Preoții mărturisitori se înmulțesc încet dar sigur – Părintele COSMIN FLORIN TRIPON din Beiuș a trimis scrisoare de ÎNCETARE A POMENIRII ereticului Sofronie Drincec al Oradiei

Părintele Cosmin Tripon a încetat pomenirea în septembrie 2016, scrisoarea către episcop fiind datată 22 octombrie, iar în ianuarie 2017 a ajuns la cunoștința ecumenistului pseudo-ierarh.

Preasfinţia Voastră,

Subsemnatul, Cosmin Florin Tripon, preot coslujitor la Parohia Beiuş IV, prin prezenta Vă aduc la cunoştinţă faptul că am întrerupt pomenirea Preasfinţiei Voastre la sfintele slujbe ale Bisericii din motive de conştiinţă, întrucât aţi semnat şi acceptat hotărârile sinodului din Creta, pe care eu nu le primesc, ci le resping, considerându-le eretice.

Prin acceptarea acelor hotărâri, aţi introdus în Sfânta Biserică tirania ereziei ecumeniste, care are drept consecinţă tocirea conştiinţei veghetoare a Bisericii şi facilitarea compromisului dogmatic, ceea ce deja s-a şi întâmplat. Personal, doresc să mărturisesc şi să propovăduiesc pe Hristos Domnul în sfânta şi adevărata Biserică Ortodoxă a Sfinţilor Părinţi de la sinoadele ecumenice şi a urmaşilor fideli acestora, într-o atmosferă de dragoste faţă de Dumnezeu şi semeni, fără nici o constrângere despotică, care anulează libertăţi fundamentale ale omului (dreptul la liberă informare şi exprimare, dreptul la opinie personală, dreptul şi obligaţia de a păstra credinţa strămoşească nealterată ş.a.), aşa cum învaţă şi Sfântul Clement al Alexandriei, care zice: „Biserica este alcătuirea şi mulţimea oamenilor conduşi de Cuvântul lui Dumnezeu; cetate neîmpresurată de vrăjmaşi şi nestrâmtorată de nici o tiranie, în care se împlineşte voia dumnezeiască; căci precum lucrare este voia lui Dumnezeu, şi aceasta se numeşte lume, tot aşa vrerea Lui este mântuirea omului, şi aceasta se cheamă Biserică. Biserica este dimpreună maică, dar şi fecioară şi mireasă a lui Hristos, iar noi suntem mădularele lui Hristos. Capul împărătesc al Bisericii este Hristos”1.

Biserica lui Hristos este doar cea ortodoxă, după cum ne spune Sfântul Simeon Noul Teolog, care o defineşte astfel: “Biserică sobornicească (universală) este adunarea dreptslăvitorilor care mărturisesc credinţa ortodoxă”2; “adevărata Biserică este unirea întru adunare a dreptslăvitorilor din toată lumea”3. Urmând cuvântul lui Dumnezeu, Care spune: “Nu oricine îmi spune Doamne, Doamne, va intra în împărăţia lui Dumnezeu, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Mt.7,21), Sfântul Simeon ne învaţă că Biserica universală nu este adunarea tuturor celor ce se numesc pe sine creştini, aşa cum postulează “unitatea creştinilor” pe care o propovăduiesc documentele din Creta, pe care le-aţi semnat, ci doar a dreptslăvitorilor, care mărturisesc credinţa ortodoxă. Biserica se poate ruga pentru întoarcerea ereticilor la ortodoxie, dar nu poate milita pentru unirea cu ereticii şi schismaticii, deoarece “oricine s-a separat de Biserică se uneşte cu adultera, se izolează de făgăduinţele Bisericii; şi cine părăseşte Biserica lui Hristos nu va ajunge la răsplătirile lui; este nelegiuit, este străin, este duşman”4. Cum să se roage şi să militeze Biserica pentru unirea cu străinii de Hristos şi cu duşmanii Săi, aşa cum îi numeşte sfântul Ciprian pe eretici şi schismatici? Cu cei care, nemaiavând Biserica drept mamă, nu Îl mai pot avea pe Dumnezeu ca Tată, după cum se exprimă acelaşi sfânt?

