Părintele Maxim Caravas împreună cu Mânăstirea Sf. Mc. Paraschevi către mitropolitul Teoclit al Florinei: „Ne rugăm să faceți cele plăcute lui Dumnezeu ca să Vă reluăm pomenirea.”

Epistolă de împăcare a părinților Sfintei Mănăstiri a Sf. Mc. Paraschevi către Preasfințitul Mitropolit Teoclit al Florinei

 (trimisă cu o lună în urmă către Preasfințit)

Related image

Foto: Νέα Φλώρινα

Preasfințite,

Ca dovadă a bunăvoinței noastre și urmărind împăcarea în disputa dintre Preasfinția Voastră și Mănăstirea noastră, retragem reclamația intentată la Comisia canonică a Sfântului Sinod împotriva Preasfinției Voastre, așteptând și dispoziția corespunzătoare din partea Preasfinției Voastre. În consecință, trimitem prezenta epistolă-declarație ca să purcedeți la acțiunile cuvenite față de Sfântul Sinod.

De asemenea, declarăm că nu suntem de acord cu cei care susțin că îngrădirea este «obligatorie», care condamnă și insultă, din acest motiv, pe cei ce nu s-au îngrădit, cât și pe cei care s-au îngrădit, dar aplică o anume iconomie de dragul pliromei Bisericii. Ne distanțăm și de pozițiile extremiste care susțin că cele zece Biserici Autocefale, care au participat la Congresul necanonic din Creta, au fost tăiate de la Biserică și că arhiereii care acceptă Pseudo-Sinodul au căzut din vrednicia lor. Numai când un episcop este condamnat deplin de un Sinod ortodox cade din vrednicia lui. Accentuăm că ne îngrădim de erezie, și nu de Biserică, după cum ne acuzați.

Preasfințite, nu am trecut la oprirea pomenirii Voastre deoarece ne considerăm pe noi «mai sfinți» decât Preasfinția Voastră sau decât restul arhiereilor și Întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe, ci deoarece considerăm Mărturisirea de Credință – în vreme de erezie concretă – drept o bază și condiție prealabilă a vieții duhovnicești pentru mântuirea sufletelor noastre.

În această luptă bună pentru Ortodoxie îi considerăm aliați și pe acei Părinți care poate nu au trecut încă la pasul canonic al îngrădirii, care este cea mai înaltă formă de mărturisire, dar recunosc lupta noastră, îi doare, luptă și mărturisesc împotriva ereziei contemporane care lovește Biserica. «Căci cel ce nu este împotriva noastră este pentru noi» (Mc. 9,40).

În ultima vreme Vă urmărim, Preasfințite, intervențiile publice și Vă înțelegem sensibilitatea pentru temele de interes național, dar chestiunea Credinței este incomparabil mai importantă. Cu doi ani în urmă la Colimbari, Creta, s-a săvârșit trădarea Ortodoxiei! Mitropoliții, după hirotonia lor întru episcop, nu-și iau angajamente înfricoșătoare față de Dumnezeu că vor proteja drepturile noastre naționale, ci că vor apăra credința ortodoxă.

Am fost informați că în omilia pe care ați ținut-o cu câteva zile în urmă în localitatea Drosero Eordea v-ați exprimat durerea sufletească pe care o simțiți din cauza întreruperii comuniunii bisericești a Mănăstirii noastre cu Preasfinția Voastră. Preasfințite, cunoașteți foarte bine că Vă iubim și avem toată buna dispoziție să Vă reluăm pomenirea numelui la sfintele noastre slujbe. Totuși așteptăm din partea Voastră să săvârșiți faptele care să arate că plânsul pe care-l simțiți este după Hristos. Așteptăm să treceți la acțiuni plăcute lui Dumnezeu care să producă bucurie în cer, să veselească pe ortodocși și să rușineze pe cei rău credincioși.

Preasfințite, dacă vreți, ați putea să luați în considerare și durerea noastră, a păcătoșilor, și sminteala «turmei celei mici» a fraților mai mici în Hristos. Ați putea să luați în calcul suferința și sminteala care provin din recunoașterea unui Sinod eretic, pe care l-a determinat în principal cel pe care continuați să-l pomeniți înaintea lui Dumnezeu și a Bisericii Lui ca «drept învățând cuvântul adevărului» lui Hristos, deși el promovează planurile Ecumenismului antihristic și al Noii Ordini Mondiale.

Părinte Teoclit, cât timp nu vă diferențiați de ecumeniști, dați impresia că sunteți împreună cu ei. Ne rugăm să faceți cele plăcute lui Dumnezeu ca să Vă reluăm pomenirea. În orice caz, așteptăm să iconomisească Domnul să se convoace un Sinod adevărat Panortodox – cu episcopi care nu vor fi «ghivece», după cum înțelepțește ați spus – care va condamna Ecumenismul și pe adepții lui.

Preasfințite, după Sinodul tâlhăresc trupul Bisericii noastre a fost rănit tare și toți suntem responsabili. De aceea suntem datori să facem ceea ce ține de noi ca Domnul să Se întristeze pentru poporul Său și să îmblânzească furtuna Ecumenismului care face ravagii acum și de un secol în Biserica Lui, «pe care a câștigat-o cu propriul Lui sânge» (Fapte 20,28).

Cu dragoste și adevăr în Hristos,

 21/6/2018

Sf. M-re Sf. Paraschevi

Milohoriu – Eordea

Arhim. Maxim Caravas

Arhim. Ignatie Calaitsopoulos

Monah Evdochim Xundris.

Reclame