Să ne rugăm Sfinților Brâncoveni să apere Țara noastră de islamiști, de masoni și de toți trădătorii

 

Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni

STOP CONSTRUIRII MEGA MOSCHEEI IN ROMANIA !!! STOP MIGRANTILOR IN ROMANIA !!!
Ca o bataie de joc vor sa construiasca Mega Moscheea pe pamantul Sf Brancoveni , cei carora li s-au taiat capetele pentru impotrivirea lor de a se converti la Islam .

„De legea crestina nu ma las, caci in ea m-am nascut si am trait, si in ea vreau sa mor! „

Numai in camasi, istoviti de suferinte si dureri, legati cu lanturi, cu capetele descoperite si desculti, marturisitorii intru Hristos au fost adusi in fata sultanului Ahmed. La cererea sultanului de a renunta la crestinism, Brancoveanu a raspuns fara retineri: „De legea crestina nu ma las, caci in ea m-am nascut si am trait, si in ea vreau sa mor!”, iar catre fiii lui a rostit: „Fiilor, fiti barbati! Am pierdut tot ce aveam pe asta lume. Nu ne-au mai ramas decat sufletele. Sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le ducem curate inaintea fetei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru!”.

In urma acestor cuvinte, sultanul a poruncit sa fie taiate capetele copiilor domnitorului. Primul cap retezat a fost al lui Constantin, fiul cel mare. Au urmat capetele lui Stefan si Radu. Cand a sosit randul lui Matei, baiatul cel mai mic, acesta a inceput sa planga. Tatal lui i-a poruncit sa se asemene fratilor sai. Copilul s-a indreptat spre jertfa fara retineri. Au urmat Ianache Vacarescu, bunul sfetnic al Brancoveanului si apoi domnitorul, care a batut o cruce mare si a spus: „Doamne, fie voia Ta!”.

Trupurile pescuite din Bosfor, redescoperite dupa doua secole!

Trupurile lor au fost aruncate in Bosfor. Au fost scoase de cativa crestini si ingropate in mare taina intr-o manastire din Halki, chiar langa Tarigrad. In vara anului 1720, Doamna Maria (Marica) a adus pe ascuns ramasitele domnitorului si le-a ingropat in Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti. A asezat peste mormant o piatra impodobita doar cu pajura tarii, fara nici o pisanie, iar deasupra a pus o candela de argint. Pornind intre altele, si de la inscriptia de pe aceasta candela (din 12 iunie 1720), Virgil Draghiceanu a facut in 1914 senzationala descoperire a mormantului voievodal („cea mai mare rasplata pentru modesta mea activitate de o viata”, ii scria el savantului Dimitrie Onciul). In jurul autenticitatii si paternitatii descoperirii s-au iscat pe atunci multe polemici si chiar procese, in care de partea lui Virgil Draghiceanu a fost inca de la inceput, printre multi altii, si marele Nicolae Iorga.

Pe 15 august 1992, Constantin Brancoveanu cu fiii sai si cu sfetnicul Ianache au fost declarati sfinti de catre Biserica Ortodoxa Romana. Sunt sarbatoriti pe 16 august pentru a nu coincide cu sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului.
Sursa : crestinortodox.ro
Baladă a lui Constantin Vodă Brâncoveanu, glas 5 – text după Vasile Alecsandri ,melodie: Sf. Mânăstire Brâncoveni. – Legitima Aparare

Anunțuri

AȘA DA EPISCOP! – P.S. LONGHIN DE BĂNCENI explică de ce a oprit pomenirea Patriarhului Chiril al Moscovei. Predică la Bunavestire, 2016

Predica P.S. Longhin de Bănceni la praznicul Bunei Vestiri

Dragi părinţi, iubiţi fraţi şi surori, sărbătorim această măreaţă zi când pe pământ vine „vestea cea bună”, că se va naşte un om – Mântuitorul Iisus Hristos Care va scăpa neamul omenesc. Şi vedem această bucurie făgăduită în momentul în care Dumnezeu hotărăşte să-l trimită pe Arhanghelul Gavriil ca să vestească Maicii Domnului că va naşte pe „Slobozitorul sufletelor noastre”.  Mulţumim Născătoarei de Dumnezeu că prin ea s-a adus în lume Cel Ce a pătimit pentru noi. Se bucură cerul cu toate puterile șioştile îngereşti, iar împreună cu ele şi noi slavoslovim astăzi zicând: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară bucură-te, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!”.

