Lui Eminescu

Foto – vladherman.blogspot.ro

Lui Eminescu

de Alexandru Vlahuță

 

Tot mai citesc măiastra-ţi carte,
Deşi ţi-o ştiu pe dinafară:
Parcă urmând şirul de slove,
Ce-a tale gânduri sămănară,

Mă duc tot mai afund cu mintea
În lumile de frumuseţi,
Ce-au izvorât, eterni luceferi,
Din noaptea tristei tale vieţi…

Şi te-nţeleg te simt aproape:
Cu-aceeaşi suferinţă-n faţă,
Cu ochii gânditori şi galeşi,
Sătul de trudnica-ţi viaţă.

A, nu mă mir că ţi se dete
O zodie atât de tristă,
Că, zbuciumat de-atâtea patimi,
Râvneşti pe cei ce nu există,

Şi că potop de negre gânduri
Se strâng şi ţi se zbat sub frunte:
Pe veci întunecaţii nouri
Sunt fraţii vârfului de munte!

O, dacă geniul, ce scoase,
Ca din adâncul unei mări,
Din fundul inimii zdrobite,
Comoara asta de cântări,

Nu te-ar fi ars zvâcnindu-ţi tâmpla
De flăcările năbuşite,
Ce-ţi luminau ale gândirii
Împărăţii neţărmurite,

Şi de-ar fi fost lăsat prin lume
Să treci ca orice om de rând,
Ce lesne-ai fi pus frâu durerii
Şi răzvrătitului tău gând!

Şi cât de fără de păsare
Ai fi privit atunci la toate
Mizeriile-n cari lumea
Ursită-i pururea să-noate!

Dar ţi-a fost dat să fii deasupra
Acestor inimi seci şi strimte.
Şi tu să-nduri toată durerea
Pe care lumea n-o mai simte.

Să plângi tu plânsul tuturora…
Din zbuciumul eternei lupte.
Să smulgi fulgerătoare versuri,
Bucăţi din inima ta rupte…

S-aprinzi în bolta vremii astri
Din zborul tristului tău gând…
Văpaie!… Ce-o să-i pese lumii
Că tu te mistui luminând?

Reclame

8 gânduri despre „Lui Eminescu

  1. S-au implinit ieri ,cu voia Domnului 168 de ani de nasterea Luceafarului nostru,Marele Mihai Eminescu.
    Sincer,ma asteptam ca multi dintre crestinii ortodocsi sensibili la frumos ,in care triumfa,credinta nestramutata in Sfanta si Iubita Ortodoxie,sa se opreasca pentru o clipa,aducandu-si prinosul de dragoste,recunostinta, cu smerenie,in fata celui atat de mare,care ne reprezinta in fata lui Dumnezeu si a neamurilor pamantului,Sfantul neamului romanesc,Mihai Eminescu.
    Unde sunt ,Doamne,toti cei care pentru fleacuri ,isi dedica timpul pretios al mantuirii,dezbatand fara folos duhovnicesc,multe,multe desartaciuni,improscand cu noroi aproapele,si replicand cu brutalitate,vulgaritate si cinism orice incercare facuta cu gand bun de cei care duc cu truda lupta antiecumenista?
    O mare dezamagire sunt toti pentru mine ,domnule Danielvla!
    Directorul literar al Editurii Christiana și redactorul-şef al Editurii „Lumea Credinţei”,Dl.Razvan Codrescu,poet si traducator,ar spune despre acestia urma ca reprezinta”o mîrlă încremenită în abjecția și turpitudinile ei, cu care a trăit și cu care o să moară, orice i-ai face și orice i-ai spune…Deja „ceea ce se aude în urmă, ca un ecou inutil, seamănă cu „strigatul oltenilor la prune tîrzii”

    Eu cea care”nica sunt si nica bun am facut”,reproduc cateva din inspiratele poezii dedicate,cu adanca dragoste,spre neuitare, marelui bard, de catre dl.Razvan Codrescu,pe care sper ca le veti publica:
    LUI EMINESCU
    «MAI-MULT-CA-POETUL»

    Stihia lui de-a dreapta ne-a vegheat:
    avea o frunte cît un prag de lume,
    şi ochi stelari ca de-nceput de leat,
    şi un arhanghel strajă lîngă nume.

    Păstor era de gînduri şi de vise,
    pogorîtor din Vlahie cerească,
    şi inima lui singur şi-o deschise
    această una limbă românească.

    Ştiind prin codri tainice poteci
    şi peste creste drumurile lunii,
    venea din veac şi se ducea în veci,
    la cina lui de taină, cu nebunii…

    Ci-n urmă, vai, crezînd a-l fi-nţeles,
    l-am ferecat în racla poeziei
    pe cel făr’ de întoarcere trimes –
    pe Mihail, Luceafărul Pustiei!

    (Răzvan Codrescu,
    Răsăritenele iubiri.
    Fals tratat de dezlumire,
    Editura Christiana,
    Bucureşti, 2002, p. 87)

    Apreciază

  2. „Se spune că Eminescu a adus rugăciunea în închisorile comuniste, deoarece deținuții politici recitau această Rugăciune, punând accentul pe versurile: „Înalță-ne, ne mântuie / Din valul ce ne bântuie”.
    Poezii dedicate Marelui poet nepereche,Mihai Eminescu ,de catre dl.Razvan Codrescu:

    SFINX

    Pios mi-avînt în largul frunţii tale
    firavă luntrea visului tîrziu
    şi lunec lin pe mările astrale
    spre ţărmul unde eşti de-a pururi viu.

    Iertare-ţi cer, cu ce-a rămas din neam,
    că nu ţi-am fost nici unii pe măsură,
    că l-am ales pe Barabà şi te-am
    desfăşurat din manta ta augură.

    De nu ne-ai fost trimis spre înviere,
    nu te purtăm cumva ca pe-un blestem?
    Cînd limba ta e plină de putere,
    se cade să te-ador sau să te tem?
    Cum şezi plecat pe dîmb stelar, în zare,
    tu însuţi pari un semn de întrebare…

    (Răzvan Codrescu,
    Rug aprins.
    O sută de sonete şi false sonete,
    Editura Christiana,
    Bucureşti, 2008, p. 58)

    BĂDIA MIHAI

    Bădia Mihai a uitat să mai moară
    şi calea a luat-o, prin codri, spre cer,
    cu dorul arcuş şi cu visul vioară,
    să-şi cînte iubirea de ţară stingher.

    Zic fagii, privindu-l miraţi pe coline:
    „Ce mare-i Bădia şi neamul – ce mic!”.
    Dar brazii, ce văd mai de sus şi mai bine:
    „Bădia e neamul!” – se pleacă şi zic

    Arcuş şi vioară ce sînt decît cruce?
    Şi-a ei nebunie sînt visul şi dorul,
    iar cel care viu în spinare le duce
    ne este întîi şi pe veci Rostitorul.

    Și an după an, și mai viu, și mai mare,
    el iarăși se naște, și-n ceruri, și-n noi,
    etern ca iubirea, mușcînd din uitare,
    cu-n ochi înainte și altu-napoi.

    Şi piară tot neamul lovit de urgie,
    şi piară-ncleștată şi gura de rai,
    de tot şi de toate va da mărturie,
    la ceasul dreptăţii, Bădia Mihai!

    (Răzvan Codrescu,
    în revista Rost. anul X,
    nr. 110, iunie 2012, p. 29)

    DE VEGHE

    Stă Eminescu, drept, în verbul lui,
    de veghe unei ţări ce nu-l mai ştie
    şi unui neam căzut din poezie
    în proza-n care loc de vise nu-i.

    E rana noastră cea de-a pururi vie,
    durerea tuturor şi-a nimănui,
    în lemnul crucii cel mai groaznic cui
    şi-n bezna morţii cea mai grea stihie.

