SINODUL BISERICII BULGARIEI CONDAMNĂ „IDEOLOGIA DE GEN”

Biserica Ortodoxă Bulgară a denunțat ideologia „de gen“ conținută în „Convenția de la Istanbul“, si cere Parlamentului să nu-l ratifice.

Biserica Ortodoxă Bulgară cere Parlamentului bulgar nu să ratifice „Convenția Consiliului Europei privind prevenirea si combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

Deși a subliniat faptul că se opune atât violenței împotriva femeilor cat si a discriminării  acestora, Sfântul Sinod al Bisericii bulgare se ridica împotriva ideologiei „de gen“ conținută în Convenția de la Istanbul, care a fost atenuată în traducerea bulgară a textului în cauză.

Publicam mai jos, textual, chemarea Sfântului Sinod:

Convenția de la Istanbul

„Dragi compatrioți, dragi copii ai lui Dumnezeu din Sfânta  Biserica Ortodoxă a Bulgariei, Stimați reprezentanți ai puterii civile,

Motivul mesajului nostru este „Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.“

Convenția ne aduce îngrijorări cu privire la viitorul civilizației europene creștine, deoarece conține o nouă concepție a omului, a omului autosuficient, omul fără Dumnezeu, omul supus dorințelor și pasiunilor sale astfel incat el crede că isi poate determina chiar si propriul sex.

Acest concept deschide ușa decăderii morale, ceea ce duce inevitabil la distrugerea psiho-fizică a omului, la o „a doua moarte“, care este o moarte spirituală.

Acest lucru este diametral opus credinței noastre, in centrul caruia se afla Dumnezeu-omul Hristos, care ne învață ca semnificația vieții creștine constă în mantuirea și dragostea față de Dumnezeu și față de aproapele.

De aceea, nu exista creștin care sa nu sprijine lupta împotriva violenței, si mai ales violența împotriva femeilor.

Declarația Istanbul, iese din domeniul de aplicare al reglementării juridice a acestei probleme, deoarece această declaratie duce la schimbarea viziunii noastre asupra lumii.

Legăturile dintre sexe, atitudinea față de religie, tradițiile, obiceiurile, educația, așa cum apar în ideile Convenției, contrazic convingerile seculare ale poporului bulgar în domeniile credinței, naționalitate, moralitate, onestitate, demnitate, educație și familie.

Pe parcursul a mai mult de o mie de ani, poporul noștru a avut o singură aspirație: să întruchipeze dreptatea, iubirea și sfințenia evanghelică, să devină un popor sfânt, un popor al lui Dumnezeu (I Petru 2, 9-10  I, 15-16), care, pe parcursul istoriei sale, a predicat valorile și virtuțile divine.

Deși este un act juridic, Convenția are și o dimensiune spirituală – este un instrument care insuflă un sistem de valori care ne sunt străine, permițand societatii să fie condusă dupa un nou model care corespunde intereselor unui mic grup.

În textul oficial al Convenției în limba engleză, ori de câte ori apare cuvântul „gen“ [în limba bulgară, NDT] a fost folosit termenul „sex social“.

În acest text, conceptul de „gen“ categoric diferit de cel al sexului, constituind astfel o altă noțiune, necunoscută și inexistentă a sistemului juridic bulgar în dicționarul limbii bulgare.

De asemenea, o nouă traducere nu va schimba sensul și spiritul Convenției, în care utilizarea termenului „gen“ și derivatele sale au obiective diferite de cele proclamate, și anume apărarea femeilor împotriva violenței.

Acești termeni sunt utilizați pentru a face ideologia politică a statului care neagă faptul că omul există ca bărbat sau femeie, iar acest lucru este confirmat de o nouă limbă artificială pe care o găsim în Convenție, care este străină și necunoscută mentalități, culturii, obiceiurilor și tradițiilor noastre ortodoxe.

Conform acestei ideologii, sexul ființei umane ca bărbat sau femeie, nu interfereaza cu personalitatea sa, dar este prezentat ca un fel de „dictatura naturii“ împotriva liberului arbitru al omului, o dictatură de care el trebuie să fie eliberat.

Această ideologie, odată cu ratificarea Convenției ar deveni o normă obligatorie de lege pentru cetățenii bulgari, negand adevărul biblic fundamental:

„Și Dumnezeu a creat omul; El la creat după chipul lui Dumnezeu; El le-a creat de sex masculin și feminin. „(Geneza 1:27).

Pentru Sfântul Sinod, care exprimă vocea creștinilor ortodocși bulgari, lupta cu violența impotriva femeilor și violența în familie sunt direct legate de virtuțile evanghelice, primul și cel mai mare dintre toate fiind dragostea pentru Dumnezeu și oameni.

Prevederile Convenției privind introducerea predării «rolurilor de gen non-stereotipe» «în programa de invatamant oficială, cât și în toate domeniile educatiei» sunt îndreptate împotriva căsătoriei între bărbat și femeie – Biserica din interiorul familiei, în care iubirea este exprimată și utila pentru mântuirea omului.

În conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului:

„Familia este unitatea naturală și fundamentală a societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului.“

Criteriul de referință pentru acest lucru este menținerea loialitatii și încrederii între soți, în toate dimensiunile lor.

Fără familie, societatea se va dezintegra și generatia nou aparuta va fi lipsită de dragoste, îngrijire și educație.

Consecințele negării adevărurilor biblice sunt tragice, și le observăm în multe societăți în care ideologia „de gen“ a fost mult timp o politică de stat.

Facem apel la Adunarea Națională nu să ratifice Convenția de la Istanbul, care introduce concepte contrare credinței noastre ortodoxe, tradițiilor noastre naționale și sistemului nostru juridic.

Facem apel la poporul bulgar să-și apere credința sa, pe care a păstrat-o în ciuda tuturor încercarilor istoriei!

Datoria sacră și parinteasca a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare este de a reaminti poporului lui Dumnezeu cuvintele Sfintei Scripturi: „Vai de cei ce spun răului bine și binelui rău! „(Isaia V, 20).

Sursa: ortodoxinfo.ro

Mărturisire ortodoxă a IPS-ului DAMIAN al Sinaiului în care condamnă pseoudo-sinodul din Creta și ecumenismul cu toate ereziile sale

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă și credem ortodox suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, adică a Trupului lui Hristos. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului Lui.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este numai Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, arătăm şi respingem în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii.

Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică și propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia. Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, iar sfințenia este legată organic de Adevăr („Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul.” – Ioan 17, 17). Hristos e „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Erezia este minciună și blasfemie la adresa Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească, devenind o ideologie contrară Adevărului, tăind posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

La fel cum o boală nu afectează numai organul bolnav, ci întreg organismul, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, afectându-l. De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce amenința trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care au anatematizat erezia și pe ereticii ce o susțineau, adică au tăiat din trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau.

Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola sa către romani: „Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos, și fiecare suntem mădulare unii altora, dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat.” (Rom. 12, 4-6), iar în Epistola I către corinteni spune: „Și nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuință de tine; sau, iarăși, capul să zică picioarelor: N-am trebuință de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului care par a fi mai slabe sunt mai trebuincioase.” (I Cor. 12, 21-22), arătând în continuare că „dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.” (I Cor. 12, 26-27).

Având în vedere că până în prezent nu s-au adunat Sinoade Locale care să condamne pe cei care încalcă de aproape 100 de ani atât Canoanele Apostolice cât și hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale, Noi, ca mădulare vii ale trupului lui Hristos respingem și ne disociem de toate practicile condamnate de Biserică:

– rugăciunile în comun cu ereticii și așa-numita „Săptămână de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, „Vecerniile pentru unitatea creștinilor” și alte asemenea acțiuni ținute în Bisericile Ortodoxe în „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, în care sunt invitați eretici să predice din fața Sfântului și Înfricoșătorului Altar Ortodox, unde se jertfește Hristos Dumnezeu;

– participarea la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine la care se fac gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii.

Arătăm ca erezie şi respingem în mod public ecumenismul, cu toate manifestările sale:

  1. prezența Bisericii Ortodoxe în «Consiliul Mondial al Bisericilor».
  2. erezia conform căreia Ortodoxia ar fi doar o parte din Biserică.
  3. erezia conform căreia toate confesiunile creștine ar fi ramuri ale Bisericii celei Una.
  4. erezia conform căreia Biserica Ortodoxă ar fi o Biserică între multe alte «familii de Biserici» care împreună ar forma Biserica cea Una.
  5. erezia conform căreia unitatea Bisericii s-ar fi pierdut; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Una și Unică, deoarece Capul Ei este Unul Domn Iisus Hristos, iar unitatea Bisericii se exprimă prin unitatea de credință și prin supunerea credincioșilor față de ierarhia Ei, atâta timp cât ierarhia păstrează unitatea de credință.
  6. erezia conform căreia Biserica «ar fi divizată în confesiuni creștine» și noi ar trebui «să refacem unitatea Ei» prin «minimalismul dogmatic», adică prin a accepta ca bază a unirii Ortodocșilor cu celelalte confesiuni (denominațiuni) credința minimală, adică credința în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Dumnezeu Întrupat și Mântuitor, trecând cu vederea toate celelale Dogme ale Bisericii, inclusiv preoția sacramentală, icoana, Harul Necreat, cinstirea sfinților, etc.
  7. erezia conform căreia ar exista o «unitate nevăzută» a Bisericii prin credința comună în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor, urmând să se înfăptuiască și o «unitate văzută» prin unirea confesiunilor (unitate în diversitatea dogmelor și a tradițiilor).
  8. erezia conform căreia ar fi suficient să crezi în Sfânta Treime și în Domnul Iisus ca Dumnezeu și Mântuitor ca să faci parte din Biserică (Biserica fiind văzută ca o adunare a tuturor confesiunilor creștine).
  9. erezia conform căreia Biserica Ortodoxă și adunarea romano-catolică (papo-filioquistă) ar fi «Biserici Surori» sau «cei doi plămâni ai Bisericii».
  10. erezia conform căreia între Biserica Ortodoxă și papism (romano-catolicism) nu ar exista nici o diferență dogmatică, afirmând că singura diferență ar fi Primatul Papal.
  11. acordurile neortodoxe semnate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe în cadrul dialogului intercreștin, dialog cu care suntem de acord atâta timp cât este facut pe baze ortodoxe, pentru a-i aduce pe eretici în Biserica Ortodoxă prin Taina Botezului, a Mirungerii și a Sfintei Împărtășanii.
  12. acordul de la Balamand, în care reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale au acceptat un nou tip de uniație și au recunoscut pseudo-tainele romano-catolicilor, acord care a fost respins de către reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale întruniți la Baltimore, în anul 2000.
  13. erezia conform căreia Filioque (purcederea Duhului Sfânt «și de la Fiul») ar fi doar o simplă neînțelegere terminologică, iar nu o alterare a Dogmei Sfintei Treimi – dogmă pe care Însuși Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos Întrupat ne-a descoperit-o (Ioan 15, 26).
  14. așa-zisa «ridicare a anatemelor» dintre ortodocși și romano-catolici, precum și cele asupra monofiziților, monoteliților și monoenergiștilor, anateme date la Sinoadele Ecumenice; conform învățăturii ortodoxe, o anatemă dogmatică nu se poate ridica în mod magic, fără ca motivele anatematizării să fie înlăturate.
  15. erezia conform căreia ar exista har mântuitor în afara Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și că ar exista botez valid și har lucrător al preoției în afara Ei (simpla prezență istorică a unei succesiuni de la Apostoli și simpla rostire a formulei Sfintei Treimi nu validează «tainele» ereticilor).
  16. erezia conform căreia Sfinții Părinți nu mai pot fi azi în actualitate, erezie ce neagă prezența Duhului Sfânt în Sfinții Părinți de la Sinoadele Ecumenice și, prin urmare, însăşi continuitatea existenței Bisericii ca instituție divino-umană.
  17. erezia care afirmă că nu putem cunoaște care sunt granițele Bisericii și erezia conform căreia toată omenirea ar fi încorporată într-o «Biserica nevăzută»; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Biserica Istorică, vizibilă, cu succesiune apostolică, ce a păstrat Dreapta Credință (dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice și anatemele ce delimitează Adevărul Dogmatic de minciuna eretică) și o duce mai departe până la sfârșitul veacurilor, și anume Biserica Ortodoxă.
  18. erezia conform căreia și ereticii ar fi încorporați într-un anume fel în Biserică.
  19. transformarea pogorământului (iconomiei) în dogmă sau regulă; conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare de la acrivie, de la regula credinței, pentru neputințe omenești, în circumstante excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la Dreapta Credință, în ciuda piedicilor obiective. Pogorământul se aplică doar în cazuri de forță majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse. Când, însă, în absența unor circumstanțe excepționale, continuarea aplicării iconomiei tulbură și ocolește rânduiala canonică, atunci adaptarea nu este o măsură înțeleaptă, ci sfidare a așezămintelor sfinte, conducând la nesocotirea Ortodoxiei.
  20. așa-numitele «căsătorii mixte» între ortodocși și neortodocși, pentru că nu se pot uni cele de neunit, condiția principală a Tainei Cununiei fiind ca cei doi soți să fie creștini ortodocși botezați și practicanți. Taina Cununiei este Taina dragostei și a unirii în Dreapta Credință. Nu se poate acorda această Taină numai unui singur membru, celui ortodox. De aceea, căsătoria mixtă este lovită de nulitate, și în același timp constituie rugăciune în comun cu eterodocșii.
  21. desfășurarea dialogului dintre Biserica Ortodoxă și erezii pe criteriile platformei protestante (CMB n.n.) și nu pe Mărturisirea Ortodoxă, aşa zisa «restaurare a unităţii creştinilor» şi denumirea istorică de „biserici”pentru eretici.
  22. Constituţia aşa zisului «Consiliu Mondial al Bisericilor» ca bază a dialogului cu ereticii – minimalismul dogmatic.
  23. Declaraţia de la Toronto din 1950 care afirmă că: 1. există membri ai Bisericii în afara zidurilor Bisericii Ortodox; 2. Biserica lui Hristos este mai mult decât confesiunea fiecărui membru al aşa zisului «Consiliu Mondial al Bisericilor» în parte; 3. a fi membru al Bisericii lui Hristos este mai mult decăt a fi membru al propriei Biserici (confesiuni).

Biserica Ortodoxă este Ecumenică (Universală), nu ecumenistă, și de aceea așteptăm de la membrii Ei să practice și să predice Ortodoxia la toată făptura, aducând pe mulți în Corabia Mântuirii care este Biserica Ortodoxă, Biserica cea Una, Sfânta, Sobornicească (Catholică) și Apostolească, așa cum mărturisim în Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan. De aceea, ne disociem de poziția tuturor celor care învață sau practică ereziile numite mai sus, fie că sunt elaborate de sinoade panortodoxe (ca în Creta 2016 n.n.), sinoade locale, patriarhi, ierarhi, preoți, diaconi, ipodiaconi, citeți, monahi, monahii sau credincioși.

Noi, prin mărturisirea de faţă, îi mustrăm pe cei care nu caută să-şi îndrepteze fraţii căzuți în înșelarea ecumenistă, adoptând o atitudine pasivă, împăciuitoare și tacită, pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca pe al treilea tip de ateism, după ateism și erezie.

