Excelent studiu al părintelui GRIGORIE SANDA de la Mânăstirea Lacul Frumos despre măsura întreruperii pomenirii ierarhilor pe motiv de erezie

Lămuriri la întrebările unor credincioși referitoare la situația actuală a Bisericii

  1. Canonul XV(I-II) Constantinopol este sau nu obligatoriu. Este întreruperea pomenirii un drept sau o obligație?

Pentru a vedea dacă Canonul XV (I-II) Constantinopol dacă este opțional sau obligatoriu trebuie să facem o comparație a acestuia cu celelalte canoane ale Bisericii care lămuresc poziția pe care trebuie să o avem față de erezii și schisme.

Canonul 10 al Sfinților Apostoli (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI AFURISIȚI): “Dacă cineva s-ar ruga, chiar și în casa, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune) acela să se afurisească.”

Canonul 11 al Sfinților Apostoli (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI CATERISIȚI): “Dacă cineva cleric fiind, s-ar ruga împreună cu un cleric caterisit, să se caterisească și el.”

Canonul 45 al Sfinților Apostoli (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII): ”Episcopul, prezbiterul sau diaconul dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârșească ceva ca clerici (să săvârșească cele sfinte), să se caterisească.”

Canonul 64 al Sfinților Apostoli (OPRIREA COMUNIUNII CU NECREȘTINII ȘI ERETICII): ”Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau ereticilor) spre a se ruga, să se și caterisească și să se și afurisească.”

Canonul 32 Al Sinodului de la Laodiceea (BINECUVÂNTAREA ERETICILOR NU E BINECUVÂNTARE): ”Nu se cuvine a primi binecuvântarile ereticilor, care mai mult sunt absurdități decât binecuvântări.”

Canonul 33 Al Sinodului de la Laodiceea (SE OPREȘTE RUGĂCIUNEA CU ERETICII ȘI SCHISMATICII): ”Nu se cuvine a ne ruga împreună cu ereticii și cu schismaticii.”

Canonul 37 Al Sinodului de la Laodiceea (ESTE OPRIT A PETRECE CU NECREDINCIOȘII ȘI ERETICII): “Nu se cuvine a primi de la iudei sau eretici darurile trimise de sărbători, nici a serba împreună cu ei.”

Concluzie: pentru Sfinții Părinți are o mare însemnătate, din punct de vedere duhovnicesc subiectul comuniunii cu ereticii în rugăciune și în cultul divin. Aceasta se vede prin numărul mare de canoane care tratează acest subiect (mult mai multe decât am prezentat în acest capitol).

Reglementările canonice sunt clare, absolute și categorice în interzicerea comuniunii cu ereticii sau cu schismaticii. Dacă toate aceste canoane condamna prin caterisire pentru clerici și afurisire pentru laici chiar simpla rugăciune în comun cu ereticii (foarte lămuritor Canonul X al Sfintilor Apostoli) atunci îngrădirea de erezie enunțată în Canonul XV (I-II) Constantinopol este obligatorie, nu opțională, reprezentând nu numai un drept ci o obligație. Așadar Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți prin aceste canoane ne arată că pentru mântuirea noastră este o condiție sine qua non să ne îngrădim de orice erezie și schismă. Nu putem fi în același timp în comuniune cu Hristos și cu ereticii, cu Acesta și cu dușmanii Săi. Canonistul Bisericii Ortodoxe Ioan N. Floca în tâlcuirea Canonului XV (I-II) Constantinopol spune: “În cazul în care însă superiorul propovăduiește în public, în biserică vreo învățătură eretică, atunci respectivii au dreptul și datoria de a se despărți imediat de acel superior.”(Canoanele Bisericii Ortodoxe, Note și Comentarii, Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, pag. 347)

Text patristic: “Nicidecum, omule, nu se îndreaptă cele bisericești prin vreo cale de mijloc. Între Adevăr și minciună nu este nimic. Ci după cum ceea ce este în afara luminii neapărat este întuneric , așa cel ce se abate puțin de la Adevăr, cu adevărat spunem că mai departe zace în minciună,[…] cei cinstiți și înălțați mai presus de vrednicia lor de către Biserica lui Dumnezeu au necinstit-o și au nesocotit-o, amestecând-o cu cei tăiați de multă vreme de la ea și putreziți și puși sub mii de anateme și întinând prin împărtășirea cu ei Mireasa cea neîntinată a lui Hristos,[…] Nu încape pogorământ în cele de credința.”(Sfântul Marcu Evghenicul, Opere Vol I, pag 129)

  1. Aplicarea Canonului XV (I-II) Constantinopol este doar pedagogica (spre trezirea constiintei ierarhului si a credinciosilor) sau reprezinta si o ingradire de ierarhul partas la erezie si de erezia pe care acesta o promoveaza?

Conform canoanelor enuntate anterior se vede destul de clar ca pentru mantuirea noastra este absolut necesara ingradirea de erezie sau schisma. Credinta oficiala a unei Biserici este credinta ierarhului pomenit in cadru cultului liturgic. Astfel intr-o “biserica” papistasa este pomenit ereticul papa, intr-o “biserica” monofizita este pomenit un “ierarh” monofizit, intr-o anumita ramura protestanta este pomenit un “episcop” protestant s.a.m.d. Episcopul este exponentul si garantul principal al credintei bisericii in care este pomenit. Prin pomenirea ierarhului suntem de acord(acceptam) credinta acestuia si ne supunem intru toate credintei pe care acesta o promoveaza. Prin intreruperea pomenirii ierarhului partas la erezie refuzam apartenenta la credinta acestuia, ne ingradim de erezia pe care acesta o promoveaza. Desi incetarea pomenirii ierarhului este si un act pedagogic, totusi valoarea principala a acestei atitudini este ingradirea de erezie.

Text patristic: “Vreau sa-mi spun mai pe larg parerea, mai ales acum cand mi se apropie sfarsitul, ca sa fiu in acord cu mine insumi de la inceput pana la sfarsit si sa nu para unora ca una ziceam si alta ascundeam in cugetul meu, care era firesc sa se dezvaluie in ceasul acesta al dezlegarii mele. In legatura cu patriarhul, spun ca nu cumva sa cugete – poate sub pretextul unei cinstiri fata de mine- sa trimita la inmormantarea acestui smerit trup al meu sau si la parastasele facute pentru mine pe oarecare dintre arhiereii lui sau din clerul lui sau pe careva din cei care sunt in comuniune cu el sa se roage impreuna sau sa se adune cu preotii din partea noastra, care sunt chemati la unele ca acestea, crezand ca intr-un oarecare fel accepta, chiar si in ascuns sa fiu in comuniune cu el. Si ca nu cumva tacerea mea sa dea de banuit un oarecare pogoramant celor ce nu stiu bine si in adancime scopul meu, spun si marturisesc inaintea multor barbati vrednici care sunt de fata ca nici nu vreau, nici nu primesc nicidecum partasia cu el sau cu cei ce sunt impreuna cu el, nici in timpul vietii, nici dupa moarte, dupa cum nu primesc, nici unirea ce s-a facut si dogmele latinesti pe care le-a primit si el, si cei dimpreuna cu el, si pentru apararea carora(dogmelor latine) I s-a fagaduit mai dinainte carmuirea aceasta, cu pretul rasturnarii dogmelor celor drepte ale Bisericii. Ca sunt pe deplin incredintat ca, pe cat ma departez de acesta (de patriarh) si de unii ca acestia, ma apropii de Dumnezeu si de toti sfintii, si pe cat ma despart de acestia, pe atat ma unesc cu Adevarul si cu Sfintii Parinti, cu teologii Bisericii. Dupa cum si sunt incredintat ca cei ce sunt de acord cu acestia se departeaza de Adevar si de fericitii dascali ai Bisericii. Si de aceea zic: “Dupa cum in toata viata mea am fost despartit de ei, asa si in vremea iesirii mele, si inca dupa plecarea din viata ma lepad de partasia si de unirea cu ei si, legand cu juramant, poruncesc ca nimeni dintre ei sa nu se apropie, nici la inmormantarea mea, nici la parastasele pentru mine,  insa nici daca acestea sunt facute pentru vreun altul dintre ai nostri sa nu li se ingaduie sa se adune sau sa liturghiseasca impreuna cu ai nostri. Caci aceasta inseamna a amesteca cele de neamestecat. Si trebuie ca aceia sa fie in tot chipul despartiti de noi  pana cand Dumnezeu va da Bisericii sale buna indreptarea si pace.”(Sfantul Marcu Evghenicul, Opere, Vol I, pag 231)

Dovada clara ca intreruperea pomenirii nu este numai pedagogica (sa-l intelepteasca pe ierarh sau pe credinciosi) ci si ingradire de erezia pe care ierarhul eretic o promoveaza. Erezia este mai grava decat o boala contagioasa deoarece distruge sufletul omului si duce omul la osanda vesnica.

  1. Avem parinti care au cazut in schisma dupa intreruperea pomenirii ierarhilor cazuti in erezie sau au o orientare schismatica dupa Sinodul din Creta?

In momentul de fata nu exista nici un parinte care oficial sau neoficial sa se fi dezis de BOR. De asemenea nu exista nici un parinte care sa se fi afiliat la vreo biserica schismatica. Totodata nici un parinte nepomenitor nu si-a constituit vreo organizatie bisericeasca sau biserica paralela. Exista chiar doua documente: “Expresia constiintei noastre” si “Rezolutia Sinaxei Nationale a Nepomenitorilor” (Botosani 18 iunie) prin care parintii nepomenitori semnatari marturisesc ca nu parasesc BOR. De asemenea la modul oficial nici un parinte nepomenitor nu contesta prezenta harului in BOR, ci trag semnalul de alarma conform documentului “Expresia ?constiintei noastre”  ca generalizarea ereziei determina retragerea harului din BOR.

Dupa intreruperea oficiala a pomenirii ierarhilor unii parinti au fost opriti de la slujire, iar altii au primit decizia de caterisire. Majoritatea au fost alungati din bisericile in care slujeau iar acesti parinti nu au facut altceva decat sa-si continue lucrarea de pastoratie in eparhiile din care fac parte asa cum a fost posibil.

Prin scrisorile oficiale adresate ierarhilor BOR, precum si prin apelul adresat acestora din Rezolutia de la Botosani, se vede grija parintilor nepomenitori pentru BOR si dorinta acestora de a ramane in cadrul acesteia. Putem face cunoscut  ca nici unul dintre parintii nepomenitori nu a primit vreo decizie de excomunicare din partea ierarhilor BOR. Deci oficial cu totii facem parte din Biserica Ortodoxa Romana. Sfantul Maxim Marturisitorul a fost acuzat in vremea lui ca a provocat schisma in biserica: “unuia dintre acesti acuzatori, care spune: “spunand tu aceste lucruri, ai facut schisma in Biserica!”, Maxim le raspunde: “Daca cela ce graieste cuvintele Sfintelor Scripturi si ale sfintilor parinti face schisma in Biserica, atunci ce se va arata facand Bisericii cel ce se arata suprimand dogmele Sfintilor, dat fiind ca fara de ele nu este cu putinta insusi faptul de a exista o Biserica?” (Jean-Claude Larchet- Sfantul Maxim Marturisitorul, Mediator intre Rasarit si Apus, pag 206) Parintii nepomenitori nu au facut decat sa respecte intru totul invatatura sfintilor apostoli si sfintilor parinti, pentru a se mentine in Biserica, care se afla doar acolo unde este acordul total cu intreaga Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.

  1. Daca participam la slujbele unde ierarhul cazut in erezie este pomenit, adica avem comuniune liturgica sau euharistica cu acesta, ne pericilitam mantuirea?

Pentru a intelege aspectul soteriologic ce tine de comuniunea liturgica vom aminti doua texte ale Sfintilor Parinti:

