Părintele PROCLU s-a suit la Cer

Image result for pr proclu imagini

28 ianuarie 2017, ziua trecerii la Domnul a unui smerit pustnic… Dumnezeu să-l ierte și cu sfinții să-l așeze!

„Toți diavolii din iad au ieșit pe fața pământului.”

Părintele Proclu va fi înmormantat la mănăstirea Sihăstria Putnei.

***

Parintele Proclu Nicau, unul dintre marii parinti duhovnici romani, a vietuit intr-o smerita chilie sihastreasca, aflata la margine de codru, in satul Mitocu Balan, comuna Cracaoani, judetul Neamt. Parintele cu ochi albastri, scund, insa cu mintea inalta, rostea cuvinte duhovnicesti debandite in urma rugaciunilor neincetate, iar nu luate din carti sau studii.

Parintele Proclu Nicau

Parintele Proclu Nicau,  un parinte calugar din judetul Neamt. Intrat in obstea de la Manastirea Sihastria la varsta de numai 13 ani, fratele Gheorghe Nicau, dupa numele sau de mirean, a fost inca dintru inceput ascultator, smerit si iubitor.

Astfel, pe cand era frate la manastire, tanarului Gheorghe Nicau ii crescuse mai mult mustata decat barba, pentru aceasta, unii dintre calugari facand uneori glume pe seama lui. Pentru aceasta, el a mers la parintele Macarie, un batran care pustnicise impreuna cu parintele Cleopa, si s-a plans de cele petrecute. Atunci a primit urmatorul sfat: „Daca fratii rad de tine, razi si tu cu ei tot de tine, dar nu cumva sa razi de ei, ca pierzi.” Implinind cuvantul, fratii s-au smerit, iar ispita a pierit. – altarulcredintei.md


Cu anii care au trecut are o problemă. Nu-i mai ţine minte care şi când au fost. Nu mai ştie când l-au alungat comuniştii din mănăstire: „Atunci, cu decretu’…”. Se referă la prigoana călugărilor din anii ’50. Culmea, nici în evidenţele Patriarhiei nu figurează. Asta n-a împiedicat lumea să vină la el, până de curând, ca la Maglavitul lui Petrache Lupu. De câţiva ani nu mai poate să vorbească mult. Se pregăteşte de cele veşnice. Numele din buletin este Nicău, dar oamenii îi zic părintele Proclu. Mulţi spun că e un sfânt. E pustnicul de lângă pădurea ce ocroteşte cătunul Mitocu Bălan, cel mai mic dintre satele comunei Crăcăoani, din Neamţ.

„Vă rog nu bateţi, sunt bătrân şi bolnav”

„De multe ori m-aş ascunde de mine. Unde mă duc, tot de mine dau, şi de mine nu pot să scap!”, oftează bătrânul călugăr. Greu se ajunge la chilia lui, pe un drum de ţară, ciuruit de gropi, ce pleacă din şoseaua ce leagă Piatra de Târgu Neamţ. Apoi opinteşti pe un deal abrupt, până la o căsuţă de pitici, ca-n Albă ca Zăpada, pe a cărei uşă zăvorâtă cu un lacăt scrie cu litere mari, de tipar: „Vă rog, nu bateţi. Sunt bătrân şi bolnav”.

Mai sus o ţâră stă soră-sa, Georgeta, o munteancă aprigă la cei peste 70 de ani ai săi şi tare oţărâtă pe cei ce vin să-i strice liniştea moşului. „La ce-aţi venit, că nu primeşte pe nimeni. Se roagă toată ziua, că-i Săptămâna Mare şi nu vorbeşte!”.

Tilică, casierul primăriei din Crăcăoani, avertizase din timp că problema va fi cu soru-sa, care-l apără de străini pe schimnic, ca o cloşcă puii din poiată. Nici vreun cadou sau de-ale gurii nu e bine săi duci. „O pâine dacă i-o laşi pe masă o începe peste o lună, când e deja pesmet, spune altu’”, şi el angajat la primărie.

„De-aş avea minte, ar trebui să stau printre oameni!”

Negocierea cu bătrâna trena. Nu se lăsa dusă cu vorba. Doar promisiunea făcută sub semnul crucii că s-a venit cu gândul bun şi fără tulburare a muiat-o. „Bine! Da’ să ştiţi că de îi înnegriţi sufletul, Judecata lui Dumnezeu aşteaptă!”, tună băbuţa agitând o bâtă de cioban.

Mai întâi se aude o cheie în broască, apoi uşa se deschide de-un deget şi în mâna femeii se strecoară o altă cheie pentru lacăt. Înăuntru, o biserică în miniatură. Atât, doar, că lipseşte altarul. Icoane peste tot. Două băncuţe, un ciubăr mare cu apă şi o masă alcătuiesc mobilerul. Părintele se aşază şi rosteşte: „Bună ziua”.

„De ce calea sihăstriei, părinte Proclu?”

„Că-s prost, puţină minte am. Că, dac-aş avea, ar trebui să stau printre oameni!”, se biciuieşte cu propriile vorbe pustnicul. Apoi, pilduieşte: „Ca să spun drept, are cineva un animal şi-l ţine închis. Şi-l întreabă cineva de ce-l ţine pe animal aşa. „Că are nărav. Dă din copite”, îi răspunde. Eu am năravul că am observat pe la Sfinţii Părinţi, chiar şi la Mântuitor”, e enigmatic şi cuminte schimnicul.

