Dreptul la replică solicitat de OrtodoxInfo pentru domnul Mihai Silviu Chirilă

Image result for aparati romania

Foto: Pinterest

În cursul zilei de ieri mi s-a spus că am primit două comentarii la articolul acesta:

Greșeală a lui Mihai Silviu Chirilă în scrisoarea către Președinte

Comentariile nu le văzusem pentru că intraseră automat la spam. Probabil din cauza lungimii lor.

Unul, trimis de domnul M. S. Chirilă cred că l-am sters din greșeală, dar nu a fost o problemă, căci trimiseseră altul cu același conținut și cei de la OrtodoxInfo.

Acum am primit un e-mail în care spun că vor să știe dacă am publicat dreptul la replică, la comentarii. L-am publicat și iată îl public și aici, însoțit de un alt răspuns al meu.

Deși… nu mi se pare corect cum au făcut ei! Au șters legăturile de la rubrica de comentarii de pe portalul lor către blogul meu, ca nu cumva să ajungă cititorii (lor) la articolul meu (comentariul în care pusesem link către ce am scris, și pingback-ul în care se vedea că am preluat titlul scrisorii domnului Chirilă).

Dar în sfârșit, nu merită să facem atâta caz pentru un schimb de replici…

Răspuns lui Daniel Vla la articolul Greșeală a lui Mihai Silviu Chirilă în scrisoarea către Președinte

Scrisoarea deschisa este adresata Președintelui României, iar paragraful referitor la „legile care reglementeaza buna organizare a vietii sociale” in tara se refera in primul rand la inoportunitatea unei noi legi si la riscul juridic al suprareglementarii, atunci cand ai legislatie deja facuta pe o anumita tema. Scrisoarea urmareste sa il convinga pe Presedinte, printre altele, ca aceasta lege nu mai este necesara, in conditiile in care mai sunt deja doua pe aceeasi tema.

Inoportunitatea si suprareglementarea sunt doua motive juridice foarte bune pentru care o lege sa fie considerata ca neavenita si anulata si ar putea fi doua argumente foarte serioase in mana unui Presedinte care sa doreasca sa se implice in aceasta chestiune.

Expresia „buna organizare a vietii sociale” se refera la categoria de legi in care se inscriu cele doua legi (adica sunt legi din categoria celor care guverneaza in general buna organizare a vietii sociale, alaturi de alte legi citate, cum ati vazut, legea adunarilor publice Constitutia Romaniei, Codul Penal etc., spre deosebire de alte legi care reglementeaza de exemplu dreptul de proprietate sau drepturile contractuale etc.), nu la faptul ca cele doua legi incriminate reusesc sau nu sa organizeze corect si constitutional viata sociala.

Eu am dorit sa ii explic Presedintelui ca in categoria legilor care reglementeaza buna organizare a vietii sociale deja exista legi pe tema reglementata de legea care tocmai s-a votat si nu mai era nevoie sa se mai faca inca una, care, oricum, le reia aproape in intregime pe celelalte doua.

Scrisoarea este adresata Presedintelui pentru a-l convinge sa intoarca legea in Parlament si pentru acest motiv, ca deja exista doua legi votate pe aceasta tema, bune sau nu, si ca suprareglementarea nu se impune.

IN NICIUN CAZ NU AM VRUT SA SPUN CA CELE DOUA LEGI SUNT CONSTITUTIONALE SAU CA REGLEMENTEAZA CORECT BUNA DESFASURARE A VIETII SOCIALE DIN ROMANIA, PENTRU CA NICI NU SUNT CONSTITUTIONALE, NICI NU REGLEMENTEAZA CORECT BUNA DESFASURARE A LUCRURILOR, dar din pacate in aceasta scrisoare deschisa opinia mea despre acele legi nu avea nicio importanta, deoarece Presedintele putea interveni doar asupra legii care asteapta promulgarea de la el, nu asupra celor doua care produc deja efecte de ani de zile si pe care, din pacate, nu a reusit pana acum nimeni sa le desfiinteze la CCR.

Din punctul de vedere al Presedintelui cele doua legi nu au nicio problema, deoarece NIMENI DIN SOCIETATEA ROMANEASCA NU A REUSIT PANA ACUM JURIDIC SA LE MODIFICE SAU DESFIINTEZE. Faptul ca noi le consideram neconstitutionale, asa cum si sunt, nu inseamna ca si sistemul juridic le considera neconstitutionale, pana cand ele vor fi declarate neconstitutionale de CCR. Faptul ca noi nu le acceptam nu inseamna ca sistemul juridic nu le accepta sau ca nu ar mai produce efecte, pana in clipa in care ele vor fi desfiintate. Sistemul juridic reactioneaza doar la actiuni juridice de modificare a legilor neconstitutionale, nu la opinia noastra despre ele.

Scrisoarea mea incerca sa ii transmita Presedintelui realitati juridice pe care sa le foloseasca in favoarea noastra, nu starea mea de constiinta cu privire la acele doua legi anterioare, care nici nu l-ar fi interesat.

Credeti ca in conditiile in care sansele sunt minime ca Presedintele actual sa reactioneze la cererea noastra de retrimitere a acestei legi in Parlament spre revizuire, din motivele pe care bine le-ati surprins, ar fi fost de ajutor daca i-as fi spus ca toata legislatia care reglementeaza aceasta problema este neconstitutionala, in conditiile in care pana acum niciuna dintre institutiile juridice nu a spus acest lucru?

Credeti ca daca i-as fi spus Presedintelui: „Nu promulgati o noua lege neconstitutionala asa cum au facut predecesorii Excelentei Voastre, atunci cand au promulgat ordonanta de guvern si legea antilegionara”, Presedintele ar fi fost impresionat si ar fi trimis de urgenta legea in Parlament? Eu cred ca nu.

Credeti ca daca in loc sa contestam punctual legea aceasta, la care Presedintele mai poate face inca ceva, am fi deschis un front in care sa vorbim despre neconstitutionalitatea, inca neacceptata juridic, a legilor anterioare, Presedintele ne-ar fi dat dreptate, sau ar fi avut motive sa spuna: „Vedeti, tocmai pentru ca cele dinainte sunt legi neconstitutionale trebuie sa mai dam altele, care sa fie mai bune decat acelea si sa acopere greselile din acelea”. Eu asa cred ca ar fi spus.

Din acest motiv, m-am referit la realitati juridice din perspectiva Presedintelui si a sistemului juridic, nu din perspectiva mea, care, desigur, este asemanatoare cu punctul dumneavoastra de vedere despre cele doua legi.

Sigur, argumentarea motivelor pentru care OUG 31/2001 si Legea 217/2015 sunt neconstitutionale este corecta, dar ea trebuie facuta in fata CCR, de unde trebuie obtinuta anularea prevederilor neconstitutionale. Pana cand nu se intampla acest lucru si cei direct vizati de aceste legi nu le desfiinteaza sau modifica, pentru Presedinte acele legi sunt constitutionale, chiar daca pentru noi sunt nedrepte, lucru pe care eu cred ca l-am specificat in text (cu privire la Legea 217/2015 am facut o specificare expresa ca are prevederi abuzive).