Vrednică de bucurie este această zi pentru tot poporul binecredincios, căci Dumnezeu ne-a iubit pe noi nevrednicii, care zăceam în întuneric şi în umbra morţii şi ne-a trimis pe Fiul Său ca să ne izbăvească de muncile cele veşnice.

Bine ne este nouă, fraţilor, că suntem astăzi împreună, că fiecare dintre noi a venit aici cerând mila Domnului şi aşteaptă cu nădejde. Mântuitorul nu a venit în lume ca să ne pedepsească, ci ca să ne mântuiască. Şi-a întins mâinile pe cruce ca să răscumpere toată greşeala ce o vom fi săvârşit în viaţa noastră. Să întindem, dar, şi noi mâinile către Dumnezeu, cerând milă şi iertare, căci nimeni nu este fără de vină, toţi suntem păcătoşi. Să mergem pe urmele Lui, pe calea ispitirii şi a suferinţei, este singurul mod prin care putem să fim aproape de El. Ştim că în vremurile de pe urmă, mântuirea va fi prin boli şi răbdarea necazurilor, iar cel mai important este să rămânem în adevăr şi să ne închinăm Dumnezeului Celui adevărat.

La noi este o ispită în Biserică.  Ştiu că fiecare dintre voi vă întrebaţi dacă mai puteţi veni aici, având în vedere că nu pomenim la slujbe pe Patriarhul Bisericii Ruse. Noi, locuitorii acestei ţări avem ca şi uns şi mai mare pe Mitropolitul Onufrie, om cu viaţă sfântă, om al rugăciunii, al curăţiei sufletului şi a trupului. El n-o să ne judece, pentru că este rugător şi cere iertare pentru păcatele noastre. Să ştiţi că atâta timp cât avem Întâistătător în Biserica Ortodoxă Ucraineană nu trebuie să ne tulburăm, nici să fim neliniştiţi.

Noi îl iubim pe Patriarh, ne rugăm pentru el, dar ştim că drumul cel mântuitor este Biserica. Şi dacă se întrevăd năzuinţe străine de adevărul Ortodoxiei, cum ar fi unirea ortodocşilor cu romano-catolicii, atunci nu putem merge după el.

Dacă printre noi se află şi catolici, să mă iertaţi, voi nu sunteţi de vină. Mie îmi este milă de toţi oamenii, dar să ştiţi că credinţa romano-catolică este eretică şi îi face pe oameni să îşi piardă mântuirea. Întrebaţi-i pe catolici dacă se împărtăşesc ei cu Trupul și Sângele Domnului? Nu! Lor li se dau napolitane! Mântuitorul a spus: «Cine nu mănâncă Trupul Meu şi nu bea Sângele Meu, nu este întru Mine şi Eu întru el». Când Papa al Romei se consideră deopotrivă cu Dumnezeu, adică infailibil şi în măsură să schimbe judecăţile lui Dumnezeu, cum să nu spunem că aceasta este contrar învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, care spun clar că există dreapta şi stânga, rai şi iad? Unde au găsit ei şi acest purgatoriu, un loc unde, dacă plăteşti bine, el (papa) te pune la curăţire, stai oleacă, până te curăţeşti şi apoi mergi în rai?  De ce să-L batjocorim pe Dumnezeu şi să amăgim oamenii? În Dumnezeu este adevărul, nu mai este nevoie să plătim, pentru că El ne-a răscumpărat odată pentru totdeauna.

