De ce avem tehnocrați Soros? PENTRU CA REDEVENȚELE, ÎN CAZUL COMPANIILOR STRĂINE, SĂ RĂMÂNĂ LA FEL DE MICI, BA CHIAR SĂ LI SE FACĂ UNELE REDUCERI

Ministresa de la Finanțe, Anca Dragu, autoarea trădării de Țară. 

Preiau articolul de pe FLUIERUL.RO :

TRĂDARE DE ȚARĂ ŞI JAF NAȚIONAL E PUȚIN SPUS. Ministrul Finanțelor Dragu: „Proiectul legii redevențelor este gata, dar trebuie aprobat de viitorul guvern. Nivelul Redevențelor a rămas ACELAŞI. Vom oferi şi deduceri pentu exploatările offshore”

Nota Redacției

„Proiectul legii redevențelor, aflat de trei ani în discuții, a fost finalizat de Ministerul Finanțelor, care a colaborat cu specialiști ai Fondului Monetar Internațional (FMI) la redactarea documentului”, a spus astăzi Anca Dragu, ministrul Finanțelor, făcând bilanțul primelor 12 luni de mandat.

„Proiectul menține nivelul redevențelor la un nivel apropiat de cel actual și oferă deduceri pentru investițiile offshore”, a mai spus ministrul Dragu- fost funcționar FMI.

Cum e posibil ca administratorul nostru (guvernul progresist) să ne concesioneze lucrurile din casa noastră, petrolul, gazele naturale, metalele rare din curtea noastră cu 3.5% din 100% cât este valoarea lor?

Mai mult pentru exploatările offshore date pe nimic lui Exxon, OMV şi Gazprom administratorului i se pare „prea mult” procentul „uriaş” de 3,5% așa că s-a gândit să facă „o deducere” adică o reducere acestor multinaționale.

Bacşişul de 3,5% dat românilor din ceea ce este 100% al lor, li se pare prea mare acestor cozi de topor.

Jaful e făcut pe spinarea românilor cei care se chinuie cu salarii şi cu pensii de mizerie

Şi de ce se amână mizeria asta „pentru viitorul guvern”? Simplu. Ca să nu piardă voturi axa progresistă-internaționalistă Iohannis-Cioloş-USR-ONG-PNL-Soros.

Micul Lătrău Ponta care a acuma face pe patriotul pe Facebook şi pe la România TV a procedat exact ca şi ei cu tot cu Dragnea în Guvernul Ponta.

Iar Dragnea tace şi acum pe tema Resurselor Naturale. ÎN PROGRAMUL PSD nu există absolut NIMIC despre resursele noastre concesionate pe nimic

Nici ÎN PROGRAMUL PNL nu există absolut NIMIC despre resursele noastre concesionate pe nimic

Nici caii troieni Marian Munteanu – ANR şi Bogdan Diaconu – PRU nu vor să ia resursele de la Multinaționalele Străine. Munteanu vroia să dea resurselor „multinaționalelor cu tehnologie”

Presa şi Televiziunile de orice orientare Tac pe acest subiect

Din păcate Fluierul.ro este Singurul Ziar care vorbește despre acest Jaf Național a ceea ce este AL NOSTRU AL TUTUROR, jaf colosal prin care suntem jefuiți de MILIARDE DE EURO ANUAL şi despre această ODIOASĂ TRĂDARE A ROMÂNILOR ŞI a interesului național.

Să vă Bată Dumnezeu Cozilor de Topor pentru ceea ce faceți cu bunurile tuturor românilor şi pentru jaful legalizat al acestor bunuri pe care îl faceți.

Să vă Bată Dumnezeu pe toți de la Partide şi din Presă cei care tăceți vinovat şi care vă uitați vinovat la acest Jaf Național fără ca măcar să deschideți gura.

Dar mai devreme sau mai târziu cei care au Delapidat cu Bună Ştiință, Proprietatea Publică şi care au concesionat-o Pe Nimic vor ajunge în Justiție.

Proiectul legii redevențelor, aflat de trei ani în discuții, a fost finalizat de Ministerul Finanțelor, care a colaborat cu specialiști ai Fondului Monetar Internațional (FMI) la redactarea documentului, a spus astăzi Anca Dragu, ministrul Finanțelor, făcând bilanțul primelor 12 luni de mandate.

Proiectul menține nivelul redevențelor la un nivel apropiat de cel actual și oferă deduceri pentru investițiile offshore, a mai spus aceasta.