In privinta retragerea legii cu totul, chiar daca mi-as fi dorit sa ii cer acest lucru Presedintelui, si mi-as fi dorit, nu ar fi avut niciun rost, deoarece Presedintele nu are atributia de a retrage o lege cu totul, ci doar de a o retrimite spre rediscutare in Parlament. Parlamentul poate sa o reia in discutie sau nu, putand sa i-o retrimita spre promulgare Presedintelui in aceeasi forma.

Avocatul Poporului mai poate face inca ceva pe langa CCR, inainte de promulgarea legii, motiv pentru care l-am sesizat si i-am cerut sa reclame neconstitutionalitatea legii.

Daca nici Avocatul, nici Presedintele nu vor face nimic, iar legea va trece si se va publica in Monitorul Oficial, atunci Patriarhia si cetatenii pot face o initiativa legislativa cetateneasca de modificare a acestei legi in Parlament. Daca nici Patriarhia, nici cetatenii nu vor face acest lucru, atunci legea continua sa produca efecte si e bine sa ne pregatim de marturisire si de adevarata prigoana impotriva credintei noastre.

Acesta este cadrul juridic al problemei. Ne place sau nu, juridic asa se pune problema. Sta in puterea noastra sa incercam sa intervenim juridic pentru a schimba si cele doua legi deja existente si care sunt evident dictatoriale si neconstitutionale. Este singurul lucru care ar putea ajuta. Altminteri, legea produce efecte indiferent ce credem si marturisim noi public despre ea si va continua sa produca efecte, chiar daca toata tara ar contesta-o, pana cand vointa populara se va manifesta politic, printr-un partid parlamentar, care sa o abroge, sau juridic, prin actiune la CCR care sa o abroge sau macar modifice.

Iată și răspunsul meu:

Chiar daca expresia „buna organizare a vietii sociale” se referă la o categorie anume de legi, totusi atunci cand citeste cineva acel pasaj nu poate sa nu presupuna ca le considerati bune si pe cele doua acte legislative mai sus amintite. Iar cand spuneti „mai multe legi care combat eficient antisemitismul” se intareste aceasta presupunere.
Si chiar daca aveti convingerea ca nu sunt constitutionale si morale, dar oficial va adresati presedintelui ca si cum ar fi, nu faceti decat sa ii vorbiti lui Iohannis pe limba lui. Cu alte cuvinte il „mintiti frumos”.

Dupa parerea mea, ar fi trebuit gasita o formula mai eficienta si mai neutra, daca se poate spune asa. Sa nu para nici ca le acceptati pe cele doua ca fiind normale si sa i se sugereze si voalat ca promulga legi anticonstitutionale si abuzive.
Menajarea excesiva a acestor alogeni, antiromani, ne-a adus unde suntem – o natie asuprita de tot felul de parveniti si profitori.
A cam venit timpul ca romanii sa nu mai fie blanzi si ingaduitori cu toti strainii care isi manifesta pretentiile fara limita in aceasta tara (inca a noastra).

Si daca scopul scrisorii are rolul sa-l convinga pe presedinte ca legea antimitismului nu mai este necesara, el nu va putea s-o desfiinteze, asa cum spuneti. Asadar, intr-o forma sau alta, tot va trebui sa o promulge.
Asa ca, de ce mai este nevoie de menajamente? Dimpotriva, ar trebui ajutat sa constientizeze (presupunand ca am avea un sef de stat cu bune intentii) ca e o lege impotriva principiilor din Constitutie, ca nu trebuie promulgata, ci declarata ca atare – necostitutionala – și retrasa definitiv și ca trebuie sa revina si asupra precedentului din 2015, cand tot domnia sa a promulgat Legea 217 (asa-numita Lege Antilegionara).
Dar ar putea sesiza si presedintele Curtea Constitutionala, prin intermediul Avocatului Poporului. Asta daca ar avea constiinta constitutionalitatii legilor.

Mai presus de inoportunitate si suprareglementare este NECONSTITUTIONALITATEA!
Nu poti da legi impotriva Legii fundamentale a statului!
Pentru asta trebuie sa luptam, caci altfel inseamna ca traim intr-o dictatura; de data asta nu comunista sau de alt fel, ci a alogenilor.

Spuneti ca presedintele ar putea replica: „Vedeti, tocmai pentru ca cele dinainte sunt legi neconstitutionale trebuie sa mai dam altele, care sa fie mai bune decat acelea si sa acopere greselile din acelea”.

Daca ar accepta ca cele dinainte sunt neconstitutinale s-ar incrimina si pe sine insusi, caci a semnat impotriva Constitutiei (in 2015). Si daca ar face-o din nou, cu aceasta lege a antisemitismului, cu atat mai mult ar incalca Legea fundamentala.
Insa probabil ca asa va face, caci deocamdata n-are cine sa-l traga la raspundere, nici pe el nici pe cei care fac aceste legi.

Reclame

O NOUĂ LOVITURĂ DATĂ STATULUI NAȚIONAL UNITAR: Politicienii trădători oficializează (deocamdată doar în Senat) limbile maghiară, rusă şi țigănească în tot sistemul administrativ din România!

EXCLUSIV. În anul Centenarului Marii Uniri, limba RUSĂ, MAGHIARĂ și ROMANI vor deveni limbi oficiale de stat în tot sistemul administrativ din România

Codul administrativ al României, adoptat de Senat în data de 11 iunie a.c., aflat acum la Camera Deputaților va oficializa, printre altele, limbile maghiară, rusă și romani în administrația publică din România. După ce a oficializat limba turcă, limba maghiară și limba romani în spitalele din România (detalii aici), coaliția PSD-ALDE, condusă de Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu, mai dă o lovitură statului național unitar și oficializează limbile maghiară, rusă și romani în tot sistemul administrativ din România.

Vezi și EXCLUSIV. NOAPTEA MINȚII. În anul Centenarului Marii Uniri, Guvernul României se implică în propaganda UDMR în favoarea autonomiei așa-zisului ținut secuiesc

Limba maghiară este o limbă cvasi-oficială în România

Limba maghiară are în prezent în România un statut cvasi-oficial în zonele în care comunitatea maghiară are o pondere însemnată, de peste 20% din numărul locuitorilor. Acest statut cvasi-oficial este dat de prevederile Legii nr. 215/2001, care, printre altele, prevede la art. 19 faptul că „În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceștia, și a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentei legi și ale tratatelor internaționale la care România este parte”. În baza acestei prevederi legale, corelată cu prevederile art. 108 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care prevede faptul că „În unitățile administrativ-teritoriale în care persoanele aparținând unei minorități naționale dețin o pondere de peste 20%unii funcționari publici din serviciile care au contacte direct cu cetățenii vor cunoaște și limba minorității naționale respective”, a fost posibilă epurarea etnică a românilor din zeci de instituții ale administrației publice locale din zonele controlate politic și administrativ de UDMR.

