Mărturisire împotriva ecumenismului la biserica Zlătari, în ultima zi a săptămânii de spurcăciune comună

Un grup de ortodocși au mărturisit Dreapta Credință joi 25 ianuarie 2018 în fața bisericii Zlătari, de pe Calea Victoriei, București, unde s-a desfășurat ultima „slujbă” din săptămâna de rugăciune comună ecumenistă.

Spre deosebire de alți ani, intrarea nu a mai fost păzită de jandarmi, ci de doi polițiști locali, care aveau, după câte se pare, ordine să țină protestatarii cât mai departe de intrarea bisericii și să intimideze pe cât se poate, ameninând cu amendă pe cei care ar împărți pliante pe scări. Unii au fost legitimați fără motiv, alții dați afară de angajații lăcașului de cult, iar altcineva a fost trimis să fotografieze „agresorii” antiecumeniști.

De remarcat că un membru al consiliului parohial, care nu știa că preoții se vor ruga cu ereticii, a ieșit afară refuzând să participe la împreună rugăciunea cu aceștia.

S-au împărțit zeci de pliante, cu canoanele ortodoxe, care interzic comuniunea cu ereticii, și cu informații despre pseudo-sinodul din Creta, oamenilor care intrau. S-a dat explicații, celor care cereau, în legătură cu interzicerea rugăciunii cu neortodocșii.

Doi călugări de la  Sihla au vrut să intre să se închine, dar când  li s-a spus că biserica e plină de eretici au renunțat, crucindu-se, mirați că au nimerit tocmai într-un astfel de moment acolo.

La sfâșitul slujbei ecumeniste s-a strigat pseudo-preoților ortodocși, care ieșeau, și pseudo-episcolului Varlaam Ploieșteanul că trădează credința, iar ereticilor să vină la ortodoxie.

Câteva imagini video și foto:

Cavaler templier refuzând canoanele ortodoxe: 

 

Preot ecumenist, după isprava spurcăciunii comune.

Călugări renunțând să mai intre în biserică. Cinste lor!

Sărmana slugă a ecumeniștilor, care îi dă afară pe ortodocși.

Frații masoni, templieri și de alte neamuri, la o șuietă după ce au spurcat biserica Sfântului Ciprian…

 

Părintele TEODOR ZISIS este de acord cu părinții antiecumeniști echilibrați din România

PRECIZĂRI IMPORTANTE în lupta antiecumenistă care aduc lumină și feresc de extreme provocatoare de schismă (text și video).

parinti_Grecia_p_Zisis_2

După alcătuirea Proiectului de Rezoluție, tradus în limbile greacă și rusă, propus apoi dezbaterii publice, cu ajutorul Domnului, ne-am deplasat, cu scop misionar, în Grecia aducând în țară vești îmbucurătoare, benefice luptei antiecumeniste dusă pe calea moderată a mărturisirii. Redăm mai jos câteva idei care însoțesc roadele culese în hotarele Eladei de la părinții mărturisitori greci îngrădiți de panerezia ecumenistă, de către ieromonahul Grigorie Sanda, preotul Claudiu Buză și teologul Mihai Silviu Chirilă, sprijiniți cu multă dragoste de părintele Matei Vulcănescu, gazda și traducătorul nostru. Iată câteva dintre acestea:

1. A fost lansată cartea d-lui Mihai Silviu Chirilă intitulată „Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta” și s-au creat legături, în același duh, cu reprezentanții Mitropoliei Pireului, dintre care cel mai important este dogmatistul Protopresbiter Anghelos Anghelakopoulos.

Întreaga Mitropolie a Pireului mărturisește împotriva ecumenismului și a hotărârilor eretice de la minciuno-sinodul din Creta. Iată ce rugăciune rostesc preoții greci din Pireu la ectenia întreită, din cadrul Sfintei Liturghii, cu binecuvântarea Mitropolitului Serafim:

,,Încă Te rugăm, trimite Duhul Tău cel Sfânt care să alunge din Biserica Ta eresul cel cumplit al ecumenismului și să zdrobească sub picioarele dreptslăvitorilor pseuodo sinodul din Creta”.

2. A fost apreciat în mod deosebit Proiectul de Rezoluție de însuși Mitropolitul Serafim al Pireului și de către alți teologi ai Mitropoliei.

3. Ne-am întalnit cu Părintele Profesor Theodoros Zisis și fiul acestuia, un recunoscut teolog savait, Ieromonahul Serafim Zisis, care ne-au întâmpinat călduros cu textul tradus în limba greacă a Proiectului de Rezoluție, spunând că este excepțional și în duhul părinților. Părintele Theodoros Zisis a afirmat după studierea cu atenție a Proiectului: „Semnez acest text pentru că mă reprezintă întru totul”.

