Apostazia românilor într-o biserică ortodoxă din Florența – Italia

Cardinal papistas in Biserica Romana din Italia (Firenze)

3

4

Biserica Ortodoxă Română – Firenze

Ecumenism la parohia „Înălțarea Domnului” din Florența (Firenze) Cardinalul G. Bettori 2016

Biserica Ortodoxa Romana – “vitele” inselate pupa mana spurcatului popa papistas. Iata ce este ecumenismul. Iata cum va fi in biserici in viitorul apropiat. 

Cum poate pastorul sa îsi lase oile lupului.Cum să lasi turma să pup eu mîna ereticului cînd el nu are nici măcar botez valid.Ereticul trebuie să pupe mîna credincioșilor botezați in singura Biserică Ortodoxă. Ereticul trebuie sa vină in genunchi să ceară iertare pentru toți citi ia dus in pierzari.

Ierarhul din spatele Cardinalului papistas este PS Siluan

1

scrisoare care e un strigat de durere a ceea ce se petrece in realitate cu ortodocsii in tarile iubitorilor ecumenisti:

Marturia unui preot din Italia :

E tragica situatia in Italia, episcopii ortodocsi, inclusiv PS Siluan, primesc ordine de la cardinalii papistasi, ce anume sa faca…. suntem prostiti in fata, noi preotii…
Pe Episcopi ii cheama Cardinalul catolipapistas la apel si le da directive.
Am observat ca episcopii ii iubesc mai mult pe papistasi decat pe preotii lor ortodocsi. Patriarhul Bartolomeu a interzis crearea de noi parohii sub el, dar in schimb se iubeste cu papa… Ca nu cumva sa se supere „fratii” papistasi care ne controleaza prin faptul ca ne-au dat bisericile lor care sunt oricum goale, catolicismul este in decadenta si in curand asa vom ajunge si noi ortodocsii, pasim pe urmele lor…Curva papistasa vrea sa controleze prezenta ortodoxiei in tarile catolice, ca nu cumva sa ia amploare trecerea la ortodoxie, ne-au dat lacasuri de cult cu conditia sa nu botezam vreun italian. Daca se afla ca botezam ne ia biserica si ne trezim si izgoniti de episcopul ortodox care e dator vandut papistasilor ( studii, cladiri, biserici, bani, cinste). Cam asa functioneaza sistemul. Si noi facem compromisuri cu ei, le pupam mainile, iar ei ne controleaza. Sunt domni, iar ortodocsii sunt niste pigmei tolerati… Daca eram liberi italienii se converteau la ortodoxie, dar suntem constransi de mafia ecumenista… Cand aud ca facem ecumenism ca sa ne pastram locasurile de cult ma gandesc la curvele care se culca cu straini pentru bani, exact acesta este sentimentul.

*

Romani din Italia, pupatii mana si acestui spurcat de popa papistas

2

Sursa: ganduridinortodoxie.wordpress.com 

Italie, Italie, cum să ne mai mirăm că vin cutremurele peste tine când prigonești și prostești românii ortodocși și nu vrei să revii la dreapta credință?

Dialog telefonic între Călin Mărincuș și Remus Cernea pe tema aberației căsătoriilor homosexuale

Înregistrarea discuției telefonice între naționalistul clujean Călin Mărincuș Gheorghe și activistul în favoarea homosexualilor Remus Cernea: 

Observați, vă rog, logica diabolică a acestui Cernea. Un individ periculos pentru viitorul normalității în România!

ÎPS IUSTINIAN CHIRA al Maramureșului și Sătmarului, singurul ierarh din B.O.R. care a mai zis câte ceva public împotriva ecumenismului, a trecut la Domnul

Related image

Iustinian Chira (n. 28 mai 1921, Plopiș, România – d. 30 octombrie 2016)

În anul 1941 Ioan Chira a intrat ca frate la Mănăstirea Rohia, unde în anul 1942 a fost tuns în monahism, sub numele Iustinian. Tot în 1942 a fost hirotonit ierodiacon, apoi, în 1943, ieromonah. A devenit stareț al acelei mănăstiri (1944 – 1973), unde a desfășurat o apreciabilă activitate gospodărească și pastorală. În 1948 a devenitprotosinghel, iar în 1967 arhimandrit.