Așa se face că în zeci de consilii locale și județene din România ședințele de consiliu se desfășoară în limba maghiară, se emit documente în limba maghiară, există formulare în limbile română și maghiară. Există deja plăcuțe cu denumiri de străzi sau indicatoare rutiere, plăci sau inscripții ori exclusiv în limba maghiară ori în limba maghiară și limba română. Aceste prevederi legale au făcut posibil ca în prezent să existe zeci de instituții publice din România care nu au angajat niciun român și în care se vorbește exclusiv limba maghiară.

Consecințele eliminării pragului de 20% în privința utilizării limbii materne

România a semnat și ratificat prin Legea nr. 282/2007 Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992, prin care România s-a angajat să acorde o protecția sporită unui număr de 20 de limbi minoritare: albaneză, armeană, greacă, italiană, idiş, macedoneană, poloneză, romani, ruteană, tătară, bulgară, cehă, croată, germană, maghiară, rusă, sârbă, slovacă, turcă, ucraineană (detalii aici). De menționat că state ale Uniunii Europene ca Franța, Grecia, Portugalia sau Italia, spre exemplu, nu au semnat sau nu au ratificat această cartă.

În privința utilizării tuturor acestor limbi minoritare în administrația publică, proiectul Codului administrativ, adoptat de Senat în data de 11 iunie a.c. și aflat acum la Camera Deputaților, camera decizională, oficializează de jure toate aceste limbi minoritare în prefecturi și serviciile publice deconcentrate. Deși fac parte din administrația publică centrală a statului, prefecturile și deconcentratele vor fi obligate să permită utilizarea tuturor celor 20 de limbi minoritare, nu doar a limbii maghiare.

În prezent, cetățenii aparținând minorităților naționale pot utiliza limba maternă doar în raportul cu autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean doar în zonele în care au o pondere de 20% din numărul locuitorilorNoutatea adusă de Codul administrativ adoptat deja la Senat vine din adoptatea art. 94 alin 1 care prevede faptul că „În unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județeanprecum și prefecturile, serviciile publice deconcentrate, au obligația să asigure în raporturile cu aceștia, folosirea limbii minorității naționale respective, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentului Cod și ale tratatelor internaționale la care România este parte”.

Vezi și EXCLUSIV. Limba romani și limba turcă devin limbi oficiale de stat în spitalele din București, Buzău, Constanța și Craiova cu votul PSD și ALDE

Astfel, prefecturile și serviciile publice deconcentrate vor fi obligate acum să asigure cetățenilor aparținând unei minorități naționale dreptul de a utiliza limba maternă în instituțiile publice ale administrației publice centrale. Practic, în condițiile prezentului proiect adoptat deja de Senat, limba oficială de stat va fi dublată la nivelul administrației publice centrale a statului de alte limbi care vor avea de jure un statut cvasi-oficial.

Oficializarea de jure a tuturor celor 20 de limbi minoritare în sistemul administrativ din România este dată de eliminarea pragului celor 20%, propusă în Codul administrativ de UDMR, pentru utilizarea limbii materne în prefecturi și serviciile publice deconcentrate. La art. 94 alin. 2 forma adoptată la Senat și înaintată la Cameră prevede faptul că „Autoritățile și instituțiile publice, precum și celelalte entități juridice prevăzute la alin.(1), prin hotărârea organelor lor deliberative sau de conducere pot decide asigurarea folosirii limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale nu ating ponderea prevăzută la alin (1)”. UDMR a mai încercat, fără un rezultat favorabil, să obțină legiferarea acestei prevederi și anul trecut prin modificarea Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale (detalii aici). Practic, prin eliminarea pragului de 20% toate cele 20 de limbi minoritare devin limbi oficiale de stat în întreg sistemul administrativ din România.

Mai mult, tot la propunerea UDMR, Codul administrativ adoptat de Senat cu votul senatorilor PSD și ALDE și înaintat acum spre adoptare la Camera Deputaților va introduce pentru prima dată în România obligativitatea ca instituțiile publice să aibe formulare și texte administrative în limba maternă. Astfel, potrivit art. 195 alin. 2 din Codul administrativ „În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu autoritățile administrației publice locale și entitățile prevăzute la art. 94 alin. (1), cu aparatul de specialitate și organismele subordonate acestora, aceștia se pot adresa, oral sau în scris, și în limba minorității naționale respective și primesc răspunsul atât în limba română, cât și în limba minorității naționale respective” iar potrivit art. 195 alin. 3 din Codul administrativ „În scopul exercitării dreptului prevăzut la alineatul (2), autoritățile publice și entitățile prevăzute la art. 94 alin. (1) au obligația să pună la dispoziția cetățenilor aparținând unei minorități naționale formulare și texte administrative de uz curent și în limba lor maternă”.

Utilizarea limbii maghiare în spațiul public devine obligatorie pentru prefecturi și serviciile publice deconcentrate care sunt acum obligate, potrivit art. 195 alin. 6 să asigure „inscripționarea denumirii localităților, a străzilor, a piețelor si a parcurilor, a denumirii instituțiilor publice de sub autoritatea lor, precum și afișarea anunțurilor de interes public și în limba minorității naționale respective, în condițiile prevăzute la alin. (2)”.

Partidul Social Demorat (PSD), condus de Liviu Dragnea, și Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE), condus de Călin Popescu-Tăriceanu, fac jocul Budapestei și pun în practică chiar strategia Ungariei creionată în proiectul „Trianon 100” prin care Ungaria face propagandă împotriva României (detalii aici). Prin eliminarea pragului de 20% toate cele 20 de limbi minoritare vor deveni de jure limbi oficiale de stat în România de vreme ce instituții publice ale statului român sunt acum obligate legal să permită urilizarea lor, să emită formulare în toate aceste limbi și să angajeze personal vorbitor al acestor limbi. În loc să încurajeze utilizarea limbii oficiale de stat în instituțiile publice ale statului, PSD-ALDE adoptă legi care încurajează cetățenii români să utilizeze alte limbi în instituțiile publice, în dauna limbii oficiale de stat. Deși Constituția României prevede faptul că România este un stat național, coaliția PSD-ALDE face pași importanți spre federalizarea României și diluarea conceptului de stat național.

Fișa proiectului de lege și forma adoptată la Senat pot fi consultate aici. Forma finală cu amendamentele depuse la Camera Deputaților poate fi consultată aici Anexa 1 amendamente admise. Camera Deputaților este cameră decizională în acest caz.

Dacă ai ajuns până aici îți recomand și analiza publicației Adevărul pe acest subiect aici.

Sursa: dantanasa.ro

 

Scrisoare deschisă către toți cei care încă fac parte din Biserica Ortodoxă Română cu privire la Legea de combatere a antisemitismului

Image result for steagul bisericii ortodoxe romane

de teolog Mihai-Silviu Chirilă

Preafericite Părinte Patriarh,

Înaltpreasfințiți Părinți Mitropoliți și Arhiepiscopi,

Preasfințiți Părinți Episcopi, Episcopi-vicari și Arhierei-vicari (din nefericire încă în funcții – n. adm.),

Preacuvioși Părinți Stareți,

Preacuvioase Maici Starețe,

Preacucernici Părinți Preoți,

Cuvioși monahi, cuvioase monahii,

Frați și surori întru Hristos,

Parlamentul României a adoptat săptămâna trecută în regim de maximă urgență proiectul de lege B135/29.03.2018 cu privire la combaterea antisemitismului, ignorând unele demersuri făcute de membri ai societății civile, care au atras atenția că unele prevederi ale acelui proiect sunt neconstituționale.

În expunerea de motive a proiectului de lege se prevede că: “Utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu, acuzații că evreii l-ar fi ucis pe Isus sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri rituale)” reprezintă forme de antisemitism, care, în conformitate cu legea nou-votată se vor pedepsi cu ani grei de închisoare.

Expunerea de motive este destul de ambiguă, cum de altfel este și legea în sine, motiv pentru care nu se poate spune cu precizie cum anume ar trebui formulate acuzațiile că evreii l-ar fi ucis pe Isus” pentru ca ele să fie considerate fapte penale: ar putea fi vorba de discuții (insulte) de la om la om sau de un discurs public în care evreilor să li se reproșeze direct că “l-ar fi ucis pe Isus”, după cum s-ar putea considera antisemite și relatările biblice referitoare la moartea pe Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca și imnografia și iconografia care însoțesc aceste relatări.

Pentru că acest aspect nu este explicat concret, legea poate fi interpretată în orice mod, putând deveni un instrument prin care să se încerce suprimarea oricărei referiri din partea Bisericii la procesul, judecarea, condamnarea și răstignirea Mântuitorului, ceea ce ar constitui o gravă încălcare a articolului 29 din Constituția României, care apără libertatea conștiinței religioase și garantează autonomia doctrinară a cultelor față de stat și sprijinul statului pentru buna desfășurare a activității cultelor religioase.

Prevederea expresă referitoare la evenimentele legate de moartea pe Cruce a Mântuitorului Hristos în această lege în care se interzic manifestările antisemite și riscul ca afirmarea adevărului biblic că Mântuitorul Hristos a fost răstignit de către Ponțiu Pilat ca urmare a acuzațiilor aduse Lui și ulterior chiar prefectului roman (Ioan 19,12) de către cărturarii și fariseii iudei (relatare istorică confirmată de cel mai mare istoric evreu, Josephus Flavius în Antichități iudaice1.) să fie considerată manifestare antisemită și să cadă sub incidența acestei legi trebuie să reprezinte un motiv de îngrijorare pentru toți credincioșii Bisericii Ortodoxe Române, indiferent de poziționarea acestora față de sinodul din Creta din 2016, și invită la o luare de poziție legală, chiar dacă tardivă, pentru ca această lege să nu fie promulgată de către Președintele României în această formă.

În anul 2014, în spațiul public românesc a avut loc un scandal, în preajma Sfintei Sărbători a Nașterii Domnului, prilejuit de o colindă ardelenească difuzată de un post de televiziune local, în care se făcea referire la nașterea Mântuitorului Hristos și la reacția la aceasta a iudeilor contemporani Lui. Scandalul de atunci a fost oarecum preludiul legii de acum, constituindu-se într-un model de cum ar putea fi interpretată și aplicată legea proaspăt votată, în condițiile în care atunci se contestau unele catalogări care puteau fi interpretate ca ofensatoare la adresa evreilor (chiar dacă se refereau la iudeii antici, nu la evreii contemporani), iar nu direct o relatare biblică despre un eveniment din istoria mântuirii.

Cu acea ocazie, profesorul universitar Andrei Marga a afirmat într-un articol publicat că Biserica Ortodoxă are o viziune retrogradă despre evenimentul condamnării Mântuitorului, că este opacă la cercetările făcute în spațiul catolic și protestant, care fac o distincție clară între “Isusul istoric” și “Isusul eshatologic” și au demonstrat că pe Hristos L-au condamnat la moarte romanii, fără nicio implicare a iudeilor contemporani Lui, Care L-au iubit și cu care El s-a aflat într-o desăvârșită comuniune.

Pentru „ieșirea din ignoranță” a Bisericii Ortodoxe Române, profesorul Marga propunea un parcurs în doi pași: “Primul constă în lansarea, de către teologi, filosofi și istorici pricepuți a unei competente dezbateri asupra lui «Iisus istoric» și a corelației dintre «Iisus istoric» și «Iisus eschatologic». Al doilea pas constă, oricât de incomod pare, în revizitarea liturghiei, al cărei text are, prin natura lucrurilor, mare răspândire. Știm prea bine că, de pildă, Papa Paul al VI-lea a decis în cele din urmă renunțarea în liturghia catolică la formulările ofensive față de evrei, care au fost înțelese ușor, în decursul istoriei, ca formulări antisemite. Această operație trebuie făcută și în liturghia de la noi. Ar trebui ținut seama de împrejurarea că fragmentele din Evanghelia după Ioan, care se invocă frecvent, au fost elaborate în cadrul unei polemici ce avea deja un trecut înăuntrul iudaismului și riscă mereu (desigur, adesea datorită slăbiciunilor exegezei) să fie înțelese pe dos, ca formulări antisemite, ceea ce nu a fost și nu este nicidecum cazul”2.

Cu trei ani înainte, în 2011, profesorul universitar Andrei Marga fusese distins cu Crucea Patriarhală a Bisericii Ortodoxe Române3, care se atribuie personalităților care își aduc o contribuție marcantă la promovarea Ortodoxiei în societate. Distincția nu i s-a retras nici până acum, în ciuda apariției acestui material denigrator la adresa BOR.

Propunerea profesorului Marga de a îmbrățișa o hristologie specific protestantă și mai ales de “revizitare a liturghiei” ne face să avem teama că unul dintre efectele adoptării acestei legi ar putea fi chiar exercitarea de presiuni ulterioare asupra Patriarhiei Române, pentru a determina ierarhia să adopte unele schimbări în cultul ortodox, de natură a se pune în acord cu prevederile acestei legi și a celorlalte legi care condamnă manifestările antisemite. Un compromis de acest fel, care să implice, de exemplu eliminarea din cult a Evangheliilor din Săptămâna Patimilor, care relatează despre procesul, condamnarea și moartea pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos, nu ar fi acceptat de niciunul dintre credincioșii ortodocși și ar fi considerat o trădare a Ortodoxiei mai mare decât concesiile doctrinare făcute ecumenismului prin semnarea docu-mentelor ecumeniste de la Kolimbari, din 2016.

Interpretarea ca antisemite a unor scrieri ortodoxe, pe care o dă profesorul Andrei Marga, nu este singulară, motiv pentru care o lege care să condamne penal antisemitismul, cu trimitere directă la “antisemitismul clasic [creștin]”, trebuie să ne alarmeze în cel mai înalt grad. O simplă privire pe Wikipedia, de exemplu, ni-l prezintă pe marele orator creștin Sfântul Ioan Gură de Aur ca “având un rol în dezvoltarea antisemitismului creștin4, pentru simplul fapt că avut o polemică teologică cu creștinii iudaizanți din epoca sa. Ce s-ar întâmpla dacă într-o bună zi Patriarhiei Române i s-ar cere să scoată din toate bibliotecile opera acestui mare sfânt sau a altora la fel de mari, sau măcar să le “curățe” de “afirmațiile sau scrierile antisemite”? Cum ne-am putea apăra atunci, dacă acum nu luăm nicio măsură?

Nu ar fi pentru prima dată când Patriarhia face astfel de concesii. Deja din anumite slujbe bisericești (Prohodul Domnului, acatiste, minee) au fost eliminate unele cântări care făceau referire la relația dintre creștinii primelor secole și iudeii antici sau la reacția acestora din urmă față de Persoana Mântuitorului și de Biserica Sa creștină.

De asemenea, din aceleași considerente, au fost scoase din slujba de trecere la Ortodoxie a ereticilor, schismaticilor, mozaicilor sau musulmanilor toate lepădările punctuale de întemeietorii ereziilor, schismelor sau cultelor necreștine respective, privându-i astfel pe proaspeții convertiți de posibilitatea de a se lepăda cu adevărat de fosta lor religie și a intra realmente în comuniunea cu Dumnezeul cel adevărat, rămânând în felul acesta în continuare legați într-un fel cu duhurile care inspiră religiile din care provin, lucru cu grave consecințe pentru progresul duhovnicesc și mântuirea acelor oameni.

Este de datoria tuturor credincioșilor ortodocși români să fie vigilenți în apărarea drepturilor constituționale ale Bisericii noastre, pentru a nu permite niciun amestec politic (corect) în propovăduirea învățăturii ortodoxe așa cum a fost primită prin generațiile anterioare de la Mântuitorul și Apostolii Săi.

Este datoria episcopilor și preoților Bisericii, a stareților și starețelor marilor mănăstiri ortodoxe din țară să explice autorităților statului, în duhul Scripturii, că pentru noi, ortodocșii, “nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Iisus” (Galateni 3,28), că noi nu practicăm discriminarea pe niciun criteriu, că nu obișnuim să îi acuzăm pe evreii contemporani de faptele săvârșite de către strămoșii lor din Antichitate, pe care Mântuitorul Hristos i-a iertat pe Cruce, alături de romanii pe care dă vina acum profesorul Marga și pe care ni-i prezintă istoria oficială a statului ca strămoși (unii dintre romanii care L-au răstignit pe Mântuitorul au devenit ucenici ai Săi și sunt între timp sfinți ai Bisericii), ca pe unii care nu știu ce fac (Luca 23,34), dar că nu putem falsifica sau escamota realitățile biblice pentru a plăcea mentalității sociale dintr-o anumită epocă istorică, doarece cel ce va răstălmăci sau ciopârți Scripturile și le va învăța astfel oamenilor foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor, după asigurările date de Mântuitorul (Matei 5,18-19), adică nu va avea nicio șansă la mântuire.

În consecință, vă adresez invitația de a vă alătura și a-i convinge și pe credincioșii ortodocși să se alăture demersului de sesizare a Președintelui României cu privire la exercitarea atributului constituțional de a trimite legea care combate antisemitismul la Parlament, pentru a fi revizuită și corectată în privința prevederilor neconstituționale pe care le conține.

Este momentul ca ortodocșii români să se unească într-un efort de apărare a Bisericii Ortodoxe Române de un pericol ale cărui consecințe s-ar putea să se arate în viitor, când deja nu se va mai putea face nimic. (?!) A tăcea când se interzice prin lege adevărul despre Patimile Mântuitorului Hristos este o trădare a lui Hristos despre care Mântuitorul lumii a spus: “Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri…” (Marcu 8,38).

În cazul în care, ignorând acest demers, Președintele României va promulga legea în forma actuală, vă sugerez declanșarea sau sprijinirea unei inițiative legislative de modificare a legii antisemitismului, care, în conformitate cu art. 74 din Constituția României, poate fi pusă în mișcare cu sprijinul a 100.000 de cetățeni români, cu condiția înregistrării a cel puțin 5000 de semnături din fiecare județ și municipiul București.

Vă informez că la data de 22 iunie am adresat o Scrisoare deschisă Președintelui României, rugându-l să trimită legea înapoi în Parlament pentru revizuire5.

Am inițiat o petiție publică în sprijinul Scrisorii deschise, semnată până acum de 341 de persoane6.

La data de 26 iunie 2018, am adresat Avocatului Poporului o petiție în care îl rog să sesizeze Curtea Constituțională a României cu privire la încălcarea de către legea antisemitismului a articolelor 16, 29 și 30 ale Constituției României.

26.06.2018 Cu deosebit respect,

Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Preafericirii Sale, Daniel, Patriarhul României

Membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Stareților și starețelor din Patriarhia Română

Preoților parohi de pe cuprinsul Patriarhiei Române

Monahilor și credincioșilor de pe cuprinsul Patriarhiei Române

1 Josephus Flavius, Antichități iudaice, Hasefer, București, 2015, vol. 2, p. 450.

2 http://andreimarga.eu/iesirea-din-ignoranta/.

3 http://www.tirgumureseanul.ro/detali-stire/lista/home/articol/profesorul-andrei-marga-sustine-marti-o-conferinta-la-universitatea-petru-maior.html.

4 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur.

5http://ortodoxinfo.ro/2018/06/22/scrisoare-deschisa-catre-presedintele-romaniei-pentru-a-trimite-legea-antisemitismului-la-parlament-spre-revizuire/.

6https://www.petitieonline.com/scrisoare_deschis_ctre_presedintele_romaniei_pentru_a_trimite_legea_antisemitismului_la_parlament_spre_revizuire.

SEMNAȚI PETIȚIA

Dovadă trimitere către Cancelaria Sinodului BOR


Nu prea înțeleg eu pasajul acesta:

„Este momentul ca ortodocșii români să se unească într-un efort de apărare a Bisericii Ortodoxe Române de un pericol ale cărui consecințe s-ar putea să se arate în viitor, când deja nu se va mai putea face nimic.”

Să se unească ortodocșii sau ortodocșii cu ecumeniștii, adică implicit cu pseudo-ierarhii? Cum ar veni să ne unim cu cei cu care am rupt comuniunea? Spre apărarea Bisericii, pe care tocmai ei o atacă prin ecumenism?

Ce-i drept, „șefii” BOR (din nefericire încă șefi) au influență și ar avea și puterea să influențeze spre normal orice inițiativă legislativă aberantă. Mă îndoiesc însă că o vor face!

PROBLEMĂ DE SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ în CSAT: Peste 40% din pământul agricol al României a ajuns pe mâinile străinilor

„Pământul este bogăţia principală a României. Dar… nu este o comoară nesecată, un bun inalterabil. Avem datoria să-l păstrăm şi să-l îngrijim, ca să rămână mereu izvorul de viaţă şi mijlocul de existenţă al poporului român„ – marele agronom Gheorghe Ionescu-Şişeşti

Un articol apărut în Evenimentul Zilei:

Căpșunari în propria țară! Problemă de siguranță națională în CSAT: Peste 40% din pământul agricol al României a ajuns pe mâinile străinilor

Academia Română se teme pentru securitatea alimentară a populației țării. Parlamentul European spune că viteza cu care străinii acaparează terenurile agricole din România este „alarmantă”. La București se coace o comisie de anchetăși a fost depus un proiect de lege care sățină fenomenul în frâu. Subiectul a ajuns pe masa CSAT. „Evenimentul zilei” vă prezintă o problemă cât se poate de reală care a scăpat de sub control: românilor le fuge pământul de sub picioare!

Cu 300 de ani în urmă, pământurile din Scoția au fost date unor mari proprietari care le-au împărțit în suprafețe uriașe de zeci de mii de hectare și le-au dat crescătorilor de oi. 60 de ani mai târziu, când sectorul ovin s-a prăbușit, au apărut efectele nebănuite: pentru că nu mai avea unde să muncească, populația a început să plece masiv. Zone întinse din Scoția, cu o populație cuprinsă între 1,5 și 2 milioane de locuitori, s-au golit.

A rămas în urmă „un frumos peisaj gol”. Abia două sute de ani mai târziu a existat o recunoaștere publică a dezastrului. Degeaba a investit apoi Scoția sume imense de bani în încercarea de a repopula acele zone după exod: densitatea populației este acum de numai 0,1 locuitori la hectar.

Nu e de joacă!

Deputatul Mihai Weber, președintele Comisiei parlamentare de control a spionajului extern, a sesizat Consiliul Suprem de Apărare a Ţării pe tema pericolului vânzării pământurilor. De ce?

Un studiu oficial comandat și asumat în 2017 de Comisia Europeană spune că 40% din terenurile agricole din România sunt controlate de străini. Deputatul spune că din informațiile neoficiale pe care le are și pe care nu le poate dezvălui în întregime, studiul nu greșește. „M-am adresat CSAT și le-am spus că este o problemă de interes național și trebuie luate niște măsuri. Au fost foarte deschiși. Știu că problema se discută în CSAT. Ungurul a spus foarte clar că el nu își vinde pământul pentru că nu are niciun interes să facă așa ceva. Noi, România, ce facem?”, a spus Weber pentru EVZ.

Paralizie la vârful statului

România habar nu are, la nivel de stat, cât din pământul țării a ajuns în mâinile străinilor. Abia în primăvara acestui an, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a spus că va începe această analiză. Ministrul nu a răspuns apelurilor EVZ pe această temă. În timp ce România nu știe cine îi cumpără pământurile, terenurile agricole se vând într-o veselie. Potrivit datelor de la Ministerul Agriculturii, din 2014 și până la începutul acestui an au fost scoase la vânzare peste 550.000 de hectare de teren agricol.

„Îmi asum toată greutatea acestei afirmații. Tu, în țara ta, nu vei mai putea produce suficientă hrană”

Gravitatea situației din România a fost dezbătută anul trecut în Parlamentul European. Europarlamentarul român Daniel Buda (foto) a făcut parte din grupul de lucru care a analizat problema și a oferit, ieri, pentru EVZ, un tablou de coșmar.

E ca și cum nu l-ai avea!

„Există un fenomen indiscutabil de acaparare a terenurilor agricole din România de către străini, lucru care a stârnit îngrijorări majore în Parlamentul European. România a fost dată ca exemplu, la Bruxelles, de țară în care terenurile au ajuns la străini. Nu putem interzice vânzarea către străini pentru că tratatele europene nu permit o asemenea metodă, dar România poate să introducă în lege condiții drastice prin care să se asigure că terenurile agricole nu ajung să fie cumpărate pentru speculă, ci să fie folosite pentru agricultură. Un hectar de teren în Belgia ajunge la 70.000 de Euro, în România găsești și sub 1.000 de Euro. Fondurile de investiții, mutuale, financiar-bancare, cumpără terenuri la preț de nimic și îl vând mai departe. Eu vă spun, și îmi asum toată greutatea acestei afirmații, că din tot ce știu oficial și din tot ceea ce știu și nu pot spune, asistăm la punerea în pericol a siguranței alimentare în România. Gândiți-vă că, mâine, proprietarii străini decid să nu mai cultive anumite produse. Sau lasă pământul să ajungă o pârloagă. Tu, în țara ta, nu vei mai putea să produci suficientă hrană. Ce faci în situația asta? Românii riscă să devină o piață de desfacere a fermierilor din alte țări. Pericolul este extrem de mare. Este una din cele mai presante probleme pe care le are România la ora la care vorbim. Este adevărat că străinii nu iau terenul și-l duc la ei în țară, dar dacă nu poți să cultivi pe el ce ai nevoie ca țară, e ca și cum nu l-ai avea”, a declarat pentru EVZ europarlamentarul român.

Academia Română: Cele mai fertile terenuri ajung la entități cu interese diferite de ale României

Cel mai înalt for de știință și cultură al țării a tras și el un semnal de alarmă. Academia Română a anunțat în scris, încă din 2016, că își exprimă „îngrijorarea profundă” față de vânzarea terenurilor patriei. Potrivit Academiei Române, acest fenomen „generează temeri privind securitatea alimentară a populaţiei din România, în situaţia în care terenurile agricole cele mai fertile ale ţării ar fi în proprietatea unor entităţi cu interese economice diferite de cele ale statului român”.

„Aşa cum arăta marele agronom Gheorghe Ionescu-Şişeşti „Pământul este bogăţia principală a României. Dar… nu este o comoară nesecată, un bun inalterabil. Avem datoria să-l păstrăm şi să-l îngrijim, ca să rămână mereu izvorul de viaţă şi mijlocul de existenţă al poporului român„”, a mai spus forul.

O predicție explozivă

Un studiu realizat în 2016 de AGRO Intelligence – Sistem de Informații pe Securitate Alimentară (SISA) este mult mai sever: românii mai dețin în proprietate sau arendă doar puțin peste 30% din suprafața de teren arabil. „Abia după ce se va face cadastrarea la nivel național, vom descoperi cu adevărat exodul suprafețelor agricole din România”, a spus, pentru Revista Fermierului, Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu, fondatoarea programului Agrointelligence.

Secretul care a șocat un secretar de stat

Un fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Adrian Rădulescu, a susținut în 2016 că aproape 70% din terenurile vândute către firme străine ajung, în realitate, la fonduri de investiții. „La ora aceasta, poate puțini dintre dumneavoastră știți, și când am auzit am rămas pur și simplu șocat, aproape 70% din vânzările de teren către firme străine sunt fonduri de investiții, care nu fac altceva decât speculații financiare cu terenul”, a spus oficialul român.

Parlamentarii au luat taurul de coarne

Vânzarea terenurilor agricole din România este reglementată de Legea 17/2014. Cel mai important scop al acestei legi apare chiar din primul articol: „Asigurarea securităţii alimentare, protejarea intereselor naţionale şi exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional”. După ce tot mai mult pământ a ajuns în mâinile străinilor, un număr de 164 de parlamentari au depus pe 26 februarie 2018, în Parlament, o nouă lege menită să țină sub control acest fenomen. Proiectul a trecut de Senat și este la un vot distanță să fie adoptat și de Camera Deputaților, for decizional.

Statul reia controlul

Noua lege a vânzării terenurilor spune că atunci când proprietarul unui teren agricol vrea să-și vândă pământul, primii care vor fi anunțați și invitați să cumpere terenul vor fi, în această ordine și la preț și în condiții egale: coproprietarii și rudele de gradul I, arendașii, tinerii fermieri, proprietarii de terenuri agricole vecini și statul român prin Agenţia Domeniilor Statului.

Scopul legii este ca terenul agricol să nu ajungă o pârloagă și tinerii fermieri să-l folosească exclusiv pentru agricultură.

Scopul legii este ca terenul agricol să nu ajungă o pârloagă și tinerii fermieri să-l folosească exclusiv pentru agricultură.

Exclusiv pentru agricultură

„Proprietarii terenurilor agricole situate în extravilan au obligația să le utilizeze direct sau indirect pentru desfășurarea activităților agricole de la data cumpărării. Terenurile agricole situate în extravilan nu pot constitui garanții în cazul contractelor de împrumut cu ipotecă imobiliară, cu excepția contractelor de credit încheiate cu instituțiile de credit sau instituțiile financiare nebancare”, mai spune legea.

De ce au pus piciorul în prag

Unul din inițiatorii legii, deputatul Ioan Dârzu, a spus ieri EVZ: „Lucrurile sunt foarte clare. Dacă nu intervenim urgent, ne vom trezi că suprafețe mari, compacte, vor fi cumpărate de cetățeni străini. Consider că poate să fie un subiect de siguranță națională. Am discutat proiectul cu toți specialiștii și asociațiile de profil”. Dârzu este vicepreședintele Comisiei de agricultură din Camera Deputaților.

Se pregătește o comisie specială de anchetă

Deputatul Valeriu Steriu, membru al Comisiei de Agricultură, spune că până în prezent nu există nicio cifră exactă referitoare la pământul care s-a vândut străinilor.

„Pentru a nu mai discuta pe părerile unora și a altora, am decis să înființăm o comisie specială care să inventarieze absolut tot pământul. Să vină cei de la Registrul Comerțului să vedem care este regimul societăților care dețin pământ. Pentru că există și societăți mixte, există și societăți la care acționari sunt străini, dar ei trăiesc de zeci de ani aici, aici plătesc taxele. Să luăm date de la APIA, să vedem cine sunt cei care primesc subvenții. Abia după ce vom face o analiză riguroasă vom putea spune cifre exacte. Eu, ochiometric, nu mă hazardez să dau”, a spus Steriu pentru EVZ. (Cora Muntean).

Pericolele văzute și cele nevăzute

În 30 martie 2017, Comisia pentru Agricultură a Parlamentului European a adoptat un „Raport referitor la situația actuală a concentrării terenurilor agricole în UE” prin acapararea de către firme a unor suprafețe uriașe de pământ. „Amploarea și viteza concentrării terenurilor sunt alarmante, în special în țări precum România, Ungaria și Bulgaria”, spune acesta. Raportul are la bază o analiză a Comitetului Economic şi Social European care a spus că fenomenul acaparării terenurilor este „un semnal de alarmă pentru Europa și o amenințare iminentă la adresa agriculturii familiale”. Pentru raport a fost comandat un studiu independent. Concluziile sale sunt șocante.

Schema noilor speculanți

„Acapararea de terenuri agricole în UE implică un grup eterogen de actori, atât interni, cât și externi, statali și nestatali, persoane fizice și juridice. În afară de stabilirea în Europa a unor întreprinderi mari, corporatiste, din domeniul agriculturii, cu implicarea unor capitaluri din întreaga lume, goana după teren a adus cu sine implicarea în achizițiile de terenuri agricole a unei noi clase de investitori financiari, neimplicați în mod tradițional în sectorul agricol, alcătuită din grupuri bancare, fonduri de investiții, traderi individuali și societăți cu capital privat. Acapararea de terenuri agricole în Europa implică și o nouă categorie de „brokeri de tranzacții funciare”, alcătuită din speculanți și escroci care intermediază interesele companiilor și ale statelor în materie de terenuri”, spune studiul.

În România, nu există informații statistice oficiale cu privire la numărul străinilor care dețin terenuri agricole, dar, „conform datelor din diferite surse, în prezent, până la 10% din suprafețele agrare au ajuns în posesia unor investitori din afara UE, iar alte 20-30% sunt controlate de investitori din UE”. De exemplu, în județul Timiș, se estimează că aproximativ 150.000 ha de teren agricol, aproape o treime din suprafața agricolă a județului, este cultivată de întreprinderi aflate în proprietatea unor cetățeni italieni, scrie în analiză.

Putred de bogați peste noapte

Potrivit analizei, una din schemele existente este simplă: „rechinii” merg în Europa de Est, cumpără terenuri agricole la prețuri derizorii, după care le scot din circuitul agricol, le vând de o sută de ori mai scump și fac o avere. După afacere, țara respectivă pierde terenuri fertile, oamenii rămân fără loc de muncă și șansele tinerilor fermieri de a lucra terenul sunt spulberate.

În cazul în care, totuși, terenul rămâne pentru agricultură, se ajunge la înlocuirea unui model de agricultură familială bazată pe practici agricole sănătoase, cu cel al unui sistem agricol industrial, care depinde de utilizarea intensă a produselor agrochimice.

Țăranii devin vulnerabili

„Pe piețele concentrate, există pericolul ca operatorii dominanți să poată abuza de puterea lor de cumpărare, diminuând prețurile la poarta fermei și veniturile fermierilor, astfel încât fermierii să fie obligați să-și desfășoare activitatea cu marje de profit foarte mici, ceea ce îi face mai vulnerabili la acapararea terenurilor agricole sau îi exclude din activitățile agricole”, este un alt pericol asupra căruia studiul atrage atenția.

Sursa: evz.ro

Greșeală a lui Mihai Silviu Chirilă în scrisoarea către Președinte

Related image

Foto: basarabia.md

Domnul Mihai Silviu Chirilă a formulat o scrisoare către președintele Klaus Iohannis cerându-i să nu promulge Legea Antisemitismului și să o retrimită în Parlament pentru o dezbatere serioasă.

Scrisoare deschisă către Președintele României pentru a trimite legea antisemitismului la Parlament spre revizuire

Gestul este lădabil dar nu știu cât de eficient, având în vedere statutul de slugă al președintelui, pe care l-a recunoscut de altfel (AICI). Din punctul  meu de vedere ar fi trebui să se ceară retragerea definitivă a acestei legi aberante și părtinitoare față de o singură etnie, cea evreiască.

Din păcate, poate din graba cu care a scris autorul, s-a strecurat în text o exprimare nefericită și cu totul incorectă!

Mă refer la acest pasaj:

„În legislația română există mai multe legi care combat eficient antisemitismul. Principiul combaterii antisemitismului este stipulat în Constituția României, în care se vorbește despre interzicerea instigării la ură și discriminare pe criterii etnice sau religioase, și este prevăzut în detaliu de legile care guvernează buna organizare a vieții sociale în această țară: Legea 60/1991, OUG 31/2002, Legea nr. 217/2015 etc.). De altfel, aproape toate prevederile legii nou-votate de Parlament se regăsesc deja în OUG 31/2002, preluate apoi în Legea nr. 217/2015 și în Noul Cod Penal.”

Avem deci mai multe legi care combat eficient antisemitismul. În primul rând avem Constituția României care prevede la Articolul 30, aliniatul (7):

Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Această prevedere împreună cu reglementarile din Codul Penal (Art. 368, 369 și cele cu privire la infracțiuni contra libertății religioase) ar fi trebuit să fie suficientă! N-ar trebui să existe legi care să combată antisemitismul ca fiind ceva aparte față de infracțiunile contra altor etnii sau rase. Evreii nu sunt mai presus de alte popoare/etnii! Incriminarea prin lege a unor fapte antievreiesti nu face altceva decât să recunoască caracterul superior al acestei neam, ce caută să-și impună voința asupra celorlalte popoare.

Din păcate, domnul Mihai Silviu Chirilă, autorul scrisorii către președinte, include în lista legilor care combat eficient antisemitismul și controversatele și ANTICONSTITUȚIONALELE OUG 31/2002 și Legea nr. 217/2015.

Ambele conțin prevederi împotriva Constituției României și deci n-ar avea ce căuta în legislația noastră! Mai ales cea de-a doua, Legea nr. 217/2015, a fost intens criticată de opinia publică ce mai are cât de cât o atitudine națională, deși nu s-a făcut suficient pentru desființarea ei.

Deci cum poate domnul Chirilă să afirme că acestea două controversate legi guvernează buna organizare a vieții sociale în această țară”???!!!

Șterge domnia sa toată lupta organizațiilor naționaliste și ortodoxe și a tuturor personalităților  care au luat atitudine în anul 2015 în contra Legii 217?? Recunoaște caracterul „bun” al acestei Legi??

Cum poți critica legiferarea antisemitismului prezumând că sunt bune aberațiile constituționale, și morale la urma urmei, din legislația (din păcate) în vigoare??

Degeaba recunoaște domnia sa mai jos, în text:

„… altminteri existând riscul interzicerii prin lege a unor idei, fapte sau realități care se pot fixa numai prin dezbatere publică academică, nu prin reglementarea prin lege a unei versiuni oficiale de interpretare a lor (așa cum din păcate s-a întâmplat și în cazul unor prevederi ale Legii 217/2015).”

Din moment ce mai nainte afirmă caracterul bun al acestor „legi” care combat antisemitismul…

Poate scrisoarea a fost întocmită în grabă și autorul nu a fost suficient de atent. În acest caz, textul ar trebui modificat în sensul denunțării exprese al celor trei aberații legislative!

Iată de ce sunt neconstituționale legile mai sus amintite:

OUG 31 2002 actualizată prin:

Legea 278/2006 – pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi din 4 iulie 2006, Monitorul Oficial 601/2006 ;

Legea 107/2006 – pentru aprobarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii din 27 aprilie 2006, Monitorul Oficial 377/2006 ;

Art. 6

Negarea, contestarea, aprobarea sau justificarea, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului, genocidului sau a crimelor contra umanităţii ori a efectelor acestora se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă.

Detalii: https://legeaz.net/text-integral/oug-31-2001-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist-rasist

Așadar se pedepsește cu închisoare negarea, a ceva sau  contestarea. Nu contează ce. Important e că imi interzici când să spun da sau nu sau când și dacă pot să contest ceva.

Cu alte cuvinte, tu, ca legiuitor atentezi la conștiința mea, la libertatea mea de expresie și mă cenzurezi!

Iată ce prevede Constituția:

ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

 

ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

În privința Legii 217/2015, (AICI) cea care completează, într-adevăr „eficient” Ordonanța de Urgență a Guvernului 31/2002 s-a scris destul de mult în anul 2015, dar fără un rezultat concret.

În primul rând se remarcă prin introducerea în textul Legii a cuvântului „legionar” asociat termenilor de oganizații fasciste, xenofobe etc și asta în condițiile în care nu există nici o condamnare națională sau internațională a Mișcării Legionare pentru crime împotriva umanității. Nici măcar la Tribunalul internațional de la Nuremberg nu a fost incriminată Mișcarea Legionară.

Apoi promovează aceleași interdicții ca și Ordonanța de bază, extinzând cenzura și asupra cultului  personalităților istorice, legionare sau nu, condamnate de diferite regimuri din preajma celui de-al doilea război mondial, intrând sub incidența acelorași articole din Constituția României.

Un comentariu amănunțit al acestei legi puteți citi aici:

Tânărul istoric Silvian Emanuel Man comentează legea „antilegionară” pe articole. Va fi interzisă Poliția Română?

Despre actuala Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului

https://www.senat.ro/Legis/PDF/2018/18L300FG.pdf

s-a scris și se va mai scrie.

 

Ziua Drapelului Național – 26 iunie

Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Image result for ziua drapelului

Ziua Drapelului Național este marcată, în fiecare an, la 26 iunie, fiind instituită prin Legea 96/1998.

Ziua Drapelului Național este marcată de autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului, prin organizarea unor programe și manifestări educative cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.

Cu prilejul acestei zile, în Capitală și în toate municipiile reședință de județ, sunt organizate ceremonii publice de înălțare a Drapelului Național.

Constituția României din 1991 modificată și completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003 prevede că drapelul tricolor este un simbol național, alături de stemă, sigiliu și imn. În forma actuală, Constituția stabilește, prin Articolul 12, că „drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu”, potrivit cdep.ro.

La 3 iunie 2013, Comisia parlamentară de revizuire a…

Vezi articolul original 456 de cuvinte mai mult

SĂ NE RUGĂM pentru părintele Ioan Ungureanu şi pentru parohia Schit Orăşeni

Părintele Ioan Ungureanu face un cald apel tuturor preoților care s-au îngrădit și credincioșilor ortodocși români care luptă contra ereziei ecumenismului și a sinodului din Creta să se roage pentru sfinția sa și pentru credincioșii din satul Schit Orășeni, care, vineri, 29 iunie 2018, vor avea un alt proces intentat de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei preotului paroh al Schitului Orășeni, prin care Mitropolitul Teofan cere evacuarea sa de urgență din parohie.

Sursa: ortodoxinfo.ro