Patriarhul Chiril al Rusiei a sfințit uriașa catedrală „ÎNVIEREA DOMNULUI„ (cu cinci altare) a Mânăstirii Noul Ierusalim din orașul Istra (regiunea Moscova)

La 8 mai 2016, în Duminica a 2-a după Paşti, a apostolului Toma, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat rânduiala sfinţirii mari a catedralei „Învierea Domnului” de la mănăstirea stavropighială de călugări Noul Ierusalim în or. Istra, regiunea Moscova, şi a condus Dumnezeiasca liturghie în biserica nou sfinţită.

După sosirea la catedrala „Învierea Domnului” care este o copie a catedralei „Învierea Domnului” din Sfântul Oraş Ierusalim, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a închinat la Mormântul Domnului în capela din interiorul catedralei şi a salutat pe credincioşi cu un „Hristos a Înviat!”

Au fost sfinţite cinci altare din catedrala „Învierea Domnului”: în cinstea Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a Crucii Domnului arătate în Cer, a sfinţilor întocmai cu apostolii Constantin şi Elena.

Cu Sanctitatea Sa au coslujit: arhiepiscopul de Serghiev-Posad Feognost, preşedintele Departamentului Sinodal pentru mănăstiri şi monahism, locţiitor la lavra „Sfânta Treime” a cuviosului Serghie; episcopul de Solnecinogorsk Serghii, şeful Secretariatului administrativ al Patriarhiei Moscovei; episcopul de Podolsk Tihon; episcopul de Voskresensk Sava, prim-vicepreședintele Direcției executive a Patriarhiei Moscovei, locţiitor la mănăstirea stavropighială „Novospasski”; episcopul de Egorievsk Tihon, secretar responsabil al Consiliului Patriarhului pentru cultură, locțiitor la mănăstirea stavropighială „Întâmpinarea Domnului”, or. Moscova; episcopul de Bronnitsy Paramon, locţiitor la mănăstirea „Donskoi”; protoiereul Vladimir Divakov, secretarul Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii pentru or. Moscova; arhimandritul Serafim (Şemeatovski), reprezentantul Bisericii Ortodoxe a pământurilor Cehiei şi a Slovaciei; arhimandritul Serghii (Voronkov), locţiitor la mănăstirea stavropighială a cuviosului Iosiv de Volotsk; egumenul Stefan (Tarakanov), vicepreşedintele Departamentului Sinodal pentru mănăstiri şi monahism; arhimandritul Tihon (Zatekin), locţiitor la mănăstirea Pecerska „Înălţarea Domnului” din Nijnii Novgorod; egumenul Feofilact (Bezukladnikov), locţiitor la mănăstirea stavropighială „Învierea Domnului” Noul Ierusalim; egumenul Varfolomei (Petrov), locțiitor la mănăstirea „Sfântul ierarh Nicolae” din Ugreșa; protoiereul Vladimir Siloviev, redactor–şef al Editurii Patriarhiei Moscovei, preşedintele Comisiei pentru artă pe lângă Consiliul eparhial al or. Moscova; protoiereul Leonid Kalinin, preşedintele Consiliului de experţi pentru arta, arhitectura bisericească şi restaurare; călugării de la mănăstirea Noul Ierusalim în treaptă de preot, clerici ai or. Moscova şi din regiunea Moscova.

La serviciul divin au fost prezenţi: preşedintele Guvernului FR D.A. Medvedev cu soţia, președintele cârmuirii Fundației de caritate pentru restabilirea mănăstirii Noul Ierusalim V.A. Zubkov; ministrul culturii V.R. Medinski, reprezentantul plenipotenţiar al Preşedintelui FR în districtul federal Centru A.D. Beglov; guvernatorul regiunii Moscova A.Iu. Vorobiev, preşedintele companiei „Căile Ferate ale Rusiei” O.V. Belozerov, viceguvernatorul regiunii Leningrad I.B. Divinski; preşedintele Consiliului de tutelă al Centrului gloriei naţionale şi al Fundaţiei „Apostolul Andrei” V.I. Iakunin, membrii Consiliului de tutelă al Fundaţiei pentru restaurarea mănăstirii Noul Ierusalim, constructorii şi ctitorii  mănăstirii.

……………………………….

Mănăstirea Noul Ierusalim a fost fondată în anul 1656 de patriarhul Nicon (1605-1681). Topografia, toponimia, construcţiile bisericeşti ale mănăstirii şi ale teritoriul din jur, care se întinde pe câteva zeci de kilometri, creau imaginea Pământului Sfânt şi reproduceau principalele relicve sfinte creştine ale Palestinei.