Prin oprirea pomenirii Preasfinţiei Voastre, n-am făcut altceva decât să-mi protejez sufletul, cugetul şi simţirea, atât mie, cât şi turmei cuvântătoare încredinţată mie de Mântuitorul Hristos, prin Biserică, prin Taina Hirotoniei, de răspândirea otravei ereziei, care este moartea sufletului şi despărţire de Dumnezeu. Măsura este un drept şi, potrivit unor canonişti, chiar o datorie impusă de canoanele 31 Apostolic şi 15 I-II Constantinopol.Tâlcuirea canonului 31 Apostolic spune: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau eres, unii ca aceia nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor”5. Iar ultimele două teze ale canonului 15 I-II prevăd: “Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri”6.

Din aceste motive, mă puneţi în situaţia de a nu mai putea sluji cu Preasfinţia Voastră sau cu oricine altcineva care acceptă hotărârile sinodului din Creta. Măsura nepomenirii Preasfinţiei Voastre se va menţine până când Vă veţi dezice de documentele eretice din Creta.

Beiuş, 22.10.2016
Smeritul preot al Împăratului Hristos,
 Cosmin Florin Tripon

Preasfinţiei Sale Sofronie Drincec, Episcopul Oradiei

1Sfântul Clement al Alexandriei, Pedagogul, 1,6; Stromatele, 7,5; Stromatele, 3,6, apud Sfîntul Nectarie de Eghina, De ce Papa şi supuşii lui s-au despărţit de Biserica lui Hristos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2011, pp. 96-97.
2Sfântul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Erminia dumnezeiescului simbol al credinţei ortodoxe, EIBMBOR, Bucureşti, 2010, p. 93.
3Ibidem,p. 93.
4Sfântul Ciprian al Cartaginei, Despre unitatea Bisericii, EIMBOR, Bucureşti, 2013, pp. 53-54.
5Pidalion, Editura Credinţa Strămăşească, 2007, p. 70.
6Ibidem, p. 362.

Sursa: sinodultalharesc.tk 

Amintesc și apostazia istorică a acestui pseudo-episcop din ianuarie 2008, când a slujit de sărbătoarea Bobotezei cu un „episcop” greco-catolic (papistaș): 

Reclame

Prigoană – Două maici de la Mânăstirea Podul Bulgarului (Buzău) alungate pentru că S-AU ÎNGRĂDIT DE EREZIE prin neparticiparea la slujbele unde sunt pomeniți ierarhii ecumeniști

 

Stareța Mânăstirii Podul Bulgarului, Ecaterina Taman, mânăstire aflată la șapte kilometri de Râmnicu Sărat (jud. Buzău), a alungat din obște două maici mărturisitoare împotriva ecumenismului și a sinodului din Creta. Monahiile Antonia și Teodora s-au îngrădit de erezie încă de la sfârșitul anului trecut, iar pe 8 ianuarie 2017 au fost nevoite să plece din mânăstire decât să reînceapă participarea la slujbele unde sunt pomeniți ierarhii trădători. 

Iată scrisoarea acestora din 3 ianuarie 2017 în care declarau că nu pot participa la trădare alături de  celelalte maici: 

Preacuvioasei Maici Ecaterina Taman

Subsemnatele , vietuitoare in obstea manastirii “Sfanta Treime ” – Podul Bulgarului din judetul Buzau , in urma consfatuirii de obste din 28 decembrie 2016 , cu suflet indurerat va aducem la cunostinta ca din motive de constiinta si pentru ingradirea de erezie nu putem reincepe participarea la slujbele unde sunt pomeniti ierarhi care au luat parte la sinodul din Creta si ierarhi care au aprobat prin luare de cunostinta in cadrul sesiunii Sfantului Sinod BOR.