Am întrerupt pomenirea Patriarhului pentru că a făcut greşeli dogmatice. Patriarhul Georgiei împreună cu Biserica lui în semn de protest a decis să nu participe la acest Sinod şi vor fi probabil şi alte Biserici care nu vor participa. De aceea trebuie să facem multă rugăciune. Numai rugăciunea poate împiedica această întrunire care va hotărî soarta Bisericii, dar şi a vieţii noastre pe pământ. Dacă vor accepta legea împotriva lui Dumnezeu, atunci se va ridica harul de pe pământ. Imaginaţi-vă pământul fără apă, soare şi căldură. Aşa va fi omul fără harul lui Dumnezeu. Sf. Părinţi ne-au spus despre vremurile când vor fi biserici mari,  având cupole aurite şi strălucitoare, dar nu vom putea intra în ele să ne rugăm. Noi nu trebuie să acceptăm erezii în Biserică. Acum bisericile noastre au har şi indiferent dacă îl pomenesc pe Patriarh sau nu, voi nu trebuie să plecaţi din ele. Eu, ca şi ierarh, am dreptul, conform Canonului 15 Apostolic să întrerup pomenirea Patriarhului pentru a îngrădi turma de erezie. Să ştiţi că harul lui Dumnezeu se păstrează numai în adevăr. Pe mine nu mă interesează păcatele oamenilor, că este beţiv sau ucigaş, pentru că Dumnezeu a venit în lume ca să mântuiască şi să ierte toate păcatele oamenilor ce se pocăiesc. În Biserică avem lege, avem porunci şi dogme pe care nu eu le-am făcut. Însuşi Domnul nostru şi Sf. Apostoli au lăsat până azi şi aşa le vom păstra mai departe. Noi nu plecăm nicăieri, rămânem în Biserica noastră dreptslăvitoare cu cei care vor să meargă cu noi mai departe. Cred că Vlădica Onufrie este călăuza noastră şi nu ne va lăsa să pierim. Ştim că sfinţii au suferit pentru adevăr. Ereticul Arie a primit o palmă de la Sf. Nicolae chiar în timpul primului Sinod ecumenic. Apoi Sf. Nicolae a fost închis în noaptea aceea şi Mântuitorul a venit la el în temniţă şi l-a întrebat: „Ce faci aici, Nicolae?”. Şi sfântul i-a răspuns: „Sufăr pentru dragostea Ta”… Aşa în toate timpurile au fost sfinţi care au apărat dreapta credinţă. Să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să lumineze şi să  dea înţelepciune Patriarhului, pentru că este grea crucea de pe umerii lui. Eu ca om, nu pot să duc Biserica aşa după capul meu, pentru că este Biserica lui Hristos. El e capul. De ce să ducem turma în rătăcire? Dacă El a murit pe cruce pentru noi, cum să nu urmăm învăţătura Sfinţilor Apostoli? Credeţi că dacă plătiţi mai mult, Dumnezeu vă aude mai repede? Nu! Dumnezeu caută la inima omului în primul rând.

Să nu uitaţi că Sf. Kukşa a prorocit despre acest sinod încă în 1964. Spunea că: „Degrabă va fi un sinod antihrist pe care ei îl vor numi Sfânt”. De unde a ştiut el atunci despre acesta, că aşa îl vor numi?