În anul 1919 mănăstirea a fost închisă, pe teritoriul ei a fost deschis în anul 1929 muzeul „Noul Ierusalim”, iar locurile sfinte au fost parţial distruse, parţial au fost date uitării şi schimbate până la pierderea înfăţişării primordiale. Mănăstirea, care a început să degradeze încă de la închiderea ei, a avut mari pierderi în anii Marelui război pentru apărarea Patriei. În timpul ocupaţiei germane în anul 1941, ce a durat trei săptămâni, muzeul a fost devastat. La retragerea trupelor naziste ansamblul mănăstirii a fost aruncat în aer, turlele şi clopotniţa au fost distruse şi catedrala a fost în mare parte deteriorată.

Lucrările de construcţie şi restaurare în mănăstire au început în anul 1947, mai intensiv au fost desfăşurate în anii 1960-1980. În anul 1994 a început procesul de transmitere a construcţiilor mănăstirii către Biserica Ortodoxă Rusă, în mănăstire a reînceput oficierea serviciilor divine.

La 23 iulie 2008 mănăstirea a fost vizitată de Preşedintele Federaţiei Ruse D.A. Medvedev şi pururea pomenitul Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Alexii II. La iniţiativa lor a fost creată Fundaţia de caritate pentru reconstrucţia mănăstirii Noul Ierusalim „Învierea Domnului”.

La 20 octombrie 2008 în Kremlin a avut loc prima şedinţă a Consiliului de tutelă al Fundaţiei pentru reconstrucţia mănăstirii Noul Ierusalim. De atunci şedinţele Consiliului au loc regular cu participarea primelor persoane ale Bisericii şi statului.

La 6 martie 2009 Preşedintele FR D.A. Medvedev a semnat ordonanţa „Cu privire la  măsurile pentru restabilirea aspectului istoric al  mănăstirea stavropighială de călugări Noul Ierusalim «Învierea Domnului» a Bisericii Ortodoxe Ruse”. Ordonanţa indica alocarea Fundaţiei de caritate a subsidiilor din bugetul federal pentru restaurarea aspectului istoric al mănăstirii.

Pentru asigurarea controlului şi a ajutorului metodic a fost creat Consiliul de experţi al Fundaţiei, în care au fost incluşi savanţi în domeniul istoriei artelor, arhitecţi şi restauratori de vază, specialişti ai Patriarhiei Moscovei, ai Ministerului culturii al Rusiei, reprezentanţi ai societăţii civile.

Lucrările de restaurare pe scară largă au fost începute în decembrie 2011, în faţa restauratorilor a fost pusă sarcina de a finaliza restaurarea soborului până la finele anului 2015. În pofida volumului mare de lucrări, această sarcină a fost realizată. Tempoul intensiv al lucrărilor a permis încheierea restaurării catedralei „Învierea Domnului” într-un termen record – în 4 ani.

Catedrala „Învierea Domnului” este un monument unic de arhitectură rusă, care constă din patru părţi componente ce comunică: nemijlocit de catedrala „Învierea Domnului”, din partea de est, se alipeşte biserica subterană „Sfinţii Constantin şi Elena”, din partea de sud – clopotniţa, din partea de vest a catedralei – o rotondă, ridicată de asupra aediculei Mormântului Domnului.

Au fost efectuate lucrările privind reconstituirea iconostasului din trei nivele ce datează din secolul al XVII-lea şi care s-a aflat până în zilele noastre la biserica în cinstea Tuturor sfinţilor (pe clopotniţă), ale cărui fragmente s-au păstrat printr-o minune după deflagraţia din anul 1941. De asemenea specialiştii au efectuat lucrări de restaurare-conservare a monumentelor ce datează din secolul al XVII-lea – Crucea de pe Golgota şi Porţile roşii ale catedralei „Învierea Domnului”.

Pe lângă păstrarea şi reconstruirea exteriorului istoric al mănăstirii, a arhitecturii ei, a interiorului, mai exista sarcina de a acomoda obiectele la viaţa liturgică regulară. Catedrala „Învierea Domnului” niciodată nu a avut sistem de încălzire şi serviciile divine erau oficiate doar în perioada caldă a anului. Actualmente în catedrală sunt trase reţele contemporane de comunicare pentru încălzire pe parcursul întregului an în vederea menţinerii regimului de temperatură, în scopul creării condiţiilor confortabile pentru păstrarea construcţiilor monumentului, a interiorului lui şi pentru oameni în timpul oficierii serviciilor divine.