03 ianuarie 2017

Monahia Antonia Coman

Monahia Teodora Macreanu 

Sursa: ortodoxos.ro

Video – Înmormântarea PĂRINTELUI PROCLU – Mân. Sihăstria Putnei

După cum știți: Părintele PROCLU s-a suit la Cer 

Iată înregistrarea video, a slujbei înmormântării, care a avut loc astăzi (31 ianuarie 2017) de la 10:30 la Mânăstirea Sihăstria Putnei: 

Aici, o filmare scurtă, de pe facebook:

Credincioșii atiecumeniști, vor zice poate că slujba înmormântării, oficiată de episcopi și preoți nemărturisitori nu va fi fost valabilă (ca și taină lucrătoare)… Dar, având în vedere că Harul încă nu a părăsit Biserica Ortodoxă Română, pentru smerenia Părintelui Proclu și credința poporului, cu siguranță Dumnezeu a primit această slujbă.

Câteva fotografii de pe facebook: 

Fotografia postată de Liliana Lia Liana Xyzwq.

Fotografia postată de Stefan Stancu.

Fotografia postată de Stefan Stancu.

Dumnezeu să-l odihnească cu Sfinții!

Părintele PROCLU s-a suit la Cer

Image result for pr proclu imagini

28 ianuarie 2017, ziua trecerii la Domnul a unui smerit pustnic… Dumnezeu să-l ierte și cu sfinții să-l așeze!

„Toți diavolii din iad au ieșit pe fața pământului.”

Părintele Proclu va fi înmormantat la mănăstirea Sihăstria Putnei.

***

Parintele Proclu Nicau, unul dintre marii parinti duhovnici romani, a vietuit intr-o smerita chilie sihastreasca, aflata la margine de codru, in satul Mitocu Balan, comuna Cracaoani, judetul Neamt. Parintele cu ochi albastri, scund, insa cu mintea inalta, rostea cuvinte duhovnicesti debandite in urma rugaciunilor neincetate, iar nu luate din carti sau studii.

Parintele Proclu Nicau

Parintele Proclu Nicau,  un parinte calugar din judetul Neamt. Intrat in obstea de la Manastirea Sihastria la varsta de numai 13 ani, fratele Gheorghe Nicau, dupa numele sau de mirean, a fost inca dintru inceput ascultator, smerit si iubitor.

Astfel, pe cand era frate la manastire, tanarului Gheorghe Nicau ii crescuse mai mult mustata decat barba, pentru aceasta, unii dintre calugari facand uneori glume pe seama lui. Pentru aceasta, el a mers la parintele Macarie, un batran care pustnicise impreuna cu parintele Cleopa, si s-a plans de cele petrecute. Atunci a primit urmatorul sfat: „Daca fratii rad de tine, razi si tu cu ei tot de tine, dar nu cumva sa razi de ei, ca pierzi.” Implinind cuvantul, fratii s-au smerit, iar ispita a pierit. – altarulcredintei.md


Cu anii care au trecut are o problemă. Nu-i mai ţine minte care şi când au fost. Nu mai ştie când l-au alungat comuniştii din mănăstire: „Atunci, cu decretu’…”. Se referă la prigoana călugărilor din anii ’50. Culmea, nici în evidenţele Patriarhiei nu figurează. Asta n-a împiedicat lumea să vină la el, până de curând, ca la Maglavitul lui Petrache Lupu. De câţiva ani nu mai poate să vorbească mult. Se pregăteşte de cele veşnice. Numele din buletin este Nicău, dar oamenii îi zic părintele Proclu. Mulţi spun că e un sfânt. E pustnicul de lângă pădurea ce ocroteşte cătunul Mitocu Bălan, cel mai mic dintre satele comunei Crăcăoani, din Neamţ.