Așa să ne ajute Dumnezeu Cel în Treime Slăvit și Închinat!

Amin.

Am luat la cunostință textul de mai sus citit mie de către clericul ortodox (preotul Matei Vulcănescu n.n.) din cauza problemelor pe care le am cu ochii, și sunt întru totul de acord cu conținutul textului, dând, de altfel, această mărturisire ortodoxă și patristică la hirotonia mea întru episcop.

Vineri, 26 ianuarie 2018                             

                                                                                     † Al Sinaiului, Damianos,

Biserica Ortodoxă a Sinaiului este o Biserică Creștină Ortodoxă autonomă, al cărei teritoriu este format din Mănăstirea Sfânta Ecaterina (care este situată în Peninsula Sinai, la piciorul Muntelui Sinai în Egipt), împreună cu câteva dependințe. Biserica este păstorită de un arhiepiscop care, în mod tradițional, este hirotonit de către Patriarhul Ierusalimului și în același timp este și starețul mănăstirii.

GR – Marturisirea de credinta ortodoxa contra tuturor ereziilor – IPS Damianos al Sinaiului – 26.01.2018

Sursa: ortodoxiacatholica.wordpress.com

IPS DAMIAN de Sinai binecuvântează poporul român:

 

Mărturisire împotriva ecumenismului la biserica Zlătari, în ultima zi a săptămânii de spurcăciune comună

Un grup de ortodocși au mărturisit Dreapta Credință joi 25 ianuarie 2018 în fața bisericii Zlătari, de pe Calea Victoriei, București, unde s-a desfășurat ultima „slujbă” din săptămâna de rugăciune comună ecumenistă.

Spre deosebire de alți ani, intrarea nu a mai fost păzită de jandarmi, ci de doi polițiști locali, care aveau, după câte se pare, ordine să țină protestatarii cât mai departe de intrarea bisericii și să intimideze pe cât se poate, ameninând cu amendă pe cei care ar împărți pliante pe scări. Unii au fost legitimați fără motiv, alții dați afară de angajații lăcașului de cult, iar altcineva a fost trimis să fotografieze „agresorii” antiecumeniști.

De remarcat că un membru al consiliului parohial, care nu știa că preoții se vor ruga cu ereticii, a ieșit afară refuzând să participe la împreună rugăciunea cu aceștia.

S-au împărțit zeci de pliante, cu canoanele ortodoxe, care interzic comuniunea cu ereticii, și cu informații despre pseudo-sinodul din Creta, oamenilor care intrau. S-a dat explicații, celor care cereau, în legătură cu interzicerea rugăciunii cu neortodocșii.

Doi călugări de la  Sihla au vrut să intre să se închine, dar când  li s-a spus că biserica e plină de eretici au renunțat, crucindu-se, mirați că au nimerit tocmai într-un astfel de moment acolo.

La sfâșitul slujbei ecumeniste s-a strigat pseudo-preoților ortodocși, care ieșeau, și pseudo-episcolului Varlaam Ploieșteanul că trădează credința, iar ereticilor să vină la ortodoxie.

Câteva imagini video și foto:

Cavaler templier refuzând canoanele ortodoxe: 

 

Preot ecumenist, după isprava spurcăciunii comune.

Călugări renunțând să mai intre în biserică. Cinste lor!

Sărmana slugă a ecumeniștilor, care îi dă afară pe ortodocși.

Frații masoni, templieri și de alte neamuri, la o șuietă după ce au spurcat biserica Sfântului Ciprian…

 

Părintele TEODOR ZISIS este de acord cu părinții antiecumeniști echilibrați din România

PRECIZĂRI IMPORTANTE în lupta antiecumenistă care aduc lumină și feresc de extreme provocatoare de schismă (text și video).

parinti_Grecia_p_Zisis_2

După alcătuirea Proiectului de Rezoluție, tradus în limbile greacă și rusă, propus apoi dezbaterii publice, cu ajutorul Domnului, ne-am deplasat, cu scop misionar, în Grecia aducând în țară vești îmbucurătoare, benefice luptei antiecumeniste dusă pe calea moderată a mărturisirii. Redăm mai jos câteva idei care însoțesc roadele culese în hotarele Eladei de la părinții mărturisitori greci îngrădiți de panerezia ecumenistă, de către ieromonahul Grigorie Sanda, preotul Claudiu Buză și teologul Mihai Silviu Chirilă, sprijiniți cu multă dragoste de părintele Matei Vulcănescu, gazda și traducătorul nostru. Iată câteva dintre acestea:

1. A fost lansată cartea d-lui Mihai Silviu Chirilă intitulată „Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta” și s-au creat legături, în același duh, cu reprezentanții Mitropoliei Pireului, dintre care cel mai important este dogmatistul Protopresbiter Anghelos Anghelakopoulos.

Întreaga Mitropolie a Pireului mărturisește împotriva ecumenismului și a hotărârilor eretice de la minciuno-sinodul din Creta. Iată ce rugăciune rostesc preoții greci din Pireu la ectenia întreită, din cadrul Sfintei Liturghii, cu binecuvântarea Mitropolitului Serafim:

,,Încă Te rugăm, trimite Duhul Tău cel Sfânt care să alunge din Biserica Ta eresul cel cumplit al ecumenismului și să zdrobească sub picioarele dreptslăvitorilor pseuodo sinodul din Creta”.