Un loc aparte în catedrală îl ocupă iconostasul cu dimensiunea de douăsprezece metri, restaurat prin munca iconografilor contemporani.

Serviciul de presă al Patriarhiei Moscovei şi al întregii Rusii 

Mai multe detalii pe: patriarchia.ru 

Să se mai uite bezmeticii de la „Taxi„ și „prietenii„ lor și peste granița, la celelalte țări ortodoxe și să le cânte și lor despre lemn și spații mici…

 

Reclame

UN ROMÂN VA INTRA ÎN GREVA FOAMEI ÎN FAȚA SEDIULUI CEDO din Strasbourg, pentru că autoritățile din Marea Britanie I-AU LUAT COPIII ȘI VOR SĂ-I DEA SPRE ADOPȚIE UNUI CUPLU DE HOMOSEXUALI

FLorin Barbu

Florin, Claudia Barbu și cei doi copii – foto – all4romania.eu

Autoritățile au luat copiii unui român din Marea Britanie pentru a fi dați unui cuplu de homosexuali

Autoritățile au luat copiii unui român din Marea Britanie pentru a fi dați unui cuplu de homosexuali

Familia Florin și Claudia Barbu trăiește un coșmar după ce autoritățile din Marea Britanie au decis să ia cei doi copii, în vârstă de 8 și respectiv 5 ani, și să-i dea spre adopție unui cuplu de homosexuali!
Totul a plecat de la câteva certuri în familie între cei doi soți ceea ce a dus la separarea lor, iar Social Services Haringey London U.K. s-a sesizat și a luat copiii.
Iată cum descrie Florin Barbu toată succesiunea evenimentelor:
„Eu am spus atunci că doresc ca copii sa fie dați mamei.Ei ne-au dat doi avocați cîte unul la fiecare eu am fost împotriva spunînd ca suntem o familie nu ne trebuie doi nu am știut jocul lor.Apoi au spus ca să dea copii mamei trebuie ca noi sa locuim separat.
Orice pentru copii mei așadar au cerut Interdicție pentru mine de a merge acasă sau de a-mi contacta soția.Însă copii nu au ajuns nici la ea.Ei precizind ca vor face assesment inainte.
Deci rămăsesem fără copii fără soție și fără casă.Cum să mai lupt cu ei??? Am început să lucrez zi de zi enorm și să fac economi pentru a strînge bani necesari pentru a cîștiga copii mei inapoi.
Întro zi întîlnindu-mă cu soția mea din întînplate am discutat să iau eu copii singur deoarece la asesmente îi găsise ceva la ce nu e tratament,Personaliti Disorder.
Dar am fost raportat la politie ca am încălcat interdictia și Arestat și în final eliberat cu o amendă de £245.Și șansele mele scăzuse.
Pe durata procesului am fost reprezentat de un avocat din oficiu care…Au spus că nu pot să îmi dea copii deoarece pun soția înaintea copiilor și dacă ne-am împăca iar afecta.
Le-am spus să ne dea marriage counseling therapy e soția mea chiar dacă voi ziceți că e bolnavă și copii ne iubesc pe amîndoi enorm de mult.Și am pierdut în Decembrie 2014 procesul.
Din acea clipă nu am mai avut dreptul la a vizita copii săptămînal.Cu toate ca trebuiau sa ma lase săi văd măcar lunar.Copii m-au întrebat în lacrimi cum de ai pierdut tati.
Le-am jurat că voi lupta neîncetat pentru ei atunci. Apoi am facut singur recurs si nu a fost admis. Am fost în Sfîntul Munte Athos m-am rugat la bunul Dumnezeu să îmi scoată în cale oameni să mă îndrume și să mă ajute.
Apoi am fost înștiințat că vor da copii mei în adopție la o un cuplu de același sex. Am continuat să muncesc și să analizez cum aș putea cîștiga în fața sistemului”, este mărturia românului.
În data de 17 mai, Florin Barbu va intra în Greva Foamei în fața CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg, Franța.

Sursa: activenews.ro 

Mai multe detalii aici: 

Florin Barbu a pierdut procesul si cei doi copii vor fi adoptati definitiv de un cuplu de acelasi sex

Răspunsul Cancelariei Primului-ministru către cei care au trimis cerere la Guvern să nu se dea terenul pentru construirea mega-moscheei

Răspuns sec, în batjocură și fără a argumenta în nici un fel de ce răspund așa: plângerea prealabilă este neîntemeiată„. Cererea a fost trimisă prin poștă electronică (e-mail) și răspunsul la fel.

