Alte două familii de români au rămas fără copii în Norvegia, dar pentru ca nu au beneficiat de logistica penticostalilor (ca în cazul familiei Bodnariu), autoritățile române i-au făcut uitați

Pentru că sunt ortodocși și ortodocșii nu sunt așa influenți și uniți ca neoprotestanții, până acum câteva zile nu s-a auzit de ei. 

Norvegia a mai nenorocit o familie de români: „Mi-au spus că e jenant să-mi ţin fetiţa în braţe şi să o pup. Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el”

Norvegia a mai nenorocit ofamilie de români: „Mi-au spus că e jenant să-mi ţin fetiţa în braţe şi să o
pup. Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el”

Dumitru şi Mihaela Nan, o familie de români din Norvegia rămasă fără cei doi copii luaţi de Barnevernet, Serviciul de Protecţie a Copilului din Norvegia FOTO Facebook

Cazul familiei Bodnariu, rămasă fără cei cinci copii luaţi de autorităţile norvegiene, a declanşat un val de susţinere fără precedent. Reacţia miilor de oameni care s-au solidarizat cu familia Bodnariu le-a dat curaj şi altor români din Norvegia, care trec prin acelaşi coşmar. Dumitru şi Mihaela Nan, o familie de credincioşi ortodocşi, originară din Maramureş, a rămas fără doi copii. MAE confirmă cazul.

Marius şi Ruth Bodnariu, familia rămasă fără copiii luaţi de Serviciul de Protecţia Copilului din Norvegia, nu sunt singurii care trăiesc acest coşmar. În mass-media au apărut informaţii şi despre alte cazuri, dar părinţilor le-a fost teamă să-şi facă publică situaţia. Familia Nan, Mihaela (37 de ani) şi Dumitru (44 de ani), care a rămas fără copii în 27 octombrie, înainte de a se declanşa cazul Bodnariu, a tăcut până acum. Cei doi soţi, creştini ortodocşi originari din Maramureş, s-au mutat în Norvegia în urmă cu cinci ani. Dumitru Nan a povestit pentru „Adevărul” că el şi soţia sa au muncit din greu, dar au reuşit să îşi cumpere o casă şi un apartament pe care l-au închiriat la un preţ de 1.500 de euro pe lună. Cu venituri care se apropie de 10.000 de euro pe lună şi doi copii, Bianca (7 ani) şi Dragoş (un an şi jumătate),  familia Nan a reuşit să realizeze în Norvegia cam tot ce şi-ar dori un om de la viaţă. Tatăl povesteşe că şi-a dorit să-i ofere fetiţei sale tot ce e mai bun. A dus-o la înot, la balet, la handbal. A venit, însă, ziua de 27 octombrie 2015, când cei doi soţi au pierdut tot ce au mai scump pe lume. Cei doi copii ai familiei Nan au fost preluaţi de Serviciul de Protecţie a Copilului – Barnevernet şi plasaţi într-o familie surogat.

Scene desprinse dintr-un film de groază

Dumitru Nan povesteşte că, în data de 27 octombrie, în timp ce era la serviciu, a fost sunat şi chemat la Poliţie. A sunat-o pe soţie, de la care a aflat că şi ea a fost chemată la Poliţie, unde cei doi soţi au fost interogaţi timp de şase ore şi lăsaţi să plece. Afară i-au aşteptat doi angajaţi ai Serviciului de Protecţie a Copilului, în vârstă de aproximativ 30 de ani fiecare. Asistenţii sociali le-au spus părinţilor, care nu au aflat nici până în prezent cine i-a denunţat, că fetiţa a declarat că a fost bătută şi nu mai au dreptul la copii. „Când am auzit asta, m-am clătinat pe picioare”, povesteşte Dumitru Nan. Românul a mai declarat că în momentul în care au fost luaţi copiii, soţia sa a început să plângă şi să ţipe, iar asistenţii sociali i-au spus că dacă are nevoie de un psihiatru, o pot ajuta ducând-o la psihiatru. „Le-am spus că le dau tot ce am, casă, apartament. Nu îmi mai trebuie nimic. Să îmi dea copiii şi plec din ţară”, povesteşte Dumitru Nan. „Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el”, a declarat şi Mihaela Nan. La fel ca în cazul Bodnariu, acuzaţia adusă familiei Nan este că şi-a lovit copiii.  Dacă Marius Bodnariu a recunoscut că s-a mai întâmplat să le mai dea o palmă la fund copiilor sau să îi mai tragă de urechi, Dumitru Nan susţine că niciodată nu a lovit fetiţa „Am avut o slăbiciune foarte mare pentru ea. I-am făcut totul pe plac. Tot ce am făcut a fost să o mai pun la colţul de ruşine, unde nu a stat mai mult de cinci minute”, povesteşte Dumitru Nan.

Interogatoriul fetiţei

Românul stabilit în Norvegia a declarat că toate documentele adunate în acest caz, de la şcoală şi de la medici îi sunt favorabile, totul  bazându-se pe declaraţiile fetiţei, obţinute într-un interogatoriu înregistrat video, fără ştirea lor. Părinţilor li s-a pus la dispoziţie înregistrarea cu fetiţa interogată în timp ce se juca. Dumitru Nan a declarat că din înregistrări se vede că în timp ce se joacă, fetiţa spune tot felul de lucruri, inclusiv că atunci când este întrebată cine a mai bătut-o, fetiţa spune că a fost bătută de bunică, dar nu ştie să spună în ce fel. „Cum putea să o bată bunica din România, care o vede foarte rar şi atunci când o vede, nu ştie cum să o iubească mai mult? Dacă Bianca spunea că mă duce în fiecare zi cu maşina la serviciu sau că eu conduc o navă cu 400 de oameni, o credeau? Dacă Poliţia nu a găsit niciun indiciu că mi-am bătut copiii, de ce să mi-i iei?”, se întreabă Dumitru Nan, care spune că până la a i se lua copiii nu i-a semnalat nimeni, nici de la şcoală, nici din altă parte, că nu ar fi un părinte bun. După ce au rămas fără copii, soţii Nan şi-au adus aminte de  un episod petrecut cu câteva săptămâni înainte, când fetiţa le-a spus părinţilor că „se duce în altă casă şi îl ia şi pe Dragoş (n.r. frăţiorul ei)”. „Mi-a spus şi mie soţia episodul ăsta, dar nu am băgat în seamă. Cine s-a gândit că se ajunge aici”, a spus Dumitru Nan. Familia de români aşteaptă ca pe 20 ianuarie cazul să fie judecat din nou de o comisie din cadrul Serviciului de Protecţie a Copilului. Dumitru Nan a întâmpinat greutăţi şi în alegerea unui apărător, fiind la al treilea avocat după ce unul dintre avocaţii pe care i-a avut nici nu i-a mai răspuns la telefon.

Reîntâlnirile dramatice cu copiii

Din prima săptămână din care au rămas fără copii, Dumitru şi Mihaela Nan au primit dreptul de a-i vedea pe Bianca şi Dragoş, aflaţi la o distanţă de 300 de km de casă, câte două ore pe săptămână. Potrivit lui Dumitru Nan, întâlnirile au loc într-o cameră de hotel, în prezenţa asistenţilor de la Serviciul de Protecţie a Copilului, care îşi iau notiţe. Momentele întâlnirilor cu copiii descrise de Dumitru Nan sunt dramatice.  „La prima întâlnire de la o săptămână când au luat-o, am mers să îi vedem. Bianca nu a avut nicio ezitare. A sărit direct în braţe la mine. În astea două ore, mai mult de o oră a stat în braţe la mine şi o mai pupam. Am fost acuzat că a fost foarte jenant că am ţinut fetiţa la mine în braţe şi am pupat-o. La despărţire, Bianca ţipă, se ţine de mână că vrea la noi. A durat jumătate de oră să ne despărţim. Plângeau să vină la mine în braţe”, a mai povestit Dumitru Nan. „Marţea trecută, când am fost să îi vedem, îl ţineam pe Dragoş în braţe, aşa pe şold. Dacă putea să intre în mine, ar fi făcut-o. De ce traumatizează copiii fără să se gândească o secundă că le distrug viitorul? Ei chiar nu pot să vadă că distrug familia şi copiii?”, a declarat şi Mihaela Nan. Tatăl copiilor a mai declarat că este creştin ortodox şi i-a învăţat pe copii să se roage, iar la întâlnirea din preajma Crăciunului a cântat colinde alături de Bianca, în camera de hotel în care s-au întâlnit.  Dumitru Nan a mai spus  că pentru a ajunge la locul în care se întâlnesc cu copiii, părinţii trebuie să meargă cu feribotul, iar tot drumul, până la feribot, sunt însoţiţi de asistenţii sociali. Cu toate acestea, spune Dumitru Nan, a fost acuzat că urmăreşte maşina cu care pleacă copiii. Bărbatul susţine că în momentul în care a demonstrat că nu face asta, fiind însoţit de asistenţii sociali, i s-a spus că i s-a testat reacţia. Ministerul Afacerilor Externe a confirmat pentru „Adevărul” preluarea copiilor din familia Nan, fără a oferi alte detalii, cei doi soţi cerând categoric, înainte de a se hotărî să vorbească despre cazul lor, să nu fie facut public cazul. Atât soţii Nan cât şi soţii Bodnariu au declarat că ştiu mai multe familii de români care au plecat din Norvegia în regim de urgenţă.

Sursa: adev.ro/o0swv7

Și altă familie cu cinci copii răpiți de Barnevernet:

Încă o familie de români acuză autoritățile norvegiene că le-au luat abuziv micuții: «Ne-au furat copiii să îi dea altor familii» EXCLUSIV

Cazul familiei Bodnariu, căreia autorităţile sociale din Norvegia le-au luat copiii, nu e singular. Doi soţi din Arad fac acuzaţii grave şi spun, de asemenea, că reprezentanţi ai instituţiei Barnevernet (serviciul de protecţie a copilului din Norvegia) le-au răpit prichindeii.

Marius Rădulescu arătând poze cu copiii răpiți. Foto – libertatea.ro 

Doi soţi din Arad, Marius şi Claudia Rădulescu, au împreună şapte copii. Pe cinci dintre ei nu i-au mai văzut de aproape patru ani, când aceştia le-au fost luaţi cu forţa de autorităţile norvegiene, cei doi arădeni acuzând că angajaţii de la Barnevernet i-au agresat şi le-au răpit copiii.

Abuzul s-ar fi petrecut în urmă cu aproape patru ani, după ce poliţiştii din Norvegia i-au acuzat pe părinţi că ar avea probleme cu legea şi că nu îşi îngrijesc copiii aşa cum trebuie. Mai grav este că acţiunea a fost justificată de o declaraţie a unor oficiali norvegieni, în care tatăl copiilor a fost acuzat pe nedrept că ar fi un criminal, deşi omul nu a fost niciodată condamnat de vreo instanţă.

Autorităţile române nu s-au implicat

Marius Rădulescu are 40 de ani şi a plecat din România imediat după Revoluţie, sperând într-un trai mai bun, pentru el şi familia sa. Arădeanul s-a stabilit în Norvegia, unde a muncit, cu contract, ca şofer, la diferite firme. Însă din 2004, când a venit pe lume primul copil, au început problemele.

Pentru că era imigrant, susţine el, a fost acuzat pe nedrept de autorităţile norvegiene că a participat la jafuri armate şi a ucis un poliţist. Şocat de ceea ce i se întâmpla, bărbatul a făcut muncă de detectiv şi după patru ani de procese, ajutat şi de câţiva prieteni, a reuşit să-şi demonstreze nevinovăţia, dovedind că acuzaţiile ce i se aduceau erau false. Însă problemele nu s-au sfârşit aici.

În 2011, când băiatul lor începuse şcoala, iar fetiţele urmau să fie înscrise la grădiniţă, în timp ce al cincilea copil era pe drum, Marius s-a adresat protecţiei copilului din Norvegia ca să îl ajute pentru înscrierea celor mici, dar vizitele asistenţilor sociali au devenit suspecte.

“Când ne-au văzut copiii, care sunt frumoşi, chiar unul dintre asistenţii norvegieni m-a întrebat dacă aş fi de acord să se căsătorească un norvegian cu una dintre fetiţe, dar eu am spus că ea va decide asta când va fi mare. Apoi m-au întrebat şi dacă doresc să îi las câteva zile la nişte norvegieni, dar am refuzat”, îşi începe bărbatul povestea, în timp ce ne arată imagini cu copiii ce i-au fost răpiţi.

“În poză o am pe Ştefania Elizabeth şi pe Ana-Maria. Asta e Claudia Daniela şi ea e Florina Melissa. Asta mică e Ana Maria, iar băiatul e Marius. El pe 3 iunie face 12 ani şi ni i-au luat pe 31 mai 2012. De atunci, nu mi-am mai văzut copii”, spune îndurerat bărbatul.

Marius ne-a povestit că speriat de insistenţele celor de la Protecţia Copilului a decis, împreună cu soţia lui, să se mute în Suedia. Astfel, s-a dus şi a făcut toate procedurile necesare şi a anunţat la poliţie că se mută.

Însă tot nu l-au lăsat în pace cei de la Protecţia Copilului din Norvegia, care cu complicitatea autorităţilor din Suedia, spune Marius, s-au folosit de acuzaţiile false ce i-au fost făcute în trecut pentru a-i lua copiii.

“Au intrat în casă, m-au bruscat, au dat cu mine de perete şi au bruscat şi copiii. I-au furat ca să îi dea altor familii”, spune printre lacrimi mama.

“I-au smuls pur şi simplu de la ea din mâini. A fost îngrozitor, vecinii mi-au spus că au fost martori şi copiii au făcut pe ei de frică, îi trăgeau ca pe sacii de gunoi, iar micuţii se zbăteau, urlau…”, continuă tatăl.

Bătută de asistenţii sociali

Cu inima strânsă, arădenii îşi strigă durerea mai mult în van, pentru că autorităţile din România nu îşi dau interesul să îi ajute, deşi au trecut aproape 4 ani de când au început demersurile legale pentru a-şi recupera copiii furaţi.

“În momentul în care am aflat de caz noi am informat autorităţile române, respectiv ANPC din cadrul Ministerului Muncii şi Familiei, care, la rândul ei, ar trebui să fi informat MAE pentru a se purta negocierile şi discuţiile privind acest caz. Competenţa DGASPC se limitează doar în interiorul judeţului Arad”, ne-a spus Erika Stark, director DGASPC Arad.

“Nu vreau să jignesc pe cineva, dar e vorba de copiii mei, suntem batjocoriţi de cei care muncesc în instituţia statului român, de multe ori mi se închide telefonul. Sincer vă spun, habar nu am dacă mai îmi trăiesc copiii. Chiar nu ştiu nimic. Nu e în stare nimeni să îmi spună dacă vreun copil mai trăieşte. Nu se poate ca noi să fim mereu oaia neagră, ei ne lovesc, mi-au bătut soţia. Îşi bat joc de noi din cauza lipsei de implicare a autorităţilor româneşti. Eu m-am rugat lui Dumnezeu să nu mor până nu îmi iau copiii şi când îi văd, îi dau soţiei, iar apoi voi putea muri”, a conchis bărbatul.

Cer eliberarea copiilor

Cazul familiei lui Marius Bodnariu, românul care a declarat că autorităţile sociale din Norvegia i-au luat cei cinci copiii, a iscat indignare şi în România, dar şi în întreaga lume. Mii de oameni au ieşit pe străzi pentru a susţine familia Bodnariu şi pentru a protesta faţă de practicile abuzive ale Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet.

Astfel de proteste s-au ţinut în Bucureşti, Cluj, Constanţa şi Timişoara, iar ieri mii de persoane au protestat în faţa Ambasadelor Norvegiei din Statele Unite, Canada, Irlanda, Spania, Marea Britanie şi Danemarca pentru a cere eliberarea copiilor familiei Bodnariu.

Soţii Bodnariu vor fi decăzuţi din drepturi

Copiii familiei românului Marius Bodnariu, inginer IT, şi ai soţiei sale norvegiene Ruth, asistentă medicală, trei băieţi şi două fete, au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în noiembrie, după ce fetele, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi.

Familia Bodnariu

De asemenea, părinţii ar fi suspectaţi de îndoctrinarea religioasă a copiilor. Cei cinci copii au fost plasaţi în trei familii-surogat, iar de curând a fost deschisă procedura adopţiei internaţionale pentru ei, potrivit reprezentanţilor familiei. În plus, oficialii norvegieni au accelarat procedurile de decădere din drepturi. Cazul a fost făcut public de român şi a iscat revolte pe întregul mapamond. Peste 10.000 de copii sunt luaţi în Norvegia de lângă părinţii naturali şi instituţionalizaţi.

Le luaseră fetiţa

Şi o familie de turci stabilită în Norvegia a trecut printr-un incident asemănător celor două familii de români. Totul a început după ce fiica de trei ani a soţiilor Kiris a povestit educatoarei de la grădiniţă visul ei influenţat de personajul de benzi desenate Hulk.

Familia Kiris din Turcia

Educatoarea a interpretat lumea imaginară a copilei într-un mod paranoic şi a chemat experţii de la Barnevernet. Fetiţa a fost “confiscată” şi poliţiştii l‑au reţinut pe tatăl micuţei, chiar la locul de muncă.

După ce l-au reţinut trei zile, bărbatul s-a dus în Turcia cu ajutorul avocatului său şi a cerut ajutorul autorităţilor turceşti. Însă după intervenţia Ministerul de Externe turc şi a Preşedinţiei pentru Turcii de peste Hotare, copila a fost înapoiată familiei, iar educatoarea a fost concediată.

Sursa: libertatea.ro

Cum a putut Turcia să rezolve un caz asemănător și autoritățile române nu? 

Până când o să ne reprezinte numai nemernici, trădători și nepăsători de soarta românilor?

Reclame

Un gând despre „Alte două familii de români au rămas fără copii în Norvegia, dar pentru ca nu au beneficiat de logistica penticostalilor (ca în cazul familiei Bodnariu), autoritățile române i-au făcut uitați

  1. VORBIREA ÎN LIMBI. MAI ESTE AZI PREZENT ACEST DAR?

    Glosolalia, un dar al Bisericii primare

    Vorbirea în limbi (glosolalia) = darul de a vorbi într-o limbă necunoscută, neînvăţată mai înainte.

    “În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.”
    (Psalmul 18:4, dar psalmul 19:4 în versiunile protestante)
    * Darul vorbirii în limbi s-a dat Bisericii primare, de către Duhul Sfânt, pentru a răspândi credinţa în Hristos peste tot în lume. Odată ce Creştinismul s-a extins (“În tot pământul a ieşit vestirea lor), acest dar nu a mai fost necesar.

    “1. Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri visuri vor visa iar tinerii voştri vedenii vor vedea.
    2. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi vărsa Duhul Meu.
    3. Şi vă voi arăta semne minunate în cer şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum;
    4. Soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele, înainte de venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a Domnului.”
    (Ioil 3:1-4)
    * Vorbirea în limbi a fost unul dintre darurile Duhului Sfânt, vezi mai jos capitolul Fapte 2.

    “Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi
    (Marcu 16:17)

    “Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.”
    (Ioan 3:5)
    * Botezul cu apă şi Duh sunt asociate, nu există separat Botez cu Duh (urmat de vorbirea în limbi), cum spun unii, vezi mai jos Efeseni 4:5.

    “1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
    2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
    3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
    4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
    5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
    6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
    7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?
    8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?
    9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
    10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi,
    11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
    12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?

    13. Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must.
    14. Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;
    15. Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;
    16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
    17. “Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.
    18. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci.
    19. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.
    20. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită.”
    (Fapte 2:1-20)
    * Darul vorbirii în limbi însemna a vorbi în limbi neînvăţate mai înainte, astfel că toţi străinii (parţi, mezi, elamiţi etc.) care erau în acele zile, la Cincizecime, în Ierusalim înţelegeau propovăduirea Apostolilor şi se mirau auzindu-i fiecare pe Apostoli propovăduind în limbile lor, vezi mai ales versetele 8, 9, 10 şi 11. Cei din versetul 13 care îi batjocoreau pe Apostoli erau evreii localnici, care nu vorbeau în limba parţilor, în limba mezilor ori în cea a elamiţilor sau în limbile celorlalţi credimcioşi care nu erau localnici, dar erau sosiţi în Ierusalim la sărbătoarea Cincizecimei. Evreii localnici vorbeau în secolul I în aramaică, dar evreii din diaspora, din străinătate uitaseră aramaica, dar acestora din urmă, pe limbile lor, le propovăduiseră Apostolii. Vorbirea în limbi era o dovadă a puterii lui Dumnezeu, străinii rămânând uimiţi că li se predica pe limba lor de către nişte galileeni , dintre care unii erau pescari fără studii (cum erau mulţi dintre apostoli), care înainte nu le cunoşteau limba. Numai că acele limbi erau înţelese şi pricepute de cătrei cei cărora le erau adresate, că altfel cum puteau fi convertiţi?

    “5. Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus.
    6. Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau.”
    (Fapte 19:5-6)
    * La început, când Creştinismul (credinţa în Hristos) nu era foarte răspândit, noii convertiţi puteau primi darul vorbirii în limbi ca să răspândească credinţa creştină.
    Versetul 5 ne arată că unii s-au botezat creştini, după ce înainte aveau doar botezul lui Ioan Botezătorul:
    “3. Şi el a zis: Deci în ce v-aţi botezat? Ei au zis: În botezul lui Ioan.
    4. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos.” (Fapte 19:3-4)

    “4. Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii,
    5. Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.”
    (I Corinteni 2:4-5)
    * Vorbirea (inteligibilă) în limbi era o dovadă a puterii lui Dumnezeu.

    “4. Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
    5. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
    6. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
    7. Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
    8. Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei.
    9. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
    10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.”
    (I Corinteni 12:4-10)
    * În biserica din Corint erau creştini care aveau darul vorbirii în limbi, numai că ei adresându-se credincioşilor din aceeaşi biserică nu erau înţeleşi, căci nu le vorbeau în greacă, limbă in care vorbeau corintenii, ci în alte limbi, de aceea era nevoie de oameni care să tălmăcească cele rostite în alte limbi (versetul 10). A se vedea şi nota la I Corinteni 14:1-40.

    “28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
    29. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?
    30. Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească?
    (I Corinteni 12:28-30)
    * În versetul 28 găsim menţionat darul vorbirii în limbi ca ultimul dintre daruri, deoarece Biserica rămâne Biserică şi fără darul limbilor, dar fără episcopi, urmaşii Apostolilor, deci fără ierarhie, Biserica nu ar mai fi Biserică. Iar versetul 29 ne arată că nu toţi creştinii din Biserica primară aveau darul vorbirii în limbi, căci nu vorbirea în limbi a fost punctul central al cultului în Biserica primară, ci “frângerea Pâinii” (Sfânta Euharistie): “Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Fapte 2:42).

    “De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.”
    (I Corinteni 13:1)
    * Sfântul Vasile cel Mare explică expresia “limbi ingeresti” în felul următor: “Că de am vieţui cu sufletul fără trup, îndată ne-am înţelege unii cu alţii din gânduri; dar fiindcă sufletul nostru acoperit cu învelitoarea trupului lucrează întelegerile, are trebuinţă şi de numiri, ca să arate şi altora cele ascunse în adânc. Drept aceea şi îngerii ca nişte minţi fără trup vorbesc numai prin înţelegere unii cu alţii, fără a avea trebuinţă de limbă şi de cuvânt grăitor”.
    Sursa: http://www.crestinortodox.ro/dictionar-religios/limbi-ingeresti-85605.html

    “Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi”
    (I Corinteni 13:8)
    * Text cât se poate de clar: “darul limbilor va înceta”; odată ce Biserica s-a extins la mai toate popoarele cunoscute atunci, darul limbilor, cu timpul, a dispărut.

    “1. Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi.
    2. Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
    3. Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere.
    4. Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte Biserica.
    5. Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi; dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire.
    6. Iar acum, fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi – sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură?
    7. Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară?
    8. Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?
    9. Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.
    10. Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei.
    11. Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte barbar pentru mine.
    12. Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii.
    13. De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă străină să se roage ca să şi tălmăcească.
    14. Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.
    15. Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
    16. Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu “Amin” la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici?
    17. Căci tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
    18. Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;
    19. Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.
    20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.
    21. În Lege este scris: “Voi grăi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu vor asculta de Mine, zice Domnul”.
    22. Aşa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioşi ci pentru cei necredincioşi; iar proorocia nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred.
    23. Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau necredincioşi, nu vor zice, oare, că sunteţi nebuni?
    24. Iar dacă toţi ar prooroci şi ar intra vreun necredincios sau vreun neştiutor, el este dovedit de toţi, el este judecat de toţi;
    25. Cele ascunse ale inimii lui se învederează, şi astfel, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi.
    26. Ce este deci, fraţilor? Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă.
    27. Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să grăiască şi unul să tălmăcească.
    28. Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu.
    29. Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece.
    30. Iar dacă se va descoperi ceva altuia care şade, să tacă cei dintâi.
    31. Căci puteţi să proorociţi toţi câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie.
    32. Şi duhurile proorocilor se supun proorocilor.
    33. Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii.
    34. Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea.
    35. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică.
    36. Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?
    37. Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului.
    38. Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie.
    39. Aşa că, fraţii mei, râvniţi a prooroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi.
    40. Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială.”
    (I Corinteni 14:1-40)
    * “Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu” (versetul 2) – vezi nota la I Corinteni 12:4-10.
    Orice dar este şi trebuie să fie “spre zidirea Bisericii” (versetul 12), iar nu pentru spectaculozitate, deci, Apostolul Pavel recomandă hotărât la a nu se vorbi în alte limbi între credincioşii care vorbesc aceeaşi limbă (versetul 19), tot el continuând cu “cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului.” (versetul 37);
    “necredincioşi” (versetul 22) = necreştini.

    “14. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
    15. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.”
    (II Corinteni 11:14-15)
    * Vorbirea în limbi necunoscute poate fi şi un semn de posesiune demonică, nu neapărat un dar de la Dumnezeu.

    “22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
    23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.”
    (Galateni 5:22-23)
    * Adevărata roadă a Duhului şi dovadă a prezenţei Duhului Sfânt în viaţa credinciosului nu e vorbirea în limbi, care poate fi măsluită, ci dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia. Acestea sunt semnele adevăratului creştin, pe acestea trebuie să le căutăm, iar nu vorbirea în limbi.

    “Este un Domn, o credinţă, un botez”
    (Efeseni 4:5)
    * Vezi nota la Ioan 3:5.

    Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.”
    (I Ioan 4:1)
    * Vezi nota la II Corinteni 11:14-15.

    “Avva Ioan povestea: „Ne-am dus, odată, din Siria la avva Pimen, pentru că voiam să-l întrebăm despre împietrirea inimii. Bătrânul nu ştia greceşte şi n-am găsit nici tălmaci. Văzându-ne supăraţi, el a început să vorbească greceşte, zicând: «Apa este moale din fire; piatra, tare. Dar dacă agăţăm ulciorul deasupra pietrei, picătură cu picătură apa găureşte piatra. Tot aşa, cuvântul lui Dumnezeu este moale; inima noastră, tare. Omul care ascultă des cuvântul lui Dumnezeu îşi deschide inima şi se teme de Dumnezeu».“
    (Patericul sau Apoftegmele Părinţilor din pustiu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, pag. 297)
    * Un exemplu din Pateric de vorbire în limbi, în concordanţă cu cuvintele Scripturii: “îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!” (Fapte 2:11).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s