„Vă rog nu bateţi, sunt bătrân şi bolnav”

„De multe ori m-aş ascunde de mine. Unde mă duc, tot de mine dau, şi de mine nu pot să scap!”, oftează bătrânul călugăr. Greu se ajunge la chilia lui, pe un drum de ţară, ciuruit de gropi, ce pleacă din şoseaua ce leagă Piatra de Târgu Neamţ. Apoi opinteşti pe un deal abrupt, până la o căsuţă de pitici, ca-n Albă ca Zăpada, pe a cărei uşă zăvorâtă cu un lacăt scrie cu litere mari, de tipar: „Vă rog, nu bateţi. Sunt bătrân şi bolnav”.

Mai sus o ţâră stă soră-sa, Georgeta, o munteancă aprigă la cei peste 70 de ani ai săi şi tare oţărâtă pe cei ce vin să-i strice liniştea moşului. „La ce-aţi venit, că nu primeşte pe nimeni. Se roagă toată ziua, că-i Săptămâna Mare şi nu vorbeşte!”.

Tilică, casierul primăriei din Crăcăoani, avertizase din timp că problema va fi cu soru-sa, care-l apără de străini pe schimnic, ca o cloşcă puii din poiată. Nici vreun cadou sau de-ale gurii nu e bine săi duci. „O pâine dacă i-o laşi pe masă o începe peste o lună, când e deja pesmet, spune altu’”, şi el angajat la primărie.

„De-aş avea minte, ar trebui să stau printre oameni!”

Negocierea cu bătrâna trena. Nu se lăsa dusă cu vorba. Doar promisiunea făcută sub semnul crucii că s-a venit cu gândul bun şi fără tulburare a muiat-o. „Bine! Da’ să ştiţi că de îi înnegriţi sufletul, Judecata lui Dumnezeu aşteaptă!”, tună băbuţa agitând o bâtă de cioban.

Mai întâi se aude o cheie în broască, apoi uşa se deschide de-un deget şi în mâna femeii se strecoară o altă cheie pentru lacăt. Înăuntru, o biserică în miniatură. Atât, doar, că lipseşte altarul. Icoane peste tot. Două băncuţe, un ciubăr mare cu apă şi o masă alcătuiesc mobilerul. Părintele se aşază şi rosteşte: „Bună ziua”.

„De ce calea sihăstriei, părinte Proclu?”

„Că-s prost, puţină minte am. Că, dac-aş avea, ar trebui să stau printre oameni!”, se biciuieşte cu propriile vorbe pustnicul. Apoi, pilduieşte: „Ca să spun drept, are cineva un animal şi-l ţine închis. Şi-l întreabă cineva de ce-l ţine pe animal aşa. „Că are nărav. Dă din copite”, îi răspunde. Eu am năravul că am observat pe la Sfinţii Părinţi, chiar şi la Mântuitor”, e enigmatic şi cuminte schimnicul.

Trebuie să ierte ca să zică „Tatăl Nostru”

Te priveşte în ochi şi te „citeşte”. Se porneşte singur: „Are mare însemnătate a nu jigni pe cineva. Dacă vine cineva la mine tre’ să cat, cât se poate, a nu-l jigni. Că, dacă nu-l jignesc, el pleacă în pace. Şi acea pace rămâne şi cu mine. Dacă trăiesc aşa, voi simţi mila lui Dumnezeu. Pentru că Duhul cel Sfânt atuncea se apropie de creştinul care caută să nu jignească pe nimenea. Şi dacă s-a întâmplat fără să vreau, atunci trebuie să-l liniştesc, să repar, ca să pot zice «Tatăl Nostru»! Şi dacă io am cătăt să mă despart cu pace, şi el a plecat în pace, pot zice şi io «Tatăl Nostru»! Că tre’ să zic aşa: «Iartă-ne nouă, precum şi noi iertăm». Şi dacă io nu zic să-l iert, atuncea pot să zic «Doamne, nu mă ierta, că nici io nu pot ierta!».

