Ecumenism! – Conferința Mondială pentru Misiune și Evanghelizare din Tanzania, împreună cu ereticii, în cadrul CMB

Ce să înțeleagă africanii din această babilonie satanică?


Peste 900 de participanţi la conferinţa internaţională din Tanzania despre promovarea tinerilor în misiunea creştină

În Arusha, Tanzania, se desfășoară în perioada 8-13 martie 2018, Conferința Mondială pentru Misiune și Evanghelizare oganizată de Comisia pentru Misiune și Evanghelizare a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), sub genericul Viețuind în Duhul: chemați la ucenicie care transfigurează (Moving in the Spirit: called to transforming discipleship).

Conferința, găzduită de comunitatea luterană din Tanzania, se bucură de participarea a peste 900 de persoane, delegați din partea membrilor CMB, ai Bisericii Romano-Catolice, precum și a organizațiilor ecleziale afiliate.

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la această conferință participă o delegație a Bisericii Ortodoxe Române formată din:

  • Pr. Michael Tița, consilier patriahal, Coordonator al Sectorului relaţii bisericeşti, interreligioase şi comunităţi bisericeşti externe al Patriarhiei Române,
  • Pr. Radu Petre Mureșan  – Facultatea de Teologie Ortodoxă din București,
  • Pr. Aurel Pavel – Facultatea de Teologie Ortodoxă Sibiu
  • Pr. Mihai Himcinschi – Facultatea de Teologie Ortodoxă Alba Iulia,
  • Pr. David Pestroiu – Facultatea de Teologie Ortodoxă București,
  • Pr. Cristian Şonea – Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj Napoca,
  • Diac. Gelu Călina – Facultatea de Teologie Ortodoxă Craiova,
  • Lector Maria Băncilă – Facultatea de Teologie Ortodoxă București,
  • Dr. Florina Georgeta Mureșan.

Întâlnirea de la Arusha continuă șirul conferințelor misonare, fiind a paisprezecea conferință desfășurată după istorica întâlnire de la Edinburgh din 1910.

Conferinţă Misionară

„Comisia pentru Misiune și Evanghelizare și-a propus ca această conferință să aibă câteva trăsături principale: să fie o conferință misionară, de cooperare intercreștină și care să promoveze tinerii în misiune. În acest sens, menționăm prezența unui număr impresionant de tineri, peste 33% din numărul total al participanților, majoritatea acestora fiind membri ai Institutului Teologic Ecumenic Global – Global Ecumenical Theological Institute(GETI)”, a declarat pentru Agenţia de ştiri Basilica pr. Prof. Radu Petre Mureşan.

Conferinţa cuprinde anumite forumuri de discuții – warsha – în cadrul cărora participanții împărtășesc experiențe personale și reflecții pe marginea unor teme diferite precum: migrația, evanghelizarea, secularizarea, prozelitismul, diversitatea culturală, educația teologică. De asemenea, în cadrul evenimentului sunt organizate întâlniri în spații deschise, interactive, numite sokoni, în care diverse comunități prezintă idei, experințe de viață sau diverse activități relevante din perspectiva misiunii creștine astăzi.

Patriarhul Ecumenic a transmis un mesaj video

În discursul de deschidere a Conferinței, Dr. Olav Fykse Tveit, Secretar  General al CMB a făcut referire la semnificația conceptului de „transformare/transfigurare” în viața și spiritualitatea creștină.

Au urmat apoi mesajele adresate participanților de către Sancitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Papa Francisc, Arhiepiscopul Justin Welby de Canterbury, Dr. Frederick O. Shoo, conducătorul comunităţii luterane din Tanzania.

Discursul principal din prima zi a Conferinței a fost susținut de Rev. Dr. Mutale Mulenga Kaunda, pe marginea temei generale „Viețuind în Duhul: chemați la ucenicie care transfigurează”. Tot în prima zi a fost proiectat un video-documentar despre „călătoria” în istorie de la Edinburgh la Arusha (1910-2018), a fost prezentat raportul directorului Comisiei de Misiune și Evanghelizare, dr. Jooseop Keum, și au avut loc discuții despre rolul respectivei Comisii în cadrul mișcării misionare mondiale.

