Predica pr. Claudiu Buză – 30 septembrie 2018 – ÎNDEMN DE A MERGE LA REFERENDUMUL PENTRU FAMILIE

Predica părintelui Claudiu Buză la Duminica a 19-a după Rusalii (Predica de pe munte – a Mântuitorului), în care ne îndeamnă și să mergem la referendumul de modificare a Constituției în sensul definirii clare a Familiei ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie ( de la min. 25:26).

Reclame

DESPRE ÎNTREBAREA DE LA REFERENDUM – pe scurt

Image result for referendum pentru familie, imagini

Pe buletinul de vot, pe 6 și 7 octombrie, veți fi întrebați:
„Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma aprobată de Parlament?”

Deși intrebarea pare vagă, totuși o altă formă adoptată/aprobată de Parlament în afară de cea de revizuire a Constituției în favoarea familiei (plus încă un articol care priveste revizuirea) nu există. Deci VOTAȚI FĂRĂ TEAMĂ „DA”!

Legea 3/2000, privind organizarea referendumului, care reglementează mai pe larg revizuirea Constituției, prevede:

art. 7 alin. (1): Cetățenii care participă la referendum au dreptul să se pronunțe prin „DA” sau „NU” la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”

https://legeaz.net/legea-referendumului-3-2000/art-7-referendumul-privind-revizuirea-constitutiei-organizarea-referendumului-national
Raspundeți „DA”!

Iată Legea care modifică Articolul 48 din Constituție (privind definiția familiei):

LEGE din 18 septembrie 2018 de revizuire a Constituţiei României

Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. I
Alineatul (1) al articolului 48 din Constituţia României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul naţional organizat în zilele de 18-19 octombrie 2003 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifică şi va avea următorul cuprins:
„ART. 48
Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

ART. II
Revizuirea Constituţiei se supune aprobării prin referendum, organizat potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. (3) din Constituţia României, republicată.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu respectarea prevederilor art. 151 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
NICOLAE-LIVIU DRAGNEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

Sursa: http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-din-18-septembrie-2018-de-revizuire-a-constitu-iei-rom-niei-emitent-parlamentul-publicat-n-205009.html

 

Conferință de presă a Coaliției pentru Familie – 27 septembrie 2018

Președintele Coaliției pentru Familie, Mihai Gheorghiu și av. Ana Corina Săcrieru.