1304240458_apostles0003Conform unui document pregătit pentru Sinod,Biserica Ortodoxă şi relaţiile ei cu restul lumii creştine, noi trebuie să renunţăm la adevărul că Biserica Ortodoxă este singura Biserică mântuitoare.Vă rugăm pe toţi: catolici, baptişti, iehovişti, întoarceţi-vă şi pocăiţi-vă, că noi toţi suntem păcătoşi, dar nu putem să ne înfrăţim decât în adevăr! Vedeţi ce dezbinare s-a produs în Biserică pentru că ei spun că Maica Domnului este o femeie obişnuită, aşa ca voi!… Dar voi nu aţi născut pe Dumnezeu! Cum să o pun pe Maica Domnului la acelaşi nivel cu oricare femeie, când Dumnezeu a binecuvântat-o pe ea din pântecele mamei şi a spus că „Binecuvântat va fi rodul pântecelui ei”? Nu judecăm pe nimeni, ne întoarcem la Dumnezeu prin pocăinţă, dar adevărul este unul şi Dumnezeu, Unul este! Nu ne ducem nicăieri, nici nu facem răzvrătire. Cum am fost, aşa rămânem, nu vom accepta nicio inovaţie în credinţa noastră ortodoxă! Unii susţin că Dumnezeu a dat lui Petru cheile şi numai el ne poate da libertate, iar eu vă spun că fiecare dintre noi are cheile şi acestea sunt pocăinţa şi lacrimile. Să alergăm la Dumnezeu cu: „Iartă-mă, Doamne, am greşit!”. O să ajungem la judecată şi o să-I spunem lui Dumnezeu că am fost beţivi, desfrânaţi, în căderi şi neputinţe, şi o să ne ierte Domnul, că-i milostiv, dar o să ne întrebe de ce nu am ţinut credinţa adevărată, de ce nu am păstrat-o? Şi nu vom avea răspuns. Orice păcat se iartă, dar erezia, sau hula împotriva Duhului Sfânt nu se iartă! Ei vor să arate că sunt mai buni, mai înţelepţi şi mai milostivi decât Sfinţii Părinţi de acum o mie de ani, care poartă vina faptului că acum nu avem comuniune euharistică cu alte „biserici”. Îl rugăm pe Patriarh să înţeleagă că nouă nu ne trebuie slava istoriei, nici a lumii acesteia, nouă ne trebuie adevărul, ca să trăim în el. Să nu trădăm credinţa!

Am fost la pregătirile acestui Sinod, am vrut să vorbesc şi nu mi s-a dat voie, au spus că: „ hotărârile or să treacă şi fără tine!”. Fără mine puteţi, dar să impuneţi erezia nu puteţi, pentru că pe noi nu ne poate forţa nimeni! Dumnezeu va păzi Biserica până la sfârşitul veacului!

Sf. Spiridon a participat la primul Sinod ecumenic. Era ierarh plin de Duhul Sfânt, dar fusese cioban. Acesta a explicat Taina Sfintei Treimi într-un mod simplu, luând o cărămidă în mână: focul s-a ridicat în sus, apa în jos, iar lutul i-a rămas în mână. Cred că mai avem astfel de oameni şi pentru ei, Domnul va ajuta.

Vremurile sunt foarte grele şi vor veni şi mai grele, cu boli şi suferinţe, neputinţă şi sminteală, aşa cum sunt prorociile. Toate se împlinesc. Îmi este foarte milă de oameni. Aş ruga pe toţi să se întoarcă la pocăinţă, dar ceea ce vor ei să accepte îndreaptă atenţia către om, chipurile. Eu nu voi mai avea voie să stau în genunchi în biserică pentru că e prea mare umilinţa, nici să-mi port dulama decât în biserică, în rest suntem civili, chipurile.

Să ne bucurăm întru mulţi ani de taina Bunei Vestiri şi să ne învrednicească şi pe noi Dumnezeu să auzim vestea iertării păcatelor noastre şi a mântuirii şi a vieţii celei veşnice! Toţi suntem muritori, mai devreme sau mai târziu vom pleca de pe acest pământ. Să ne miluiască Dumnezeu şi să nu ne lase! În cele bune şi drepte să ne afle ceasul sfârşitului nostru, iar Biserica îşi are deschise uşile tuturor celor care se pocăiesc întru dobândirea vieţii veşnice! Amin.

(Traducere si transcriere de maicile de la m-rea Paltin Petru Voda)

Sursa: atitudini.com 

Ne-ar trebui și în Țară așa episcopi. Deocamdată nu avem, dar dacă îi cerem de la Dumnezeu… 

Citiți și: PS LONGHIN: „EU NU-L POMENESC PE PATRIARHUL KIRIL LA SFÂNTA LITURGHIE” (pentru erezie) – Conferință din 10 martie 2016, în limba rusă ( video – transcriptul parțial)

Cătălin Berenghi candidează la Primăria Capitalei

Candidat surpriză la Primăria Capitalei. Indiciu… a pus pe jar Muftiatul cu moscheea

În cursa pentru mult râvnitul post de Primar General al Capitalei a mai intrat un candidat surprinză.

Foto – facebook

 

Celebrul Cătălin Berenghi, care nu demult a îngropat porci pe terenul alocat de Guvernul Ponta pentru construirea unei mega-moschei în Capitală, în ideea că Muftiatul nu-şi va mai face lăcaş pe pământ „pângărit”, s-a decis să candideze la şefia Primăriei Capitalei pentru a stopa abuzurile din administraţia locală.

Într-un alt demers similar, Cătălin Berenghi, a coordonat sfinţirea şi amplasarea a 500 de cruci pe acelaşi teren alocat construirii moscheii, eveniment la care au participat în jur de 200 de persoane, unii dintre aceştia îmbrăcaţi în straie populare.

„M-am hotărât să candidez la Primăria Generală, să-i atac eu pe ei din interior. Sunt presiuni foarte mari asupra mea din cauza protestelor pe care le fac de patru ani faţă de instituţiile inapte ale statului, cum sunt Guvernul, Primăria Capitalei, Administraţia Prezidenţială sau Poliţia. Ultima ispravă este cea a încadrării clădirilor în care am afaceri din 1993 în clasa 2 de risc.

Acum sunt în clasa 1 de risc. Am primit somaţie de închidere a activităţii şi Primăria Sector 5 mi-a retras autorizaţia de funcţionare. Din cauza abuzurilor m-am hotărât să candidez la Primăria Capitalei”, a declarat Cătălin Berenghi pentru ziarul Puterea.

Întrebat dacă are bani să-şi finanţeze campania, bărbatul susţine că „nu trebuie bani pentru ulei, zahăr şi găleţi, pentru că se poate şi altfel”.

Cătălin Berenghi pretinde că are un proiect clar şi bine conturat pentru Capitală, dar încă nu l-a dat publicităţii.

Sursa: epochtimes-romania.com 

Cătălin Berenghi – Candidează la Primăria Bucureștilor

Cătălin Berenghi (fost militar în Legiunea Străină, actualmente administrator al unei societăți comerciale), cunoscut pentru lupta sa impotriva contruirii moscheii, candideaza ca primar in Bucuresti. Dupa ingroparea celor 3 purcei si punerea celor 100 de cruci pe terenul arendat construirii Mega Moscheii, Catalin Berenghi a fost hartuit constant de catre autoritati.

Iata declaratia sa:

“M-am hotărât să candidez la Primăria Generală, să-i atac eu pe ei din interior. Sunt presiuni foarte mari asupra mea din cauza protestelor pe care le fac de patru ani faţă de instituţiile inapte ale statului, cum sunt Guvernul, Primăria Capitalei, Administraţia Presidenţială sau Poliţia. Ultima ispravă este cea a încadrării clădirilor în care am afaceri din 1993 în clasa 2 de risc. Acum sunt în clasa 1 de risc. Am primit somaţie de închidere a activităţii şi Primăria Sector 5 mi-a retras autorizaţia de funcţionare. Din cauza abuzurilor m-am hotărât să candidaz la Primăria Capitalei”, a declarat Cătălin Berenghi pentru PUTEREA. Întrebat dacă are bani să-şi finanţeze Campania electorală, el a spus că “nu-i trebuie bani pentru ulei, zahăr şi găleţi, pentru că se poate şi altfel”. Berenghi a spus că are un proiect clar şi bine conturat pentru Capitală, dar încă nu l-a dat publicităţii.

Cătălin Berenghi pretinde că are un proiect clar şi bine conturat pentru Capitală, dar încă nu l-a dat publicităţii.

De pe contul sau de Facebook https://www.facebook.com/Catalin-Berenghi-1715989055291587/  aflam cate ceva din activitatile sale:

– A ingropat 3 purcei in locuri diferite pe locul viitoarei moschei;

– A montat o cruce de piatra de 1200 kg, inaltă de 2.20 m, veche de 200 de ani;

– A montat 100 de cruci de lemn, care ulterior au fost profanate (smulse si furate);

– A sfinţit si montat alte 500 de cruci din lemn, care la fel, au fost profanate (smulse si furate);

– A depus la Guvern o cerere de anulare a HG 372/2015.