Urmând lui Iisus: devenind ucenici

Lucrările din cea de a doua zi a Conferinței, 9 martie, s-au desfășurat sub motto-ul Urmând lui Iisus: devenind ucenici (Following Jesus: Becoming Disciples), abordând din diverse perspective, fenomenul evanghelizării, în timp ce „misiunea pentru cei marginalizați” a primit o atenție deosebită în cea de a treia zi a Conferinței sâmbătă, 10 martie, care s-a desfășurat sub deviza Devenind ucenici: transfigurând lumea (Becoming disciples: Transforming the word), fiind organizată de Ecumenic Disability Advocates Network (EDAN).

Liturghie panortodoxă în Tanzania

Duminică, 11 martie, membrii delegației Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu celelalte delegații ale Bisericilor Ortodoxe surori, au participat la Sfânta Liturghie oficiată în biserica grecească Buna Vestire din Arusha, din cadrul Centrului Sfinții Împărați Constantin și Elena, la invitația Preasfințitului Episcop Agatonic de Arusha și Africa Centrală (Patriarhia Alexandriei și a Întregii Africi).

Delegaţia BOR la Conferinţa de la Arusha

Lucrările conferinței vor continua până marți, 13 martie 2018, când se va da publicității evaluarea conferinței de către membrii Comisiei de Misiune și Evanghelizare.

Foto credit: WCC

Sursa: basilica.ro


Ce putem înțelege  noi de aici? Nu cumva faptul că Bisericile Ortodoxe afiliate se subordonează Consiliului Mondial al „bisericilor”/ereziilor (CMB) şi nu-şi permit să facă misiune fără acordul acestui organism babilonic? Nu cumva însuşi statutul de membru CMB te obligă să faci misiune doar colaborând cu ereticii? Adică să prezinți lumii păgâne un creştinism alterat de ideile ecumeniste.

Anunțuri

16 gânduri despre „Ecumenism! – Conferința Mondială pentru Misiune și Evanghelizare din Tanzania, împreună cu ereticii, în cadrul CMB

  1. Iata o predica , rostită în Catedrala Ortodoxă din Sibiu, la 11 iulie 1983, de catre IPS Antonie Plamadeala[ op. cit., p. 200] intitulata Cei care „au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere” ,in care erezia ecumenista este propovaduita cu capul descoperit ,intr-o vreme in care nimeni nu lua atitudine,ajungandu-se la inceputul mileniului trei,in situatia in care aceasta maladie mortala s-a extins si s-a inradacinat la nivelul cel mai inalt.