2. A fost apreciat în mod deosebit Proiectul de Rezoluție de însuși Mitropolitul Serafim al Pireului și de către alți teologi ai Mitropoliei.

3. Ne-am întalnit cu Părintele Profesor Theodoros Zisis și fiul acestuia, un recunoscut teolog savait, Ieromonahul Serafim Zisis, care ne-au întâmpinat călduros cu textul tradus în limba greacă a Proiectului de Rezoluție, spunând că este excepțional și în duhul părinților. Părintele Theodoros Zisis a afirmat după studierea cu atenție a Proiectului: „Semnez acest text pentru că mă reprezintă întru totul”.

4. S-a realizat o punte de legătură la nivel interortodox prin părinții Theodoros și Serafim Zisis.

5. Am fost invitați la următoarea conferință panortodoxă, să prezentăm studii și referate (va fi anunțată din timp, anul acesta).

6. Ne-am verificat poziția teologică și pastorală prin cel mai important patrolog în viață (a tradus scrierile Sfinților Părinți din greaca veche în greaca nouă), vârful de lance în lupta antiecumenistă la nivel panortodox.

7. Va fi publicat Proiectul Rezoluției în cele mai importante reviste teologice antiecumeniste din Grecia și, totodată, vor fi preluate studii și articole viitoare pe situri ortodoxe și reviste teologice antiecumeniste

8. A fost demascată poziția extremistă, atât cea din Grecia, cât și cea din România, producătoare de schismă, și s-a indicat calea patristică, moderată a luptei.

9. Cu ajutorul lui Dumnezeu și osteneală comună vor fi create punți de legătură cu celelalte Patriarhii și Arhiepiscopii pentru condamnarea ecumenismului și pregătirea unui Sinod panortodox, cerându-ni-se implicare pastorală și teologică într-o luptă verificată scripturistic, canonic și patristic.

10. Au fost realizate materiale video (pe care le vom prezenta mai jos) prin care sunt condamnate extremele și este încurajată calea moderată a mărturisirii.

Toate aceste mărgăritare duhovnicești aduse poporului dreptcredincios sunt roade ale mărturisirii echilibrate care arată linia corectă, panortodoxă, fără de care nu putem rămâne uniți întru Adevărul Hristos.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Preot Claudiu Buză

25 ianuarie 2018, Sf. Ier. Grigorie Teologul

 

 

 

 

Sursa materialelor video: http://ortodoxinfo.ro/

Calea echilibrată împărătească – Comunicat al părintelui ieroschimonah Paisie Prodromitul

sf maxim1. În luna octombrie 2017, am avut o convorbire confidențială cu părintele protosinghel Irineu în care i-am relatat niște lucruri și nedumeriri personale în privința opririi pomenirii, dar nu am afirmat niciodată că  îmi pare rău că am oprit pomenirea, lucru pe care i l-am spus chiar în față, că nu voi relua pomenirea Patriarhului Bartolomeu atâta vreme cât el este în erezie, iar cât despre faptul că mă voi întoarce la Schitul Prodromu acesta a fost sfatul și opinia lui, cu care eu nu am fost de acord, deoarece el vroia ca să fac acest lucru, pentru a repara greșeala de a fi stricat imaginea schitului și a Părintelui stareț, prin divulgarea unor „secrete” ale mănăstirii, de fapt adevărul despre încetarea pomenirii de la Schitul Prodromul în decembrie 2016.

2. Sinodul din creta a introdus multă nedumerire și tulburare în popor, iar oprirea pomenirii ierarhilor care au semnat acolo nu a făcut decât să scoată la lumină această tulburare și nedumerire care exista deja și pe care nu a generat-o ea, așa cum suntem învinuiți. Desigur fiind o lovitură dură aplicată ereziei, a stârnit împotriviri pe măsură. Dar acestă măsură a fost înțeleasă de unii greșit, ca o metodă de a sili pe toți să întrerupă pomenirea și nu ca o măsură canonică pașnică de îngrădire de erezie și de trezire a conștiinței bisericești și de aceea au fost unii dintre noi etichetați ca tulburători și răzvrătiți. Deoarece spune Sfânta Evanghelie că trebuie să ascultăm de mai marii noștri atâta vreme cât învață cuvântul adevărului, iar dacă nu fac aceasta să nu ascultam de ei, și dacă ne prigonesc să fugim din calea lor, pentru a nu-i întărâta mai rău.