Ucenicul părintelui Ilie Cleopa

Gheorghe Nicău zice că a intrat ca „frate”, la Mănăstirea Sihăstria, la 13 ani. „Am stat acolo până a venit ordin de la Patriarhul ţării să se ieie parte din călugări şi să-i ducă la Mănăstirea Slatina, care ţinea de Fălticeni. Am sta acolo vreo opt ani. Acolo m-am făcut călugăr. Comuniştii m-au scos din mănăstire. Nu numai pe mine, ci şi pe părintele stareţ Ilie Cleopa. Voiau să-l bage la închisoare, da’ s-a ascuns în munţi, unde a stat mai mult… Când l-au prins, l-au băgat într-o odaie să-l strice la minte”, lăcrimează anahoretul.

Comuniştii i-au uns barba şi l-au bătut în cap

Părintele Cleopa a avut, oarecum, noroc. „Între comuniştii ăia era o fată care a ajuns mare „gradat”. A dat ordin să-l scoată, să nu-l strice la minte, că şi-a amintit că părintele Cleopa s-a rugat la Dumnezeu pentru tatăl său, istoriseşte părintele Proclu Nicău.

Pe tânărul călugăr Proclu l-au pus să semneze o hârtie că vrea să părăsească mănăstirea. „Tovarăşu’, i-am zis, lu’ ăla de la partid, cine a spus că vreau să plec? Şi acela mi-a zis că n-are cine lucra pământul… Şi io le-am zis: „De ce nu opriţi avorturile ca să aibă cine lucra pământul? Ruşine din partea dumneavoastră să scoateţi pe călugări din mănăstire în loc să-i lăsaţi să se roage la Dumnezeu!”. Drept pedeapsă i-au tuns barba. „Dar barba iarăşi creştea şi mă ameninţau că mă bagă la închisoare: „Las’ că-ţi dau io mănăstire”, zicea. Nu m-a bătut, da’ mi-a dat o lovitură în cap că a sunat a gol!”, rememorează schimnicul. L-a iertat. Mai târziu, „părinţii” l-au chemat înapoi la Sihăstria: „Dar a venit decretu’, şi o parte s-au dus în lumea lor. Eu m-am întors aici, că este pământul tatei şi al mamei. Nu ştiu de când sunt aici sau de când am venit…”, se chinuieşte să-şi amintească ascetul.

„Are mare însemnătate a nu jigni pe cineva. Dacă vine cineva la mine tre’ să cat, cât se poate, a nu-l jigni. Că dacă nu-l jignesc el pleacă în pace. Şi acea pace rămâne şi cu mine”. (PROCLU NICĂU, pustnicul din Crăcăoani) – evz.ro

VOLOHII din vestul Ucrainei ignorați de autoritățile române și de B.O.R. și lăsați pe mâna ereticilor să-i „învețe” despre Dumnezeu

volohii

După cum postam în articolul din 2014…

Muntenii misterioşi din Carpaţii Nordici 

Volohii trăiesc în Ucraina de vest, lângă graniţa slovacă. Ei comunică într-un grai românesc foarte arhaic (încă nestudiat de către Academia Română) şi locuiesc în număr mai însemnat pe valea râului Uj din fostul comitat Ung (nimic legat de Maramureş, cum cred unii), în satele Poroskove (Poroşcovo), Mirke (Mircea), Remety (Remeţi), Simerky (Simeria), Kamenetz (Camineţ) şi în alte două-trei aşezări. Cel mai îndepărtat loc unde se mai vorbeşte azi româneşte este satul Mircea, aflat la 6 km de Slovacia şi 30 km de Polonia. Aceşti latinofoni năpăstuiţi („descoperiţi” pentru România abia în anul 1997!) sunt porecliţi de către ucrainienii majoritari „ţigani albi” sau „loskarini”. Ei par să fie aşezaţi în munţii Beskizi de dinainte de documentele scrise şi numără câteva mii de suflete.”

Ignorați de ucrainieni și de Biserica ucrainiană, dar și de români și de Biserica Română (de când s-a aflat de existența lor), a venit să-i învețe despre Dumnezeu un pastor eretic cu soția lui, precum și alți neoprotestanți din zonă. Aceștia deși caută să-i familiarizeze cu limba română modernă, le strecoară în suflete o credință eretică, neadevărată, diferită de cea a neamului lor. Urmăriți despre acest lucru în filmul de  mai jos, de la minutul 15:45.

Vânzătorii de HRISTOS au hotărât „CATERISIREA„ Pr-lui ONISIM BANU de la Mân. Făgețel, EXCLUDEREA DIN MONAHISM ȘI INTERDICȚIA DE A PURTA HAINĂ MONAHALĂ

dsc06057

După cum a anuțat: 

Ieromonahul ONISIM BANU de la Mân. Făgeţel a întrerupt pomenirea ecumenistului Andrei al Covasnei şi Harghitei 

Iată și pedeapsa: 

 

Comunicat de Presă

Serviciul Prezidial

Consistoriul Eparhial Monahal

 

Ieromonahul Onisim-Adrian Banu, vieţuitor al Mănăstirii „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” – Făgeţel, judeţul Harghita, a fost deferit judecăţii Consistoriului Eparhial Monahal al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei pentru abateri grave de la rânduiala vieţii monahale şi disciplina canonică a Bisericii Ortodoxe Române.

Prin Hotărârea nr. 1/26.01.2017 Consistoriul Eparhial Monahal i-a aplicat pedeapsa “CATERISIRII, EXCLUDERII DIN MONAHISM ŞI INTERDICŢIA DE A PURTA HAINA MONAHALĂ”, conform art. 4 lit. p) şi lit. r) din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române. 

Sursa: episcopiacvhr.ro 


Notă admin:

  1. Caterisirea fiind necanonică, nu este valabilă! 
  2. Din monahism nu te poate scoate nimeni! Călugăria este unire cu Hristos și, ca și taina căsătoriei, nu o poate desface nimeni. Clericii ecumeniști apostați împreună cu minciuno-episcopul lor, fac dovada clară a unui analfabetism teologic. La fel ca în cazul Tanacu, unde pentru alte motive, nici acelea corecte, ieromonahul Daniel Corogeanu a fost caterisit și „scos” din monahism, la fel si aici, hotărârile trădătorilor sunt adogmatice și lipsite de un minim discernământ duhovnicesc. 
  3. Motivele pentru care a fost pedepsit, neavând vreo bază canonică, nici interdicția de a purta haină monahală nu are vreo valoare!

Maicile mărturisitoare de la Văratec vor fi DATE AFARĂ DIN MĂNĂSTIRE, de la 1 februarie

download

După cum știam din decembrie: 

RĂZBOIUL CONTINUĂ: Mărturisirea Maicilor de la Mânăstirea Văratec împotriva sinodului eretic din Creta și îngrădirea de erezie 

Dar iată că prigoana continuă și ea:

La începutul lunii Decembrie 2016, treisprezece maici de la mănăstirea Văratec anunțau că se îngrădesc de erezia ecumenismului, refuzând să mai participe la slujbele unde sunt pomeniți ierarhii ce au semnat documente eretice la sinodul tâlhăresc din Creta.

      Astăzi, 26 ianuarie, în jurul orelor  11.00, la Mănăstirea Văratec  din judeţul Neamţ a avut loc consiliul duhovnicesc prilejuit de atitudinea grupului de 13 maici care au întrerupt, în urmă cu câteva luni, comuniunea cu ierarhul părtaş la erezia din Creta.

La consiliu au participat maica stareţă a mănăstirii, trei preoţi, 20 de consiliere şi cele 13 măicuţe ortodoxe, care au refuzat comuniunea cu episcopul părtaş la erezie.

Maicile au fost informate că li s-a acordat timp suficient “pentru a-şi reveni din rătăcirea lor”, că procedează foarte greşit că nu fac ascultare, că ascultarea în mănăstire este necondiţionată şi că pe ele nu trebuie să le intereseze ce a semnat episcopul în Creta, ci plângerea păcatelor proprii etc.

La aceste acuzaţii, maicile au răspuns cu cugetarea patristică potrivit căreia ascultarea se face până la păcat, mai ales până la erezie. Ignorând acest adevăr fundamental, conducerea mănăstirii le-a pus în vedere că au încălcat, prin atitudinea lor, toate regulamentele monahale, în ciuda faptului că acele regulamente sunt făcute pentru a fi urmate în condiţiile în care vieţuirea în mănăstire se face în duh ortodox, netulburat de erezie în vreun fel.

Întrebate dacă nu cumva s-au răzgândit, toate cele treisprezece maici au răspuns că poziţia lor rămâne cea cunoscută, că ele nu doresc să aibă nicio părtăşie cu erezia din Creta şi cu cei ce o susţin şi o apără.

În faţa acestui refuz de compromis moral, conducerea mănăstirii a luat decizia de a le cere maicilor să predea scofiile, interzicându-li-se să mai poarte veşminte monahale. De asemenea, li s-a pus în vedere ca până la data de 1 februarie să părăsească mănăstirea, o decizie care încalcă toate normele umanitare laice, dar şi alin. 1) al art. 896 din Codul de Procedură Civilă, care stipulează: “Nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei locative, el şi familia sa nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori că debitorul şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată”.

Conducerea mănăstirii justifică asemenea măsură prin… riscul ca celelalte maici din mănăstire să se contamineze de atitudinea maicilor antiecumeniste, încercând, probabil, în felul acesta, să-şi creeze circumstanţele prevăzute de alin. 2) al art. 896 din Codul de Procedură Civilă, care stipulează că “Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă,şi nici celor care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile de convieţuire sau tulbură în mod grav liniştea publică”. Dacă este aşa, s-a omis faptul că punerea în pericol a relaţiilor de convieţuire se referă la fapte antisociale grave, nu la protestul paşnic şi smerit faţă de o erezie manifestă în Biserică.

Astfel, cele treisprezece maici antiecumeniste din mănăstirea Văratec au fost evacuate în miez de iarnă, pentru ca nu cumva să contamineze şi restul aşezământului cu gândirea şi trăirea monahală ortodoxă…

| Ortodoxinfo.ro

După ce la sfârșitul anului trecut, stareța mănăstirii Văratec aproape zilnic le teroriza pe maici fiindcă acestea mărturisesc dreapta credință acum nemaisuportând faptul că se afla adevărul despre ecumenismul legiferat în Creta, stareța în frunte cu o parte din obște au decis să le dea afară pe aceste 13 maici mărturisitoare. La aceasta prigoană contribuie intens IPS Teofan care a făcut nenumarate presiuni până în prezent către maica stareță, să facă ceva cu aceste maici, adică să le dea afară. Ei au mai avut o tentativă de a le scoate din mănăstire în luna decembrie 2016 când a fost chiar IPS Teofan acolo spunându-le în mod viclean maicilor că el nu o să se atinga cu nici un deget de ele, că nu o să se murdărească. După acea sinaxă IPS Teofan , în particular către maica stareță , a zis :”dă-le afară”. Tot în mod viclean ca să nu iși murdărească el mâinile a pus-o pe stareță să facă consiliu și să voteze scoaterea acestor 13 maici din mănăstire, în acest fel stareța și cei care au votat scoaterea maicilor din mănăstire și-au murdărit mâinile.

| Invataturilesfintilorparinti.wordpress.com

De pe: glasulstramosesc.ro