    „După cum ştim toţi, lumea de astăzi e bântuită de probleme, e împărţită, şi nu mai contenesc conflictele şi neînţelegerile, înmulţindu-se de la o zi la alta. Se fac eforturi mari pentru a se ajunge la unitatea lumii, la înţelegere, la pace. În aceeaşi direcţie fac eforturi mari şi Bisericile creştine, pentru că nici ele nu au rămas toate credincioase mandatului pe care l-au avut de la Mântuitorul Iisus Hristos şi anume, acela de a fi una, de a fi toţi o Biserică, o credinţă, un Botez, de a avea toţi aceeaşi credinţă în Dumnezeu, de a fi toţi fraţi între noi, de a lucra şi a ne ruga împreună, de a căuta împreună fericirea pe pământ şi mântuirea în cer. După cum spune Sf. Pavel în Epistolele sale, unii, din iubire de dispută – şi de slavă deşartă, din încredere prea mare în capacitatea lor de a tâlcui Scripturile, au rătăcit de la adevăr şi aşa, în decursul istoriei, Biserica cea una dintru început, întemeiată de Mântuitorul Hristos şi propovăduită de Apostoli, s-a împărţit în mai multe fracţiuni.
    Primelor încercări de împărţire, Biserica le-a rezistat cu succes, în primul mileniu, organizând cele şapte sinoade ecumenice care au stabilit adevărurile de credinţă odată pentru totdeauna. Totuşi, după aceea, la începutul mileniului al doilea, de la Biserica cea una s-a rupt o bună parte şi anume partea apuseană, alcătuind Biserica Romano-Catolică, cu centrul la Roma. Mai târziu, la începutul sec. al XVI-lea, din Biserica Romano-Catolică s-a rupt altă fracţiune, ceea ce numim marile Biserici Protestante, în special cea Luterană – zisă şi Evanghelică, – cea Calvină – zisă şi Reformată, – şi apoi şi altele care continuă fracţionarea şi sfâşierea trupului lui Hristos până în zilele noastre. In acelaşi timp, însă, în veacul nostru, în acest veac în care diviziunile din lume îşi caută soluţia de regrupare într-o unitate de gândire socială şi politică, gândire care să fie în stare să desfiinţeze barierele, discriminările, decalajele de tot felul care produc săraci şi bogaţi, liberi şi sclavi spre a se ajunge la idealurile pe care le-a visat omenirea dintotdeauna, la libertate, egalitate şi fraternitate, pentru oameni şi popoare, – în acest veac, Bisericile s-au gândit şi ele să dea un bun exemplu, încercând să-şi refacă şi ele unitatea cea dintâi. Aşa se face că acum, mai mult decât altădată, când direcţia era spre împărţiri cât mai multe, spre alcătuiri de grupuri şi dizidenţe tot mai numeroase, în veacul nostru a început o mişcare inversă, o mişcare de refacerea unităţii creştinilor de pretutindeni, din toată lumea. In acest scop s-a creat Consiliul ecumenic sau Consiliul mondial al Bisericilor, care adună astăzi peste 3oo de Biserici creştine, visând şi lucrând pentru refacerea unităţii celei dintâi. In acelaşi scop s-au iniţiat convorbiri, dialoguri bilaterale şi multilaterale, simpozioane, conferinţe. Noi, Biserica Ortodoxă Română, am început încă din 1935 un dialog cu Biserica Anglicană, încercând să netezim diferenţele dintre noi. Dialogul mai continuă şi azi. După al doilea război mondial, asemenea dialoguri au început cu Bisericile Vechi Catolice din Occident, cu Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale şi anume cu Biserica Coptă din Egipt, cu Biserica din Etiopia, cu Biserica din Asia Mică şi din India. S-a iniţiat în acelaşi timp dialogul cu Bisericile Protestante. Acum, mai în urmă, s-a început şi dialogul dintre Ortodoxie şi cea mai importantă dintre marile Biserici creştine, ruptă din trupul mare al Bisericii primului mileniu la anul 1o54, şi anume cu Biserica RomanoCatolică. Un lucru este important şi pozitiv: că hotărârea spre unitate e mai prezentă în lumea creştină de astăzi, decât a fost oricând înainte, când, precum spuneam, tendinţele erau de împărţire. Şi noi, ortodocşii români, trăim laolaltă cu celelalte culte creştine, experienţa căutării, şi încercăm şi pe plan local, să ajungem la unitate. Ne bucurăm ori de câte ori găsim puncte de convergenţă cu ceilalţi fraţi creştini, tot aşa cum ne întristăm ori de câte ori anumite grupuri creştine, din cele mai mărunte, în loc să urmărească unitatea, urmăresc dimpotrivă, în continuare, dezmembrarea. Caută pe toate căile să-i atragă pe creştinii noştri ortodocşi de la dreapta noastră credinţă spre alte credinţe, socotindu-se aceşti creştini rătăciţi, acum, după aproape două mii de ani, mai buni interpreţi ai Sfintei Scripturi şi ai învăţăturii Mântuitorului, decât au fost Sfinţii Părinţi şi decât a fost Biserica întreagă de-a lungul a două mii de ani, de la Hristos până azi! In Epistola care s-a citit astăzi, Sf. Pavel spune că există credincioşi care „au râvnă către Dumnezeu, dar fără pricepere” (Romani 10, 2) şi îi avertizează pe unii ca aceştia să-şi canalizeze cu pricepere râvna lor către Dumnezeu pentru că, tot Sf. Pavel spusese corintenilor, că nu se încununează cel ce aleargă la întâmplare (I Cor. 9, 26).