Discuțiile despre acest proiect au început în 2013, când premierul de atunci, Victor Ponta, a promis că va introduce un nou sistem de taxare, mai aspru, a resurselor de petrol și gaze. În prezent, proiectul a fost finalizat, nivelul redevențelor rămânând la fel, a declarat Dragu.

„Nivelul redevențelor a rămas neschimbat, dar vor fi oferite deduceri pentru investițiile offshore. Proiectul a fost finalizat la minister, am colaborat și cu specialiști FMI în acest sens, dar va rămâne de aprobat pentru viitorul Guvern”, a spus Dragu.

În prezent, redevențele variază între 3,5% și 13,5% din valoarea producției, în funcție de mărimea zăcământului.

Potrivit datelor preliminare, statul român a încasat anul trecut redevențe petroliere și miniere în valoare totală de circa 1,3 miliarde lei, echivalentul a 292 milioane de euro, sub nivelul din anii precedenți.

Nivelul redevențelor a fost înghețat timp de zece ani, între 2004 și 2014, prin contractul prin care controlul Petrom a fost cedat către grupul austriac OMV.

sursa: Adevărul.ro…

(FLUIERUL)

Reclame

PR. CIPRIAN-IOAN STAICU – UN ALT MĂRTURISITOR PRIGONIT! Episcopul ereziarh hotărăște să-l mute, dar sfinția sa REFUZĂ cu hotărâre

Părintele Ciprian Staicu a primit o decizie din partea episcopului Andrei al Covasnei și Harghitei prin care era anunțat că va fi mutat (ca pedeapsă pentru că a încetat pomenirea ierarhului eretic) în parohia Ghelința, undeva la munte, într-un sat cu mulți vorbitori de limbă maghiară.

Părintele refuză cu hotărâre și a făcut contestație la această decizie samavolnică: 

CONTESTAȚIE
Către Centrul Eparhial,
În atenția Episcopului Andrei al Covasnei și Harghitei

Am primit decizia nr. 1670 din 7 decembrie 2016 referitoare la transferul meu la Ghelința. De la început vreau să spun că nu accept această hotărâre, care de fapt ascunde lașitatea dvs. de a mă opri de la slujire din acest moment al vieții mele, pentru activitatea mea antiecumenistă și implicit pentru tulburarea conștiinței dvs la tragerea semnalului de alarmă al întreruperii pomenirii la sfintele slujbe pe motiv strict de mărturisire a ereziei (fapt la care am fost îndreptățit de canonul 15 al Sinodului I-II Trulan, canon cu valoare ecumenică, deci veșnică).
Am slujit 10 ani ca și cântăreț bisericesc la catedrala ”Sfântul Nicolae” din Sf. Gheorghe, orașul meu natal, apoi 5 ani ca diacon și 5 ani ca preot tot acolo. Fără absolut nici un motiv m-ați dat afară în primăvara anului 2015. Apoi am slujit în frica lui Dumnezeu și m-am implicat în lucrările de finalizare a bisericii cu hramul Bunavestire, iar după nici doi ani mă văd transferat în munți, la o sărăcie lucie, la câțiva credincioși, care în afara cultului sunt de fapt vorbitori de limbă maghiară.
Motivele pe care le-ați invocat le voi analiza și combate în cele ce urmează, urmând ca această scrisoare personală, care nu este act al parohiei Sf. Gheorghe III, ci este primul meu strigăt de revoltă față de samavolnicia cu care vreți să mă reduceți la tăcere, să o fac publică pe toate căile:

1. Primul dvs argument este ”starea conflictuală existentă” între mine și pr. Dorin Cucu. Răspunsul meu:
a) am fost primit la biserica Bunavestire cu ostilitate vădită, iar până în ziua de astăzi nu am beneficiat pentru slujire decât de un umil sertăraș în sfântul altar pentru a-mi pune câteva lucruri. Nu mai vorbesc de starea de mizerie în care am găsit sfântul lăcaș, mai ales altarul;
b) în duminicile mele de rând pr. Cucu Dorin sau unii dintre apropiații lui veneau și luau credincioșii chiar din fața bisericii și îi duceau în altă parte, unii dintre cei care nu voiau să meargă fiind admonestați de acoliții lui de ce vin la slujbă aici, când slujesc eu; în schimb eu am slujit tot timpul, în duminicile lui de rând, alături de pr. Dorin Cucu. Deci starea conflictuală pe care el a dorit să o mărească continuu, eu am dezamorsat-o mereu, pentru ca să fie pace. Aceste afirmații le pot dovedi oricând cu mărturia scrisă și/sau verbală a unui număr mare din enoriașii bisericii noastre. Dvs. însă prezentați o stare de fapt deformată.

2. Referirea mea la crucea lui Baphomet, pusă pe biserica mare a parohiei este justă, pentru că:
a) această cruce cu trei brațe orizontale este cunoscută ca fiind simbol masonic, deci satanist. Dacă ați avea intenția să vă informați puțin (internetul este la îndemâna oricui), ați găsi foarte multe articole și poze care susțin afirmația mea. O astfel de ”cruce” nu are ce căuta pe o biserică ortodoxă, altminteri vă atrageți mânia lui Dumnezeu;
b) spuneți că această ”cruce” a fost pusă cu binecuvântarea ÎPS Ioan, ctitorul bisericii. Nu știu ce binecuvântare a fost, dar instalarea ”crucilor” (3 la număr) s-a făcut în primăvara anului 2015, când ÎPS Ioan nu mai era episcop eparhiot de Covasna și Harghita de câteva luni de zile. De instalarea lor s-a ocupat exclusiv pr. Dorin Cucu, eu nu. Concluzia mea este că ați dat dvs binecuvântarea așezării acestor simboluri masonice pe o biserică ortodoxă. Concluzia dvs din același paragraf este că ”pentru liniștea mea sufletească” mă trimiteți într-o parohie în care să slujesc singur. Stranie logică! Eu înțeleg că satana să rămână, să troneze pe biserica închinată Maicii Domnului, iar eu, preotul potrivnic acestei mârșăvii, să fiu alungat pe nedrept – acesta este realmente sensul ”transferului”.

3. Mă acuzați că am publicat pe net corespondența de la Episcopie. Vă răspund:
a) este plin netul de asemenea publicări ale unor acte chiriarhale care hotărăsc samavolnicii ca și acest transfer. Ce ar fi trebuit să fac? Să tac și să vă las să atentați la viața fiilor mei duhovnicești, așa cum v-o doriți cu venialitate?
b) publicarea pe net a materialelor despre întreruperea pomenirii și neparticiparea la ședințele de la protopopiat – este o altă acuză. V-am scris că am întrerupt pomenirea pentru faptul că ”ați luat” act la Sinodul din toamnă de hotărârile din Creta, deci le-ați acceptat, ori acele hotărâri sunt eretice, așa cum recunosc peste 70% dintre ortodocșii din lume. La ședințele de la Protopopiat eu am participat ani de zile, doar în ultimele luni nu am fost, pentru că atmosfera de acolo era una de batjocură atât la adresa mea sau a altor frați preoți, cât și la adresa dreptei credințe și se pregătea o punere la zid a mea de către preoții ecumeniști (iar la două ședințe eu nu am participat din motive medicale, având dovada în acest sens, pe care v-am trimis-o atunci pe mailul-ul Episcopiei).
Punctul principal al contra-argumentării mele la aceste acuze este următorul: dacă considerați că am oprit pe nedrept pomenirea dvs la slujbe, de ce nu m-ați oprit de la slujire, cum au făcut cu preoții antiecumeniști ierarhii români din alte eparhii (a se vedea cazul pr. Claudiu Buză din Urziceni)? Singurul motiv care mă îndreptățea să opresc pomenirea era erezia ierarhului, orice alte motive aducându-mi o pedeapsă binemeritată. Cum puteți să mă trimiteți într-o altă parohie, unde nu vă voi pomeni, devreme ce dvs nu vă lepădați de ecumenism? Iar tipul de ecumenism pe care îl practicați este slujirea adesea, pe la sfințiri de troițe sau chiar de biserici ortodoxe, cu eretici papistași, fapt care vă face pasibil, conform, Sfintelor Canoane, de imediată caterisire din treapta de arhiereu.
Deci, dacă acceptați întreruperea pomenirii, prin mutarea mea și slujirea liberă în altă parohie, înseamnă că recunoașteți că acuza mea că aveți cuget eretic ecumenist este reală. Aceasta este concluzia teologică și logică.
Dar, pentru că vă ascundeți de realitate, vreți să mă surghiuniți, să mă faceți să nu vă ”accept oferta” și să aveți apoi motiv, pe principiul neascultării, pentru a mă caterisi, așa cum mă și amenințați în penultimul paragraf al deciziei dvs.