“De Dumnezeu insuflatul purtator de cuvant al Predaniei apostolesti si parintesti, sobornicesti a Bisericii lui Hristos, Sfantul Ioan Damaschin bine-vesteste din inima tuturor Sfintilor Parinti, tuturor Sfintilor Apostoli, tuturor Sfintelor Sinoade ale Bisericii, urmatorul adevar dumnezeiesc-omenesc: “Painea Euharistiei=Sfintei Impartasanii nu este simpla paine, ci s-a unit cu Dumnezeirea… Printr-insa curantindu-ne ne unim cu Trupul Domnului si cu Duhul Lui si ne facem trup a lui Hristos.”soma Hristu=Biserica…Taina Euharistiei,” se numeste Impartasanie-metalipsis- fiindca printr-insa ne impartasim de Dumnezeirea lui Iisus. Si se numeste Cuminecare -chinonia- si cu adevarat este pentru cuminecarea prin ea cu Hristos si partasia la Trupul si la Dumnezeirea Lui. Iar pe de alta parte, ne cuminecam si ne unim si unii cu altii prin ea. Caci, pentru ca ne impartasim dintr-o singura paine, ne facem cu totii un trup si un sange al lui Hristos si unii altora madulare, ajungand de un trup -sisomi- cu Hristos. Pentru accea sa ne pazim cu toata puterea a lua impartasania de la eretici -ipetikon- si a le-o da: nu dati cele sfinte cainilor,zice Domnul, si nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor. (Matei7:6) Ca sa nu ne facem partasi relei slaviri -kakodoxias- si osandei lor. Caci daca de buna seama este unire cu Hristos si cu ceilalti, de buna seama ne unim pe noi de buna voie, cu cei ce se impreuna-impartasesc. Caci de buna voie se face insasi unirea, iar nu fara voia noastra: Caci un trup suntetm toti, fiindca dintr-o singura paine ne impartasim precum zice apostolul” (Corinteni 10:17) (Sfantul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si Ecumenismul, pag. 194)

“… Dar tainele savarsite de serghianistii care sunt hirotoniti corect si nu sunt caterisiti de la slujirea de preot sunt fara indoiala Taine mantuitoare pentru cei care la primesc cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli privind eficienta lor, si nici nu suspecteaza macar ceva incorect in ordinea serghianista a Bisericii. Dar, in acelasi timp, ele slujesc spre judecata si spre condamnare pentru cei care le savarsesc si pentru cei care se apropie de ele intelegand bine neadevarul care exista in serghianism si, prin lipsa lor de opozitie fata de aceasta, arata o indiferenta criminala fata de batjocorirea Bisericii. De aceea, este esential pentru un episcop ortodox sau pentru un preot sa se retina de la comuniunea de rugaciune cu serghianistii. Acelasi lucru este esential pentru laicii care au o atitudine constienta fata de toate detaliile vietii bisericesti.”(Sfantul Ierarh Chiril de Kazan, primul loctiitor al Patriarhului Tihon- Sfintii Catacombelor Rusiei, pag 221)

Concluzie: Din primul text rezulta urmatoarele: prin impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului (chinonia) se realizeaza doua uniri – una cu Mantuitorul Iisus Hristos si alta cu cei ce se impreuna –impartasesc (ierarh pomenit, preot liturghisitor si credinciosi); luand Sfanta Impartasanie in comuniune cu cei ce promoveaza o erezie ne unim cu acestia (ne facem un trup), iar impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului ne este spre osanda, pentru ca Hristos nu are comuniune (nu se uneste) cu cei ce urmeaza erezia.

Cel de al doilea text aduce un plus de lamurire in privinta laturii mantuitoare sau de osanda in ce priveste comuniunea liturgica cu cei ce promoveaza erezia: cei ce nu suspecteaza cu nimic caderea care s-a savarsit in Creta si primesc “cu credinta, in simplitate, fara discutii si indoieli” Tainele, se impartasesc spre mantuire. Insa aceste Taine sunt spre osanda celor ce le savarsesc si pentru cei ce se impartasesc si care sunt constienti de caderea doctrinara care s-a petrecut in Creta.

Dumnezeu judeca pe fiecare dupa constiinta proprie. Un copil sau o batranica a caror minte nu poate realiza caderea savarsita in Creta, deci lipsindu-le in totalitate o constiinta teologica, patristica, nu au osanda prin comuniunea liturgica cu cei ce promoveaza erezia precum au cei care pot face o analiza teologica a abaterilor. Cei care arata dezinteres cand sunt informati de caderea ierarhilor, deci refuza sa cerceteze, spunand ca nu e treaba lor sa stie acestea, de asemenea se impartasesc spre osanda. Sfanta Liturghie nu este un spectacol, unde noi stam deoparte si privim ci reprezinta cadrul unde se desfasoara rugaciunea in comun, unitatea de credinta si comuniunea euharistica.

  1. Daca noi nu mai mergem in bisericile unde ierarhii partasi la erezie sunt pomeniti si mergem la slujbele preotilor nepomenitori, ne aflam in Biserica sau in afara ei?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare vom prezenta cateva texte ale Sfintilor Parinti referitoare la Biserica:

1).“Biserica Catolica[1] (Soborniceasca Universala) se gaseste acolo unde este marturisita credinta ortodoxa si fiecare papa, patriarh sau episcop care este in fruntea unei biserici trebuie sa fie garantul acestei credinte…] Bisericile care marturisesc credinta ortodoxa apartin sau mai precis sunt Biserica Catolica (Soborniceasca); cele care nu o marturisesc sunt in afara acesteia[…] ceea ce determina unirea(sau reunirea) si comuniunea cu Biserica este marturisirea credintei ortodoxe; ceea ce cauzeaza si mentine ruptura este marturisirea unei credinte eterodoxe […] in esenta ea (marturisirea dreptei credinte) este cea care conditioneaza apartenenta sau non-apartenenta la Biserica, excluderea in afara acesteia sau reintegrarea in sanul ei, si deci comuniunea sau necomuniunea cu ea.  Acest principiu este valabil atat pentru persoane in raport cu Biserica, dar si pentru bisericile locale in raport cu Biserica Universala[…] comuniunea este comuniunea cu Hristos si in Hristos, iar aceasta comuniune se realizeaza mai intai in marturisirea comuna a dreptei credinte in El. Daca Hristos nu este marturisit corect, comuniunea cu El si cu cei care Il marturisesc in mod ortodox devine imposibila[…] cel care nu Il marturiseste pe Hristos in mod corect, adica in conformitate cu Traditia, se plaseaza in afara Lui: “Acela care nu primeste pe apostoli, pe prooroci si pe invatatori si nesocoteste expresiile si glasurile lor, acela dispretuieste pe Insusi Hristos. Comuniunea care se realizeaza si se manifesta in cel mai inalt grad de realitate si perfectiune in impartasirea euharistica cu Trupul si Sangele Mantuitorului, presupune inca si mai mult dreapta credinta, caci daca nu marturisim dreapta credinta, “anulam si rasturnam marea, prealuminata si slavita taina a ortodoxiei crestinilor”[…] Dreapta credinta  ca si criteriu al apartenentei la Biserica nu este definit de o biserica oarecare, de clerul sau, de patriarhul si de credinciosii ei, ci de intreaga traditie a Bisericii Universale. Criteriul ortodoxiei credintei este […] acordul cu traditia, asa cum este ea exprimata de invataturile Sfintei Scripturi, ale apostolilor, ale sinoadelor si ale sfintilor parinti […] “Scriptura are o autoritate suprema, dar doar daca ea este interpretata in maniera spirituala si ortodoxa. Parintii sunt normativi, dar doar daca sunt in armonie cu ceilalti si cu Scriptura din care s-au hranit. Sinoadele sunt decisive, dar numai in calitate de voce a unicei doctrine apostolice, profetice si patristice.” G. Florovsky, “in documentele mai vechi, termenul ecclesia katoliki, nu era niciodata folosit in sens cantitativ, pentru a desemna expansiunea geografica a bisericii: el viza mai curand integritatea credintei sau a doctrinei, fidelitatea “Marii Biserici” fata de intreaga Traditie primara[…] la un moment istoric dat, cand erezia s-a raspandit in toate bisericile sau aproape in toate[…] biserica catolica (universala) s-a redus la un mic numar de credinciosi, chiar, putem spune, la unul singur (in acest sens scrie V. Lossky : “fiecare parte, chiar si cea mai mica a bisericii -fie si un singur credincios- poate fi numita ‘catolica’”) […]  In anumite momente, toate bisericile au fost chiar in erezie, si biserica catolica (universala) nu mai exista decat redusa la o mana de credinciosi care continuau sa marturiseasca credinta ortodoxa […] biserica catolica (universala) nu-si poate pierde integritatea, nici catolicitatea sa, pentru ca, in mod fundamental, ea este o realitate mistica, care se identifica cu trupul lui Hristos […] criteriul ultim al marturisirii dreptei credinte, si deci, criteriul ultim al apartenentei la biserica soborniceasca si apostolica este constiinta […] Constiinta de care vorbeste Sf. Maxim este o constiinta duhovniceasca, ale caror valori de referinta sunt cele ale Traditiei si care este iluminata de Dumnezeu.” (Jean-Claude Larchet, Sfantul Maxim Marturisitorul mediator intre Rasarit si Apus, pag. 172-215)