    ……
    Credinţa noastră este luminată……Credinţa vine de la Dumnezeu. Dar ea, precum spuneam, trebuie să fie luminată, trebuie să fie o „credinţă cu pricepere”. Credinţa noastră ortodoxă este o credinţă luminată. De ce? Pentru că ea ne ajută să ne înţelegem destinul pământesc şi ceresc, nu ne opreşte să trăim în societate, ba, dimpotrivă, ne îndeamnă să ne integrăm în societate împreună cu toţi fraţii noştri, să contribuim împreună la o viaţă mai bună, mai fericită aici pe pământ, pentru ca să ne-o pregătim şi pe cealaltă din ceruri. Credinţa nu ne îndeamnă la izolarea de societate şi de toţi fraţii noştri, oameni de pretutindeni, ci dimpotrivă, ne îndeamnă la muncă, să ne preocupăm de ştiinţă, de cultură, şi de civilizaţie, de artă, de tot ceea ce poate face bucuria şi fericirea oamenilor, de tot ceea ce poate promova dezvoltarea spiritului omenesc de ceea ce poate antrena mintea omenească spre creaţiile cele mai înalte, impunând doar o singură restricţie: tot ce crează să fie în folosul oamenilor şi nu împotriva lor.
    Şi ce înseamnă oare a avea râvnă pentru Dumnezeu dar cu nepricepere?
    Toate tendinţele centrifuge de rupere de la Biserica cea una sunt nepricepere, nepriceperea celor care nu mai înţeleg rostul Bisericii şi o înlocuiesc prin cel puţin o mie de altfel de Biserici, fiecare pretinzându-se unica adevărată. Nu mai înţeleg rostul preoţiei cea întemeiată de Iisus Hristos prin Apostoli şi au ajuns să-l înlocuiască prin altfel de preoţi, autoinvestiţi, de cel puţin o mie de feluri, fiecare pretinzându-se a fi cel adevărat, în cel mai autentic spirit antibiblic, pentru că în Biblie se blamează toţi cei care se vor ai lui Apollo, ai lui Chefa etc. adică ai altor învăţători decât Hristos, rupându-se din unitatea Bisericii lui Hristos, cea una (v. I. Cor. 3, 5 – 23).
    ….. Cei care nu mai vor să le priceapă, care nu mai vor să creadă în ele, crezând că au descoperit o altă modalitate de înţelegere a Scripturii, acum, după două mii de ani, în ciuda faptului că de două mii de ani, Biserica a crezut într-un anumit fel şi ne-a transmis aşa cum trebuie învăţătura Mântuitorului, toţi aceştia au râvnă către Dumnezeu, dar cu nepricepere, şi nu se vor bucura de primirea în curţile Domnului. Ei pretind că au credinţă, şi poate au, dar au credinţă fără minte, fără rânduială, fără pricepere, de aceea lor li se aplică adesea cuvântul acela cu nume de ocară: obscurantism! Fiindcă mulţi dintre ei învaţă că trebuie să ne retragem din lume, că „lumea” e numai păcat; că tot ce e „lumesc” e diavolesc, ca şi cum ei n-ar fi în lume şi ar putea trăi în afara ei. Unii ne îndeamnă să nu mai muncim, să nu mai luăm parte la nimic din ceea ce se întâmplă în lume, ca şi cum nu am avea familie, ca şi cum nu am trăi în nişte condiţii materiale date, în mijlocul cărora Dumnezeu nea dat poruncă să trăim. Nu noi am creat lumea aceasta şi nici diavolul, ca să fie rea, Dumnezeu a creat-o şi ne-a aşezat în ea aşa cum a creat-o El şi ,,a văzut că e bună”, cu rânduielile ei de tot felul (Geneză 1, 31). Dumnezeu a făcut ca să trăim în oraşe, în sate, cu străzi, cu fabrici, cu brutării. Oare de ce unii ca aceştia care ne îndeamnă să nu ne implicăm în viaţa lumii, nu refuză nici pâinea coaptă de alţii, nici lumina fabricată de alţii, nici hainele fabricate de alţii! Vor doar să ia, dar să nu dea nimic. E un fel de a justifica religios lenea şi boala sufletului şi a minţii lor! Dumnezeu a creat lumea cu toate bunurile ei ca să ne bucurăm de ele, să muncim, să le desăvârşim şi să le înmulţim, să contribuim astfel la o viaţă comună cât mai fericită, mai completă, desăvârşită. Dumnezeu ne-a dat toate aceste bunuri, ca şi viaţa. De aceea, trebuie să primim tot ce ne-a dat El. Ni le-a dat ca să le desăvârşim şi să ne desăvârşim: „Fiţi desăvârşiţi!” (Matei 5,48). Talantul trebuie înmulţit (Matei 25, 24 – 30). Cei care nu fac aşa, aceştia sunt cei care au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere. Tot fără pricepere e şi goana lor după pradă: să rupă din turma creştină cea adevărată cât mai mulţi, să-i scoată din unitate, să-i dezbine.
    În timp ce Bisericile mari şi-au dat seama de greşelile lor din trecut şi caută acum unitatea, aceştia umblă mereu să împartă şi să înmulţească „bisericuţele”, grupuleţele lui cutare şi ale lui cutare! Să nu fim dintre aceştia. ”
    …… ………..

    66 Extrasă din vol. „Tâlcuri noi la texte vechi”, ed. II-a…, p. 200 – 207.
    http://ebooks.unibuc.ro/Teologie/omiletica/19.pdf

    Apreciază

    • „Marturiseste” erezia cunoscuta drept „teoria ramurilor” si afirma existenta crestinilor in afara Bisericii – doar a Lui Hristos! – cat si „refacerea unitatii”…..
      Mai crede[a] ca Hristos poate fis sfasiat, rupt in mai ulte parti, diferite biserici…
      Dumnezeu sa-l ierte dar se vede clar ecumenismul criticat este de fapt marturisit drept proprie credinta.
      Nu spune ca Biserica cea Una, Apostoleasca, Soborniceasca este aceeasi, cei care au ratacit si s-au inselat au iesit din ea fara sa o imparta, sfasie, …. sint in afara temei, anathema si ca doar pocainta si intoarcerea ii poate aduce langa Hristos, altfel ramanand afara, ca vrajmasi ai Domnului.
      Nu e de ajuns sa prezinte ca imagine cultura crestina (folosire de nume, texte, titluri luate de la crestini) ci mai trebuie si credinta ceea ce au schimbat si fiind inselati nu mai sint in Biserica.

      Apreciază

    • Zice:
      „Cei care nu fac aşa [Talantul trebuie înmulţit], aceştia sunt cei care au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere. Tot fără pricepere e şi goana lor după pradă: să rupă din turma creştină cea adevărată cât mai mulţi, să-i scoată din unitate, să-i dezbine.”
      ….
      Aha! – daca nu inmultesti talantii inseamna ca dezbini crestinii!?!
      Protestantii – adica ereticii – „cred” ca daca estei credincios, dovada este ca „faci bani”.
      Frumoasa „pilda”, adanca intelepciune…

      Apreciază

  2. Doamne ajuta!
    Fiindca ati gazduit pe pagina domniei voastre studiul domnului Mihai Silviu Chirila intitulat „Despre partasia la erezie…” consider ca ar fi normal si civilizat, conform tuturor regulilor jurnalistice, sa publicati si o alta opinie contrara acestui studiu pentru a da cititorilor sansa sa aleaga intre bine si rau. Pentru aceasta va rog sa-mi furnizati o adresa de email valida la adresa mea katatirion@yandex.com ca sa va pot trimite un studiu alcatuit de mine privind teologia domnului Chirila si a adeptilor sai si in general despre atitudinea celor care s-au separat euharistic de ecumenisti dupa pseudo-sinodul din Creta. In acest studiu teologic am folosit o alta abordare, total diferita de cea pe care o folosesc toate taberele implicate in aceasta actiune, si deci promit ca nu o sa fiti plictisiti de citirea lui.
    Va multumesc pentru atentie.
    Dumnezeu sa va ajute!

    Apreciază

    • Ma iertati ca intervin….
      Publicare unei alte opinii inseamna ca una e „buna” si alta e „rea”???
      … adica cititorii avand in fata doua opinii ar trebui sa aleaga…., in mod necesar una e „rea”?

      Apreciază

      • gheorghe
        Eu voi publica/posta doar acele opinii care consider eu ca sunt corecte. Eventualele opinii gresite, daca va fi cazul, le voi posta insotite obligatoriu de comentarii lamuritoare asupra caracterului lor gresit.
        Pentru ca adevarul nu poate fi decat intr-un singur sens, e absurd sa lasi cititorii neavizati (mai putin instruiti in ale Ortodoxiei) sa aleaga intre doua pareri contrare.

        Apreciază

  3. Dumnezeu sa-l ierte,pe Mitropolitul Antonie!
    Dupa cum sublinia ,Sfintia Sa,Parintele Claudiu Buza,”IPS Antonie Plămădeală a fost un foarte bun predicator și un fin om de carte. Trebuie însă să avem mare grijă la detali! Mitropolitul Antonie Plămădeală a fost delegatul BOR la Balamand care a semnat actele eretice prin care s-au recunoscut ,,tainele” papistașilor. Nici până acum BOR nu s-a lepădat de aceste hotărâri eretice.”
    Am rasfoit cartea,din care am citat fragmentele predicii si am fost de-a dreptul uluita ,constatand ca inca din 1935 ,in timpul Patriarhului Miron Cristea, a inceput dialogul BOR cu „Biserica”anglicana, iar autorul numeste toate ereziile,”Biserici”si foloseste un limbaj de lemn ,cu parere de rau, cu tenta socialist-marxista, si chiar masonica(„în acest veac în care diviziunile din lume îşi caută soluţia de regrupare într-o unitate de gândire socială şi politică, gândire care să fie în stare să desfiinţeze barierele, discriminările, decalajele de tot felul care produc săraci şi bogaţi, liberi şi sclavi spre a se ajunge la idealurile pe care le-a visat omenirea dintotdeauna, la libertate, egalitate şi fraternitate, pentru oameni şi popoare”).

    Apreciază

  4. In catedrala din Alba Iulia, in partea dreapta si in stanga langa catapetesma ERAU doua icoane: una cu Sfintii Marturisitori Visarion, Sofronie si Sf. Mucenic Oprea, (in partea stang), cealalta cu Sf. Preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel (in parteadreapta). Le-am stiut dintotdeauna, din vremea copilariei mele, acolo la locul lor. Acuma nu mai sunt, le-au scos afara. Nu mai dau bine in noul context …

    Apreciază

  5. „ Erezia este groaznică nu doar fiindcă îi desparte pe eretici de Biserică, ci fiindcă aţâţă la dezbinări şi în sânul nostru, al celor ce păzim Credinţa cea Adevărată. ”Sfântul Theofan Mărturisitorul

    Toate abordarile sus numitului ziar ,”taifasurile pe teme teologice”neadecvate,nu fac decat sa indeparteze si sa ameteasca pe ortodoxul,a carui decizie este amanata,aceea de a condamna panerezia ecumenista si a se indeparta de comuniunea cu preotul care pomeneste ereziarhul.
    Sunt multi absolventi ai facultatilor din Germania,beneficiari ai burselor de cercetare ecumenica „Andrei Scrima”trimisi de conducerea BOR,pentru a deveni continuatori ai operei inaintasilor, de altoire a panereziei ecumeniste pe trupul Bisericii Ortodoxe.Sinodalii au posibilitati materiale uriase,tehnici sofisticate,mii de tineri teologi pregatiti, de a lupta impotriva idealurilor scumpe ale credintei stramosesti.
    Lupta este inegala,dar Dumnezeu va ajuta celor care il cauta si-l marturisesc cu dor aprins.
    Cine a fost Parintele Andrei Scrima?
    „“Cosmopolit şi totuşi român, călugăr şi totuşi om de lume, ortodox, dar cu o anumită aromă iezuită, Andrei Scrima recită îndelung din Djalal ed-din Rûmi şi din Rilke, din Emily Dickinson şi Ion Barbu, din Upanişade şi din Evanghelie. Se desfată de pitorescul unor rare şi vechi cuvinte neaoşe, dar vorbeşte cu un cochet accent franţuzesc. Invocă astrofizica, genetica modernă sau topologia ca pe nişte domenii la îndemînă, fredonează cîntece ruseşti şi îşi încheie conversaţiile telefonice cu o sintagmă arabă.” (Andrei Pleșu, prefață Timpul rugului aprins)

    André (Andrei) Scrima (1925, Gheorghieni – 2000, Bucureşti). Monah, membru al grupului de la Antim („Rugul Aprins“), arhimandrit al Patriarhatului ecumenic de la Constantinopol, reprezentant al Patriarhului ecumenic Athenagoras la Conciliul Vatican II, membru şi organizator, din 1959, al comunităţii monastice de la Deir-el-Harf (Beirut, Liban). Studii, la Bucureşti, de filozofie, matematică şi teologie; între 1957 şi 1959, e doctorand la Benares, India, cu o teză despre The Ultimate, its Methodological and Epistemological Connotation According to Advaita-Vedanta. Profesor de filozofie şi de ştiinţe religioase la Universitatea dominicană Le Saul choir, Paris (1966–1968), şi la Universitatea franceză din Beirut (1968–1989). Membru fondator (1966) al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase de la Bruxelles.
    „*In perioada mai-iunie 1956, vicepresedintele Indiei ajunge in vizita la patriarhul Justinian. Aici il cunoaste pe Andrei Scrima si uimit de cunostintele pe care acesta le avea despre India, ii propune o bursa de studii in India.

    Tinand seama de conditiile istorice prezente atunci, patriarhul Iustinian l-a sprijinit pe Andrei Scrima sa se tunda in monahism la Manastirea Slatina, astfel incat sa poata pleca in India ca absolvent de teologie si monah al Bisericii Ortodoxe Romane.

    Pana sa ajunga in India, la Benares, el se opreste la Geneva la 28 noiembrie 1956, unde va sta cinci luni la Institutul Ecumenic organizat de Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Ajunge in 1957 la Paris si apoi la muntele Athos. La Benares va sta din aprilie 1957 pana in octombrie 1959.

    Motivul plecarii sale din India sta in trimiterea in tara a unul articol publicat de Olivier Clement la Paris. In acest articol autorul prezenta reanasterea filocalica din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, „Rugul Aprins“ si rolul pe care l-a avut patriarhul Justinian pentru viata Bisericii. Mentionam ca afirmatiile din acest articol se bazau pe un dialog al lui Olivier cu Andrei Scrima.

    Articolul ajunge si in tara, iar acesta devine una din cauzele pentru care au fost arestati membrii Rugului Aprins in anul 1958. Lipsit de ajutorul material venit de la Patriarhie, nu mai poate ramane in India si revine la Paris, obtinand in 1960 cetatenia franceza.
    Aici il intalneste, in 1961, pe patriarhul ecumenic Athenagoras I al Constantinopolului, care il va trimite ca reprezentant personal la Vatican, in timpul conciliului Vatican II, sub noul papa Paul VI, intre 1963 si 1965. Devine arhimandrit al Patriarhatului Ecumenic de la Constantinopol. Ajunge profesor (1968-1989) la Universitatea franceza din Beirut si arhimandrit al unei manastiri ortodoxe nou infiintate la Deir-El-Harf, in Liban. Tine cursuri (1966-1968) la Centrul de studii dominican Le Saulchoir din Franta (Essonne), unde ii are drept colegi pe Marie-Dominique Chenu, Yves Congar. ”
    adaptare dupa:http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/cine-a-fost-parintele-andre-scrima
    *https://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-andrei-scrima-98961.html
    De necrezut..!

    Apreciază

  6. Pe unde o fi fratele Ioan C. să ne spună că ăsta nu e ecumenism ? Sunt curios ce părere are fratele Ioan C. de termenul „ecumenism lucid”, termen introdus chiar de tehuologii oficiali ai B.O.R. ?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s