    Precum iubirea ori lumină lină
    ne-o fi cîndva, ori bici de foc cumplit,
    aşa ne-a fost şi el din cer menit
    să fie stîlpul nostru de lumină
    sau cea mai rea ţepuşă dinapoi
    atunci cînd firea se sminteşte-n noi.

    (pe Blogul lui Răzvan Codrescu.
    15 ianuarie 2015)
    Da-ne Doamne puterea de a-l iubi,de a-l intelege,de a ne ruga mereu pentru el cu dragoste spre neuitare,caci el sta pururea la picioarele tronului dumnezeesc si poate mijloci la Domnul Slavei,pentru binele intregului neam romanesc.AMIN

    Apreciază

  3. Si cum ar putea lipsi la zi de sarbatoare poezia marelui poet Radu Gyr,dedicata celui care in clipele premergatoare sfarsitului sau dramatic a spus lui Al.Vlahuta,in spital:”Atâta foc, atâta cer/ Atâtea lucruri sfinte/ Peste’ntunericul vieţii/ Ai revărsat, Părinte!”
    RADU GYR: BALADĂ PENTRU EMINESCU

    Te-au slăvit în cărţi şi în poeme
    Şi te-au înălţat iconostas,
    Ca să fulgeri tânăr peste vreme,
    Cu vecii de cremene sub pas.

    Te-au văzut voevodând voroave,
    Ciobănind genune şi zăpezi,
    Potcovar de fum bătând potcoave
    Negurilor strânse în cirezi.

    Te-au crezut gigantic Sfarmă-Piatră
    Care sparge piscul viforos,
    Şi fierar înfierbântând pe vatră,
    Mările călite sub baros.

    Împărat, ţi-au scris pe tâmple steme.
    Făt-Frumos, ţi-au pus în mâini hanger.
    Şi-au cules, din pana ta, blesteme,
    Viscole şi răzvrătiri în cer.

    Ci, netrebnic, eu adulmec zării,
    Paşii tăi pe unde te-au fost dus,
    Şi-nsetat pe drumurile Ţării
    Dibui urma ta de blând Iisus.

    Caut picurii de sânge, neşterşi încă,
    Ai crucificării pe furtuni
    Şi sărut lumina lor adâncă
    Şi-i ating cu mâini de rugăciuni.

    Trist Iisus cu umbra de tămâie
    Dăruind azur din mâini subţiri,
    Sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,
    Scânteind, înalt, din răstigniri.

    Frânt de-o stea şi-ngenuncheat de-o floare,
    Biruit de ramuri de arin,
    Îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,
    Ars ca Nesus în cămaşă de venin…

    Nu, tu nu eşti meşterul, ci cneazul,
    Nu eşti înstelatul împărat.
    Sfâşiat ţi-i pieptul şi obrazul.
    Tu eşti marele însângerat !

    Te-ncrustăm, zadarnic, în agată
    Şi-n icoane noi pe flori de crin.
    Crinii nu vor stinge, niciodată,
    Umbrele cununilor de spini.

    Eu nu-ţi pipăi steme şi nici lauri…
    Numai rănile mă plec şi ţi le strâng
    Şi le fac medalii mari de aur, –
    În genunchi, le-nchid în inimă şi plâng.

    Apreciază

  4. Am selectat,in semn de etern omagiu o parte din gandurile inchinate Marelui Eminescu adunate de Prof.Dr.Gheorghe Constantin Nistoroiu,in „39 de gânduri frumoase închinate frumosului EMINESCU“

    * «Eminescu era darul Providenţei, dăruit nouă Românilor» Mitropolit Antonie Plămădeală

    * «Eminescu este evanghelistul nostru.» Tudor Arghezi

    * «Eminescu-Sumă lirică de Voievozi » Petre Tuţea

    .* «Mihai Eminescu era o fumuseţe, avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o Icoană veche.» I.L. Caragiale