4. S-a realizat o punte de legătură la nivel interortodox prin părinții Theodoros și Serafim Zisis.

5. Am fost invitați la următoarea conferință panortodoxă, să prezentăm studii și referate (va fi anunțată din timp, anul acesta).

6. Ne-am verificat poziția teologică și pastorală prin cel mai important patrolog în viață (a tradus scrierile Sfinților Părinți din greaca veche în greaca nouă), vârful de lance în lupta antiecumenistă la nivel panortodox.

7. Va fi publicat Proiectul Rezoluției în cele mai importante reviste teologice antiecumeniste din Grecia și, totodată, vor fi preluate studii și articole viitoare pe situri ortodoxe și reviste teologice antiecumeniste

8. A fost demascată poziția extremistă, atât cea din Grecia, cât și cea din România, producătoare de schismă, și s-a indicat calea patristică, moderată a luptei.

9. Cu ajutorul lui Dumnezeu și osteneală comună vor fi create punți de legătură cu celelalte Patriarhii și Arhiepiscopii pentru condamnarea ecumenismului și pregătirea unui Sinod panortodox, cerându-ni-se implicare pastorală și teologică într-o luptă verificată scripturistic, canonic și patristic.

10. Au fost realizate materiale video (pe care le vom prezenta mai jos) prin care sunt condamnate extremele și este încurajată calea moderată a mărturisirii.

Toate aceste mărgăritare duhovnicești aduse poporului dreptcredincios sunt roade ale mărturisirii echilibrate care arată linia corectă, panortodoxă, fără de care nu putem rămâne uniți întru Adevărul Hristos.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Preot Claudiu Buză

25 ianuarie 2018, Sf. Ier. Grigorie Teologul

 

 

 

 

Sursa materialelor video: http://ortodoxinfo.ro/

Calea echilibrată împărătească – Comunicat al părintelui ieroschimonah Paisie Prodromitul

sf maxim1. În luna octombrie 2017, am avut o convorbire confidențială cu părintele protosinghel Irineu în care i-am relatat niște lucruri și nedumeriri personale în privința opririi pomenirii, dar nu am afirmat niciodată că  îmi pare rău că am oprit pomenirea, lucru pe care i l-am spus chiar în față, că nu voi relua pomenirea Patriarhului Bartolomeu atâta vreme cât el este în erezie, iar cât despre faptul că mă voi întoarce la Schitul Prodromu acesta a fost sfatul și opinia lui, cu care eu nu am fost de acord, deoarece el vroia ca să fac acest lucru, pentru a repara greșeala de a fi stricat imaginea schitului și a Părintelui stareț, prin divulgarea unor „secrete” ale mănăstirii, de fapt adevărul despre încetarea pomenirii de la Schitul Prodromul în decembrie 2016.

2. Sinodul din creta a introdus multă nedumerire și tulburare în popor, iar oprirea pomenirii ierarhilor care au semnat acolo nu a făcut decât să scoată la lumină această tulburare și nedumerire care exista deja și pe care nu a generat-o ea, așa cum suntem învinuiți. Desigur fiind o lovitură dură aplicată ereziei, a stârnit împotriviri pe măsură. Dar acestă măsură a fost înțeleasă de unii greșit, ca o metodă de a sili pe toți să întrerupă pomenirea și nu ca o măsură canonică pașnică de îngrădire de erezie și de trezire a conștiinței bisericești și de aceea au fost unii dintre noi etichetați ca tulburători și răzvrătiți. Deoarece spune Sfânta Evanghelie că trebuie să ascultăm de mai marii noștri atâta vreme cât învață cuvântul adevărului, iar dacă nu fac aceasta să nu ascultam de ei, și dacă ne prigonesc să fugim din calea lor, pentru a nu-i întărâta mai rău.

3. Am avut unele îndoieli și multe încercări înainte dar și după întreruperea pomenirii, acesta fiind un eveniment cu totul nou în Biserica noastră, dar datorită gravității actelor semnate la sinodul din creta și proorociile Sfinților Părinți despre vremurile din urmă, mi-am zis că nu mai trebuie să aștept nici un îndemn sau sprijin de la mai marii noștri,  deoarece toți de feresc să îți dea un sfat sigur în astfel de probleme. Atunci am luat hotărârea singur de a întrerupe pomenirea, dar ulterior, spre bucuria mea, Părintele duhovnic Iulian și Părintele stareț Atanasie m-au înțeles și m-au ajutat; ca după aceea să fiu acuzat că eu i-am influențat să-mi dea blagoslovenie să slujesc fără să pomenesc. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu și sfatul duhovnicilor încercați cred că am trecut cu bine peste multe ispite, mai ales cele de-a dreapta și cele de-a stânga, dintre care unele mă îndemnau la radicalism și zelotism, iar celelalte la laxism sau la reluarea pomenirii. Amândouă aceste extreme sunt dăunătoare Bisericii, iar dacă nu ai dreaptă socoteală, smerenie și sfat, te poți rătăci. Eu am încercat să țin calea de mijloc oprind pomenirea și încercând să merg pe linia marilor duhovnici ai ortodoxiei, Părintele Cleopa, Paisie, Justin, Cuviosul Paisie Aghioritul, Gavriil de la Cutlumuș și Iulian de la Prodromul, care au știut și știu să facă un pogoramânt în mărturisire și să respecte libertatea persoanei, netransformând credința într-o ideologie așa cum au făcut și fac ecumeniștii. Pogoramântul la care ne referim nu este cel în dogme cum fac ecumeniștii, ci se referă la modul de luptă împotriva ereziei care trebuie să țină cont de mai multe condiții, și anume: persoana care o face, cum o face, în ce timp, unde și ce mărturisește; deoarece dacă nu respectăm una din aceste condiții putem greși. Un exemplu de pogoramânt îl găsim în cartea „Sfântul Atanasie cel Mare și Biserica din vremea sa” unde se spune că Sfântul Ilarie de Pictavia din Galia, fiind exilat în Galatia de arieni nu s-a ferit a merge în adunările arienilor – bineînțeles nu spre a se ruga sau împărtăși cu ei – ci pentru a-i învăța cuvântul Adevărului. Iar un exemplu de zelotism îl vedem în aceeași carte, atunci când episcopul Lucifer din Galia fiind trimis pentru a împăca cele trei facțiuni ale Bisericii din Antiohia, evsevienii, meletienii și arienii din care două erau ortodoxe, din imprudență a hirotonit un episcop pentru evsevieni și i-a dezbinat și mai rău.

4. Noi am întrerupt pomenirea nu numai pentru a ne îngrădi de erezie, ci pentru a atenționa întreaga Biserică, de pericolul intrării în trupul ei a unei învățături străine. Noi ne considerăm anticorpii Bisericii care nu ne-am separat de Biserică, ci de microbii ereziei care au contaminat Biserica prin arhierei. Faptul că ne-am separat de cei care propovăduiesc erezia cu capul descoperit, dar și de cei care prin tăcere sau frică o sprijină, nu înseamnă că am format altă Biserică, ci ne luptam pentru scoaterea ei din erezie. Această măsură nu ne îndreptățește de a tăia orice legătură cu ceilalți membri ai Bisericii, care nu au întrerupt încă pomenirea, dacă ei înșiși nu propovăduiesc erezia cu capul descoperit, dintre care unii chiar vorbesc împotriva ei, deoarece acest lucru nu ajută la scopul încetării pomenirii; acesta fiind de ai întoarce pe toți la dreapta credință. Așa au procedat și Sfântul Atanasie cel Mare, care a participat la unele sinoade eretice pentru a se apăra de învinuirile aduse asupra lui, dar și Sfântul Vasile cel Mare care avea legături cu semiarianul Eustațiu de Sevastia cu scopul de a-l readuce la ortodoxie, și nu vorbea pe față împotriva ereziei pnevmatomahilor ca să nu stârnească și mai mare ura ereticilor împotriva lui; și așa prin blândețe și pogorământ au întors aproape pe toți ereticii arieni în Biserică la sinodul din 362. De aceea Sfântul Vasile cel Mare a fost învinuit de prea mare pogoramânt de către unii din călugării lui mai zeloși, fapt care l-a determinat pe Sfântul Atanasie să le scrie o epistolă în care îi sfătuia să asculte de el. Orice lucru dacă nu e făcut bine, nu e bun. Nu ne putem motiva aplicând acrivia nechibzuită numindu-i pe toți care au părtășie cu erezia, eretici, înainte ca un sinod să-i condamne pe aceștia, mai ales că Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Atanasie cel Mare au luptat cu aceștia după Sinodul I ecumenic când erezia și ereticii erau deja condamnați. În felul acesta suntem în pericolul de a diviza biserica, nu de a o vindeca, ci a crea altă „Biserică”, dar nu cea adevărată.

5. Oprirea pomenirii se face în scop profilactic, educativ și temporar până când Biserica va lua o decizie printr-un sinod de a condamna erezia și pe ereziarhi. Nu putem transforma canonul 15 în sinod ecumenic, iar dacă acesta nu se va ține în curând, noi trebuie să întrerupem pomenirea, să ne rugăm și să avem răbdare, fiindcă răbdarea săracilor nu va pieri până în sfârșit. (Ps. 9, 18)  Dumnezeul nostru nu este numai Dumnezeul răzbunării(Ps. 93, 1), ci și al mângâieri și a toată milostivirea(Cor. 1, 3) “care nu aduce mânie în fiecare zi”(Ps. 7, 11). De aceea cugetând că pentru păcatele noastre Dumnezeu a îngăduit această ispită a lepădării  de credință, trebuie să ne pocăim cu toții pentru că nu vom fi cruțați de pedeapsă, chiar dacă am întrerupt pomenirea și nu avem milă și pentru cei căzuți.

6. Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol nu se aplică mecanic, ci trebuie să ținem cont și de situația generală a Bisericii, de starea și conștiința preotului, deoarece nu de toți și totdeauna se poate aplica acest canon pentru a nu se creea mai mare dezordine și sminteală în popor. Din experiența Bisericii vedem că mulți ierarhi și preoți nu au întrerupt pomenirea în vreme de prigoană, cu scopul de a nu părăsi poporul care ar fi căzut mai ușor în erezie. Acești episcopi și preoți nu au fost osândiți dacă ei înșiși nu au fost promotori direcți ai ereziei, așa cum vedem din epistola a doua a Sfântului Atanasie cel Mare către Rufin iar în scrisoarea Sfântului Teodor Studitul către Fiul Naucratie se spune că te poți împărtăși din mâna unui preot care pomenește un ierarh ortodox, care numește sinodul adunare mincinoasă, și care pomenește din frică un Patriarh sau Mitropolit eretic. Canonul 15 I-II Constantinopol nu obligă preotul să oprească pomenirea unui ierarh eretic, ci doar îi indică cadrul canonic în care o poate face. Nu putem forța conștiința nimănui, ci doar să-i sfătuim ce spun Dogmele credinței și sfintele canoane și să-i îndeamnăm prin exemplu personal. Nu-i oprim pe oameni de a merge la biserică, ci le arătăm că dacă merg acolo unde se pomenește un ierarh eretic, se fac părtași la erezia lui, fiind în pericol de a deveni și ei eretici, și astfel să-și piardă șansa de mântuire.

7. Despre cei ce se pretează la minciuni și calomnii la adresa celor care au întrerupt pomenirea, pentru a-și acoperi propriile greșeli și neputințe, vrând chipurile să păstreze „pacea” în Biserică, neinteresându-i adevărul, ci doar propria imagine și interesul, îi rugăm să aibă grijă ca nu cumva să facă aceasta din invidie și răutate, și astfel să înceapă o luptă împotriva Lui Hristos, așa cum au făcut fariseii și saducheii răstignindu-l pe Domnul Slavei.

8. Fraților care se grăbesc cu o râvnă fără socoteală în mărturisirea adevărului, îi rugăm să ia bine seama să nu cadă, judecând cu prea mare asprime pe frații mai slabi, care din diferite motive încă nu au întrerupt pomenirea; ca nu cumva noi care ne credem cei dintâi să fim cei de urmă. Dacă ne-a învrednicit Dumnezeu de cunoașterea adevărului, nu trebuie să-l mărturisim cu egoism și mândrie impunându-ne modul personal de gândire în dauna cugetului bisericesc care ne îndeamnă a merge pe calea împărătească(de mijloc), prin care nu căutăm folosul nostru, ci pe cel al multora. Orice mărturisire făcută din mânie și ură nu este mărturisire, căci adevărată mărturisire este aceea în care te lași prigonit și nu prigonesti, răstignit și nu răstignești, iar falsa mărturisire aduce dezbinare și ură intre frații de același cuget. Sfântul Grigorie Teologul ne învață că „inima omului” se fură din prea multă dragoste sau prea multă ură.

Să luăm aminte fraților, să nu ne înșelăm stârnind prigoane și dezbinări nefolositoare între noi, care nu ajută ci dăunează mărturisirii Adevărului și mântuirii nostre.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, și dragostea Lui Dumnezeu și Tatăl, și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu noi cu toți! Amin.

Ieroschimonahul Paisie (Prodromitul)

21. 01. 2018 Sf Cuv. Maxim Mărturisitorul

Sursa: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com