Poza de profil Facebook 1

Cotropirea gazului – Despre legea offshore

Imagini pentru platforma gaz maritima

de Dan Diaconu

La momentul adoptării legii offshore, am spus că în forma trimisă Plăvanului se obţine ceva ceva, dar nu mare lucru, că forma încârligată a legii nu-i un avantaj, ci poate ascunde cărări destul de dubioase pentru cei care vor să extragă gazele pe gratis. De asemenea, am spus cât se poate de apăsat că interesul pentru extragerea gazelor din Marea Neagră nu e al nostru, ci al şmecherilor care vor să-şi marcheze cât mai rapid profitul. Din punctul nostru de vedere, cu cât stau mai mult acolo gazele, cu atât mai bine deoarece avem de-a face cu o rezervă certă, a cărei valoare în timp nu poate decât să crească.
Există două moduri de taxare: unul simplu, transparent şi, logic, unul complex, care poate ascunde nenumărate capcane. Să pornim de la un exemplu banal. Eu am un teren. Vine la mine un individ care-mi spune că vrea să cultive ceva pe el şi mă întreabă ce pretenţii am. Aici am variante multiple, după cum urmează:
  1. Pot să-i spun că împărţim jumătate-jumătate recolta. Sistemul e simplu: după cules eu îmi opresc jumătate şi el îşi ia cealaltă jumătate. Dacă e un an productiv ne-am îmbogăţit amândoi, dacă nu, eu am câştigat mai puţin, iar el posibil să şi piardă;
  2. A doua variantă ar fi ca eu să-i percep o sumă fixă şi să-i spun că nu mă interesează ce face, dar el trebuie să-mi dea suma aceea. La fel, dacă e un an bun el câştigă, dacă e un an rău, pierde. Eu însă, indiferent dacă anul e bun sau rău îmi iau banii;
  3. A treia variantă ar fi cea a parteneriatului: el îmi spune că investeşte, dar că sunt investiţiile mari şi că-mi permite să fiu partener cu el, dar că el trebuie să-şi deducă investiţiile din profit pentru a mă face pe mine parte şi că, până la amortizarea echipamentelor, să împărţim profitul abia după deducere.
Dacă aţi fi în locul meu ce variantă aţi alege? Cred că e limpede pentru oricine că primele două variante sunt de preferat întrucât aduc proprietarului venituri certe. Cea de-a treia e o variantă destul de dubioasă întrucât e practic imposibil pentru proprietar să controleze dacă dimensiunea investiţiilor făcute nu cumva e scoasă din burtă. Asta deoarece „investitorul” ar putea să cumpere echipamentele de la o firmă proprie, cu adaos comercial mare, ar putea factura cheltuieli aiuristice(consultanţă, software, etc.) s.a.m.d.
În cazul gazelor din Marea Neagră lucrurile stau cumva similar. Avem nişte rezerve cu grad mare de certitudine pe care le putem exploata. Orice om normal ar face calculul după cum urmează:
  • ori investitorul îmi dă un procent din ceea ce extrage;
  • ori, dacă ştiu cât gaz am acolo, îi cer o sumă fixă care să-mi fie dată înainte(sau într-o perioadă scurtă).
Ce-au făcut politicienii noştri? Au ieşit la înaintare şi-au spus că nu pot creşte redevenţa pentru că s-au înţeles cu investitorii să blocheze nivelul redevenţelor(când?, de ce? şi cu acordul cui?, nu spun!). Asta probabil pentru a bloca varianta taxării transparente. Ceea ce e o ticăloşie fără margini. Redevenţa fixă şi anemică a fost fixată prin legea de privatizare a companiei Petrom. Ceea ce nu spun politicienii noştri e că, prin acea lege, statul român se obliga să menţină redevenţele la nivelul de dinaintea privatizării pentru o perioadă de zece ani. Perioadă care a expirat în 2014, însă redevenţele au fost lăsate, pe blat, la acelaşi nivel. Aşadar, când vorbesc despre intangibilitatea redevenţelor, politicienii mint! Ele pot fi modificate fără probleme, astfel încât asigurarea unui venit fix prin intermediul redevenţelor este în continuare posibil.
Din punct de vedere teoretic, presupunând că redevenţele ar fi fost blocate de relaţia contractuală cu OMV, statul putea impune o redevenţă superioară pentru noile exploatări. Nimeni nu-i interzice acest lucru. Nu e nicăieri statutat că tu ca stat, pentru un proiect nou, nu poţi impune o anumită schemă de taxare sau că n-ai voie să ai o redevenţă mai mare pentru ceea ce se extrage din mare faţă de ceea ce se extrage de pe uscat. Poate fi considerat absurd, dar ilegal în niciun caz.
Toată flexarea muşchilor politicienilor se face însă pentru o chestie de-a dreptul ticăloasă: acordarea dreptului de exploatare pe gratis unor tâlhari. Ce se propune în noua variantă a legii offshore? În primul rând spinoasa problemă a deducerilor şi, de asemenea, blocarea modului de impozitare nu doar pe perioada derulării acordurilor petroliere offshore, ci şi „pe durata oricăror prelungiri subsecvente”(probabil ei ştiu bine că e o cantitate imensă de gaze pe care n-o vor putea extrage atât de repede şi-şi securizează încă de-acum câştigurile viitoare).
Modul în care companiile îşi pot deduce investiţiile este unul de-a dreptul hoţesc. Legea stabileşte acum că investiţiile companiilor se pot deduce în limita a 60% din veniturile lor excepţionale. Ce înseamnă asta e limpede pentru oricine: petroliştii tocmai ce au rezolvat fentarea statului cu 60% din banii pe care Dragnea îi anunţa victorios. Cu alte cuvinte, statul pretinde că va avea un câştig X, dar, în realitate, va încasa doar 40% din acest câştig. Aici intervine Dragnea care spune dezinvolt că „ce, nu e normal ca oamenii să-şi deducă investiţiile?”. De-aici e necesar să începem discuţia politică.
În toată perioada cât a fost prim ministru, Ponta a mimat cearta cu băsescu şi absolut orice ticăloşie făcea, o masca dibaci cu o criză dintre el şi preşedinte. La circul acela era părtaş şi băsescu, iar „băeţii” din servicii erau partenerii de nădejde care supervizau „pas cu pas” fiecare acţiune. În fapt nu era niciun scandal, doar un blat la care populaţia asista neputincioasă şi se îngrozea de ticăloşia lui băsescu, acordându-i sprijin necondiţionat „bietului Ponta”. Vuvuzelele media turau motoarele pentru a menţine la fel de radicalizat cercul spălaţilor pe creier care „mergeau cu băsescu până la capăt”. De fiecare dată când Ponta o punea de-o ticăloşie, era atacat de băsescu, iar apoi ieşea cu aceeaşi placă: băsescu e de vină, e normal ceea ce trebuie să facem.
Părerea mea e că întreg scandalul la care am asistat în PSD nu e decât o fumigenă controlată care-a fost menită strict ascunderii nemerniciei modificării acestei legi. Nu ştiu dacă e presiune politică sau s-au dat bani grei, dar întreaga lege pute extrem de rău. În realitate România nu câştigă nimic, ba, mai mult, îşi pune la bătaie inutil o resursă valoroasă în profitul strict al tâlharilor din Vest. 
Când spune că „România va avea un beneficiu de 50% din gazele extrase”, Dragnea minte de îngheaţă apele. El chiar crede că are de-a face cu proştii. Cei 50% se referă la cantitatea de gaze care trebuie tranzacţionate pe piaţa românească. Adică cei care extrag, vând pe piaţa autohtonă unui Gigel care, la rândul lui, vinde gazul pe o bursă din afară. Care-i beneficiul României? Un schimb de acte şi un comision anemic pe care-l încasează Bursa de Mărfuri sau o altă piaţă. Asta dacă nu cumva petroliştii îşi vor face în România o bursă proprie unde să nu perceapă niciun comision, fentând statul.
Toată tevatura cu legea offshore este una falsă. În realitate, legea nu trebuie să aibă decât un singur articol în care să specifice faptul că pentru exploatările offshore 50% din ceea ce se extrage intră în proprietatea statului român. Fără deduceri, fără redevenţe, fără alte artificii fiscale. 50% nu e mult, e chiar puţin faţă de alte state. Şi e cât se poate de transparent. Ai scos din Marea Neagră două kilograme de apă? Perfect: unul îl ia statul, celălalt îl iei tu. Şi toată lumea e fericită.
De ce nu se face aşa e simplu: marii mahări care-au intrat în combinaţie vor s-o facă pe gratis. Asta pentru că aşa au fost învăţaţi. E o ticăloşie care e întrecută doar de ticăloşia politicienilor noştri antinaţionali.   