    * «Eminescu mi se părea un zeu tânăr, frumos şi blând.» Alexandru Vlahuţă

    * «Eminescu s-a ridicat pe aripi proprii până la contemplarea lui Dumnezeu » Nichifor Crainic

    * «Eminescu nu este un idol, el nu este un zeu;El este tot ceea ce este: Noi în noi.» Nichita Stănescu

    * «Eminescu este conştiinţa noastră cea mai bună. » Constantin Noica

    *«E unul care cântă mai dulce decât mine?/ Cu atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine./ Apuce înainte s-ajungă cât mai sus,/ La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus.» Vasile Alecsandri

    * «Doina lui Eminescu-cea mai categorică evanghelie politică a românismului.» Octavian Goga

    * «Eminescu este provocarea continuă pe care Dumnezeu a binevoit s-o rânduiască.» Răzvan Codrescu

    * «Eminescu era frumos, de-o frumuseţe angelică. » Tudor Vianu

    * «Eminescu este afirmarea unităţii româneşti eterne.» Nicolae Iorga

    * «Icoană de iubire la care să mă închin eu.» Veronica Micle

    * «Moldova este sfântă îmi spuneau Stefan şi Eminescu împreună.» Ioan Alexandru

    * «Intr-adevăr, la aceeaşi scară a perfecţiunii în poezia sa se află totul. Gama sa lirică este imensă. Intr-însa coexistă intuiţia viitorului, ansamblul tuturor ecourilor mitice, istoria şi peisajul românesc, cele mai vaste ingerinţe folclorice, asimilarea filosofiei, a ştiinţei, a vechilor „întelepciuni”. Se găsesc toate dispoziţiile lăuntrice » Edgar Papu

    * «Naţiunile îşi caută întăriri prin marile lor spirite. Uniunea Europeana l-a asumat pe Beethoven, cu Oda Bucuriei. Noi pe Eminescu, drept sfânt protector.

    Românule, apropie-te de Mihail Eminescu şi vei fi puternic. Mihail Eminescu voivodează ca un sfânt. Are eficienţa de arhanghel. Este Sfântul Naţiunii Române.» Copil Gheorghe Gavrilă

    * «A vorbi despre Eminescu înseamnă pentru un român a se cerceta pe sine, a se închipui şi ipostazia la puterea maximă a virtualităţii Neamului său şi a-şi schiţa fără pic de pudoare portretul ideal.» Nicolae Steinhard

    * «Doina lui Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc.» Nicolae Iorga

    * «E cel dântâi român al cărui creştet primeşte binecuvântarea din cer, dar ale cărui picioare sunt înfipte până la glezne în pământul strămoşesc.» Octavian Goga

    * «Niciodată în trecut nu am fost mai pregătiţi, ca astăzi, să preţuim scrisul lui Eminescu, expresie a demnităţii naţionale, conştiinţei profesionale şi a talentului de excepţie, fără egal în cultura română la acest sfârşit de mileniu.»D. Vatamaniuc

    * «EMINESCU este numele acestei ţări. ROMÂNIA este numele lui EMINESCU » Nichita Stănescu

    * «Mihail Eminescu este Oda Patriei, Psalmul Neamului şi Doina Naţiunii Daco-Române.» Gh. C. Nistoroiu