4) Cât despre ”salariul de la stat”, eu nu am primit decât un stat de plată lunar, a trebuit să îmi procur salariul traiul meu și al familiei mele prin desfășurara unor activități licite, compatibile cu statutul de preot, a fost foarte greu și am trăit cu un sfert din salariul legal, investind în lucrările de la biserică și plătind toate dările și lucrările în care am fost implicat. Am vrut să fie bine pentru biserică și… am fost dat afară.

5) Ultimul paragraf mă obligă să predau actele parohiei și ștampila azi, 8 decembrie 2016. La ora 8 azi dimineață am fost prezent la Protopopiat, am fost anunțat telefonic de pr. protopop Ioan Bercu, pe care l-ați însărcinat, conform aceleași adrese nr. 1670 de mai sus, să se ocupe personal de predare, că nu poate veni, deci aveți subalterni care nu vă ascultă hotărârile arbitrare, cum să le ascult eu, cel alungat pe nedrept? Dimineață am făcut cerere de amânare la Protopopiat, pe baze legale, mai ales că mă aflu în plin proces de revizie contabilă, la care m-am prezentat din proprie-inițiativă, neacceptând să vin la Episcopie să predau toate actele ca apoi, nemaiavându-le, să îmi puteți găsi și alte ”motive” de pedepsire.

În concluzie, îndemnul din final, înaintea semnăturii dvs, sună așa: ”cu părintesc îndemn la îndreptare”. Vă mulțumesc, dar nu înțeleg ce anume este ”părintesc” în toată această samavolnicie. Voi lupta pe toate căile împotriva ei și nu voi accepta ca un om aflat în funcția de ierarh să își recunoască de facto mărturisirea eretică ecumenistă, iar pe de alta să hotărască în mod arbitrar cum să își bată joc de fiii mei duhovnicești, de viața, familia și slujirea mea preoțească.
De asemenea, vă anunț că în cazul în care în perioada următoare, datorită acestor acte de ”execuție de tip digital” pe care mi le aplicați, neavând dorința sau curajul ca măcar să ne vedem, ca oameni, față către față sau minimul respect, ca om care veți răspunde și de sufletul meu înaintea lui Dumnezeu, ca să mă certați personal la telefon, deci în cazul în care starea de sănătate a vreunui membru al familiei mele se va înrăutăți sau va interveni vreun episod nedorit și ireversibil legat de sănătatea ei, vă veți face responsabil de aceasta, cel puțin din punct de vedere moral, fapt care ar trebui să vă readucă aminte că suntem oameni, chipul lui Dumnezeu în lume, nu simple obiecte, care pot fi aruncate oricând la gunoi.
Eu de luni, 12 decembrie 2016, aș intra în săptămâna de rând la biserica Bunavestire. Vă rog până duminică seara, probabil în același stil ”digital” (”dintr-o semnătură”, cum vă place să afirmați), să îmi comunicați dacă pot continua să slujesc acolo sau sunt oprit de la slujirea celor sfinte. La Ghelința nu voi merge sub nici o formă.

Așa să îmi ajute Bunul Dumnezeu și Preacurata Născătoare de Dumnezeu !

Sf. Gheorghe

08.12.2016

Cu sincer îndemn la îndreptarea dvs din erezia ecumenistă,

pe care v-o doresc, spre mântuire,
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

P.S. – Câtă vreme este formulată și este în dezbatere această contestație, cred că măsura transferului ar trebui să se suspende, până la soluționarea contestației.

Sursa: prieteniisfantuluiefrem.ro

RĂZBOIUL CONTINUĂ: Mărturisirea Maicilor de la Mânăstirea Văratec împotriva sinodului eretic din Creta și îngrădirea de erezie

Imagini pentru manastirea varatec

Foto – CrestinOrtodox.ro

Mărturisirea maicilor de la Văratec

care resping adunarea eretică din Creta

 

Subsemnatele, vieţuitoare ale obştii Mănăstirii Văratec, din Judeţul Neamţ, aducem la cunoştinţă conducerii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, conducerii Mănăstirii Văratec şi tuturor creştinilor ortodocşi din această ţară că am întrerupt participarea la slujbele unde sunt pomeniţi ierarhii participanţi la sinodul din Creta, preferând să participăm la slujbele unde aceştia nu sunt pomeniţi, deoarece considerăm sinodul din Creta eretic, iar pe cei ce l-au aprobat, părtaşi la erezia/panerezia ecumenismului, propovăduită de sinodul din Creta şi de către cei ce au participat la acesta şi l-au aprobat, prin luare de act, în cadrul sesiunii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Măsura neparticipării la slujbele unde sunt pomeniţi ierarhi părtaşi la erezie este permisă de către canonul 31 Apostolic şi de către canonul 15 I-II Constantinopol, care permit preotului să se îngrădească de erezia propovăduită pe faţă de către episcop, înainte ca acesta să fie cercetat de către un sinod. Cum preotul are dreptul de a se îngrădi de erezia episcopului, rezultă clar că şi credincioşii au dreptul de a-l urma pe acel preot care se îngrădeşte de erezie.