Julian Assange: „Această generație care se naște acum este ultima generație liberă!”

Înainte ca legăturile sale cu lumea să fie întrerupte complet de gazdele sale ecuadoriene de la Londra, fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, a vorbit într-un interviu despre modul în care progresele tehnologice schimbă omenirea. Despre pericolul supravegherii globale care, spune el, va ajunge să fie de nestăpânit și nimeni nu va scăpa de acest malaxor al colectării și  procesării informațiilor despre oameni.
Interviul a fost pus la dispoiziția RT de către organizatorii Forumului Mondial de Date Etice din Barcelona. Assange, care se află blocat în ambasada Ecuadorului de la Londra din 2012, fără nicio comunicare cu exteriorul, cu excepția echipei sale juridice, are o perspectivă destul de sumbră asupra direcției în care se îndreaptă omenirea. Jurnalistul australian afirmă că în curând va fi  aproape imposibil ca vreo ființă umană să scape fără să fie inclusă în bazele de date globale colectate de guverne și entități similare statului.
„Această generație care se naște acum este ultima generație liberă! Vă nașteți acum și în cel mai scurt timp, să spunem în termen de un an, ajungeți să fiți cunoscuți la nivel global. Identitatea voastră, într-o formă sau alta – în  urma faptului că părinții voștri idioți vă distribuie numele și fotografiile pe Facebook sau în urma aplicațiilor pentru asigurări sau a cererilor pentru pașapoarte – va fi cunoscută tuturor marilor puteri”.
„Se poate spune că un copil, într-un anumit sens, trebuie să-și negocieze relația cu toate marile puteri ale lumii… Asta ne pune într-o poziție foarte diferită. Într-un fel, miroase a un soi de totalitarism”, adaugă fondatorul Wikileaks. Assange susține că această capacitate de a colecta și a procesa informații despre oameni a crescut exponențial și va continua să crească rapid. Odată cu progresele în aplicarea inteligenței artificiale la  Big Data (domnia accesului larg la un volum enorm de detalii despre oameni și activitățile lor), vine și următorul pas logic.
„Uitați-vă la ceea ce fac Google și Baidu și Tencent și Amazon și Facebook. Ele sunt, practic, recoltări pe față ale cunoașterii umane. Acest model clasic, pe care cei din mediul academic îl numesc „capitalism de supraveghere” s-a schimbat acum”,  continuat Assange.
Fondatorul Wikileaks a lansat și un avertisment:
„Poate produce inteligențe artificiale foarte puternice, care pot fi asociate cu state. Puteți vedea asta în Statele Unite și China … aceste două mari puteri vor prelua toată piața. Iar concurența rapidă dintre ele, cu susținerea și sprijinul statelor din spatele lor, exacerbarea concurenței comerciale prin competiția geopolitică vor conduce la o dorință incontrolabilă de creștere a capacității inteligenței artificiale, ceea ce va conduce la un conflict.  Aceasta este cea mai mare amenințare  la adresa noastră”.
Sursa:  activenews.ro