Trebuie să ierte ca să zică „Tatăl Nostru”

Te priveşte în ochi şi te „citeşte”. Se porneşte singur: „Are mare însemnătate a nu jigni pe cineva. Dacă vine cineva la mine tre’ să cat, cât se poate, a nu-l jigni. Că, dacă nu-l jignesc, el pleacă în pace. Şi acea pace rămâne şi cu mine. Dacă trăiesc aşa, voi simţi mila lui Dumnezeu. Pentru că Duhul cel Sfânt atuncea se apropie de creştinul care caută să nu jignească pe nimenea. Şi dacă s-a întâmplat fără să vreau, atunci trebuie să-l liniştesc, să repar, ca să pot zice «Tatăl Nostru»! Şi dacă io am cătăt să mă despart cu pace, şi el a plecat în pace, pot zice şi io «Tatăl Nostru»! Că tre’ să zic aşa: «Iartă-ne nouă, precum şi noi iertăm». Şi dacă io nu zic să-l iert, atuncea pot să zic «Doamne, nu mă ierta, că nici io nu pot ierta!».

Ucenicul părintelui Ilie Cleopa

Gheorghe Nicău zice că a intrat ca „frate”, la Mănăstirea Sihăstria, la 13 ani. „Am stat acolo până a venit ordin de la Patriarhul ţării să se ieie parte din călugări şi să-i ducă la Mănăstirea Slatina, care ţinea de Fălticeni. Am sta acolo vreo opt ani. Acolo m-am făcut călugăr. Comuniştii m-au scos din mănăstire. Nu numai pe mine, ci şi pe părintele stareţ Ilie Cleopa. Voiau să-l bage la închisoare, da’ s-a ascuns în munţi, unde a stat mai mult… Când l-au prins, l-au băgat într-o odaie să-l strice la minte”, lăcrimează anahoretul.

Comuniştii i-au uns barba şi l-au bătut în cap

Părintele Cleopa a avut, oarecum, noroc. „Între comuniştii ăia era o fată care a ajuns mare „gradat”. A dat ordin să-l scoată, să nu-l strice la minte, că şi-a amintit că părintele Cleopa s-a rugat la Dumnezeu pentru tatăl său, istoriseşte părintele Proclu Nicău.

Pe tânărul călugăr Proclu l-au pus să semneze o hârtie că vrea să părăsească mănăstirea. „Tovarăşu’, i-am zis, lu’ ăla de la partid, cine a spus că vreau să plec? Şi acela mi-a zis că n-are cine lucra pământul… Şi io le-am zis: „De ce nu opriţi avorturile ca să aibă cine lucra pământul? Ruşine din partea dumneavoastră să scoateţi pe călugări din mănăstire în loc să-i lăsaţi să se roage la Dumnezeu!”. Drept pedeapsă i-au tuns barba. „Dar barba iarăşi creştea şi mă ameninţau că mă bagă la închisoare: „Las’ că-ţi dau io mănăstire”, zicea. Nu m-a bătut, da’ mi-a dat o lovitură în cap că a sunat a gol!”, rememorează schimnicul. L-a iertat. Mai târziu, „părinţii” l-au chemat înapoi la Sihăstria: „Dar a venit decretu’, şi o parte s-au dus în lumea lor. Eu m-am întors aici, că este pământul tatei şi al mamei. Nu ştiu de când sunt aici sau de când am venit…”, se chinuieşte să-şi amintească ascetul.

„Are mare însemnătate a nu jigni pe cineva. Dacă vine cineva la mine tre’ să cat, cât se poate, a nu-l jigni. Că dacă nu-l jignesc el pleacă în pace. Şi acea pace rămâne şi cu mine”. (PROCLU NICĂU, pustnicul din Crăcăoani) – evz.ro

Anunțuri

15 gânduri despre „Părintele PROCLU s-a suit la Cer

  1. Dumnezeu sa -l ierte si cu Sfintii sa-l aseze ! Roaga-te pentru noi, pacatosii, Parinte Proclu ! Cat de rau ne pare ca am ramas fara tine ! Cand vom pierde si ultimul pustnic,, care se roaga pentru omenire, va veni negresit sfarsitul lumii…

    Apreciază

  2. Fie ca Lumânarea rugăciunii aici pe pământ să o primeasca Bunul Dumnezeu luminând veșnic in Impărăția Cerului,ca prin rugăciunile sale să aprindă Dumnezeu in noi pacatoșii focul dragostei rugăciunii permanente! ODIHNEASCĂ IN PACE CU TOȚI DREPȚII!AMIN.

    Apreciază

  3. AZI URCA LA DUMNEZEU SUFLETUL PARINTELUI POCLU ,UN MARE CREDINCIOS,DOAMNE PRIMESTEL IN GRADINA TA ,IAL DOAMNE LA BRATUL TAU CA SIGUR SI ACOLO SE VA RUGA PENTRU NOI TOTI!CHEAR DACA DISTANTA NU PERMITE PREZENTA MEA LA SCLUJBA DE POMENIRE SUFLETUL MEU ESTE OCOLO CU SFINTIA D.VOASTRA.LACRIMI SI FLORILE TOATE DE PE PAMINT PENTRU DUMNEAVOASTRA CA V-ATI RUGAT PENTRU NOI TOTI!DUMNEZEU SA -L ODIHNEASCA CU SFINTI IN IMPARATIA LUI!

    Apreciază

  4. Pingback: Imagini de la înmormântarea PĂRINTELUI PROCLU – Mân. Sihăstria Putnei – Daniel Vla – Ortodoxie, Țară, Românism

  5. Câteva informații greșite ! Nu a fost hirotonit, Deci nu era „mare duhovnic” , iar a fi pustnic înseamnă a locui într-o chilie undeva retras (munte sau câmpie) de lume, ori Monahul Proclu a locuit într-un sat într-o casă (casa părintească). Nu am vrut decât să știe diferența între „mare duhovnic” și Monah, pustnic și a locui în sat cu oamenii. Cu iertare !!!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s