2). “Iar din nemuritoarea buna vestire a Sfantului Ioan Damaschin, rasuna marturisirea soborniceasca a tuturor de Dumnezeu proslaviti Parinti: “Toate cate ne-au fost predanisite –ta paradidomena imin- prin lege si Prooroci, si Apostoli, si Evanghelisti, le primim, le cunoastem si la cinstim, nimic cautand in afara de acestea. Pe acestea noi le vom iubi si in ele vom ramane, netrecand hotarele cele vesnice (Pilde 22:28), nici stricand Dumnezeiasca Predanie.” Acelasi parinte vorbind tuturor ortodocsilor, zice: “Pentru aceasta, fratilor, sa stam pe piatra credintei, si pe Predaniile Bisericii, neparasind hotarele pe care le-au pus Sfintii Parinti ai nostri, nedand prilej celor ce vor sa izvodeasca si sa strice zidirea Sfintei lui Dumnezeu sobornicesti si apostolesti Biserici. Caci, daca s-ar da voie oricui ar voi, dupa putin tot trupul bisericii se va strica.” Sfanta traditie este toata de la Dumnezeu-Omul, toata de la sfintii apostoli, toata de la sfintii parinti, toata de la Biserica, in Biserica, prin Biserica. Sfintii Parinti nu sunt altceva decat “pazitorii predaniei apostolesti.” Ei toti ca si sfintii apostoli sunt numai “martori” ai unui singur adevar=atotadevar: Dumnezeu-Omul Hristos.” (Sfantul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul, pag. 71)

Concluzie: O lecturare atenta a acestor texte ne arata clar ca este zadarnic a se vorbi de biserica acolo unde aceasta nu continua calea aratata prin Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti. Biserica este acolo unde se realizeaza totalul acord cu intreaga Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Acolo unde acest acord nu se realizeaza este zadarnic sa vorbim de biserica. Crestinii ortodocsi care pastreaza cu scumpatate intreaga predanie a bisericii, care conclucreaza cu harul lui Dumnezeu, care au impartasire cu Tainele bisericii si petrec intru Spovedanie si Impartasire continua( se impartasesc cu Trupul si Sangele Domnului regulat) chiar daca nu mai au acces in bisericile (cladirile) aflate sub ecumenism, se afla in Biserica. Un credincios care isi face canonul randuit de duhovnic, se spovedeste si se impartaseste des conform canoanelor bisericii(Canonul II- Epistola 93 alineat 289 al Sf. Vasile cel Mare, Canonul 58 si 101 ale Sinodului Trulan), chiar daca din motive de constiinta nu frecventeaza bisericile de sub ecumenism, sunt mai in Biserica decat credinciosii care merg in biserica si stau ca elemente pur decorative, spovedindu-se si impartasindu-se rar. Cel ce are comuniune cu Hristos, care este capul Bisericii, este madular viu al Bisericii Sale, traieste cu Hristos, in Hristos si pentru Hristos. Pustnicii chiar daca sunt departe de biserica (cladire) si nu beneficiaza de Sfanta Liturghie, dar savarsesc Liturghie prin asceza pe care o practica si se impartasesc cu Trupul si Sangele Domnului, sunt madulare active ale Bisericii Sale, deci sunt in Biserica.

  1. Deciziile de caterisire impotriva parintilor nepomenitori sunt valide? Pentru a raspunde la aceasta intrebare vom enunta cateva canoane ale Bisericii Ortodoxe:

Canonul 12 Sinodul Local Cartagina (EPISCOPUL SE JUDECA DE 12, PREZBITERUL DE 7, DIACONUL DE 4, (12 EPISCOPI SA-SI ALEAGA)): “Episcopul Felix zice: “Potrivit celor hotarate la Sinoadele din vechime, propun ca, daca vreun episcop( ceea ce sa nu se intample) ar cadea in vreo invinovatire si apar multe piedici incat nu se pot aduna mai multi, atunci pentru ca cel invinovatit sa nu ramana sub acuza, sa se audieze de 12 episcopi, iar prezbiterul de 6 episocopi si de al sau si diaconul de 3.” (Explicarea canonistului Ioan N. Floca: “Parintii stabilesc randuiala ca atunci cand nu se poate intruni sinodul episcopilor dintr-o mitropolie in frunte cu mitropolitul pentru a se institui in for de judecata, atunci sa se instituie un for extraordinar, si anume format din 12 episcopi pentru judecata episcopului, din 6 episcopi pentru judecata prezbiterului si din 3 episcopi pentru judecarea diaconului. In privinta prezbiterului si diaconului, acest for de judecata trebuie inteles numai ca for de recurs, in cazul in care cei condamnati de episcopi se declarau nemultumiti.)

