Adevărul mărturisit cu putere de părintele Cosmin Tripon la Sfinții Ardeleni

Imagini pentru pr cosmin tripon

Foto – Ortodoxia mărturisitoare – WordPress.com

Predica din 21. 10. 2018, la prăznuirea Sfinții Mărturisitori ardeleni Visarion, Sofronie și Sf. Mucenic Oprea; Sf. Preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel.

Comentariu daniel vla:

Îmi este foarte drag părintele Cosmin Tripon și apreciez foarte mult predicile sfinției sale, dar… aș avea ceva de adăugat.

Nu-mi place de nici o culoare „ciocul”, aș putea spune papistaș, pe care și-l afișează în loc de barba întreagă!

Îi critică cu multă putere și după adevăr pe papistași și pe ecumeniști, dar după înfățișare, dacă îl privește cineva mai de departe, un necunoscător poate, n-ar putea spune cu precizie ce fel de cleric e – ortodox sau catolic/papistaș.

Mântuitorul nu si-a tuns niciodată barba. Nici părul capului nu și l-a tuns.

Îmi și imaginez un preot ce se pregătește de Sfânta Liturghie aranjându-și tacticos, cu foarfeca, în pauza dintre mătănii, barbișonul pretențios.

E adevărat că barba netunsă nu e neapărat o condiție pentru mântuire. E suficient să ne gândim la Părintele/ Sfântul Ilie Lăcătușu, care avea doar mustață.

Însă firescul înfățișării unui preot ortodox, fie el și preot de mir, este să aibă cel puțin barbă, dacă nu și părul capului lung.

Ba mai mult. Toți bărbații ar trebui să poarte barbă. Însă aici intervin mai multe aspecte, legate de poziția socială etc.

Citez dintr-un articol:

„Daca barbatii de rand se raporteaza insa la barba in mod diferit, in functie de serviciul si de familia lor, acest lucru nu poate fi valabil si in cazul preotilor. Cand omul vine la Biserica, nu este important ca preotul sa fie „la zi” cu infatisarea, adica sa placa lumii, ci mai ales sa fie „prieten al lui Hristos”, ca sa poata da sfatul potrivit, insuflat de Duhul Sfant.

De asemenea, nu avem nevoie de preoti carora sa le stea bine cu barba, ci de preoti care sa ne scoata din moartea sufleteasca, fiindu-ne cu adevarat Parinti. Iar calitatea adevarata de „parinte” nu vine din privirea in oglinda, ci din unirea cu Hristos. Dupa cum spunea un prieten, referindu-se la barba tunsa, frumusetea interioara nu se obtine cu ajutorul frizerului.

Sfintii Parinti, in rugaciunea rostita de preot la imbracarea epitrahilului, cel mai folosit vestmant preotesc, amintesc de barba preotului, ca semn al asemanarii acestui cu neamul preotesc al lui Aaron: „Binecuvantat este Dumnezeu, Cel ce varsa harul Sau peste preotii Sai, ca mirul pe cap, ce se coboara pe barba lui, pe barba lui Aaron, pe marginea vesmintelor lui” (Psalmul 132, 2).

Preotii care nu isi lasa barba, adesea pentru motive lumesti, nu inteleg si nu implinesc traditia Bisericii de Rasarit. Indraznesc sa spun asta deoarece toti sfintii hirotoniti (fie calugari, fie casatoriti) au avut barba. Acest lucru mi se pare o marturie autentica a Traditiei si un temei multumitor. Mai mult insa, daca Hristos a avut parul lung si barba netunsa, ce temei mai mare de atat mai au nevoie preotii, spre a-si lasa barba? Hristos este modelul desavarsit pentru tot crestinul, insa mai cu seama pentru preot. Preotul sa ia aminte la Hristos, iar crestinul de rand sa ia seama la ce spune Sfantul Pavel, referitor la tunsul parului (I Corinteni 11, 14-15).

Faptul ca nu am barba asemanatoare cu cea a Sfantului Vasile sau cu cea a Sfantului Nicolae nu ma indreptateste sa o indepartez sau sa o „retusez” in functie de cum imi place. Dupa mintea mea, barbile „retusate” in fel si chip, care de care mai original, cat si mustatile „cizelate” dupa gust, constituie o cadere sufleteasca parca mai mare decat cea a inlaturarii complete a barbii.

Cand i-am spus parintelui meu ca mi-as lasa barba, insa nu prea imi creste, deci nu e frumoasa si mi-e rusine, el mi-a spus: „Era frumoasa barba Sfantului Pavel?! Era frumoasa barba Sfantului Ioan Gura de Aur?! Era frumoasa barba Sfantului Efrem Sirul?!” Cand m-am gandit mai bine, mi-am dat seama ca toti acesti sfinti abia daca aveau barba, acest lucru observandu-se perfect in aproape toate icoanele lor, dar mai ales in cele mai vechi.

In cadrul Sinoadelor Ecumenice V si VI (Quinisext) s-au luat si unele hotarari privind barba preotului. La sinod era prezent si un episcop, cu barba si mustata deosebita: mustata era intr-o parte mai mare si intr-alta mai mica, iar barba invers, unde era mustata mai mica, era barba mai mare, si unde era mustata mai mare, barba era mai mica. Cativa dintre cei adunati i-au sugerat sa le tunda cumva, spre a le face deopotriva. La aceasta, episcopul cel sfant a raspuns: „Nu sunt eu mai intelept decat Ziditorul meu. