștia erau oameni care ar trebui considerați teroriști internaționali – dar resurse de petrol și gaze sunt transferate spre Turcia de pe aceste teritorii, de acolo asunt finanțate aceste grupări teroriste.

* Cu partenerii noștri americani au semnat un acord să prevenim incidentele din acea zonă.Dacă ISIS are miliarde de dolari, pentru că vinde petrol, și are protecție de la forțe armate ale unor state importante, este clar de ce sunt atât de impertinenți și ucid oameni în cele mai barbare moduri, de ce atacă inclusiv în inima Europei.

* Vom analiza ce s-a întâmplat foarte serios și aceste eveniment tragic va avea consecințe serioase pentru relațiile ruso-turce.

UPDATE ora 14.10

Reuniune de urgenţă a NATO în această seară, după doborârea avionului militar rus de către forţele militare ale Turciei. Şedinţa are loc la cererea guvernului de la Ankara, a anunţat un oficial al alianţei.

 „La cererea Turciei, NATO va ţine o şedinţă extraordinară. Scopul acesteia este ca Turcia să informeaze membrii alianţei despre doborârea avionului militar al Rusiei”, a declarat oficialul, citat de AFP.

Este pentru prima dată când un stat membru al NATO a doborât un avion militar rusesc sau sovietic, după 1950, potrivit agenției Reuters.

O purtătoare de cuvânt a Ministerului britanic de Externe, citată de BBC, a descris incidentul ca fiind „unul foarte grav”. „Căutăm acum să aflăm mai multe detalii, de urgență. Este cert că incidentul este foarte grav și n-ar fi înțelept să comentăm mai mult, până când nu cunoaștem cu certitudine faptele”, a spus ea.

O grupare a rebelilor a anunțat că unul dintre piloții ruși, care s-a catapultat din avionul doborât , ar fi murit la aterizare. AP îl citează pe Jahed Ahmad din Brigada a 10-a care spune că cei doi piloți au încercat să se parașuteze într-o zonă controlată de guvernul sirian, dar au fost victime ale focurilor trase de membrii acestei grupări rebele.

Turcia susține că această hartă a zborului, publicată pe Twitter de  jurnalistul postului deteleviziune Channel Nine din Australia, Tom Steinfort, demonstrează că avionul rusesc a intrat în spațiul aerian al Turciei.

UPDATE ora 13.30

Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin, Dmitri Peskov, a declarat că doborârea avionului rusesc Su-24 în Siria este un „incident foarte grav”, dar a adăugat că este prea devreme să fie trase concluzii.

Întrebat dacă Rusia va invoca dreptul său la apărare. așa cum este prevăzut în Carta ONU, în legătură cu pierderea avionului său militar la granița siriano-turcă, secretarul de presă al Kremlinului a răspuns: „Până când nu vor exista informații clare, este imposibil să răspundem la această întrebare”.

UPDATE ORA 11.55

Russia Today, principalul post TV de propagandă internaţională folosit de Moscova pentru a-şi transmite mesajele, a anunţat că Vladimir Putin va face o declaraţie de presă după doborârea avionului militar rusesc. Experţii militari care au comentat situaţia, din perspectiva propagandei lui Putin, pe Russia Today, au descris incidentul militar ca fiind un „act foarte grav” care ar putea produce consecinţe „neprevăzute”.

Pe de altă parte, NATO este „în legătură” cu autoritățile turce, după doborârea avionului rusesc. Un purtător de cuvânt al NATO a declarat că alianța păstrează legătura cu autoritățile de la Ankara, dar nu vor fi făcute alte declarații pentru moment, scrie BBC News.

Ora 11.30

Activiștii sirieni au fost citați spunând că unul dintre piloții avionului Su-24 ar fi fost capturat în Siria. El ar fi reținut în zona muntoasă turkmenă Utayrah, potrivit Al Jazeera din Qatar.

Suhoi Su-24 este un avion de bombardament din vremea URSS, fiind primul avion sovietic cu sistem digital integrat de navigaţie/atac.

Ministerul Apărării din Rusia susține că avionul era în spațiul aerian sirian și a fost doborât de la sol.  Aceeași sursă precizează: „Astăzi pe teritoriul Siriei, se pare ca urmare a unui atac de la sol, un avion al forțelor aeriene rusești din Siria, un Sukhoi-24, a căzut în republica arabă a Siriei”.

Avionul era la altitudinea de 6 km, iar situația piloților este acum verificată – potrivit primelor informații ambii au reușit să se catapulteze.

Postul guvernamental de televiziune TV Zvezda a susținut că avionul era în spațiul aerian sirian tot timpul, ceea ce poate fi dovedit de către „sistemele de control”.

Acesta este exact genul de incident de care se temeau mulți când Rusia a lansat operațiunile sale aeriene din Siria, comentează BBC. Pericolul operațiunilor de la granița turcă era destul de evident.

Aviația turcă a doborât, până acum, cel puțin un avion al Syrian Air Force și, posibil, un elicopter.

Operațiunile de pe cerul „aglomerat” al Siriei au devenit acum extrem de complicate.  Singurul lucru bun, la această oră, este faptul că cei doi piloți s-au catapultat.

Turcia susține că a avertizat avionul de 10 ori, în 5 minute, înainte de a trage asupra lui. Rusia a confirmat că cei doi piloți s-au catapultat, dar nu se știe unde sunt ei și care este soarta lor.

Controversa privind locul în care se afla avionul rusesc

Avioane F-16 ale aviației turce au doborât aparatul de zbor care intrase în spațiul aerian al Turciei, a declarat un responsabil militar de la Ankara, informează Agerpres.

Aeronava s-a prăbuşit pe teritoriul sirian, la 5 km de graniţa cu Turcia. Potrivit RIA Novosti, piloții au reușit să se catapulteze.

Mass-media turce au publicat o înregistrare video cu un avion în flăcări, care s-a prăbușit în munți, în apropierea graniței siriene cu provincia Hatay. O altă înregistrare a agenției Anadolu arată doi piloți care se parașutează din avion, înainte ca acesta să se prăbușească.

Rusia a bombardat de mai multe ori Siria, în apărarea președintelui Bashar al-Assad, așa că avionul ar putea aparține forțelor aeriene ruse. Conform Reuters, ministrul rus al Apărării nu a fost disponibil imediat pentru comentarii .

Turcia a cerut, săptămâna aceasta, o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU pentru discutarea atacurilor asupra turkmenilor din Siria, iar săptămâna trecută Ankara l-a convocat pe ambasadorul rus în Turcia pentru a protesta față de bombardarea satelor turkmene.

Premierul turc Ahmet Davutoglu s-a întâlnit cu șeful Statului Major General și cu ministrul de Externe, pentru a discuta despre situația de la granița cu Siria, conform unor informații difuzate de biroul premierului, care nu a anunțat nimic despre avionul doborât.

Davutoglu a cerut Ministerului de Externe să se consulte cu NATO, ONU și anumite state pe tema evoluțiilor evenimentelor recente.

Sursa: evz.ro

Cuviosul Antonie de la Iezerul-Vâlcea – 23 noiembrie

sf_antonie_vlNumeroşi au fost sihaştrii români cu viaţă sfântă, care s-au nevoit de-a lungul veacurilor prin pădurile seculare şi prin peşterile tăinuite în adâncul munţilor Carpaţi. Însă, cu voia lui Dumnezeu, cei mai mulţi dintre ei au rămas necunoscuţi, iubind mai mult liniştea şi străinătatea pe pământ pentru dragostea lui Hristos, care S-a jertfit pe cruce pentru mântuirea oamenilor.

Unul dintre marii sihaştri ai Carpaţilor a fost şi Cuviosul Antonie de la schitul Iezeru-Vâlcea, numit de credincioşii din partea locului „Sfântul Antonie Sihastrul”. Acest preacuvios părinte este cel mai renumit sihastru al Olteniei de la sfârşitul veacului al XVII-lea şi începutul celui următor. Numele şi nevoinţa lui ne amintesc de Sfântul Daniil Sihastrul de la Putna lui Ştefan cel Mare, din secolul al XV-lea.