Canonul 14 Sinodul Local Cartagina (PREOTUL SE JUDECA DE 5 EPISCOPI IAR DIACONUL DE 3): “Asijderea s-au hotarat ca din Tripolitania, din cauza saraciei provinciei, sa vina un episcop in delegatie si ca prezbiterul de acolo sa se judece de 5 episcopi, diaconul de 3, precum s-a spus mai sus, fireste sub presedentia episcopului lui propriu.”

Canonul 107 Sinodul Local Cartagina (EPISCOPUL NU POATE JUDECA PRICINA SA): “Pe vremea preaslavitilor imparati, in anul al saptelea al lui Onoriu si in al treilea al lui Teodosiu, al Augustilor consuli, in a XVII a zi a calendelor lunii Iulie, in Cartagina, in al doilea despartamant al bisericii. S-a hotarat in acest sinod ca un episcop singur sa nu dea sentinta in afacerile judecatoresti proprii.” (Explicarea canonului: Se dispune ca un episcop nu poate sa dea sentinta intr-o chestiune de judecata care il priveste.)

In partea a doua a Canonului XV (I-II) Constantinopol se spune despre cei care intrerup pomenirea (comuniunea) cu ierarhul cazut in erezie: “[…] unii ca acestia nu numai ca nu se vor supune certarii canonicesti, desfacandu-se pe sinesi de comuniunea cu cel ce se numeste episcop chiar inainte de cercetarea sinodiceasca, ci se vor invrednici si de cinstea cuvenita celor ortodocsi.”

Concluzie: Din aceste canoane rezulta urmatoarele: 1). preotul ce intrerupe pomenirea ierarhului cazut in erezie nu poate fi supus certarii canonicesti; 2).  judecarea preotului se face numai de ierarh, iar in cazul unui recurs doar de 6 ierarhi plus episcopul preotului care este judecat; 3). episcopul nu poate sa-si judece propria cauza –intreruperea pomenirii ierarhului fiind un litigiu intre preot si ierarh, deci ierarhul fiind parte in acest litigiu nu poate sa judece aceasta cauza.   4). nici un canon nu da dreptul ierarhului sa investeasca cu putere de judecata pe prezbiteri. Consistoriile disciplinare eparhiale sunt constiuite din 3 preoti, iar cele mitropolitane din 5-6 preoti. Acesti preoti fiind sub jurisdictia ierarhului aflat in litigiu in propria sa cauza, neputand sa-si osandeasca propriul episcop, indeplinesc interesele acestuia si sanctioneaza demersul canonic al preotului judecat. Trei preoti egali in har cu preotul judecat nu au puterea de a-l judeca pe acesta. Daca nu au puterea de a hirotoni (de a transmite harul preotiei prin punerea mainilor) nu pot avea nici puterea de a caterisi (de a retrage lucrarea harului preotiei)

  1. Cel ce intrerupe pomenirea ierarhului mai este in comuniune cu acesta?

Canonul XV (I-II) Constantinopol spune foarte clar ca intreruperea pomenirii ierarhului reprezinta o despartire de comuniune cu acesta: “cele ce sunt randuite pentru prezbiteri, episcopi si mitropoliti, cu mult mai vartos se potrivesc pentru patriarhi.  Drept aceea daca vreun prezbiter sau episcop sau mitropolit ar indrazni sa se departeze de comuniunea cu propriul sau patriarh si nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotarat si randuit in dumnezeiasca slujba tainica, ci mai inainte de infatisarea in fata sinodului si de osandirea definitiva a acestuia ar face schisma, Sfantul Sinod a hotarat ca acela sa fie cu totul strain de toata preotia, daca numai se va vadi ca a facut aceasta nelegiuire. Si acestea s-au hotarat si s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecaror vinovatii se departeaza de intaii lor statatori si fac schisma si rup unitatatea Bisericii. Caci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu intaiul statator al lor pentru oarecare eres osandit de sfintele sinoade sau de Parinti fireste adica, de comuniunea cu acela care propovaduieste eresul in public si cu capul descoperit il invata in Biserica, unii ca acestia nu numai ca nu se vor supune certarii canonicesti, desfacandu-se pe sinesi de comuniunea cu cel ce se numeste episcop chiar inainte de cercetarea sinodiceasca, ci se vor invrednici si de cinstea cuvenita celor ortodocsi. Caci ei nu au osandit pe episcop ci pe pseudoepiscopi si pe pseudoinvatatori si nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit sa izbaveasca Biserica de schisme si de dezbinari.”

Canonistul Ioan N. Floca in talcuirea Canonului XV spune urmatoarele: “In cazul in care insa superiorul propovaduieste in public, in Biserica vreo invatatura eretica, atunci respectivii au dreptul si datoria de a se desparti imediat de acel superior.”

Daca preotul nu-si pomeneste ierarhul in cadrul Sfintei Liturghii la Sfanta Proscomidie, la ectenia mare, la ectenia intreita, la pomenirea care se face imediat dupa Axion, nu se impartaseste cu el, nu ia parte la Liturghiile unde acesta este pomenit este clar ca nu are comuniune liturgica (euharistica) cu acesta. Daca lipseste aceasta comuniune liturgica atunci ce comuniune poate avea preotul cu ierarhul pe care nu-l  pomeneste? Niciuna!

Prin aceasta expunere poate am necajit pe unii credinciosi, nu am avut aceasta intentie si le cer iertare tuturor. Tot ceea ce m-a determinat sa alcatuiesc acest articol a fost incercarea de a lamuri unele neintelegeri. Pe tot cuprinsul acestei expuneri m-am sarguit sa ma situez intru totul pe fundamentul Sfintei Scripturi si Sfintei Traditii, urmand invataturile Sfintilor Apostoli si Sfintilor Parinti.