Agresivitatea „rezist”: Președintele C.C.R., Valer Dorneanu agresat verbal de protestatarii „rezist”-enți, pe motiv de Referendum!

Probabil motivul agresiunii spalaților pe creier e acesta:

Curtea Constituțională a avizat legea de revizuire a Constituției în favoarea familiei normale

Un filmuleț postat pe Facebook îi arată pe câțiva protestatari #rezist, printre care Cristian Dide și Marian Ceaușescu, apostrofându-l pe Valer Dorneanu, președintele CCR. Protestatarii spun că l-au întâlnit pe Dorneanu pe bulevardul Unirii și au mers cu el până acasă, informează Mediafax.

„Aveți un rol formidabil în țara asta. De ce nu vreți să țineți cu poporul, domnule? Ați devenit antecamera PSD, stimate domn. Nu este frumos”, i-a spus unul dintre protestatari lui Valer Dorneanu.

„Demnitatea și onoarea”, a răspuns președintele CCR.

„Sluga PSD, oameni vânduți”, a venit replica.

În discuție a intervenit un alt bărbat, probabil paznicul clădirii, care strigă: „Pleacă de aici, ce cauți aici?”.

Valer Dorneanu a revenit la ușă pentru a aplana conflictul și l-a îndemnat pe bărbatul care schimba replici cu protestatarii să se retragă.
„Slugă și cârpă”, s-a auzit în spatele bărbatului.
Printre cei care apar în video sunt Cristian Dide și Marian Ceaușescu. Cristian Dide, din Teleorman, s-a remarcat după ce a agresat-o verbal și pe actrița Manuela Hărăbor. – Sursa

 

Martiriul Elenei Bagdad – 22 septembrie 1939

Related image

O figură luminoasă din lupta noastră este şi Lenuțica Bagdad. Venea de pe meleaguri craiovene, ca şi camarada Nicoleta, cu care era prietenă. Fiică de colonel, dintr-o familie veche românească, purtând parcă pecetea nobleței cu care a fost investită, s-a dăruit cu tot elanul Mişcării pe care a iubit-o, secundând-o pe camarada Nicoleta. Era o fată voinică şi frumoasă, cu părul adunat in două coculețe la urechi. Cu figura ce exprima sănătate şi bucurie, cu surâsul ei permanent care-i lumina chipul făcându-l şi mai frumos.

Aşa a apucat evenimentele tragice care au urmat după moartea Căpitanului. Ea lucra cu camarada Nicoleta in funcția de curieră principală. În toamna aceea rece şi umedă, durerea pierderii Căpitanului şi a băieților i-a agravat procesul de răceală. S-ar fi cerut internată într-un sanatoriu dar, cu o dârzenie neîntălnită, s-a încăpățânat să rămână pe post până la sfârșit.

A fost arestată şi dusă în lagărul de femei Sadaclia din Basarabia. Acolo, după un timp, a început să verse sânge. Alarmată, nu pentru ea ci pentru fetele cu care stătea, a cerut comandantului lagărului să o izoleze, pentru a nu le îmbolnăvi şi pe celelalte, apoi a rugat fetele ca în ziua în care erau oarecum liberi să se adune într-o cameră vecină cu a ei, astfel încât să poată asculta tot ce discutau ele, ca să participe în felul acesta la viața lagărului. Boala ei se agrava mereu; conducerea lagărului a cerut să fie internată într-un sanatoriu. Aşa a fost luată din lagăr şi dusă în sanatoriul de la Pârnova, lângă Iaşi. Cu două săptămâni înainte de executarea ei, aflându-se în acest sanatoriu, a primit vizita mamei ei. A găsit-o cu cărticica de rugăciuni pe noptieră şi lumânarea pentru moarte. I-a spus mamei: „nu regret că mor, ceea ce regret este că voi muri pe un pat de spital, în loc să mor in luptă”.