    adunate şi dăruite de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

    Apreciază

  5. Multumesc pentru aprecieri,iar eu la randul meu imi exprim toata admiratia pentru originalitatea si diversitatea temelor abordate in blogul ortodox ,pe care cu distinctie si onoare il conduceti.
    Va rog sa-mi permiteti a cita in continuare dintr-un minunat articol al Domnului Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu,Profetismul lui Mihail Eminescu (9/VIII):
    „Profetismul lui Mihail Eminescu s-a concretizat şi prin fundamentala sa sete şi foame spirituală de Dumnezeu, de Hristos, de Maica Luminii, de cer şi de sufletul Neamului său dac, prin comunicare de limbaj, prin comuniune de Cuvânt, prin cuminecare harică de creaţie, prin Libertatea şi Adevărul revelat care suie măsura existenţei noastre spre întruparea desăvârşirii. Mihail Eminescu rămâne peste veacuri temelia spiritului veşnic ortodox al marilor Daci. Asemeni profeţilor deosebiţi ai Neamului, Mihail Eminescu ştia că Adevărul dacoromânilor e scris în sângele lor jertfelnic, rămas nemuritor prin libertatea spiritului de sacrificiu absolut şi prin dăruirea supremă denumită proverbial: Omenia românului.
    Voinţa şi Darul dumnezeiesc a fost chemarea şi alegerea lui ca Profet al Dacilor liberi….
    Mihail Eminescu a vegheat integral la Vatra neamului său, a luptat pentru întregirea Trupului sfânt al ţării, condamnând vehement cu autoritatea sa profetică sincretismele culturii, sincretismele religioase, lichelismele, liiceanismele de orice fel, aşa zisele religii politice, precum marxismul ateu, liberalismul iluminist, democraţia liberală, care se răsfrâng dramatic asupra integrităţii, suveranităţii şi suzeranităţii Statului naţional al unei Naţiuni creştin-ortodoxe şi vor degenera mai târziu în nazism, bolşevism, socialism, comunism şi ecumenism.
    Mihail Eminescu a fost conştient că Vatra Străbună a Neamului său strămoşeşc, neam primordial, a fost hărăzită de Dumnezeu pentru împlinirea unei spiritualităţi-religioase unice, care să întrupeze o Cultură-Cultă, model în Ortodoxie pe măsura nobleţei etnice şi a jertfei mistice întru comuniunea cu Hristos-Împăratul Cerului şi al Pământului. Tocmai de aceea profetul nostru vine cu ideea şi proiectul construirii ortodoxe a Catedralei Mântuirii Neamului, demascând şi dejucând planul cercurilor austro-ungare şi maghiare de a-l bucura pe regele Carol I, prin ridicarea unei mitropolii catolice în Capitală în anul 1881.
    Profetul nostru a lucrat cu „Timpul” său în favoarea Românilor, deconspirând alesul papei, pe contele Peoli, care era spion. „Eminescu l-a somat public pe regele Carol I să aleagă între a fi de partea religiei supuşilor săi sau de partea religiei familiei sale… În această situaţie, Eminescu a venit cu ideea înfiinţării unei catedrale a mântuirii neamului, propunând şi sursa de finanţare: Loteria Naţională.” (Miron Manega, Eminescu…, op. cit., p. 38). Şi când te gândeşti că unii, oarecare, între care absolvenţi de teologie, popi ori dintre cei îmbrăcaţi în straie monahale se mai întreabă încă, dacă Eminescu este creştin ortodox? Naţionalismul creştin-ortodox este o misie sacerdotală, care slujeşte profetic în primul rând şi întotdeauna Neamul lui sfânt şi pe Dumnezeu cu întreg cerul Său de Iubitori Aleşi…..Bunul Dumnezeu ni l-a hărăzit pe Poetul şi profetul Mihail Eminescu în care s-a întrupat Sufletul frumos al Neamului protodac, ca toţi ceilalţi mari Aleşi de-a lungul multi milenarului timp, cu toate reflexele sale de răbdare, curaj, luptă, rugă, suferinţă, creaţie, omenie, demnitate, nădejde, dăruire, jertfă, răstignire, iubire, înviere şi înălţare. Profetismul este o jertfă sublimă şi o dragoste dumnezeiască ce zămisleşte continuu profeţi. Mihail Eminescu prin erudita şi variata sa operă poetico-filosofico-profetică nu a încetat să fie contemporanul nostru nici măcar o clipă !…Tuturor iubitorilor de Emin, dragostea şi preţuirea mea!”
    http://www.art-emis.ro/religie/4585-profetismul-lui-mihail-eminescu-9-viii.html

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s