Motivele pentru care considerăm că sinodul din Creta este eretic sunt:

  1. Nu a statornicit hotar între Ortodoxie şi erezie, dimpotrivă, a şters hotarul statornicit de către sinoadele mai vechi ale Bisericii. Pentru acest motiv, conform canonului 8 de la Sinodul al III-lea Ecumenic, deciziile sale sunt nule, deoarece a luat decizii contrare sinoadelor anterioare.
  2. Nu a condamnat nicio erezie, nicio cugetare omenească contrară învăţăturii lui Hristos, dimpotrivă, acceptându-le pe toate ca partenere de “dialog” ecumenic.
  3. Deşi apărătorii săi pretind că “nu a elaborat dogme şi canoane”, prin faptul că a atacat şi modificat dogme şi canoane vechi se poate spune că a creat dogme şi canoane noi, eretice.
  4. S-a desfăşurat după principii care nu ţin seama de egalitatea în har a episcopilor, prin faptul că mulţi episcopi nu au avut niciun drept de vot; sistemul de luare a deciziilor a fost conceput în aşa fel încât să existe siguranţa că orice încercare de apărare a Ortodoxiei nu va anula deciziile care urmau a se lua.
  5. A anulat dreptul Bisericilor Locale de a aproba sau respinge acest sinod, acestea putând, potrivit art. 13 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a Sfântului şi Marelui Sinod, să aducă la cunoştinţă credincioşilor deciziile luate, care au autoritate panortodoxă, fără a exista prevederi referitoare la vreo dezbatere, revizuire sau anulare a acestora de către sinoadele locale.
  6. A legiferat participarea Bisericii Ortodoxe la panerezia eclesiologică propovăduită de către Mişcarea Ecumenică, ratificând ecumenismul ca doctrină oficială a Bisericii. După generaţii întregi de participare la mişcarea ecumenică şi de cedări pe tărâmul doctrinei ortodoxe, conducerea Bisericilor Ortodoxe a legiferat toate aceste trădări prin documentul Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine, care este un angajament de participare legitimă la ecumenism, ce nu poate fi “explicitat, nuanţat şi dezvoltat”, cum spune comunicatul Sfântului Sinod, din 29 octombrie, ci trebuie anulat de la un capăt la altul. Este evident că scopul acestui sinod a fost ratificarea unora dintre documentele semnate în ascuns, pentru ca delegaţiile ortodoxe să poată fi considerate, de către ceilalţi membri CMB, parteneri legitimi ai “dialogului teologic” ecumenist.
  7. A ratificat Constituţia CMB şi Declaraţia de la Toronto ca izvoare de drept bisericesc ortodox, în ciuda faptului că aceste documente au un conţinut eretic.
  8. A anulat mărturisirea că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Apostolească şi Sobornicească, cu care se laudă comunicatul Sfântului Sinod al BOR, prin faptul că a ratificat premisa din Declaraţia de la Toronto, care spune că “din includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” (Declaraţia de la Toronto, premisa IV.2), ceea ce înseamnă, pe cale de raţionament logic, că sinodul din Creta a fost de acord şi a ratificat faptul că partenerii de dialog protestanţi şi catolici din CMB nu sunt obligaţi, la rândul lor, să vadă Biserica Ortodoxă nici măcar ca fiind Biserică în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului, darămite să recunoască faptul că “Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Încercând să justifice acceptarea “denumirii istorice de biserici” acordate ereticilor şi schismaticilor, sinodalii au utilizat acest principiu din Declaraţia de la Toronto, prin care au dorit să arate că recunoaşterea denumirii de “biserici” nu îi obligă, conform documentelor CMB, să considere acele “biserici” ca fiind în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului (idee eretică în sine, deoarece nu există biserică în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului şi biserică în neadevăratul şi nedeplinul sens al cuvântului, ci doar Biserică adevărată şi secte, erezii şi schisme). În realitate, au reuşit ca, prin ratificarea acestui principiu ecumenist, să recunoască dreptul celorlalte participante la dialogul CMB de a trata Biserica Ortodoxă ca pe una oarecare din CMB, de a nu o recunoaşte nici măcar ca Biserică în adevăratul sens al cuvântului. Acordul la această relativizare a eclesiologiei ortodoxe este erezie.
  9. Prin acceptarea premisei IV.2 din Declaraţia de la Toronto, sinodul a invalidat orice şansă a Bisericii Ortodoxe de a-şi face simţit mesajul mântuitor în rândul ereticilor şi schismaticilor, principiu misionar pe care îl proclamă cu atâta emfază în deschiderea Documentului 6, ca argumentare a participării la CMB. Dacă celelalte membre ale CMB nu sunt obligate să vadă Biserica Ortodoxă nici măcar ca Biserică în adevăratul sens al cuvântului, oare cum vor fi convinşi credincioşii acelor comunităţi că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească?