El declara: „Eram convins si foarte sigur ca Turcia nu va renunţa la construirea unei moschei pe teritoriul României. Dupa protestele si presiunile din vara anului trecut, iniţiatorii proiectului (Muftiatul Cultului Musulman din România) au batut in retragere. Declaraţia ambasadorului Turciei de anul trecut a adus o liniste temporară, Domnia Sa, Osman Koray Ertaş facând o declaraţie MINCINOASĂ.”

Aici gasiti galeria sa video de pe contul de Facebook:

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1789437961280029&id=1715989055291587&substory_index=0

Catalin Berenghi vrea sa isi atraga sustinatorii la un protest anti mega moschee, scoala de invatatura islamica si cote obligatorii de imigranti. Astfel, luni, 4 aprilie 2016, la orele 11:00 Catalin-Ioan Berenghi si Catalin Ioan Gornic, se vor prezenta la Curtea de Apel Bucuresti pentru a depune CEREREA DE ANULARE a Hotararii de Guvern numarul 372/2015 (prin care statul roman cedeaza cultului musulman cu titlu gratuit, o suprafata de teren de 11.295 mp, situat in Bucuresti, Bd Expozitiei nr 22-30 sector 1), cat si suspendarea executarii. Deasemena pe 2 aprilie are programat un protest in Mangalia la ora 14.00 impotriva taberelor de refugiati in Romania.

Catalin Berenghi sustine ca terenul cedat, conform hotararii de guvern valoreaza 4.000.000 euro,insa in realitate acest teren are o valoare cuprinsa intre 11.000 000 – 14.000.000 euro.

Sursa: paginadefolos.blogspot.ro

Să-l ajute Dumnezeu!

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului – 14 aprilie

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Sfântul Pahomie s-a născut în satul Gledin din ținutul Bistriței Năsăudului, în jurul anului 1660, primind la botez numele Petru.

Părinții săi, preotul Eftimie și prezbitera Ana s-au îngrijit să-i dea o educație aleasă. Pomelnicul schitului Pocrov arată că „încă din tinerețile lui, era iubitor de Hristos, doritor de viață pustnicească, având o fierbinte dragoste către Dumnezeu. Drept aceea, ascultând de porunca cea sfântă a Mântuirotului, cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să urmeze Mie, a lăsat casă, părinți, frați, rude și prieteni, și l-a urmat pe Hristos în viața smerită călugărească, intrând ca frate la Mănăstirea Neamț”.A fost hirotonit preot și ales mare eclesiarh, iar în anul 1702 obștea mănăstirii Neamț l-a ales drept îndrumător. Ca egumen la Neamț, nu a stat decât până în primăvara anului 1704. Între 1704-1706 a fost într-un pelerinaj laLavra Pecerska, prilej cu care s-a întâlnit cu Sfântul Dimitrie Mitropolitul Rostovului. Întors în Moldova și retras în loc de liniște în apropierea mănăstirii Neamț după ce a refuzat să-și reia egumenia, la 18 decembrie 1706 a fost ales episcop al Romanului. A fost hirotonit arhiereu în 18 ianuarie 1707 și a păstorit până la 10 aprilie 1714, când s-a retras din scaun. În 1717 a plecat din nou la Kiev, petrecând în rugăciune și osteneli cărturărești până la sfârșitul vieții. A murit la Lavra Pecerska în anul 1724. Canonizarea Sf. Pahomie a fost aprobată de Sfântul Sinod al BOR în ședința din 14 – 15 noiembrie 2006, când a fost stabilită ca dată de sărbătorire a lui ziua de 14 aprilie. În ziua de 14 aprilie 2007, Duminica a II-a după Paști, în biserica parohială „Sfânta Treime” din localitatea Gledin, comuna Monor, județul Bistrița – Năsăud, a avut loc proclamarea canonizării.