A studiat la Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj și apoi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, unde a obținut licența.

La 11 iunie 1973 Sf. Sinod l-a ales episcop-vicar al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu titlul Maramureșanul, iar hirotonirea episcopală a avut loc în data de9 septembrie 1973.

În contextul refacerii ierarhiei române unite în Maramureș prin consacrarea episcopului Lucian Mureșan la Baia Mare în 27 mai 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis la 9 iunie 1990 numirea lui Iustinian Chira ca locțiitor al arhiepiscopului Teofil Herineanu al Clujului, stabilindu-i reședința la Baia Mare.

În data de 27 septembrie 1990 Sfântul Sinod a reînființat Episcopia Maramureșului și Sătmarului și l-a numit episcop eparhiot pe Iustinian Chira. Alegerea a fost recunoscută de președintele Ion Iliescu prin decretul nr. 53 din data de 7 noiembrie 1990, publicat în Monitorul Oficial al României din 9 noiembrie 1990.

Instalarea sa în funcție a avut loc în data de 11 noiembrie 1990 în Vechea Catedrală Greco-Catolică din Baia Mare.

În noua slujire, a înființat un seminar teologic în Baia Mare. A inițiat foaia eparhială „Graiul Bisericii Noastre”.

Activitatea de 37 de ani de slujire a Episcopului Justinian Chira a fost răsplătită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care a decis să i se acorde titlul de arhiepiscop onorific al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, la data de 13 decembrie 2009.[necesită citare]

IPS Iustinian Chira, în vârstă de 95 de ani, a suferit sâmbătă seară, 29.10.2016 un infarct miocardic și a fost internat la Spitalul Județean de Urgență (SJU) Baia Mare, potrivit unor surse din cadrul Episcopiei.– ro.wikipedia.org

Să ne amintim că a fost cam singurul care a mai  zis câte ceva împotriva ereziei ecumenismului: 

Dumnezeul să-l ierte și să-l odihnească cu sfinții!

Sinodul anual al BOR și mesajul evaziv și ambiguu cu privire la caricatura de sinod „pan-ortodox„ din Creta

Imagini pentru sinodul bor imagini

Iată ce au hotărât ierarhii noștri, acești mielușei ai Noii Ordini Mondiale, despre pseudo-sinodul din Creta: 

Concluziile Sfântului Sinod cu privire la desfășurarea și hotărârile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta (16-26 iunie 2016)

În urma discuțiilor purtate în cadrul șdinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din ziua de 29.10.2016, ședință prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, membrii Sfântului Sinod au formulat și exprimat următoarele concluzii cu privire la desfășurarea și hotărârile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta (16-26 iunie 2016):
S-a luat act cu apreciere de participarea și implicarea substanțială a Patriarhului României și a altor membri ai delegației Bisericii Ortodoxe Române la lucrările Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.

S-a luat act de conținutul documentelor în forma aprobată în cadrul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod din Creta, respectiv, Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană; Diaspora Ortodoxă; Autonomia și modul proclamării acesteia; Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta; Importanța postului și respectarea lui astăzi; Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine, la care se adaugă Enciclica și Mesajul Sinodului. Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice, ci a mărturisit faptul că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos.

De asemenea, s-a luat act de faptul că textele pot fi explicitate, nuanțate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Explicitarea acestora și redactarea altor documente sinodale cu teme diferite nu trebuie realizate, însă, sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate până când se va realiza un consens.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române 

Sursa: basilica.ro 

N-a formulat dogme noi, dar a stabilit un periculos precedent al împărțirii episcopilor pe categorii de importanță, în privința semnăturii, ceea ce e total neortodox. A transformat patriarhii sau mitropoliții primați în papi. A amestecat adevărul cu minciuna, recunoscând de fapt celelalte erezii ca „biserici și confesiuni„, chipurile un pic mai micuțe decât Bisericile Ortodoxe. A instituit oficial ecumenismul prin referiri laudative la adresa Consiliului Mondial al „Bisericilor„ și la Declarația de la Toronto. A stabilit, oficial, posibilitatea încălcarii unui canon (72, de la Sinodul Cinci-Șase),  în privința căsătoriilor cu ereticii. 

Așadar, doar la un „viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe„ textele vor fi „ „explicitate, nuanțate sau dezvoltate„. Până atunci, ce s-a stabilit, rămâne stabilit, cum ar veni… Nu cedează ei la „presiunea timpului„. Ei sunt argați fideli ai stăpânitorului acestei lumi. Și dacă textele nu convin unor ortodocși, mai vigilenți, vor fi răsucite și „perfecționate„  și „amânate„ până vor ameți de cap toate țările ortodoxe, care încă se mai opun iubirii înduioșătoare pentru eretici… 

Ce vom face noi, cei care ne opunem ecumenismului și trădării din Creta… Câte scrisori vom mai trimite, cât vom mai protesta, cât vom mai scrie pe internet, cât vom mai mărturisi… Sper să nu ne împuținăm sau să obosim. Cât vom mai putea merge în bisericile apostaților și trădătorilor…

Notă: De asemenea, de remarcat că tot la acest sinod tâlhăresc nu s-au retractat ereziile semnate în 1993 la Balamand, în Liban, unde ortodocşii au făcut câteva concesii grave: recunoaşterea reciprocă a Tainelor, dar şi a ideii eretice de biserici surori. Ulterior concesiile şi ereziile acceptate acolo au fost combătute de mulţi teologi greci. Acestora s-a alăturat şi chinotita Sfântului Munte Athos. Şase Biserici Ortodoxe locale nu şi-au trimis reprezentanţii, iar unele au boicotat aceasta întrunire. Au participat reprezentanţi a nouă Biserici Ortodoxe locale. În cele din urmă, documentul semnat la Balamand, nu a fost acceptat de niciun sinod al vreunei Biserici Ortodoxe locale care a trimis reprezentanţi, mai puţin Biserica României. Prima dată, documentul a fost condamnat sinodal de către Biserica Greciei.

Tot în 1993, între 1-6 noiembrie, la Chambesy, Elveţia, s-a semnat Declaraţia Comună din cadrul dialogului Comisiei Mixte dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile ,,Ortodoxe” Orientale (monofizite), unde s-a hotărât ridicarea anatemelor ,,de către întâistătătorii tuturor Bisericilor de ambele părţi, prin semnarea unei declaraţii ecleziastice cu scopul ca fiecare Biserică să o recunoască pe cealaltă ca deplin ortodoxă” şi ca urmare, ,,restabilirea deplinei comuniuni între cele două părţi şi nicio condamnare din trecut, sinodală sau personală, să nu mai fie în vigoare”. Aspecte trecute sub tăcere la sinodul din Creta.

După cum nu s-au retractat nici ereziile acceptate în octombrie 2007 la Ravenna, în Italia, când bisericile catolică şi ortodoxă, prin reprezentanţii lor – delegaţia catolică condusă de cardinalul Kasper şi delegaţia pan-ortodoxă condusă de mitropolitul Zizioulas din cadrul Patriarhatului Ecumenic de la Constantinopol – au ajuns la un prim acord asupra definirii rolului papei, într-un document comun. Pentru prima dată de la schisma din 1054, ortodocşii şi catolicii s-au angajat să discute despre rolul arhiepiscopului Romei, adică al papei, a cărui „supremaţie” asupra celorlalţi episcopi şi patriarhi este oficial recunoscută în document, publicat simultan la Vatican, Istanbul, Atena şi în Cipru.