Parastasul de trei ani la mormântul părintelui Nil Efrim

Parintele Nil

La întâlnirea cu părintele Nil – 3 ani de la trecerea sa la Domnul

Chiojdeanca nu este un reper pe harta ţării. Şi totuşi!

Într-o zi din toamna aceasta lungă, binecuvântată de Dumnezeu cu multă splendoare, patru oameni am mers – fir întins – la Chiojdeanca. Părintele Nil – vrednicul duhovnic, din alte timpuri, al Mărcuşului, ne-a adunat şi în al treilea an de pomenire lângă sine.

IMG_0109N-am apucat să-l întâlnesc în viaţă pe părinte. Şi nici cei care mă însoţeau nu l-au văzut călător pe p ământ.

Din letargie m-a scos (a câta oară?) telefonul monahiei Lavrentia, fiica duhovnicească a părintelui. „Ce faceţi, nu veniţi? Se împlinesc 3 ani de când părintele a trecut la Domnul.‟ Vorba lui Eminescu: „Ca un stâlp eu stam în lună‟! Dar bine că în nevăzut Dumnezeu rânduieşte voci care să ne trezească! Puteam să spun: „Nu vin‟?

„Nu a zice, ci a mişca înseamnă a ajunge‟, mi-a amintit un alt mare duhovnic (Arsenie Papacioc).

 Prin urmare, cu multe ispite, în ziua de sâmbătă, 14.XI.2015, am ajuns la Chiojdeanca.

Dar, când te binecuvântează Dumnezeu, totul e minunat! Parcă fusesem prin acele locuri de multe ori. Ne-am oprit chiar la biserica unde se oficia slujba de pomenire şi, coborând din maşină, pe cine credeţi că am văzut mai întâi? Pe monahia Lavrentia! (trebuie să spun că, din greşeală, îi ştersesem numărul din telefon, deci nu mai putusem să iau legătura cu dumneaei. Astfel, măicuţa nu avea de unde să ştie că vom fi şi noi pe acolo…)

Închipuiţi-vă o biserică la baza unei culmi de munte, un drum pustiu şi o călugăriţă, coborâtă parcă din icoane, ducând în mâini o colivă aşa de frumos aranjată, că, în contrast cu veşmântul întunecat de monahie, parcă strălucea! (Sigur, mi-am zis, şi îmi zic şi acum, coliva a fost binecuvântată de părintele Nil!) Fotografie0217

Să nu credeţi că ne-am adunat mulţi acolo! Nu. Dar întotdeauna într-un loc se adună cei care trebuie. Sau cei pe care-i rânduieşte Dumnezeu…

O slujbă curată, frumoasă am ascultat în biserică şi pacea locului s-a întins peste noi.

Cimitirul era sus, pe coastă.

Am mers la mormânt şi în razele soarelui tomnatic am primit binecuvântarea celui care ne-a strâns.

download (2)Nu cunoşteam pe alţii dintre cei veniţi. Şi totuşi, la plecare, făceam parte din familia celor ajunşi acolo! Toţi ascundeam în suflete dureri, temeri, neîmpliniri, sufletele tuturor erau peticite, cârpite… Cine se poate lăuda că trecerea prin lume i-a fost ca lacrima?!… Apoi, şi lacrimile cele mai strălucitoare sunt tot din suferinţă…

Duhul părintelui Nil, slujba de pomenire şi bucatele binecuvântate ne-au făcut să ne simţim ca făcând parte din marea familie a lui Dumnezeu pe pământ. De aceea, la plecare eram mult mai uşori, chipurile ne deveniseră parcă  mai luminoase.

Sâmbătă, 14.XI.2015, ne-am regăsit printre cei care au păzit  rânduiala.

Livia-Dorina 

Alte fotografii: 

IMG_0099 (1) IMG_0100  WP_20151114_14_43_06_Pro  WP_20151114_14_45_31_Pro  WP_20151114_14_48_58_Pro  WP_20151114_14_50_07_Pro  WP_20151114_15_14_41_Pro

Citiți și: 

Părintele Nil Efrim, un părinte înduhovnicit al vremurilor din urmă

Anunțuri

Un gând despre „Parastasul de trei ani la mormântul părintelui Nil Efrim

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s