Dar bunul Dumnezeu i-a ascultat dorința. După executarea lui Armand Călinescu, au fost asasinați sute de legionari, pe străzi, în lagăre şi închisori. Noi ne aflam la Sadaclia, aşteptam ordinul, pregătite de moarte. Ordinul însă s-a oprit la Lenițica Bagdad. A fost luată din sanatoriu într-o căruță cu câțiva jandarmi şi dusă pe înserat la marginea unei păduri. Acolo ea a cerut să i se îngăduie să-şi aprindă lumânarea şi să se roage. A mulțumit lui Dumnezeu că i-a îndeplinit dorința de a muri pentru Mişcare. După aceea s-a sculat şi le-a cerut să tragă în ea. Ostaşii, după mărturisirile celor ce au făcut execuția, nu mai aveau curajul să o omoare şi trăgeau la întâmplare. Atunci ofițerul a luat arma din mâinile unui ostaş şi a tras. Apoi au înghemuit-o în căruță şi s-au oprit la marginea unui sat, unde se afla un cimitir. Era deja seară. În marginea cimitirului, pe locul unde se adună gunoaiele, au făcut o mică groapă şi au aşezat-o acolo în poziție şezândă.

Din întâmplare, o femeie de la marginea satului venise în cimitir să adune iarbă pentru animale, a văzut că jandarmii îngroapă ceva. De frică însă a stat ascunsă. Dimineața s-a dus să vadă locul. Deja câinii începuseră să râcâie locul. Cu sapa a cărat pământ, cât a putut, peste locul aceea şi l-a bătucit. Aşa am găsit-o în anul 1940, când au deshumat-o şi am dus-o la Predeal în cimitirul din spatele capelei.

Cu ocazia acestei deshumări, mama (care tot timpul a stat la capul ei), mi-a şoptit: „Niciodată Lenuțica nu a fostmai frumoasă ca acum!”

(Sofia Cristescu Dinescu – Lacrima prigoanei, pag. 19-21)

La 22 septembrie 1939 Elena Bagdad, grav bolnavă în sanatoriul TBC Bârnova, suferindă de opt luni, fu smulsă din patul de suferinţă şi dusă pe şoseaua Bârnova – Iaşi şi executată. Ajunsă în acel loc, îngenunche şi ridică o rugăciune către Dumnezeu. I se dădu ordin să se întoarcă cu spatele.

– De ce? întrebă ea.

– Ca să vă executăm.

Atunci toată se revoltă.

– Cum credeţi că unei legionare îi este frică de moarte? Să mă împuşcaţi din faţă, drept în inimă. Trageţi şi să nu vă tremure mâna.

Dar mâna jandarmului (mâinile jandarmilor n. adm.) a/au tremurat. Cinci gloanţe nu o doborâră.

– Ce Dumnezeu, nu sunteţi în stare să trageţi? Vreţi să vă arăt eu cum se trage?

Plutonierul S., o brută care îi făcuse multe necazuri, luă arma şi o ucide cu trei gloanţe, stingând în pieptul ei strigătul: „Trăiască Legiunea şi Căpitanul!”.

Ucisă mişeleşte, fu lăsată să moară pe şosea. Un pădurar o găseşte odihnindu-şi capul pe un braţ. La vederea fecioarei adormită în Domnul, se închină şi fugi. Fu îngropată noaptea, ghemuită, mai mult în picioare, la locul zis „Lotul Dumbrava”. În timpul nopţii câinii scurmară ţărâna. Dimineaţa ţăranii puseră pământ deasupra, ca să-i acopere creştetul capului. Bolnavii de la sanatoriu au numit-o „Sfânta Domnişoară prigonită”

(Aristide Lefa – mărturie publicată în ziarul Buna Vestire din 6 septembrie 1940)

Sursa: fericiticeiprigoniti.net

Veșnica ei pomenire!