  10. Prin acceptarea principiului conform căruia “nicio membră CMB nu este obligată să-şi modifice eclesiologia”, sinodul din Creta a invalidat toată activitatea sa presupus misionară în cadrul CMB, deoarece, dacă nicio comunitate eretică din CMB nu este obligată să-şi modifice eclesiologia, atunci afirmarea eclesiologiei ortodoxe este inutilă în cadrul CMB, de vreme ce aceasta nu obligă la nimic pe partenerii de dialog ecumenic. Mai mult, devine greu de înţeles de ce şi-a schimbat Biserica Ortodoxă eclesiologia, de vreme ce principiul ecumenist spune că nu era obligată să o facă?
  11. Prin ratificarea premisei III.2 din Declaraţia de la Toronto, sinodul cretan a admis că Biserica Ortodoxă participă într-o organizaţie al cărei scop este un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii (art. 19 al Documentului 6). Oare despre ce Biserică este vorba în această premisă? Să fie vorba despre Biserica Ortodoxă? Să înţelegem că CMB lucrează pentru realizarea unităţii Bisericii Ortodoxe? Oare Biserica Ortodoxă nu este deja unitară şi are nevoie de CMB ca să-i asigure unitatea? Sau este vorba de fapt despre “adevărata Biserică” (din premisa IV.5 a Declaraţiei de la Toronto), “Biserica Universală”, descrisă de premisa IV.3 a Declaraţiei de la Toronto ca “mai cuprinzătoare decât apartenenţa la propriul trunchi eclesial”, sau “Sfânta Biserică Catolică pe care o mărturisesc Crezurile”, despre care se vorbeşte în prima teză a premisei IV.2 a Declaraţiei de la Toronto, cea pe care sinodul a ratificat-o, adică despre “Biserica” pe care ecumenismul doreşte să o realizeze prin intermediul “contactului viu între biserici?
  12. Contrar părerii apărătorilor sinodului din Creta, art. 19 al Documentului 6 ratifică toate premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto, care are o eclesiologie eretică. Dovada cea mai grăitoare a acestui fapt este forma presinodală a documentului, în care se spunea: “Ele (Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. tr.) au convingerea profundă că premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto(1950)…”[1] (s.n.), adică “premisele” la plural, în timp mai jos era citată doar premisa III.2. Premisa IV.2 a fost adăugată în timpul sinodului. De ce ar fi fost folosit pluralul, dacă sinodul ratifica doar premisa citată în text, aşa cum afirmă apărătorii sinodului din Creta? Este evident că în text este vorba despre toate premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto.
  13. În aceste condiţii, aprobând toate premisele acelui document ecumenist, Biserica Ortodoxă a fost de acord cu eclesiologia eretică a acestuia, despre care “are convingerea profundă că sunt de o importanţă capitală pentru prezenţa Bisericii Ortodoxe în CMB”. Prin urmare, sinodul din Creta a fost de acord cu faptul că “apartenenţa la Biserica lui Hristos este mai cuprinzătoare decât apartenenţa la propriul trunchi eclesial” (premisa IV.3), că “toate Bisericile creştine, inclusiv Biserica Romei, afirmă că nu există identitate completă între apartenenţa la Biserica Universală şi apartenenţa la propria Biserică” (ibidem) cu alte cuvinte sinodul este de acord că Biserica lui Hristos nu este Biserica Ortodoxă, ci o Biserică în care Biserica Ortodoxă este inclusă ca parte a aceleia, ceea ce este erezie. Mai mult, în acceaşi premisă se afirmă că membrele CMB, deci şi Biserica Ortodoxă, “recunosc că există membri ai Bisericii extra muros (în afara zidurilor Bisericii), că aceia aparţin aliquo modo (în mod egal) Bisericii, şi chiar că există ecclesia extra ecclesiam (Biserică în afara Bisericii)”. Toate aceste afirmaţii sunt eretice, iar sinodul din Creta le ratifică şi şi le însuşeşte şi le impune în cugetarea ortodoxă. În aceste condiţii, ne întrebăm cum se mai poate spune că “Sfântul şi Marele Sinod a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Sobornicească”, cum ia act în mod eronat comunicatul Sfântului Sinod al BOR, când de fapt acea “mărturisire” a fost făcută doar pentru liniştirea spiritelor ortodoxe, în timp ce prin acceptarea premiselor Declaraţiei de la Toronto s-a acceptat tocmai contrariul?
  14. Acceptând premisele Declaraţiei, sinodul este de acord că în alte “biserici” există “elemente ale Bisericii adevărate”, care, evident, nu este Biserica Ortodoxă, ci “Biserica nevăzută” a eclesiologiei protestante. Această idee este eretică, deoarece în afara Bisericii lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, nu există decât grupări eretice şi schismatice.