Cuviosul Antonie Sihastrul a văzut lumina vieţii într-unul din satele subcarpatice ale judeţului Vâlcea. Având din copilărie o viaţă aleasă şi multă evlavie pentru nevoinţa călugărească, mergea mereu să se închine pe la numeroasele mănăstiri şi schituri din partea locului, ca şi pe la chiliile sihaştrilor care îşi căutau liniştea în munţi. Apoi, urmând sfatul egumenului de la schitul Iezeru-Vâlcea, a luat crucea lui Hristos, tunzându-se monah în acest schit cu totul retras de lume. Aici se nevoiau pe atunci câţiva schivnici iubitori de linişte, de rugăciune şi post, care i-au dat tânărului monah Antonie o creştere cu totul duhovnicească, deprinzându-l cu tăcerea, cu postul, cu privegherea de noapte, cu smerenia şi mai ales cu neîncetata rugăciune.

După câţiva ani râvnitorul sihastru, sporind în nevoinţă şi aprinzându-se cu mare dragoste pentru Hristos, dorea să urmeze cuvioşilor sihaştri de demult şi să se retragă în munţi la fericita linişte, pentru a se desăvârşi în rugăciune şi sfinţenie. De aceea, adeseori umbla pe la chiliile cuvioşilor care pustniceau în adâncul codrilor şi le cerea sfat şi binecuvântare. Apoi, rugându-se mult lui Dumnezeu, cu post şi privegheri de toată noaptea, şi alergând la ajutorul Maicii Domnului, ocrotitoarea schitului Iezeru, a primit încredinţare de sus să se retragă la nevoinţa pustnicească, spre care mulţi călugări alergau.

Astfel într-armându-se Cuviosul Antonie, prin anul 1690, a plecat câţiva kilometri mai sus de schitul Iezeru, în muntele cu acelaşi nume. Acolo umbla din loc în loc în căutarea unei peşteri de piatră pentru chilie şi paraclis. Deci mult căutând şi rugându-se lui Dumnezeu, a aflat o peşteră mică în stâncă si s-a sălăşluit în ea. Aceasta îi era chilie şi loc de rugăciune, casă de nevoinţa şi adăpost trupului ostenit de post şi metanii. Dar sufletul său nu avea deplină odihnă din cauza lipsei unei biserici în apropiere, în care să-şi înalţe inima şi mâinile la rugăciune ziua şi noaptea. Atunci s-a rugat din nou Maicii Domnului şi îndată a început să sape alături un mic paraclis în stâncă. Şi a lucrat la el singur, cu mâinile sale, trei ani de zile, cu dalta şi cu ciocanul. Apoi a pus o catapeteasmă, icoane şi cele de trebuinţă, iar când toate au fost gata, Cuviosul Antonie a chemat pe episcopul Râmnicului, Ilarion, să-l sfinţească. În această mică biserică săpată în stâncă, s-a rugat fericitul ziua şi noaptea lui Dumnezeu, împreună cu îngerii din cer, până la sfârşitul vieţii sale.

Dar nevoinţa acestuia, posturile cele îndelungate de câte trei zile şi chiar mai mult, privegherile de toată noaptea, luptele cu nevăzuţii vrăjmaşi care nu pot răbda smerenia şi ostenelile sfinţilor, rugăciunea cea de văpaie şi lacrimile cele neîncetate izvorâte din inimă, cine dintre noi le poate spune? Că niciodată nu dormea mai mult de două sau trei ore pe noapte, nici nu mânca altceva decât pesmeţi de pâine înmuiată în apă şi sare, cu puţine legume pe care singur le cultiva în mica lui grădină. Apoi neîncetat repeta „Rugăciunea lui Iisus” din inimă şi citea Psaltirea, cu multe lacrimi de umilinţă.

Pentru multele sale osteneli, Cuviosul Antonie a primit de la Dumnezeu darul mai-înainte-vederii şi al vindecării suferinţelor omeneşti. Că oricine venea la peştera lui şi-i cerea cuvânt de folos şi rugăciune îndată i se împlinea cererea. Însă el avea şi câţiva ucenici în schitul Iezeru, care îl cercetau în zile de sărbători, şi-i aduceau cele de nevoie. Unul dintre aceştia a fost şi „Duhovnicul Nicolae Ierei”, care cunoştea cel mai bine nevoinţa Cuviosului Antonie. Acesta l-a înmormântat după săvârşirea sa din trup şi apoi i-a scris viaţa.

Prin anul 1700, schitul Iezeru, ctitoria voievodului Mircea Ciobanul (1553), era în parte ruinat, iar biserica de piatră se afla în paragină. Atunci episcopul Ilarion de la Râmnicu-Vâlcea, împreună cu credincioşii din satul Cheia, la îndemnul Cuviosului Antonie Sihastrul au refăcut atât biserica de piatră, cât şi chiliile, între anii 1700-1705. Citim în pisania ei: „Această sfântă biserică, unde se prăznuieşte Ovedenia (Intrarea Maicii Domnului în Biserică), făcutu-o-au dintru-întâi răposatul Mircea Voevod cu doamna Chiajna, la leat 7061 (1553) şi prin trecerea vremilor, din necăutare, s-au surpat. Iar mai pre urmă s-au prefăcut de iubitorul de Dumnezeu chir Ilarion, episcop, ajutând şi Antonie schimonahul…”.

Tradiţia spune că acest mare sihastru contribuia el însuşi la rezidirea bisericilor şi a chiliilor de la Iezeru, fiind cu metania, din acest schit şi foarte râvnitor pentru casa lui Dumnezeu, slăvit neîncetat de oameni şi de îngeri. Dar nu numai atunci, ci de multe ori cobora Cuviosul Antonie de la peştera sa la schitul Iezeru, mai ales la marile praznice, pentru a asculta Sfântă Liturghie şi a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Apoi, după ce lua masa împreună cu fraţii din mănăstire şi dădea sfaturi folositoare de suflet ucenicilor săi, se urca din nou la peştera sa tăinuită pe munte, în desişul codrilor, Însă nu numai prin mănăstiri avea ucenici, ci şi prin sate şi prin oraşe avea credincioşi care, auzind de sfinţenia vieţii lui, alergau la schitul Iezeru şi la peşteră, să primească sfat şi rugăciune de binecuvântare.

Numele Cuviosului Antonie se făcuse cunoscut şi peste Carpaţi, până în nordul Transilvaniei, de unde coborau credincioşii pe valea Jiului şi a Oltului, pentru a se învrednici de sfintele sale rugăciuni şi a se atinge măcar de hainele lui. Unul dintre aceşti ucenici a fost şi „smeritul între ieromonahi chir Nicolae sin Nicoli ot Teiuş” (= fiul lui Nicolae de la Teiuş), care mergea regulat cu cele de nevoie la peştera Cuviosului Antonie. Că auzind el de acest vestit sihastru, a părăsit Transilvania şi s-a făcut călugăr la schitul Iezeru, devenind cel mai apropiat fiu duhovnicesc al acestuia. Apoi, tot cu sfatul lui, Nicolae a fost făcut preot şi duhovnic în schit de către episcopul Ilarion de la Râmnicu-Vâlcea şi săvârşea uneori Dumnezeiasca Liturghie la paraclisul Cuviosului Antonie din peşteră.

După 28 de ani de aspră nevoinţă şi sihăstrie, Cuviosul Antonie Sihastrul, bineplăcând lui Dumnezeu, şi-a dat sufletul în braţele Lui, înainte de anul 1714. Ucenicul său, „Duhovnicul Nicolae Ierei”, l-a îngrijit în peşteră în ultimele lui zile, împărtăşindu-l cu Preacuratele Taine. Apoi, mult plângându-l ucenicii – călugări sihaştri şi credincioşi de pretutindeni -, a fost prohodit şi înmormântat de egumenul schitului Iezeru cu toată obştea, lângă uşa paraclisului săpat cu mâinile sale în stâncă, alături de peşteră, unde se află şi astăzi. Multă vreme fiii săi duhovniceşti – chiar şi credincioşi de prin sate – urcau pe muntele Iezeru cu colivă, untdelemn şi lumânări în mâini şi, după ce se închinau în micul paraclis, făceau metanii şi plângeau la mormântul unde se odihnesc moaştele Cuviosului Antonie, pe care îl cinsteau ca sfânt. Apoi săvârşeau slujba parastasului, aprindeau sute de luminări şi candele, se închinau în „Peştera Sfântului Antonie” de alături, unde s-a nevoit bunul ostaş al lui Hristos 28 de ani, răbdând cumplite ispite de la diavoli, şi la urmă coborau de pe munte, fiecare la ale sale, cerând ajutorul şi rugăciunile părintelui lor sufletesc. Această tradiţie s-a păstrat până în veacul nostru în partea locului şi mai ales în schitul Iezeru, al cărui ctitor a fost.

La câţiva ani de la săvârşirea Cuviosului Antonie Sihastrul, ucenicul său, „Duhovnicul Nicolae Ierei” de la Iezeru, i-a scris scurt Viaţa sa, ca cel ce o ştia cel mai bine, în care spune printre altele: „…poftind (Schimonahul Antonie) să fie îndeletnicit singur, ca să se poată lupta împotriva celui măestru şi ieşind din mănăstire şi cercând prin locuri pustii şi căutând sălaş de îndeletnicit, cu voia lui Dumnezeu, au găsit această peşteră…”.

Astăzi se mai păstrează chilia cuviosului, denumită de toţi localnicii „Peştera Sfântului Antonie”, precum şi bisericuţa săpată în piatră, în stare de paragină. Lângă uşa acestei mici biserici se află mormântul Cuviosului Antonie Sihastrul cu moaştele uitate ale unui sfânt român care se roagă înaintea Preasfintei Treimi pentru noi toţi.

Ierom. Ioanichie Bălan

Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 496-499, Cuviosul Antonie Sihastrul de la Iezeru-Vâlcea.

Via: sfintiromani.ro  

ACATISTUL SFÂNTULUI

Racla cu moaştele Sfântului Antonie de la Iezer

Peştera Sfântului Antonie de la Iezer (Foto: Silviu Cluci)

RTV: „Guvernul Cioloș a fost impus de miliardarul George Soros” – Video

E uimitor că o televiziune românească de largă audiență are curajul s-o spună.

Citiți și:

Iohannis a chemat la consultari ONG-urile şi asociaţiile finanţate de George Soros, direct sau indirect, adică oamenii sistemului

România – țara în care evreul Soros își pune miniștri direct dintre oamenii săi, cu concursul trădătorului Klaus Iohannis

După ce Ciolos renunță la Cristina Guseth pentru Ministerul Justiției, o propune pe Raluca Prună, o altă ONG-istă marca Soros

Întâmplător oare? Dacian Cioloş prim ministru desemnat. – Rareş Bogdan ştia asta cu o săptămână înainte de incendiul de la „Colectiv”

Prima slugă a lui Soros în România după 1990 a devenit consiliera lui Iohannis

LISTA LUI SOROS. Sau mai bine zis caracatiţa de ONG-uri cu care acesta a reuşit să influenţeze întreaga societate românească, din 1990 până acum

Intre timp, după cum știm guvernul a fost investit în Parlament și miniștri au depus jurământul în fața lui Klaus Iohannis. Ba chiar au creat și o un nou minister: “SOCIETATEA CIVILA” = GEORGE SOROS. Dacian Ciolos le-a facut minister. EXTREM DE GRAV: banii pentru minister sunt luati din FONDUL DE REZERVA. Adica in cazuri de situatii de maxima urgenta nu vom mai avea bani …

Românii DICIENI (diceni). GRAIUL DICIAN. De la ce vine cuvântul „dician/dicean”

Din cele mai vechi timpuri, românii au locuit în teritoriul dintre Dunăre și Mare, numit azi Dobrogea. În atichitate erau numiți geți sau daci (de către romani) și sciți (cei care, după istoricul Pliniu cel Bătrân aveau aceeași origine cu geto-dacii). Mai târziu, urmașii acestora s-au numit dicieni sau diceni. Români dicieni. Majoritatea lor au rezistat de-a lungul secolelor migrației triburilor asiatice și gotice, dar au fost copleșiți numeric (în ciuda aportului demografic al mocanilor ardeleni) începând din 1812: 

Situația se agravează după anul 1812 când Imperiul rus anexează Basarabia astfel că Dunărea devine frontiera între Rusia și Turcia. Cu acest prilej sultanul și țarul fac un schimb de populații: tătariinogai și turcii din Bugeac vin în Dobrogea în locul unui număr echivalent de bulgari și de găgăuzi care se stabilesc în sudul Basarabiei.

În perioada Imperiului otoman s-au stabilit pe teritoriul Dobrogei populații turcice (anatolieni, selgiucizi) și, începând cu secolul XVIII, după schisma din Biserica Ortodoxă rusă, adepți ai Bisericii de rit vechi, care se opuneau reformelor lui Petru cel Mare (Lipoveni).

După 1840, în Dobrogea au fost colonizați și germani, veniți din teritoriile țariste – în special din zona Cherson și care au rămas pe acest teritoriu până în 1940, când, în marea majoritate, s-au stabilit în Al Treilea Reich. Printre localitățile înființate de coloniștii germani se numără: Malcoci, Ciucorova, Atmagea, dar s-au stabilit și localități deja existente precum Tulcea, Techirghiol, Karamurat. – Sursa: WIKIPEDIA

Dicienii au rezistat dominației turcești timp de 457 de ani, de la 1421, când Țara Românească a pierdut Dobrogea, până la 1878, când a intrat în componența regatului României. Au fost scurte perioade de revenire la românitate în timpul lui Vlad Țepeș (1462-câteva luni) și în timpul lui Mihai Viteazul (1599-1601). 

Dicienii aveau graiul, lor așa cum există graiurile muntenesc, moldovenesc, bănățean, maramureșean etc (mai multe AICI).

Iată câteva detalii despre graiul dician:

Graiul dician (sau dobrogean) este vorbirea tradițională, azi dispărută, a populației românești vechi din Dobrogea înainte de alipirea acesteia la Regatul României în 1878. Acest grai avea, conform studiilor lui George Vâlsan și ale altor lingviști, puternice influențe grecești și turcești, dar deasemenea ardelenești și moldovenești, din cauza „mocanilor” ardeleni și românilor din Bugeac instalați cu turmele lor în Dobrogea în decursul secolelor trecute. După 1878, odată cu înmulțirea școlilor românești în Dobrogea și cu afluxul de locuitori români veniți din restul țării, graiul dician s-a contopit cu cel muntenesc și în final cu româna literară „ausbau” în decursul secolelor XIX și XX.

Denumirea de dician este tradițională pentru localnicii români dobrogeni dinainte de 1878, dar nu se știe cert de unde se trage; Vasile Pârvan și George Vâlsan au presupus că etimologia ar putea fi numele cetății Vicina, menționată în sursele medievale și sediu al perihoretului (περιχωρήτης) Iachint de Vicina (primul metropolit al Țării Românești). Nu se știe precis unde era situată Vicina: unii autori o localizează sub Tulcea actuală, alții în preajma Isaccei, alții la Măcin. Singurul lucru cert este că vechii români dobrogeni au conviețuit în permanență cu alte naționalități: pecinegi, comani, tătari, greci, bulgari, turci, cerchezi, lipoveni… și că au avut dintotdeauna, mulțumită oieritului, legături cu ceilalți români.

În prezent, în vocabularul dobrogenilor mai există cuvinte nefolosite de restul românilor, precum „buhalcă”, „ciortan”, „ghionder”, „ciușcă” sau „ceair”.

DobethnROM1903

Structura etnică în Dobrogea, 1903: graiul dician era atunci încă vorbit printre Români.

Sursa: wikipedia.org 

Există familii în Dobrogea care și-au trecut în acte termenul de Dicean, Dicianu… 

Iată livretul de dorobanţ al unui român dobrogean de la sfârşitul secolului XIX, unde termenii de „Dicean” şi „Diceanu” sunt inseraţi în nume, deşi nu era un nume de familie, ci mai degrabă un adjectiv care desemna o stare, cu semnificaţia de om al locului, băştinaş. 

DSC09795   DSC09796

Autoritățile l-au numit Diceanu, dar el se semnează Dicean (între numele de familie și prenume), ceea ce desemnează starea, originea.

DSC09797

Numele de familie este Dumitru, prenumele Niculae, iar faptul că Dicean se autodenumea cu sensul de origine îl arată o descendetă (strănepoată) a acestui român dobrogean. 

Mai multe despre românii dobrogeni și graiul lor: 

http://www.dacoromania.inst-puscariu.ro/articole/2002-2003_14.pdf

http://www.primariatulcea.ro/povestile-tulcei-capitolul-7

http://ioncoja.ro/amestecate/constanta-descrisa-de-hans-cristian-andersen-la-1840/

De la ce vine termenul dician/dicean 

1 – Vasile Pârvan și George Văslan consideră că originea cuvântului ar fi numele cetății Vicina/Dicina, vechea reședință a primului mitropolit al Țării Românești. 

2 – Dicean / de aici, d’ici, (localnic, authton, de-al locului). 

3 – Ar fi posibilă și varianta: dac/dacian – dician/dicean… 

După ce Ciolos renunță la Cristina Guseth pentru Ministerul Justiției, o propune pe Raluca Prună, o altă ONG-istă marca Soros

După cum probabil mulți au aflat, Cristina Adriana Guseth s-a făcut de râs în comisia parlamentară unde a fost audiată. 

Cu toate astea slugile din componența comisiei i-au dat undă verde să fie ministră. S-au găsit însă niște judecătoare care să protesteze(LUPTA CU SOROS. Amazoanele si barbati lasi din Parlament), iar, deja nefastul prim-ministru desemnat, Dacian Ciolos, a renunțat la ea pentru o altă Soros-istă. De sinistrul personaj evreu se pare ca nu scăpăm…

Preiau articolul: 

Dupa esecul cu Guseth, SOROS nu se lasa. RALUCA PRUNĂ – FOST BURSIER SOROS SI ONG-IST DE-O VIATA IN ONG-urile finantate de Soros in zona Justitiei, ESTE noua propunere pentru Ministerul Justiţiei

 

Raluca Alexandra Prună este licențiată în Drept și Filosofie și a absolvit un master în Științe politice. A ACTIVAT la Comisia Europeana pe probleme de azil și migrație, unde are experiență.

A obținut mai multe burse TEMPUS, Open Society Institute (Fundația principala a lui GEORGE SOROS de unde pleacă banii) , USAID (Fundația principala a guvernului SUA), Institut for Human Studies (1990-1998).

A fost membru fondator și director al Asociației Române pentru Transparență, în prezent, Transperancy Internațional România (1999-2003) (alt ONG finantat de George Soros)

A activat ca avocat, dar și în consultanță juridică (sept. 1996 — sept. 2000).

În cadrul Comisiei Europene a fost consilier în cadrul Delegației Comisiei Europene la București, la Justiție și Afaceri interne, subcapitolul Anticorupție (sept. 2000 — dec. 2004) și consilier și manager de programe în cadrul Direcției Generale Justiție, Libertate și Securitate a Comisiei Europene, secția Solidaritate financiară pentru Imigrație, azil și frontiere (începând cu iunie 2007).

A deținut postul de jurist lingvist la serviciul juridic al Consiliul Uniunii Europene (ian. 2005 — mai 2007) și a fost consultant extern pe probleme anticorupție la Banca Mondială (mai 2000 — sept. 2000).

A fost colaborator extern pe proiecte finanțate de Guvernul britanic (traficul de ființe umane — 2005; managementul instanțelor — 2007) la Asociația Alternative Sociale din Iași.

Este jurist lingvist în cadrul serviciului juridic al Consiliului Uniunii Europene.

Este membru a numeroase organizații și asociații juridice din România: membru fondator al Societății pentru Justiție (aug. 2005 — mart. 2006) – ONG creat de tinerii juriști colaboratori ai lui Macovei, și care finanțat de Soros în cadrul Alianței pentru o Justiție Curata a fost mijlocul de presiune și pepiniera de cadre pentru „reforma în justitie”;A fost consilier al MONICAI MACOVEI „pe care o cunostea dinainte”, dupa cum a declarat chiar ea; membru de onoare al Asociației magistraților din România (din iun. 2005); membru fondator al Asociației române pentru filosofie analitică (din oct. 1995); membru al Societății Române pentru dialog și reflecție filosofică (din oct. 2005).

Sursa: fluierul.ro