Personalitatea culturală și duhovnicească a sfântului Pahomie are trăsături bine conturate. Format la mănăstirea Neamţ, familiar cu mediul cultural – duhovnicesc din Rusia, bun cunoscător al realităţilor din ţările române, episcopul Pahomie al Romanului a fost un mare iubitor de carte, în folosul obştesc. A legat cu blesteme grele pe toţi aceia care vor îndrăzni să înstrăineze cărţile pe care le dăruise mănăstirii Neamţ şi schitului Pocrov, ctitoria sa. A fost preocupat să formeze ucenici care să-i continue activitatea şi a influenţat prin concepţia şi lucrarea sa şi alte centre de cultură din Moldova. Activitatea lui Pahomie a fost cunoscută şi în Transilvania, mai ales în ţinutul natal.

Sfântului Pahomie i-a plăcut să scrie şi să citească şi a căutat să cultive această dragoste şi în sufletul ucenicilor săi. Mărturie despre aceasta dau cărţile primite sau cumpărate de el, faţă de care a arătat o grijă deosebită.

A fost preocupat în primul rând să înzestreze ctitoria sa de la Pocrov, dar şi alte biserici, cu toate cărţile necesare cultului, într-o vreme în care raritatea şi scumpetea lor le făceau bunuri de nepreţuit.

L-au interesat cărţile de folos sufletesc pe care le-a citit cu atenţie, recomandându-le şi altora. Pe Cheia înţelesului, apărută în 1678 la Bucureşti, cumpărată la 25 martie 1713 şi dăruită anul următor schitului Pocrov, Pahomie îndeamnă „să hie la cetit părinţilor (ce) ce s-or afla trăitori(i) acolo de folos sufletelor” şi pentru a le uşura munca şi a le spori atenţia a alcătuit un cuprins al lucrării. A adunat în ostenelile sale o bogată bibliotecă pe care a dăruit-o mănăstirii Neamţ şi schitului Pocrov. O listă pe care a făcut-o în perioada episcopatului la Roman „Izvod de cărţi câte am să se ştie (7219 – 1711) martie” cuprinde 52 de titluri. La acestea se adaugă şi lucrările cumpărate după această dată. „Izvod de zestre Pocrovul (1711 – 1802)” aminteşte de 42 de cărţi.

După cum arată însemnările de pe ele, cărţile au fost mai întâi studiate atent de Pahomie şi apoi lăsate moştenire ucenicilor, cu indicarea folosului pe care îl vor avea de pe urma citirii lor. Pe Cheia înţelesului, în 1714, printr-o reflexie privitoare la cultura neamului românesc invita pe cel în mâinile căruia va poposi cartea să stăruie asupra studiului ei: „Dumnezeu ce a zis să lumineze lumina adică pe întuneric, Acela au descoperit aceste sfinte scripturi neamului nostru acela ce şede(a) întru întunerecul neştiinţei şi în umbra legii şi a nepriceperii, iar acum au strălucit soarele dreptăţii credinţa cea bună … dau laudă lui Dumnezeu, dau numelui Domnului nostru Iisus Hristos tot neamul nostru românesc … să-l laude pe Domnul Iisus Hristos”. Lectura cărţilor este pentru Pahomie muncă pentru luminarea prin cultură, dar şi exerciţiu spiritual: „Ceteşte cuvintele cu minte deşteaptă şi cu candela şi vei pricepe tainele lui Dumnezeu toate. Las(ă)te de toate relele” nota el pe aceeaşi Cheia înţelesului.

Activitatea cărturărească şi duhovnicească a lui Pahomie a trecut dincolo de episcopia Romanului, a schitului Pocrov şi a mănăstirii Neamţ, punându-şi amprenta asupra mediului monahal şi cultural din Moldova, într-un secol în care relaţiile dintre mănăstirile româneşti erau foarte strânse, circulaţia călugărilor de la o mănăstire la alta fiind destul de intensă.

Sursa: doxologia.ro 

Citiți și: Acatistul Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului