Prima cucerire a Constatinopolului (12 aprilie 1204) de către ereticii cruciați. Deturnarea Cruciadei a Patra

Related image

Foto – mixanitouxronou.com.cy

12 aprilie 1204: Căderea Constantinopolului ortodox în mâinile Cruciaților Occidentali. Istoric: A fost un JAF și o DISTRUGERE fără precedent în istorie. S-au oprit doar ca să bea și să violeze

La 12 aprilie 1204, armate cruciaților din Occident au ocupat capitala Imperiului Roman, Constantinopolul ortodox, pe care l-au supus jafului și distrugerii.

Papa Inocențiu al III-lea, care inițial a binecuvântat expediția, a descris în termeni duri ocupația catolică a Constantinopolului.

„Cum va putea cu adevărat biserica grecilor, indiferent de cât de grav este asaltată de nenorociri și persecuții, să se reîntoarcă în uniune ecleziastică și devoțiune pentru Sfântul Scaun, când ea vede în latini numai un exemplu de pierzanie și de lucrătură a întunericului, așa încât, pe bună-dreptate, acum îi detestă pe latini mai mult decât pe câini? (…) Ei au furat vasele din argint din altare și le-au spart în bucăți pentu ei. Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve”.

Notă: Termenii de „latini” și de „greci” nu se referă la etnia celor în cauză, ci la ritul creștin de care aparțineau: latinii desemnau pe cei de religie catolică, ce aveau scaunul la Roma,  iar grecii erau ortodocșii cu scaunul patriarhal la Constantinopol.  De altfel, atât „latinii” cât și „grecii” formau imperii și regate multi-etnice. De asemenea, occidentalii se fereau să folosească numele oficial al Imperiului, respectiv Imperiul Roman, pentru că se dorea restaurarea ideii de romanitate în Vest. Constantinopolul a fost capitala Imperiului Roman din 330 și a rămas astfel până la cucerirea sa de către turci în 1453.

Înstăpâniți pe capitala Bizanțului, cruciații au incendiat cea mai mare parte din oraș și au luat în robie o mare parte dintre locuitori. Doar în prima zi au fost uciși 7000 de oameni. Clerul ortodox constituia o țintă predilectă a Cruciaților. Episcopii și alți clerici au suferit chinuri teribile și au fost măcelăriți cu o furie ieșită din comun. Patriarhul (Ioan al III-lea), desculț și dezbrăcat, abia a reușit să scape trecând pe țărmul opus. Bisericile au fost batjocorite, inclusiv Aghia Sofía, în scene de o grozăvie nemaiîntâlnită. Clerul latin a fost în primele rânduri ale jefuitorilor.

Biblioteca din Constantinopol a fost distrusă. Valoarea celor furate din Constantinopol depășea, conform surselor vremii, peste 900.000 de mărci de arginți.

Iată descrierea jafului, după cum a văzut-o istoricul american Speros Vryonis în cartea Bizanțul și Europa:

Soldații latini au supus cel mai măreț oraș din Europa la un jaf de nedescris. Timp de trei zile au ucis, au violat, au furat și au distrus la o scară pe care nici măcar vechii vandali sau goți nu aspirau. Constantinopole devenise un muzeu al artei antice și bizantine, un magazin de bogăție pe care latinii nu-l credeau posibil. Deși venețienii aveau o apreciere pentru arta pe care au descoperit-o (până la urmă erau și ei semi-bizantini) și au salvat cât au putut, francezii și ceilalți au distrus totul, oprindu-se doar ca să bea, să violeze călugărițele și să ucidă clericii ortodocși. Cruciații și-au manifestat ura pentru greci în modul cel mai spectaculos: distrugând cea mai măreață biserică a creștinătății. Au distrus iconostasul, icoanele și cărțile sfinte din Aghia Sofia și au pus pe scaunul patriarhal o prostituată care cânta melodii porcoase. Înstrăinarea dintre Est și Vest care începuse de secole, a culimnat cu masacrul teribil care a acompaniat distrugerea Constantinopolului. Grecii erau convinși că până și turcii, dacă ar fi cucerit orașul, ar fi fost mai blânzi. Cucerirea Constantinopolului a accelerat căderea Bizanțului în mâinile turcilor. În ultimă instanță, a patra cruciadă a avut ca efect direct victoria Islamului, adică exact opusul intenției sale inițiale”.
Vreme îndelungată, corăbiile apusene au transportat bogățiile Orașului în Apus, unde împodobesc și astăzi biserici, muzee și colecții particulare. Un centru important în care au fost concentrate aceste bogății a fost Biserica Sfântul Marcu din Veneția. O parte dintre tezaure (îndeosebi manuscrise) au fost distruse.

Mai rău, sursele apusene ale vremii descriu evenimentele ca pe o „victorie a creștinătății„: cucerirea Constantinopolului este văzută ca o pedepsire a „ereticilor” greci, care erau „nelegiuiți și mai răi decât evreii”.

Cum au ajuns cruciații la Constantinopol

În august 1198, Papa Inocențiu a chemat la o nouă cruciadă pentru eliberarea Ierusalimului. Chemările la luptă ale papei au fost ignorate de monarhii europeni: germanii luptau cu puterea papală (de aceea papa nici nu l-a chemat pe împăratul german), iar Anglia era angajată în război cu Franța. În cele din urmă, în principal datorită predicilor lui Fulk de Neuilly, a fost organizată o armată cruciată în timpul unui turnir organizat la Écry-sur-Seine de Theobald al III-lea de Champagne, conte de Champagne în 1199. Armata era formată în principal din nobili din nordul Franței (aflați în rebeliune față de opera de reconstrucție a statului, desfășurată de regele Filip II August): din Blois, Champagne, Amiens, Saint-Pol, Ile-de-France și Burgundia. Au sosit contingente și din alte regiuni ale Europei Occidentale precum Flandra, Montferrat, Sfântul Imperiu Roman sau din Veneția. Theobald a fost ales conducătorul cruciadei, dar a murit în mai 1201 și a fost înlocuit de un conte italian, Bonifaciu de Montferrat.

Armata cruciată era estimată la 4.500 cavaleri (cu 4.500 de cai), 9.000 scutieri și 20.000 infanteriști.

O dată ajunși la Veneția, cruciații întâmpină problema banilor. Aceștia nu erau suficienți pentru a acoperi suma convenită cu dogele. În acel moment dogele propune cucerirea cetății Zara de pe coasta dalmată. Cruciații sunt scandalizați la auzul propunerii, deoarece Zara aparținea regelui maghiar care, de altfel, promisese să ofere sprijin cruciadei. Pontiful, de asemenea, se opune hotărât acestei idei. Cu toate acestea însă, armata cruciaților atacă Zara și o cucerește.

Elementul surpriză

În mijlocul acestor evenimente, își face apariția un nou personaj: Alexios Angelos. Acesta era fiul basileului detronat, Isaac II Angelos, și cere ajutorul cruciaților. El dorea eliberarea tatălui său și reinstaurarea lui pe tronul Imperiului. Alexios merge în Germania pentru a purta tratative cu Philip de Swabia, fiul lui Barbarossa și ginerele lui Isaac II Angelos. Alexios îi propune lui Philip să deturneze expediția cruciaților spre Constantinopol în vederea restabilirii tatălui său pe tron. Prințul inconștient îi face lui Philip promisiuni exorbitante. În schimbul serviciului adus lui și tatălui său , Alexios se obligă la plata a 200 000 mărci de argint, la unirea Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romei și recunoașterea supremației papale, participarea la cruciadă cu 10 000 de oameni și la întreținerea permanentă în Palestina a unei armate de 500 de cavaleri.

Cruciații ajung la Constantinopol, iau orașul cu asalt și îl detronează pe Alexios III Angelos. Acesta fuge din oraș împreună cu ultimii banii ai trezoreriei imperiale. La conducerea imperiului revine Isaac II Angelos împreună cu fiul său, Alexios, care era garantul îndeplinirii promisiunilor.

Următoarele luni sunt foarte grele pentru bizantini. Împăratul îi supune unor taxe enorme în vederea strângerii banilor necesari. În cele din urmă, se plătește jumătate din sumă. Pentru ca mai târziu cruciații să primească vestea că imperiul nu mai are niciun ban de dat.

În ceea ce privește cruciații, acesta era momentul mult așteptat pentru a putea cucerii Constantinopolul. Nerespectarea promisiunilor era motivul perfect. Atât venețienii, cât și ceilalți cruciați așteptau acest moment de mult timp.

Se realizează așadar un program de cucerire și se scrie un document solemn, Partitio Romaniae (Împărțirea Romaniei). Acest document stabilea cotele ce revin din pradă fiecărei părți. Potrivit documentului venețienii primeau 3/8 din teritoriile imperiale, iar cruciații 5/8, dintre care 1/4 îi erau rezervate viitorului împărat. Suveranul urma să fie ales dintre cruciați, iar patriarhul dintre venețieni. Toate acestea fiind stabilite, cruciații pornesc lupta. Constantinopolul este asediat 3 zile, după care este cucerit. Metropola-regină al creștinătății este supusă unui jaf înspăimântător timp de 3 zile de ”soldații lui Hristos”. „Orașul este despuiat de bogățiile, moaștele sfinte și monumentele sale istorice, care iau drumul Occidentului.”

Și astfel Constantinopolul, marea capitală a Imperiului Roman, cade răsunător. Constantinopolul a fost recâștigat în 1261, dar nu a mai fost niciodată cel dinainte.

Surse: historia.ro,  Căderea de la 1204 și consecințele ei – Gheorghe Metallinoswikipedia.

Sursa: activenews.ro

Reclame

Să nu ai niciodată încredere în politica rusească!

Related image

După ce Siria a scăpat de Isis și e tot mai aproape de a lichida toate celulele celorlalți rebeli sprijiniți de occident (cu ajutorul evident al Rusiei și al milițiilor iraniene), Statele Unite caută cu orice chip nod în papură pentru a-l înlătura pe președintele Bashar al Assad de la putere și a prelua controlul în această greu încercată țară.

Veșnica acuzație – ca pretext de război – este utilizarea armelor de distrugere în masă, (a „armelor chimice”), chipurile de către regimul de la Damasc împotriva propriului popor. De parcă le-ar păsa americanilor de poporul sirian…

Donald Trump sugerează că SUA pregăteşte un ATAC asupra Siriei: „Rusia, pregătește-te, vor veni rachete!”. Reacţia Damascului


DECLARAŢII de război. Statul Major al armatei Rusiei susţine că atacul chimic din Siria este o ÎNSCENARE. Răspunsul vine după avertismentul preşedintelui SUA transmis Kremlinului/ UPDATE: Marea Britanie este pregătită de atac

Rusia se află în contact direct cu şefii Statului Major General al Armatei SUA şi desfăşoară consultări cu NATO prin intermediul Turciei în privinţa gestionării conflictului din Siria, a declarat Vladimir Şamanov, şeful Comisiei de Apărare din Duma de Stat, relatează site-ul agenţiei Tass.

Este în desfăşurare un dialog direct cu liderii Statului Major General al Armatei SUA. Prin aliaţii noştri, omologii turci, comunicările sunt verificate cu NATO. Indiferent cât de emoţionante şi ameninţătoare ar fi putut fi declaraţiile domnului [Donald] Trump, răspunsul din partea premierului britanic Theresa May şi a preşedintelui francez Emmanuel Macron arată că nu există unitate şi că măsurile adoptate au dus la aceste rezultate„, a spus Şamanov într-un interviu pentru televiziunea Rossiya 1.


Și după ce, mai nainte cu câteva zile, politicienii și diplomații ruși au dat declarații belicoase de avertizare către SUA, dacă se aventurează în acest atac:

Rusia avertizează SUA cu „cele mai grave consecințe” dacă intervine militar în Siria

Rusia avertizează SUA: Rachetele vor fi doborâte şi chiar şi locurile de unde au fost lansate 

Iată că acum…

Rusia a cerut SUA să evite orice acțiune militară ca răspuns la presupusul atac chimic din Siria, scrie BBC.

„Încă o dată vă cer să vă abțineți de la planurile pe care le dezvoltați în prezent”, a declarat reprezentantul Moscovei la ONU, Vasily Nebenzia, marți.

Acesta a averitzat Washingtonul că va „purta responsabilitatea” pentru orice „aventură militară ilegală” pe care o va conduce.atacul-chimic-din-siria-rusia-avertizeaza-sua-in-privinta-unei-posibile-actiuni-militare-771670.html


Rusia și-a retras navele din baza Tartus și așteaptă coordonatele țintelor care vor fi lovite de SUA

Navele de război pe care Rusia le avea în portul sirian Tartus au părăsit zona, scrie presa rusă, care se bazează pe imagini din satelit publicate de un portal de monitorizare, Image Satellite International.

Șeful comisiei pentru apărare din Duma de Stat, Vladimir Șamanov, a confirmat informația și a explicat că retragerea navelor din port în apele internaționale se face din motive de securitate, subliniind că aceasta este o măsură de precauție uzuală.

Kommersant scrie, citând surse proprii, că partea rusă așteaptă în prezent să primească de la Statele Unite coordonatele țintelor care ar putea fi vizate de un atac american, astfel încât să fie exclusă posibilitatea unor pierderi în rândul armatei ruse.

Moscova are două baze aeriene pe coasta siriană, la Tartus, nu departe de frontiera cu Libanul, și Hmeimim, în nordul Latakia.


Cu alte cuvinte rușii nu-și vor băga pielea la saramură pentru  președintele Assad și poporul sirian (cât a mai rămas în Siria) și îi este fidel acestuia. Au avut și au interese în Siria și le vor apăra fără a risca implicarea într-un război cu SUA și aliații săi (în cazul de față Marea Britanie și Franța).

Și agresorul internațional, SUA, deja atacase, sătămâna trecută, o bază aeriană siriană :

Siria | SUA atacă pentru prima dată trupele președintelui Assad