3. Am avut unele îndoieli și multe încercări înainte dar și după întreruperea pomenirii, acesta fiind un eveniment cu totul nou în Biserica noastră, dar datorită gravității actelor semnate la sinodul din creta și proorociile Sfinților Părinți despre vremurile din urmă, mi-am zis că nu mai trebuie să aștept nici un îndemn sau sprijin de la mai marii noștri,  deoarece toți de feresc să îți dea un sfat sigur în astfel de probleme. Atunci am luat hotărârea singur de a întrerupe pomenirea, dar ulterior, spre bucuria mea, Părintele duhovnic Iulian și Părintele stareț Atanasie m-au înțeles și m-au ajutat; ca după aceea să fiu acuzat că eu i-am influențat să-mi dea blagoslovenie să slujesc fără să pomenesc. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu și sfatul duhovnicilor încercați cred că am trecut cu bine peste multe ispite, mai ales cele de-a dreapta și cele de-a stânga, dintre care unele mă îndemnau la radicalism și zelotism, iar celelalte la laxism sau la reluarea pomenirii. Amândouă aceste extreme sunt dăunătoare Bisericii, iar dacă nu ai dreaptă socoteală, smerenie și sfat, te poți rătăci. Eu am încercat să țin calea de mijloc oprind pomenirea și încercând să merg pe linia marilor duhovnici ai ortodoxiei, Părintele Cleopa, Paisie, Justin, Cuviosul Paisie Aghioritul, Gavriil de la Cutlumuș și Iulian de la Prodromul, care au știut și știu să facă un pogoramânt în mărturisire și să respecte libertatea persoanei, netransformând credința într-o ideologie așa cum au făcut și fac ecumeniștii. Pogoramântul la care ne referim nu este cel în dogme cum fac ecumeniștii, ci se referă la modul de luptă împotriva ereziei care trebuie să țină cont de mai multe condiții, și anume: persoana care o face, cum o face, în ce timp, unde și ce mărturisește; deoarece dacă nu respectăm una din aceste condiții putem greși. Un exemplu de pogoramânt îl găsim în cartea „Sfântul Atanasie cel Mare și Biserica din vremea sa” unde se spune că Sfântul Ilarie de Pictavia din Galia, fiind exilat în Galatia de arieni nu s-a ferit a merge în adunările arienilor – bineînțeles nu spre a se ruga sau împărtăși cu ei – ci pentru a-i învăța cuvântul Adevărului. Iar un exemplu de zelotism îl vedem în aceeași carte, atunci când episcopul Lucifer din Galia fiind trimis pentru a împăca cele trei facțiuni ale Bisericii din Antiohia, evsevienii, meletienii și arienii din care două erau ortodoxe, din imprudență a hirotonit un episcop pentru evsevieni și i-a dezbinat și mai rău.

4. Noi am întrerupt pomenirea nu numai pentru a ne îngrădi de erezie, ci pentru a atenționa întreaga Biserică, de pericolul intrării în trupul ei a unei învățături străine. Noi ne considerăm anticorpii Bisericii care nu ne-am separat de Biserică, ci de microbii ereziei care au contaminat Biserica prin arhierei. Faptul că ne-am separat de cei care propovăduiesc erezia cu capul descoperit, dar și de cei care prin tăcere sau frică o sprijină, nu înseamnă că am format altă Biserică, ci ne luptam pentru scoaterea ei din erezie. Această măsură nu ne îndreptățește de a tăia orice legătură cu ceilalți membri ai Bisericii, care nu au întrerupt încă pomenirea, dacă ei înșiși nu propovăduiesc erezia cu capul descoperit, dintre care unii chiar vorbesc împotriva ei, deoarece acest lucru nu ajută la scopul încetării pomenirii; acesta fiind de ai întoarce pe toți la dreapta credință. Așa au procedat și Sfântul Atanasie cel Mare, care a participat la unele sinoade eretice pentru a se apăra de învinuirile aduse asupra lui, dar și Sfântul Vasile cel Mare care avea legături cu semiarianul Eustațiu de Sevastia cu scopul de a-l readuce la ortodoxie, și nu vorbea pe față împotriva ereziei pnevmatomahilor ca să nu stârnească și mai mare ura ereticilor împotriva lui; și așa prin blândețe și pogorământ au întors aproape pe toți ereticii arieni în Biserică la sinodul din 362. De aceea Sfântul Vasile cel Mare a fost învinuit de prea mare pogoramânt de către unii din călugării lui mai zeloși, fapt care l-a determinat pe Sfântul Atanasie să le scrie o epistolă în care îi sfătuia să asculte de el. Orice lucru dacă nu e făcut bine, nu e bun. Nu ne putem motiva aplicând acrivia nechibzuită numindu-i pe toți care au părtășie cu erezia, eretici, înainte ca un sinod să-i condamne pe aceștia, mai ales că Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Atanasie cel Mare au luptat cu aceștia după Sinodul I ecumenic când erezia și ereticii erau deja condamnați. În felul acesta suntem în pericolul de a diviza biserica, nu de a o vindeca, ci a crea altă „Biserică”, dar nu cea adevărată.

5. Oprirea pomenirii se face în scop profilactic, educativ și temporar până când Biserica va lua o decizie printr-un sinod de a condamna erezia și pe ereziarhi. Nu putem transforma canonul 15 în sinod ecumenic, iar dacă acesta nu se va ține în curând, noi trebuie să întrerupem pomenirea, să ne rugăm și să avem răbdare, fiindcă răbdarea săracilor nu va pieri până în sfârșit. (Ps. 9, 18)  Dumnezeul nostru nu este numai Dumnezeul răzbunării(Ps. 93, 1), ci și al mângâieri și a toată milostivirea(Cor. 1, 3) “care nu aduce mânie în fiecare zi”(Ps. 7, 11). De aceea cugetând că pentru păcatele noastre Dumnezeu a îngăduit această ispită a lepădării  de credință, trebuie să ne pocăim cu toții pentru că nu vom fi cruțați de pedeapsă, chiar dacă am întrerupt pomenirea și nu avem milă și pentru cei căzuți.

6. Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol nu se aplică mecanic, ci trebuie să ținem cont și de situația generală a Bisericii, de starea și conștiința preotului, deoarece nu de toți și totdeauna se poate aplica acest canon pentru a nu se creea mai mare dezordine și sminteală în popor. Din experiența Bisericii vedem că mulți ierarhi și preoți nu au întrerupt pomenirea în vreme de prigoană, cu scopul de a nu părăsi poporul care ar fi căzut mai ușor în erezie. Acești episcopi și preoți nu au fost osândiți dacă ei înșiși nu au fost promotori direcți ai ereziei, așa cum vedem din epistola a doua a Sfântului Atanasie cel Mare către Rufin iar în scrisoarea Sfântului Teodor Studitul către Fiul Naucratie se spune că te poți împărtăși din mâna unui preot care pomenește un ierarh ortodox, care numește sinodul adunare mincinoasă, și care pomenește din frică un Patriarh sau Mitropolit eretic. Canonul 15 I-II Constantinopol nu obligă preotul să oprească pomenirea unui ierarh eretic, ci doar îi indică cadrul canonic în care o poate face. Nu putem forța conștiința nimănui, ci doar să-i sfătuim ce spun Dogmele credinței și sfintele canoane și să-i îndeamnăm prin exemplu personal. Nu-i oprim pe oameni de a merge la biserică, ci le arătăm că dacă merg acolo unde se pomenește un ierarh eretic, se fac părtași la erezia lui, fiind în pericol de a deveni și ei eretici, și astfel să-și piardă șansa de mântuire.

7. Despre cei ce se pretează la minciuni și calomnii la adresa celor care au întrerupt pomenirea, pentru a-și acoperi propriile greșeli și neputințe, vrând chipurile să păstreze „pacea” în Biserică, neinteresându-i adevărul, ci doar propria imagine și interesul, îi rugăm să aibă grijă ca nu cumva să facă aceasta din invidie și răutate, și astfel să înceapă o luptă împotriva Lui Hristos, așa cum au făcut fariseii și saducheii răstignindu-l pe Domnul Slavei.

8. Fraților care se grăbesc cu o râvnă fără socoteală în mărturisirea adevărului, îi rugăm să ia bine seama să nu cadă, judecând cu prea mare asprime pe frații mai slabi, care din diferite motive încă nu au întrerupt pomenirea; ca nu cumva noi care ne credem cei dintâi să fim cei de urmă. Dacă ne-a învrednicit Dumnezeu de cunoașterea adevărului, nu trebuie să-l mărturisim cu egoism și mândrie impunându-ne modul personal de gândire în dauna cugetului bisericesc care ne îndeamnă a merge pe calea împărătească(de mijloc), prin care nu căutăm folosul nostru, ci pe cel al multora. Orice mărturisire făcută din mânie și ură nu este mărturisire, căci adevărată mărturisire este aceea în care te lași prigonit și nu prigonesti, răstignit și nu răstignești, iar falsa mărturisire aduce dezbinare și ură intre frații de același cuget. Sfântul Grigorie Teologul ne învață că „inima omului” se fură din prea multă dragoste sau prea multă ură.

Să luăm aminte fraților, să nu ne înșelăm stârnind prigoane și dezbinări nefolositoare între noi, care nu ajută ci dăunează mărturisirii Adevărului și mântuirii nostre.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, și dragostea Lui Dumnezeu și Tatăl, și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu noi cu toți! Amin.

Ieroschimonahul Paisie (Prodromitul)

21. 01. 2018 Sf Cuv. Maxim Mărturisitorul

Sursa: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com

Cocuța Vogoride, femeia datorită căreia a fost posibilă Unirea Principatelor Române la 1859

Preiau articolul de pe: activenews.ro

Unirea Principatelor Române: Omagiu Cocuței Vogoride, femeia care a pus Țara înaintea căsniciei și a făcut posibilă Unirea de la 1859

Data de 24 ianuarie 1859, Ziua Unirii Principatelor Române, este asociată îndeobște cu Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu și alți bărbați de stat ai Țării.

Mai puține lucruri se știu despre rolul foarte însemnat al femeilor în realizarea Unirii „mici”, așa cum mai este cunoscută în popor.

Despre rolul femeilor în „Partida Națională” a lui Ion Brătianu, istoricul Alex Mihai Stoenescu notează în monumentala sa operă, „Istoria Loviturilor de stat în România”, volumul 1 :

„Primii „agenti” ai săi – în absenta tuturor revoluționarilor munteni, aflați încă în exil – au fost femei. El a știut să folosească din plin farmecul, curajul și devotamentul femeilor din familia Golescu, ale Luxiței Florescu – iubita lui Nicolae Bălcescu -, ale celebrei Elena Ghica – cunoscută și cu numele romantic Dora d’Istria, una din primele agente de informații românesti în mediul rusesc —, ale Catrinei Despot – căsătorită cu reprezentantul Franței în comisia de alegeri, Georges Serrurie, pe care l-a făcut rapid și unionist și român -, ale actriței de 16 ani Frosa Sarandy din trupa lui Millo, care întrerupea spectacolele de teatru pentru a transmite mesajele electorale trimise de Brătianu.

Ar trebui să se scrie măcar o carte despre rolul important jucat de românce în Unirea din 1859, din care nu va putea lipsi Cocuta Vogoride, una din numeroasele iubite ale viitorului domn, care a pus la dispoziția unioniștilor scrisorile secrete ale soțului sau, caimacamul Vogoride, în august 1857, gest ce a schimbat probabil destinul României”,

Ecaterina (Cocuța) Vogoride era fiica poetului Costache Conachi și era căsătorită, așa cum menționează și istoricul mai sus, cu Nicolae Vogoride, cel învestit  de  turci în demnitatea  de caimacan (locțiitor  de  domnitor) al Moldovei. Iată ce povestește scriitorul Vasile Ghica:

„La conferința de  pace de  la  Paris, ce a urmat războiului Crimeii (1856), cele  șapte Puteri garante,  divizate în privința organizării viitoare a Principatelor Moldova și Țara Românească, a unirii lor și a modernizării prin revizuirea Regulamentelor organice au decis consultarea populației prin alegerea unor divanuri ad-hoc. Deciziile adunărilor ad-hoc privind unirea Principatelor  urmau să fie examinate de Puterile garante într-o nouă conferință la Paris și consemnate într-o Convenție. În fiecare dintre cele două Principate se înfruntau partizanii unirii lor cu separatiștii.
Nicolae Vogoride, caimacamul Moldovei (locțiitor al domnului) a falsificat, în  mod brutal, rezultatul testului  din 19 iulie 1857.  Victoria separatiștilor în Moldova anula șansele ca Puterile garante să decidă unirea Principatelor. De aceea, unioniștii moldoveni s-au străduit să demaște falsurile, să obțină anularea alegerilor și desfășurarea unor alegeri corecte. Demersurile insistente ale unioniștilor  au  rămas  fără  rezultat. Lipseau dovezile  certe de falsificare a alegerilor. Asta până  când, cu  prilejul unei  descinderi la Iași, Cocuța găsește în  seiful soțului niște  scrisori compromițătoare, venite  de  la  Înalta  Poartă  și de  la  ambasadorul  Turciei    la Londra. În  primele mesaje, Vogoride  era  sfătuit  cum  să-i  obstrucționeze  pe  unioniști; în  următoarele,  era  felicitat pentru „performanțele” obținute. Dovezile de imixtiune și trădare  erau  incontestabile. Cocuța  nu  a  ezitat  nicio  clipă. Nu o interesa demnitatea  de  primă  doamnă  a  Moldovei, care  o  aștepta. Chemarea țării  era mai puternică.
Prin  C.Negri, fratele  vitreg  al  Cocuței, și Dimitrie  Rallet,  scrisorile  au ajuns la ambasadorul Franței la București  și  apoi  la  revista „Steaua Dunării” de  la  Bruxelles. Europa a  luat  foc. Înalta Poartă a fost  nevoită, în  cele  din  urmă, să  accepte  repetarea  scrutinului,  sub  stricta  supraveghere a Puterilor  garante. Rezultatele au marcat victoria unioniștilor. Drumul  spre marele  vis al unirii s-a  netezit  instantaneu și a  devenit  realitate pe  24 Ianuarie 1859.
Cocuța a suportat represaliile soțului. A rămas cu  trei  copii  minori și  cu averea  drastic  dijmuită  de soțul  ei.
Din  păcate, în  entuziasmul lor  fără  margini, unioniștii  nu  s-au  grăbit  să-i adreseze  eroinei prea  multe  elogii, deși le  merita  cu prisosință. E drept că, în acel moment, sustragerea documentelor soțului nu era o faptă ce putea fi făcută publică, fiind cunoscută de puțini inițiați.Trecerea timpului schimbă datele problemei și permite repunerea eroinei în drepturile ce i se cuvin la recunoștința publică”
În acest moment, există inițiativa ridicării unui bust în memoria marii doamne la Tecuci, proiectul fiind împotmolit unde altundeva decât în hățișul birocratic al statului care s-a ridicat și prin contribuția Cocuței Vogoride.
În veci, pomenirea ei!

JOI 25 IANUARIE se încheie săptămâna de rugăciune/urâciune ecumenistă la biserica Zlătari de pe Calea Victoriei, din București

Amestecul ecumenist continuă: Programul săptămânii de rugăciune pentru „unitatea creştinilor” – 2018

Joi, 25 ianuarie, ora 17.00
Biserica Ortodoxă „Zlătari”

Calea Victoriei, nr. 12D
Cuvânt de învăţătură: „Biserica” Greco-Catolică

 

De printat Foaie împotriva ecumnismului. O adaptare a unui text scris de Mihai Silviu Chirilă, la care am adăugat pe verso mai multe canoane (A4, față-verso):

Foaie IMPOTRIVA ECUMENISMULUI