Bibliografie

  1. Canoanele Bisericii Ortodoxe, Note si comentarii, Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Sibiu, 2005
  2. Rugaciunea in comun cu ereticii – Abordarea a practicii canonice a Bisericii, Pr. Anastasie Gotopoulos,  editura Predania, 2013
  3. Opere Vol. 1, Sfantul Marcu Evghenicul, Editura Pateres, 2009
  4. Sfantul Maxim Marturisitorul – mediator intre Rasarit si Apus, Jean-Claude Larchet, Editura Doxologia, 2010
  5. Sfintii Catacombelor Rusiei, Ivan Andreev, Bucuresti, 2015
  6. Biserica Ortodoxa si Ecumenismul, Sfantul Iustin Popovici, Fundatia Iustin Parvu, Suceava, 2012

Duminica, 16 iulie, Pomenirea Sfintilor Parinti de la Sinodul IV Ecumenic

Ierom. Grigorie Sanda

[1] *‘catolic’ = sobornicesc (universal). Sintagma ‘ Biserica Catolica’ folosita de Sf. Maxim Marturisitorul in acest text face referire la Biserica Ortodoxa, pentru ca aceasta este soborniceasca(universala)- Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica .

Sursa: http://www.glasulstramosesc.ro/blog/lamuriri_la_intrebarile_unor_credinciosi_referitoare_la_situatia_actuala_a_bisericii/2017-07-17-455

Via:  ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com


Foarte bun articolul părintelui Grigorie! Cu precizarea că poate n-ar fi trebuit să introducă comparația cu „episcopii” „bisericilor” eretice când vorbește de aplicarea canonului 15. Daca nu sunt episcopi și biserici și nu-i recunoaștem, nu sunt deloc. Deci nu conteaza organizarea lor…

Și… cred că ar fi trebuit să mai adauge la paragraful „Deciziile de caterisire impotriva parintilor nepomenitori sunt valide?” și canonul 3 al Sinodului III Ecumenic ca și precedent și izvor de drept canonic; canon care prevede repunerea în drepturi a preoților „caterisiți” de ereticul Nestorie înainte de condamnarea sa în sinod.

Anunțuri

26 de gânduri despre „Excelent studiu al părintelui GRIGORIE SANDA de la Mânăstirea Lacul Frumos despre măsura întreruperii pomenirii ierarhilor pe motiv de erezie

  1. Deja este cineva care ia ridicat pe Părinți nepomenitori la rangul de schismatici, poate totuși va citi si prezentul articol, căci mai deunăzi ne venise cu ,,pilde” din ,, parohia” Copou, care ,,parohie” Copou mai că nu ai făcuse rău intentionati pe Părinți precum Zisis, Metalinos, teolog Teleghidis, și că vezi doamne au înțeles ei greșit sinodul cretan

    Apreciat de 1 persoană

      • Am spus jumătate de studiu este pe o baza falsa. Serghie a trădat dar nu a schimbat dogma. In creta s-a schimbat dogma si este deci erezie. Erezia este pacat impotriva Duhului Sfant. Acum s-a ajuns si la o noua ecleziologie, care spune ca numai cei care au semnat sunt eretici. Cei care sunt in comuniune si ar putea fi in comuniune cu ei in schimb le-ar ajunge constiinta sau faptul de a nu sti pentru a-i scuti de pacat. Daca nestiinta ar desființa păcatul si consecințele sale, ar fi de ajuns pentru mântuire.
        In Rusia cu adevarat mitr Chiril spunea ca cei rămași in comuniune cu nestiinta nu ar fi avut mântuirea primejduita, pe cand atunci cand cineva nu mai invata ortodox si nu mai mărturisește ortodox, căzând in necredința oare ce duh transmite celor pe care ii spovedește. Nu toti au inteles ce este erezia; duhul diavolului. Vedeti si citiți pozițiile sfinților in fata ereziei si ascultați de ei. nu poate fi comuniune cu erezia si cei căzuți, aceasta este pozitia ortodoxa. Cine îngăduie si îndeamnă diferit se desparte de învățătura ortodoxa. Nu exista schisma in Buserica, Trupul Domnului este Unul, si nedespărțit. Doar cineva se poate desparți si ieși din Buserica nemaiținând dreapta învățătura. Cine admite comuniunea cu erezia va cădea sigur in aceeasi erezie sau alta. Cum explicați, va rog, faptul ca majoritatea preoților sunt in comuniune cu episcopii eretici?? Sau ca acești părinți ar mai fi ortodocși, de vreme ce nu idi iubesc spre mântuire episcopii. Ma îngrozesc de frica fata de Dumnezeu cand ma gândesc cum acestia pot ruga pe Duhul Sfant sa se sălășluiască in ei cand ei de fapt il hulesc cu buna stiinta.
        Rugați-va la Dumnezeu sa ne scoată din orbire.
        Oare a fi in comuniune cu episcopii eretici nu este erezie?!
        Daca ar ajunge cinstiinta personală pentru comuniunea dintre noi si nu Duhul Sfant, apoi Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru pentru ce S-a răstignit.
        Constiinta personală nu este nimic daca nu este comuna cu cea a Bisericii Una. Măsura este cea a bărbatului desăvârșit, pentru ca Hristos sa se slăvească, altfel noi ne slăvim singuri si fara de folos.
        Nu exista comuniune in afara lui Hristos care este Capul Bisericii.
        O biserica eretica este moarta si nu vie, pentru ca stiti credinta fara faptele credinței este moarta.
        Puterea pentru a face fapte este numai de la Dumnezeu.
        Doamne ajuta.

        Apreciat de 1 persoană

        • Daca zici ca Serghie doar a tradat si nu a schimbat dogma, desi el a facut mai mult decat a tradat ( a persecutat el insusi ierarhi, preoti, monahi, caterisind de unul singur, impotriva canoanelor), iar pt asta Biserica din Catacombe a rupt comuniune cu el si cu Biserica oficiala rusa, cu atat mai mult acum, cand erezia ecumenismului e atat de raspandita in Biserica, cei care se impartasesc cu vinovatie capabili fiind sa discearna erezia de adevar, se impartasesc spre osanda.

          Apreciază

        • Totusi desi scrie in cartea cu sfintii din catacombele Rusiei ca nu era dogmatica probleme totusi Sfintii de la Optina indemnau sa nu se mearga la slujbele serghianistilor si sa nu intre in Bisericile lor la slujbe, se spune acolo ca au renuntat la libertate si ca , bucuriile si necazurile comunismului erau considerate de Serghie prin declaratie si semnatura ca fiind ale Bisericii Ortodoxe, Creta e problema dogmatica si daca atunci s-au indepartat de aceia fiind o problema mai mica acu lumea cu atat mai mult tre sa stea deoparte, dar nu Creta e inceputu ptr ca pseudo-ierarhii de la noi din Romania au semnat si alte erezii si una cea mai veche de care stim e cea din 1881 cu curviile mixte, problemele acestea nu puteau fi puse in discutie inainte de Creta ptr ca lumea nu intelegea , dar Dumnezeu a ingaduit Creta ca sa ne indreptam, acu lumea reactioneaza altfel inainte, ziceau ca cei ce se ingradesc de pseudo-ierarhii astia eretici inainte de Creta ca gresesc, deci sunt oameni care au intrerupt pomenirea inainte de Creta, Serafim de Pireu a intrerupt-o de 10 ani si cam tace ptr ca lumea sa constientizeze singura si oricum unii nu inteleg nici acu (expl: teodot si cei ce zic mergeti la pomenitori ca nu e problema).

          Apreciază

        • Adam a Stiut dar nu stia cum e moartea , zic acolo si niste canoane de cine a Stiut si cine nu a stiut canonisirile is mai usoare ptr nestiinta asta nu inseamna ca acu nu mai cautam raspunsuri prin TRAIRE ca sa nu ne osandim ptr ca asta e inselare cel ce zice ca nu il intereseaza sau nu vrea sa stie se osandeste ptr ca nu accepta Adevarul ptr ca insusi Stapanul zice scopul CA SA TE CUNOASCA PE TINE SINGURUL DUMNEZEU, dovada e ca haru a lucrat in noi toti si unii am ajuns la un orecare refugiu, dar exista si A STI legat de a NU INTELEGE(cazu lu Adam), si in cazul asta chiar daca omu nu intelege cu haru ca teodot (sau Adam)el se osandeste ptr ca Stie

          Apreciază

        • Asta cu A STI si A NU STI e cam ca la Lot , Lot a facut incest fiind beat cu fiicele Lui ,dar e NEVINOVAT dupa Sf Ambrozie ptr ca nu era LEGEA care osandea incestu , daca lu Adam nu i se zicea sa nu manance era si el nevinovat, Cand omu a aflat si i s-a explicat de atunci incepe sa fie VINOVAT daca face impotriva , ptr unii Legea pusa e in Creta ptr altii poate va fi alta data….

          Apreciază

        • Statu prea mult in aceasta comuniunea pe unii i-a afectat pot fi mai multe cauze nesinceritatea , pacate personale, erezii, un popa a zis ca papistasii nu tre botezati, nu ii baga partocica la Proscomidie lu ciobote dar la ectenie il pomenea , cipurile, cnp-urile is ele lepadari si afecteaza

          Apreciază

        • Unii poate au facut compromisuri sau dau bani ca sa isi tina parohia, poate mandria ca ii pupa mana lumea si il respecta, Dumnezeu stie care is caderile lor de nu se trezesc din aceasta comuniune cu ereticii, omu cam in general nu renunta la pacat ptr ca ii place pacat nu ii creaza probleme de constiinta nu e prigonit si nu vrea suferinta si necazuri nu vrea Crucea fuge de ea si va da de alta CRUCE MAI GREA

          Apreciază

        • Sti care e barbatul desavarsit? Cel ce a ajus la al treilea cer , stii ce inseamna al treilea cer??? Scrie Sf Maxim in Mistagogia , dar de nu ai trait al treilea cer poti citi acel pasaj si nu il vei intelege niciodata, cam toti vb de masuri mari pe care noi nici macar nu le atingem si cand vine cineva si explica si zice ce a trait e considerat inselat si ca greseste…

          Apreciază

        • Unii parinti zic ca minunile is faptele dar tot sfintii zic, ca unii fac minuni spre osanda cat despre biserica eretica, asta e ca la Creta biserici eterodoxe asta e o erezia deja condamnata bine ca aici nu e sinod cu hotarairi ci o discutie si se cam accepta ori ce fel de limbaj, dar totusi NU EXISTA biserica eretica numai persoane eretice, Biserica e trupul lui Hristos oamenii is madulare, cand devin eretici ei(oamenii) cad, ca ramurile uscate din pom, d-aia Biserica nu are pata sau zbarcitura

          Apreciază

        • Daca am iubi pe aproapele i-am spune Adevarul chiar daca l-am face sa planga , decat sa ii zicem o minciuna si sa il facem fericit, unii din popi aplica asta cum zicea Sf Paisie ca popi le zic de documente ca : „e inregula” chipurile sa nu ii intristeze ,dar ei uita ca si Stapanul Iisus a plans mai mult decat S-a bucurat

          Apreciază

    • Alexandru
      Mitropolitul Serghie care conducea Biserica Rusa oficiala pe timpul bolsevicilor era acuzat de foarte multi episcopi marturisitori, care au condus Biserica din Catacombe, de apostazie.
      Serghie a apostaziat intocmai cum a facut ucenicul Sfantului Paisie cel Mare, cand a zis evreului cu care s-a intalnit pe cale si care ii spunea ca Hristos nu e Dumnezeu si Mesia: „Poate e cum zici tu.”.
      La fel a facut si mitropolitul Serghie. A zis ca si comunistii/bolsevicii atei ce il negau pe Dumnezeu. Nu L-a negat direct pe Dumnezeu, dar a fost de acord cu ei, de frica, din dorinta de a-si scapa pielea etc (pretinzand ca salveaza Biserica, desi nu a realizat mare lucru prin asta, caci inaintea celui de-al doilea razboi mondial aproape toata Biserica serghianista (ca si ierarhie) a fost decimata – a scapat doar Serghie cu un nr limitat de apropiati).
      Asadar studiul parintelui Grigorie nu este deloc fals!
      Serghie a tradat, asa cum tradeaza ecumenistii de azi!

      Apreciază

  2. Ca sa nu cădem nici in erezie nici in mândrie ar trebui sa pornim orice discuție de la adevarul cel mai simplu, erezia este pacat impotriva Duhului Sfânt. Iar pentru cei care știu si înțeleg ce este văd cu claritate prin darul lui Dumnezeu ce duhuri ii stăpânesc pe cei care sunt in comuniune cu erezia. este o profeție al unui stareț de la Optina care spune ca in mijlocul acestei apostazie un grup mic de credincioși vor birui chiar fără arme. Si biruința sta toată in Hristos! O turma si un pastor!
    Hristos a Înviat!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Foarte bun articolul, mai lamureste niste aspecte. Trebuie mare atentie pentru toata lumea. Duhurile care stapinesc acum lumea si s-au intins deja si in Romania, prin semnarea documentelor de la Creta de catre ierarhii romani crestini ortodocsi care se afla in erezie evidenta, sunt foarte viclene. Nu trebuie o analiza la singe, ca la laborator, sa afla ADN-ul, etc. La bunul simt, erezia trebuie combatuta din start, altfel cadem toti, si turma si pastori si nu mai este cale de intoarcere spre mintuire. Sa nu credeti ca Dumnezeu va acorda bonusuri speciale pentru cei care se impartasesc des, cu mindrie personala, stiindu-se corecti. Si cei care merg la biserici, 99 la suta din biserici sunt ecumeniste si bravii preoti care intrerup comuniunea cu episcopul si mitropolitul eretic sunt imediat caterisiti, (ceea ce nu s-a vazut la scandalurile homosexuale din BOR, nu s-au caterisit imediat vinovatii, desi se stia de multi ani in atentia SRI|), ASADAR, nu am inteles unde sa mergem sa ne impartasim cuminti , des si in constiinta de cauza. De ce oamenii care merg la ecumenisti sunt considerati elemente decorative si in afara bisericii? Repet : toate bisericile sunt ecumeniste si cei care intrerup pomenirea (eu, persobal daca as fi preot ce iubeste pe HRISTOS, as intrerupe pomenirea ereticilor ierarhi si as avea incredere prin multa rugaciune ca HRISTOS ma va apara, chiar daca as fi caterisit, extrem de grea este calea spre rai si mai trebuie sa si suferim, chiar copiii nostri sau familia preotilor caterisiti pe nedrept!|). Asa s-a zis in articol : „”Un credincios care isi face canonul randuit de duhovnic, se spovedeste si se impartaseste des conform canoanelor bisericii(Canonul II- Epistola 93 alineat 289 al Sf. Vasile cel Mare, Canonul 58 si 101 ale Sinodului Trulan), chiar daca din motive de constiinta nu frecventeaza bisericile de sub ecumenism, sunt mai in Biserica decat credinciosii care merg in biserica si stau ca elemente pur decorative, spovedindu-se si impartasindu-se rar.”” Eu frecventez o biserica veche, cu preot pomenitor ca si cei 99.99 ;a suta din toti romani. Preotul este bun, de fapt sunt 2 sau trei. Tainele sunt valide, aghiazma tine ani in sir, nafura este OK, impartasania este OK, unul este vazatir cu duhul si foarte tare in credinta, dar totusi pomeneste pe Teofan. O data, cind se pomenise Teofan, Mitropolitul, unul din preoti isi pune reverenda neagra si iese citeva minute si apoi revine la terminarea pomenirilor. Face oare bine? Stie si asta este o cunostinta de cauza, Lupta directa inseamna caterisire de MMB, pina la urma, Ce fac marea majoritate a preotilor? POMENESC ERETICII, Desigur nu se mai poate merge la impartasire cu ei, dar CINE ARE CURAJUL SA INFIINTEZE BISERICI NEPOMENITOARE DE CATACOMBE, FARA FRICA DE CATERISIRE SI FARA FRICA DE A PIERDE AVANTAJELE MATERIALE ALE PREOTIEI SI SE INCLUD SI CEI DIN MANASTIRE, CALUGARII, CARE SUNT SUB CONTROL ABSOLUT AL MMB, AL MITROPOLIEI MOLDOVEI. Nu este alta cale, in curind vor fi caterisiti toti nepomenitorii, ca dracul de la Creta trebuie musai sa isi faca agenda. La pomenitori slujesc in biserica la Sfinta Liturghie insisi INGERII DIN CERURI IN PREZENTA LUI HRISTOS, Este inca HAR, DAR CIT VA MAI FI ?? Ce vor face acesti ierarhi la anul, in 2018, cind va veni papa in Romania? Erezia ereziilor, jale va fi, mare jale. Nu se poate merge sute de km la biserici nepomenitoare, care oricum vom disparea sub presiunea politrucilor eretici in sutane inchizitoriale de la Mitropolie, aflati sub controlul lui Daniel, patriarhul ce se teme, se teme si iar se teme stie el de cine, dar numai ortodox nu este. Ma iertati de tulburare si doresc la fiecare sa se mantuie intru HRISTOS si sa afle ADEVARUL, adevar luminat de DUHUL SFANT AL LUI DUMNEZEU, si calea este SUFERINTA SI SMERENIA, dar nu se poate accepta erezia cu nici un pret! sPUNETI UN PREOT CARE ESTE NEPOMENITOR SI NU VA FI CATERISIT SI SA MERGEM MILIOANE DE ROMANI NUMAI LA EL, DACA ASTA ESTE CALEA. Ce spune Sfanta Biblie, fara a ne pierde in discutii interminabile despre canoane, o adevarat inginerie teologica? Judecati pomul dupa roade, inima sus si cautati imparatia cerurilor si toate cele vi se vor adauga voua. DOAMNE AJUTA!

    Apreciază

  4. Pingback: Pentru cei care rastalmacesc si zic ca cei ce NU STIU (nu ca nu vor sa stie) SE OSANDESC (cea ce e o mare MINCIUNA) | ayeaye20

  5. Pingback: Pentru cei care rastalmacesc si zic ca cei ce NU STIU (nu ca nu vor sa stie) SE OSANDESC (ceea ce e o mare MINCIUNA) | ayeaye20

  6. Este cineva care poate oferi un studiu pe dovezi scripturistice (mai ales vechi-testamentare) si patristice pentru problema ecumenista ca amestecare de religii? In tot vechiul testament vedem ca imediat ce israelitii intrau in comuniune cu religia altor popoare (pentru realizarea sincretismului religios,chipurile,din dorinta de a evolua din stadiul primitiv si de a dialoga „neingraditi” de restrictiile lui Dumnezeu)din jur in doua saptamani venea cate un razboi pe capul lor ,dar de fiecare data cand faceau acest lucru.Vom vedea ca simultan cu explozia sincretist-religioasa avea loc si explozia depravarii in popor si,interesant,poporul evreu devenea sclav in propria tara in fata exploatatorilor de oameni proveniti de pe la alte religii care venisera in Palestina biblica cu „misiunea”de a „purta un dialog fratesc” cu israelitii „dornici de o comuniune rodnica sustenabila si de lunga durata” cu adeptii altor credinte religioase.Vom observa ca in urma unor pacturi religioase cu impact national,pagubasii spirituali si materiali era tot populatia bastinasa deoarece fiind educati religios pe un fagas normal,sanatos,constructiv,in clipa cand intrau in contact cu religiile bolnave se stricau de-a binelea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s