  15. Acceptarea “denumirii istorice de biserici şi confesiuni eterodoxe” este în consens cu spiritul Declaraţiei de la Toronto, în care membrele CMB se recunosc ca având diferite niveluri de bisericitate, idee cu totul străină cugetării ortodoxe. Afirmaţiilor de genul “şi părintele Stăniloaie le numeşte biserici în scrierile sale” sau “termenul este folosit ca terminus technicus” sunt infirmate de Sfântul Chiril al Ierusalimului, în Cateheza XVIII, în care spune: “Cuvântul «biserică» are multe sensuri… Cineva ar putea afirma că, propriu vorbind şi adevărat, şi adunarea celor răi, a ereticilor… este tot biserică; împotriva acestei afirmaţii Simbolul credinţei te-a întărit şi ţi-a predat acest articol de credinţă: Într-una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, ca să fugi de adunările lor spurcate şi să rămâi pururea în sfânta, sobornicească Biserică în care ai fost renăscut. Când te duci într-un oraş, nu întreba numai: «Unde este casa Domnului?», pentru că şi celelalte erezii ale necredincioşilor îndrăznesc să numească vizuinele lor case ale Domnului, nici nu întreba numai: «Unde este biserica?», ci: «Unde este biserica cea sobornicească?»”[2] (s.n.). Din acest text vedem că termenul “biserică” nu poate fi folosit pentru a numi ereziile, chiar şi atunci când îl folosim “propriu vorbind şi adevărat”, adică în sensul său literal (din limba greacă) de “adunare” sau, în limbajul unor membri ai Sinodului Bisericii Greciei, ca terminus technicus. Faptul că trebuie să întrebăm de “biserica sobornicească” (ortodoxă) înseamnă că termenul nu poate fi folosit nici măcar din eroare pentru erezii, pentru a nu induce în eroare pe cei nefamiliarizaţi cu doctrina creştină.    
  16. Ratificarea Constituţiei CMB statuează principiul minimalismului dogmatic în relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ereticii şi schismaticii, ceea ce este inadmisibil. Spre deosebire de citarea pe care o oferă sinodul din documentul CMB, în Constituţia CMB nu se spune că pot fi membri ai CMB cei ce mărturisesc Sfânta Treime “în conformitate cu Simbolul Niceo-Constantinopolitan”, ceea ce înseamnă că pot fi membri ai CMB şi parteneri de dialog teologic ai Bisericii Ortodoxe toţi cei ce au o concepţie oarecare despre Sfânta Treime, asta în condiţiile în care diferenţele de viziune despre Sfânta Treime au provocat ruperea Răsăritului de Apus şi căderea din ortodoxie a papistăşismului şi, în consecinţă, condamnarea sa la două sinoade ecumenice, cel organizat în 869-870 de către patriarhul Fotie şi cel din 1341, organizat de Sfântul Grigore Palama. După acest principiu al minimalismului dogmatic, până şi demonii din ţinutul gherghesenilor ( 8,29; Mc. 5,7; Lc. 8, 28) ar putea fi membri ai CMB. Minimalismul dogmatic este principiul care stă la baza întregii construcţii ecumeniste, care vizează o unitate exterioară a lumii creştine, fără a pune accent pe adevărul de credinţă, viziune care este eretică.
  17. 22 vorbeşte despre “condamnarea oricărei tentative de dezbinare a unităţii Bisericii din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice”. Această prevedere pare a fi făcută special pentru a pedepsi pe cei ce se opun, din interiorul Bisericii, ecumenismului. În plus, ea exclude de la procesul receptării hotărârilor sinodului pliroma Bisericii, singura în măsură să spună dacă un sinod este sau nu este ortodox, prin faptul că cei ce s-ar opune deciziilor acestui sinod sunt catalogaţi apriori ca duşmani ai unităţii Bisericii şi schismatici.
  18. În documentul referitor la relaţia Bisericii Ortodoxe cu restul lumii se face elogiul ecologiei, care este o armă ideologică a New-Age-ului. Documentul prezintă Sfânta Biserică Ortodoxă ca pe o instituţie omenească oarecare, angajată în procesul de realizare a paradisului terestru globalist.
  19. Documentul legat de „Sfânta Taină a Căsătoriei şi impedimentele la aceasta”, prevederea de la II.5.ii deschide calea acceptării prin iconomie a căsătoriei mixte, între ortodocşi şi heterodocşi, şi, prin urmare, legiferează ecumenismul la nivelul familiei. Patriarhia Georgiei a considerat această prevedere o încălcare directă a canonului 72 a Sinodului Quinisext, enumerându-o între motivele principale ale neparticipării sale la sinodul din Creta. Lăsarea la latitudinea Bisericilor locale a aplicării iconomiei referitoare la căsătoriile mixte afectează unitatea de practică canonică a Bisericilor Ortodoxe în această problemă, creând premisele unor grave dezordini cauzate de această decizie controversată. În plus, prevederea potrivit căreia pentru Biserică impedimentele la căsătorie ale legii civile sunt la fel de importante ca şi cele ale Bisericii deschide calea (auto)obligării Bisericii de a oficia “căsătorii” homosexuale sau măcar de a le accepta existenţa unor astfel de “căsătorii” la nivel civil.
  20. Documentul referitor la importanţa postului lasă la latitudinea Bisericilor locale aplicarea iconomiei referitoare la ţinerea postului (art. 7-8), ceea ce afectează practica unitară a Bisericii în acest domeniu şi relativizează importanţa şi severitatea sfintelor posturi.