 

15D/4894/2016

Stimată doamnă,
Stimat domn,

Referitor la cererea de soluţionare a plângerii prealabile formulată de dumneavoastră, prin care solicitați revocarea Hotărârii Guvernului nr. 372/2015 privind trecerea unui imobil-teren din domeniul privat al statului şi administrarea Regiei Autonome „Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat” în domeniul public al statului, administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte şi folosinţa gratuită a Muftiatului Cultului Musulman din România, vă comunicăm următoarele:
Iniţiatorii actului administrativ contestat, analizând temeinicia şi legalitatea acestuia în raport cu aspectele semnalate de dumneavoastră, au apreciat că plângerea prealabilă este neîntemeiată.

Cu stimă,

Direcția Relații Publice
Cancelaria Primului-ministru

raspuns

Iată și cam ce au cerut cei care s-au adresat Guvernului: 

sol

 Citiți și: 

Sfinţirea a 400 de cruci (din cele 500 pregătite) ridicate împotriva posibilei moschei musulmane 

Au fost 500 de persoane la protestul de la Cotroceni împotriva moscheii și imigranților musulmani

ZIUA NEOFICIALĂ A SFINȚILOR DIN ÎNCHISORI -14 mai. Cele mai mari arestări din istoria României (noaptea de 14 spre 15 mai 1948)

Ziua de 14 mai a fost aleasă de Părintele Iustin Pârvu pentru pomenirea Sfinților din închisori.

 

Prigoana împotriva tinerilor legionari

Cel mai mare pericol pentru comuniştii aflaţi la putere îl reprezentau însă studenţii, deoarece ideile legionare în­cepuseră să-şi facă tot mai mult simţită prezenţa în rândurile lor. Diriguitorii de la Moscova şi Bucureşti ştiau foarte bine că tinerii reprezintă o categorie vulnerabilă, mai lesne de manipulat, prin urmare mai uşor de influenţat, dar care s-ar putea adapta ceva mai repede noului regim politic.

Locul cel mai nimerit de a cunoaşte şi aprofunda con­cepţiile marxist-leniniste era închisoarea, ferită de ochii unor curioşi şi unde se puteau utiliza metode de constrângere.

In noaptea de 14/15 mai 1948 au avut loc masive arestări ale unor membri aparţinând Mişcării Legionare ori Frăţiilor de Cruce. Această acţiune de amploare s-a desfăşurat pe tot cu­prinsul ţării. Ea s-a derulat concomitent în marile oraşe, la ora stabilită. Factorul surpriză a făcut ca mulţi legionari să nu se poată ascunde la rude sau prieteni. Martor al drama­ticelor evenimente, fostul deţinut politic Traian Popescu susţine, după aproape şase decenii, într-o discuţie cu Gabriel Stănescu, că numeroasele arestări s-au făcut potrivit unui plan dinainte stabilit, conform Ordinului nr. 5 al lui Teohari Georgescu din 13 mai 1948. Organele de ordine şi Siguranţa au întocmit din vreme tabele nominale cu persoanele care trebuiau să fie reţinute în acea nouă „noapte comunistă a Sfântului Bartolomeu”. Potrivit aceluiaşi, „s-au alcătuit echipe speciale formate din trei persoane. Şeful echipei era de regulă agent al Siguranţei Statului, organism încă în func­ţiune. El a primit un plic închis conţinând adresele celor care urmau să fie arestaţi, dar nu avea voie să-l deschidă înainte de plecare”.

La rândul său, părintele Gheorghe Calciu, la vremea aceea student la Medicină, notează în nişte însemnări con­fiscate de Securitate că „arestările au început în ziua de 15 mai. Era o acţiune masivă, spectaculoasă, desfăşurată pe în­treaga ţară şi după un plan minuţios stabilit. Teohari Georgescu, ministrul de Interne şi Ana Pauker şi-au calculat lovi­tura cu sânge rece. Securitatea [Siguranţa – n. n.] întocmise vreme de peste trei ani dosarele tuturor grupărilor care pro­liferau în ţară şi al tuturor indivizilor periculoşi […] Comu­niştii, care fuseseră o simplă fracţiune a Internaţionalei co­muniste, suplineau lipsa totală de popularitate prin forţă şi violenţă. Nici nu exista altă cale […]. Teohari Georgescu şi consilierii lui s-au servit de vechea poliţie, care deţinea şi informaţiile despre Mişcarea Legionară, dar şi unele date compromiţătoare despre membrii Partidului Comunist, date care puteau fi folosite la nevoie împotriva oricui”.

