Meglenoromânii – răspândirea și situația lor actuală

Raspindirea si situatia actuala a meglenoromanilor

Este bine cunoscut faptul ca meglenoromanii reprezinta una din cele patru ramuri ale romanitatii, acestia, alaturi de istroromani, fiind cei mai amenintati cu disparitia lor, ca entitate distincta, in viitorul apropiat. Cauzele diminuarii numarului lor sint aceleasi ca si in cazul celorlalti romani din Peninsula Balcanica: politica de asimilare fortata dusa de statele in care locuiesc, casatoriile mixte frecvente, lipsa scolilor si a altor institutii in limba materna. Dezagregarea blocului meglenoroman se datoreaza si intruziunilor etnice alohtone in aceasta regiune, mai ales in urma schimbului de populatie dintre Grecia si Turcia, la inceputul secolului.

S-a afirmat ca specificul meglenoromanilor s-ar datora faptului ca o buna parte dintre acestia erau musulmani. In realitate, musulmanii reprezentau pina la 50 la suta din numarul total al meglenoromanilor, majoritatea locuind in oraselul NANTA (NOTIA), care, in secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea era centrul lor.

In prezent, meglenoromanii ramasi in Grecia si Republica Macedonia sint in proportie de peste 90 la suta crestini ortodocsi, datorita faptului ca musulmanii au fost expulzati de catre Grecia in Turcia, acolo amestecindu-se in masa multinationala de aceasta confesiune.

Etnonimul cu care se desemneaza meglenoromanii este vlasi, vlasi, numele etnic de roman nefiindu-le cunoscut.

Din pacate, dupa valoroasa lucrare a lui Theodor Capidan, realizata in 1925, studii de o reala importanta asupra lor aproape ca nu au mai fost efectuate, exceptie facind doar cercetarile lui Peter Atanasov din 1984.

In continuare, vom incerca ca prezentam situatia si raspindirea actuala a meglenoromanilor, dupa o analiza minutioasa a tuturor surselor existente.

Este destul de dificil sa ne pronuntam asupra unui numar exact al meglenoromanilor atit pentru prezent, cit si pentru trecut. Statistica oficiala nu ne ajuta cu nimic in acest caz. Grecia nu recunoaste in nici un fel existenta unei astfel de minoritati pe teritoriul ei, iar in Republica Macedonia nu se face nici o mentiune speciala asupra meglenoromanilor. Totusi, in R. Macedonia se recunoaste existenta unei minoritati de vlasi. }n cazul meglenoromanilor, aceasta statistica nu ne ajuta prea mult, pentru ca, in afara de faptul ca este mult diminuata, se refera la toti romanii din aceasta tara. Citeva zeci de meglenoromani sint trecuti, probabil, ca vlasi (cel mai posibil circa 50). La fel de greu este de estimat numarul lor si pentru perioadele anterioare. Majoritatea cercetatorilor nu au dat o cifra separata pentru meglenoromani, incluzindu-i la aromani.

Primul care s-a referit la numarul meglenoromanilor a fost Gustav Weigand, care a efectuat cercetari la fata locului. Bazindu-se pe informatiile luate de la cogeabasi (primari), el estimeaza populatia celor 11 localitati la 1645 case, cu o cifra rotunda de 14.000 locuitori pentru anul 1889.

V. Kinciov, din Bulgaria, in lucrarea Makedonia, Etnografia i statistika, da pentru anul 1900 un numar de 9430 meglenoromani. (Ce-i drept, el nu se refera la meglenoromani, dar analizind toate datele pentru localitatile meglenoromane, acesta este numarul obtinut).

Alt cercetator bulgar, A. |opov, analizind mai multe aspecte statistice ale Macedoniei, mentioneaza 6000 megleniti pentru anul 1909.

L.T. Boga, din Romania, este mai optimist. El mentioneaza, pentru anul 1912, 25.265 meglenoromani, bazindu-se pe numarul fiecarei asezari locuite de acestia.

Th. Capidan, desi face un studiu amanuntit asupra acestora, nu se pronunta asupra unui numar total.

Mai tirziu, M.D. Peyfuss estima, pentru anul 1970, circa 15.000 meglenoromani. Th. Capidan admite, totusi, un numar ce oscileaza intre 14.000 si 26.000 meglenoromani in 1920, cu mentiunea ca circa 2.000 dintre ei sint in Iugoslavia.

S-au incercat si alte aprecieri asupra numarului actual al meglenoromanilor, bazate tot pe cifrele de la inceputul secolului al XX-lea, cu adaosul sporului natural corespunzator si al altor indici. Dupa parerea noastra, este aproape imposibil sa se aprecieze in acest fel numarul real actual al meglenoromanilor, tinind cont de marile schimbari ce au avut loc in viata lor, mai ales emigrarea, care a jucat un rol mai important decit sporul natural.

Bazindu-se pe cercetari la fata locului, precum si pe informatori din diverse tari, o mare contributie o aduce Peter Atanasov, care mentioneaza, la nivelul anului 1984, 5038 meglenoromani. S-ar parea ca aceasta cifra este mai aproape de adevar. Se impun totusi unele precizari. }n primul rind, meglenoromanii stabiliti in Romania nu mai sint trecuti la acest grup, fiind considerati ca romani, fara mentiunea originii lor. La fel este si cu meglenoromanii care au plecat in Turcia, asupra lor neexistind nici o mentiune.

In decursul istoriei, importante modificari a suportat arealul ocupat de meglenoromani. Desigur, si in perioadele mai indepartate, au avut loc transformari de acest gen, dar in secolul al XX-lea s-au petrecut mai multe schimbari decit in cele patru secole anterioare. Multi cercetatori mentioneaza si pentru perioada actuala aceleasi asezari locuite de meglenoromani la inceputul secolului. Singurele cercetari importante au fost efectuate pina in anii ’30. Dar aceste date nu sint conforme cu realitatea actuala. O alta problema o reprezinta si toponimele, care in cea mai mare parte nu corespund celor mentionate de cercetatorii din secolul al XIX-lea sau inceputul secolului XX. }n urma marilor schimbari de dupa destramarea Imperiului Otoman si crearea noilor formatiuni statale, au fost schimbate masiv si toponimele. Astfel, majoritatea denumirilor turcesti, de multe ori oficiale, au iesit din uz. Variantele slave, bulgaro-macedonene pentru multe localitati din Macedonia Egeeana au fost inlocuite cu toponime grecesti. Putinele denumiri grecesti pentru unele asezari din Albania, R. Macedonia sau Bulgaria nu mai sint nici ele utilizate. Variantele romanesti pentru asezarile cu populatie romaneasca, inclusiv meglenoromanii, nu mai sint uzuale in prezent, unele nefiind cunoscute nici de localnici.

Identificind aceste localitati din prezent, vom indica asezarile locuite de meglenoromani.

In Grecia , ei se intilnesc si in comunele lor vechi, mentionate in secolul al XIX-lea si la inceputul secolului XX. Astfel, ei formeaza un numar inca important din populatia localitatilor Arhanghelos (fostul sat Osin/Osani) cu 850 meglenoromani, Perikleia (Biri-slav) cu 500, satul Karpi (Tarnareca) cu 550; in Notia (Nonti, Ninta) sint in jur de 50, care provin din satele inconjuratoare; pina la 100 de persoane locuiesc in oraselul Skra (Liumnita) si in satele Kupa (Cupa), Lagkadia (Lundzin).

}n urma exodului populatiei meglenite, in prezent exista 250 de meglenoromani in orasul Axiupolis din apropiere, iar 450 s-au stabilit in Saloniki (Salonic). Citeva zeci locuiesc in orasul Aridea.

Este posibil sa existe familii meglenoromane si in orasele Edessa si Gianitsa, dar fara a se cunoaste exact situatia lor.

In R. Macedonia locuiesc aproape jumatate din meglenoromanii neasimilati total. Aici, arealul lor de repartitie s-a schimbat si mai mult. Astfel, satul Huma, cindva important, este azi aproape disparut. El nu mai apare pe nici o harta actuala, fiind parasit. Cei mai multi meglenoromani s-au stabilit in orasul Gevgelija, care ne apare azi ca un adevarat centru al meglenoromanilor cu 1450 persoane. Zeci de meglenoromani locuiesc in satele apropiate: Gornicet, Moin Mrzenti, Bogorodita, precum si in orasele: Negotino, Titov Veles si Skopje. Intr-un numar redus se mai intilnesc in localitatile Dubrovo, Tetovo, Kavadarti, Kicevo, Kocani, toate din R. Macedonia.

In regiunile mai indepartate de locul lor de bastina, meglenoromanii locuiesc intr-un numar mic (de obicei citeva familii) in orasele Belgrad si Aleksinac (la nord de Nis) din Serbia, precum si in comunele Jabuka, Kacarevo si Gudurica din Vojvodina.

Ca urmare indeosebi a razboiului civil din Grecia, mai multe familii de meglenoromani, uneori grupuri de zeci de persoane, s-au stabilit in urmatoarele tari si localitati: Budapesta (Ungaria), Iambol si Vrata (Bulgaria), Praga si Pardubice (Cehia), Varsovia, Wroclaw, Szcecin, Legnica, Jelenia Gora, Kroscienko (Polonia) sau chiar in Taskent (Uzbekistan).

O situatie aparte este cea a meglenoromanilor stabiliti in Romania. Schimbind mai multe regiuni, acestia locuiesc in prezent in cea mai mare parte a lor in comuna Cerna din judetul Tulcea, unde alcatuiesc peste 80 la suta sin populatie. Familii razlete de meglenoromani se mai intilnesc si in Constanta, Onesti, sate din Baragan si Banat. Acestia au cunoscut o soarta mai buna fata de alti semeni, integrindu-se natiunii romane.

Situatia actuala a meglenitilor plecati in Turcia, in primul rind a celor peste 8.000 de ninteni, nu este cunoscuta. Probabil ca s-au turcizat, locuind in prezent in sate din extremitatea vestica a Anatoliei si in orasul Tekirdag.

Desi in prezent sint destul de risipiti, meglenoromanii au totusi o arie compacta de locuire, apropiata de cea initiala. Continuitatea lor este puternic afectata de frontiera dintre cele doua state, aflate in relatii incordate.

cerc. st. drd. Dorin Lozovanu

Sursa: astra.iasi.roedu.net

Meglenoromânii

Map-balkans-vlachs

Meglenoromânii sunt una din cele patru ramuri de români. Meglenoromânii (numiţi şi megleniţi sau vlaşi) sunt o populaţie care trăieşte ca minoritate naţională nerecunoscută ca atare de statul grec, în câteva sate din regiunea Meglen din nordul Greciei, numărul lor fiind estimat la 12.000 – 20.000 de oameni. Ei vorbesc o limbă romanică numită limba meglenoromână. Încă din trecut, numărul lor a început să scadă constant din cauza presiunilor făcute de către greci. Numele de român s-a pierdut în timp, fiind înlocuit cu denumirea de „vlasi”, iar termenul de meglenoromâni a fost dat de cei care le-au studiat limba şi obiceiurile, avându-se în vedere şi regiunea în apropierea căreia locuiesc. Este interesant că spre deosebire de alte populaţii romanizate din est (numite în mod generic vlahi), ei nu se numesc pe ei înşişi cu un nume derivat de la romanus, ci folosesc numai numele vlaşi. Ei au locuit la nord de Salonic, în regiunea Meglen, în turceşte Caragiova, la vest de râul Vardar. Erau aşezaţi într-un orăşel, Nânta şi zece sate: Lunguţa, Birislav, Huma, Oşani, Liumniţa, Cupa, Ţârnarcea, dintre care trei comune cu români bulgarizaţi: Baroviţa, Coinsco şi Sirminina. Regiunea propriu zisă, Meglen, se află mai spre răsărit de teritoriul locuit de ei, întinzându-se de la Vodena spre nord est până la comunele Lunguţa şi Birislav. Datele precise istorice asupra trecutului meglenoromânilor lipsesc şi numai cu ajutorul studierii limbii se poate dezlega, în parte, trecutul lor.

 800px-Capidan_Megleno

Aşezările meglenoromâne din Grecia şi Republica Macedonia

Începând cu anul 1913 cea mai mare parte a localităţilor meglenoromâne sunt situate în Grecia. Localităţile nordice se află in componenţa fostei republici iugoslave Macedonia.

Origini

Aşezarea slavilor la sud de Dunăre a avut un efect important faţă de populaţia romanică din estul Europei. Prin amestecul cu slavii şi prin procesele de slavizare, ea a scăzut numeric, ca mai apoi să fie împărţită în două: daco-romani şi aromâni. Din grupa daco-romanilor s-au desprins ulterior istroromânii, iar câteva secole mai târziu şi meglenoromânii. Alte grupuri mai reduse numeric (de ex. morlacii din Munţii Dinarici) au fost asimilate de slavi până în secolul XVIII.

Totuşi, părerile celor care s-au ocupat cu studierea meglenoromânilor, G. v. Han, G. Weigand, C. Jirecek, O. Densuşianu, dar şi alţii, diferă.

  • Densuşianu şi Jirecek, îi consideră descendenţii unor colonii pecenege, stabilite în Macedonia şi amestecate cu elementul românesc găsit acolo, de origine daco-română.
  • Nicolae Iorga, luând în considerare rolul elementului românesc şi albanez la formarea Imperiului Bulgar sub ţarul Simeon, îi consideră o colonie de prizonieri formată din românii care au luptat sub steagul ţarului bulgar şi aşezată de împăratul bizantin Vasile, în regiunea Rodope.
  • Theodor Capidan, în „Meglenoromânii – istoria şi graiul lor”, îi consideră ca aparţinând grupului românilor sud-dunăreni din care au făcut parte şi aromânii. Acesta consideră că ei au venit din nordul Balcanilor, rupându-se din masa românilor sud-dunăreni, după ce au stat un timp mai îndelungat în contact cu românii din nordul Dunării.

Asupra momentului despărţirii elementului sud-dunărean, părerile istoricilor diferă, atât ale celor români cât şi străini. Unii cred că istro-românii s-au desprins din masa de români din nordul Dunării (deşi nu ar fi imposibil ca ei să fie urmaşii românilor sud-dunăreni), iar aromânii şi meglenoromânii ar fi români din sudul Dunării, care s-au aflat în contact cu cei din nord până prin secolul al IX-lea.

Theodor Capidan, considerând independent dialectul meglenit (şi nu un subdialect al celui aromân), susţine că meglenoromânii sunt o ramură a românilor sud-dunăreni. El crede că ei au întrerupt contactul cu românii din nordul Dunării mai târziu decât aromânii şi au coborât în Meglenia prin secolul al XII-lea şi poate al XIII-lea. El nu crede posibil un amestec între ei şi pecenegi şi din lipsa documentelor care să dovedească asta, dar şi datorită faptului că ei au venit cu mult mai târziu decât colonizarea acestora în Meglenia.

Românii din Gopeşi şi Molovişte au fost primii meglenoromâni care au ajuns mai aproape de centrele aromâne, contopindu-se cu graiul aromânilor. Numărul meglenoromânilor era înainte de primul război mondial de vreo 16.000. Ei s-au bucurat ca şi ceilalţi români de propria administraţie, până când au apărut neânţelegerile cu ceilalţi. Centrul cel mai important a fost la Nânta, însă românii de aici au fost obligaţi să treacă la islam. Înainte de a-şi părăsi credinţa strămoşească, ei erau conduşi, ca şi în celelalte sate, de un căpitan. Stabilindu-se între ei turcii, aceştia i-au forţat să treacă la islam, în frunte cu episcopul lor, dar şi-au păstrat multe din obiceiurile credinţei lor (probabil prin a doua jumătate a sec al XVII-lea). Limba a început să fie înlocuită cu cea bulgară, în urma încuscririi cu pomacii din Meglen. După trecerea acestora s-a început o prigoană a tuturor românilor din Meglenia. Satele, în cea mai mare parte, au ajuns sub stăpânirea beilor, care le exploatau neomeneşte în schimbul apărării. Comuna Oşani, a rezistat mai mult timp, fiind apărată de un căpitan oşan mai iscusit.

Locuinţele meglenoromânilor erau, în general, asemănătoare cu ale celorlaţi români, în timp ce portul a fost influenţat de cel al bulgarilor vecini, însă se remarcă afinităţile cu românii nord-dunăreni, la fel ca şi în obiceiuri: deochiul, îmbrăcarea hainei pe dos, strigoii, ş.a.m.d. Ocupaţiile principale erau legate de agricultură, păstorit, cultura viermilor de mătase, apicultura, olăritul şi prelucrarea fierului.

După războiul balcanic din 1912, teritoriul ocupat de meglenoromâni intră sub stăpânire grecească, iar ei sunt siliţi să emigreze spre nordul Dunării, ca urmare a tratamentului barbar la care au fost supuşi, mulţi fiind împuşcaţi în mijlocul satelor. Primul război mondial le-a adus şi mai multă suferinţă, deoarece teritoriul lor a fost în zona frontului bulgar şi în bătaia tunurilor, iar după ce grecii au adus aici colonişti din Asia, pentru a asigura frontiera cu Iugoslavia, un nou val de meglenoromâni au emigrat, fiind aşezaţi în Dobrogea. Meglenoromânii musulmani din Nânta au plecat în Turcia, mai ales în Tracia orientală, în urma schimbului de populaţie dintre Grecia şi Turcia; erau cunoscuţi sub numele Karadjovalides, adică locuitori ai districtului Karadjova. 

Sursa: ro.wikipedia.org

Megelniți vlasi din Macedonia

Anunțuri

Un gând despre „Meglenoromânii – răspândirea și situația lor actuală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s