 Pentru toate aceste motive şi pentru multe altele, pe care teologi de specialitate, le pot reliefa mai cu precizie, considerăm sinodul din Creta o adunare eretică, iar acceptarea sa părtăşie la erezie. Din această cauză, am decis să ne îngrădim de erezie prin neparticipare la slujbele unde sunt pomeniţi ierarhii care s-au făcut părtaşi deciziilor sinodului din Creta.

Tâlcuirea canonului 31 Apostolic de către cei mai mari canonişti ai lumii ortodoxe spune: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau eres, unii ca aceia nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor[3]. Iar ultimele două teze ale canonului 15 I-II prevăd: “Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri[4].

Din acest motiv, considerăm că este o datorie de conştiinţă să ne îngrădim şi noi de erezie alături de preoţii nepomenitori, rămânând astfel în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română, nefăcând niciun pas în afara acesteia, nesusţinând niciun fel de schismă în Biserică, nemanifestând niciun fel de atitudine necuviincioasă faţă de conducerea acesteia. Pentru manifestarea acestei atitudini, permise de canoanele Sfintei Biserici, considerăm că nu se cuvine să fim supuse niciunei cercetări disciplinare sau represiuni.  

 

  1. 12. 2016 Semnături

Monahia Grigoria Nicolau

Monahia Evpraxia Talabă

Monahia Salomeea Lucanu

Monahia Iuliana Butnaru

Monahia Calinica Formagiu

Monahia Xenia Velicu

Monahia Teodula Filip

Monahia Teodosia Curmei

Monahia Fanuria Buliga

Monahia Leontia Chirilă

Monahia Ecaterina Popa

Monahia Filoteia Filiţă

Rasofoare Iunia Burlacu

[1] http://basilica.ro/relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine/.

[2] Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, EIBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 335.

[3] Pidalion, Editura Credinţa Strămăşească, 2007, p. 70.

[4] Ibidem, p. 362.

Sursa: aparam-ortodoxia.ro