Comuniştii au utilizat şi Siguranţa Statului. Membrii ei, dar şi poliţiştii, respectiv jandarmii în mare parte, au dovedit în acei ani tulburi exces de zel în favoarea noilor autorităţi prosovietice, în speranţa menţinerii lor pe posturile deţinute şi înainte de 6 martie 1945. Când şi-au format ca­drele necesare proprii, comuniştii români nu numai că i-au alungat din posturile respective, dar i-au aruncat, după pro­cese sumare, în închisori şi lagăre.

Dumitru Bacu susţine în excelenta sa lucrare dedicată „fenomenului Piteşti” că „organele de ordine publică au reţi­nut o mie de studenţi din centre universitare – Bucureşti, Iaşi şi Cluj”.

În schimb, un alt deţinut politic, Grigore Dumitrescu, considera într-o carte publicată la Munchen în limba româ­nă, acum mai bine de trei decenii, că avem de a face cu cinci mii de tineri studenţi arestaţi. Părintele Gheorghe Calciu – Dumitreasa, care a trăit acele momente cumplite, susţine în­tr-o discuţie amplă cu Monahul Moise de la Mănăstirea Oaşa, că atunci, în mai 1948, „au fost peste zece mii de arestaţi”.

La rândul său, tânărul avocat buzoian Nicolae (Nicu) Păun afirmă în memoriile sale, publicate după aproape cinci decenii, că „în noaptea de 14/15 mai 1948, în toată ţara s-au făcut masive arestări. Duba neagră, devenită celebră, funcţi­ona fară întrerupere în cursul nopţii, după procedee necu­noscute până atunci. Sunt informaţii că în Buzău fuseseră arestate cam 60-70 de persoane din toate categoriile sociale: muncitori, ţărani, intelectuali’.

Un alt martor al acestor evenimente dramatice, Cornel Drăgoi, notează în însemnările sale, tipărite după decembrie 1989, că noaptea respectivă a fost „cea mai celebră a Se­curităţi!, când au arestat pe toţi elevii şi studenţii care erau în evidenţa lor ca legionari […]. în satul Olaru [lângă Călăraşi – n. n.], unde mă găseam, erau douăzeci şi patru. Într-o şoapte i-au luat pe toţi”.

Aflat şi el printre miile de reţinuţi, scriitorul şi eseistul Dan Lucinescu descrie în cartea sa de rememorări aceste clipe de coşmar astfel: „Tot ce a fost frumos şi nobil a fost călcat în picioarele hâde de cel mai monstruos fenomen al istoriei comunismului bolşevic. Pericolul morţii întinse aripa neagră asupra miilor de tineri care erau legaţi de tradiţiile poporului”.

Nu peste multă vreme va începe procesul de reeducare a tinerilor arestaţi şi azvârliţi în Gulagul românesc.

(Constantin I. Stan – Crucea reeducării) 

Sursa: fericiticeiprigoniti.net 

Și cum nimic nu este întâmplător…. Având în vedere că principalii promotori ai comunismului au fost evrei, iar cei care au organizat și înfăptuit teribila prigoană din România dupa 1948, tot evrei, iată ca 14 mai 1948 coincide cu data proclamării statului Israel: 

 În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite, pe data de 14 mai1948, odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina, David Ben-Gurion, președintele Organizației Sionisteși al Agenției Evreiești pentru Palestina, a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU. Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire, cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului. Șase state arabe, au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare”. Ca urmare a rezultatelor războiului arabo-israelian din 1948-1949 teritoriul care ar fi trebuit, după hotărârea ONU (neacceptată de partea arabă), să revină unui stat arab palestinian, a fost, în cele din urma împărțit între Israel și două state arabe beligerante, Transiordania și Egiptul. În urma acordurilor de armistițiu încheiate in urma Războiului de Șase Zile din iunie 1967, porțiuni din teritoriile ocupate în acest conflict de către Israel – Ierusalimul de Est inclusiv Orașul vechi, Cisiordania, Peninsula Sinai, Fâșia Gaza și Înălțimile Golan, – au intrat in controlul Israelului. Peninsula Sinai a fost retrocedată Egiptului în urma unui tratat de pace, dar celelalte granițe încă nu au fost definite. Multe state consideră linia de încetare a focului din 1949 (armistițiul din 1949), așa numita „Linie verde”, ca o graniță temporară a Israelului, iar teritoriile ocupate de Israel în cursul războiului din iunie 1967, ca „teritoriile ocupate” – https://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

 

%d blogeri au apreciat asta: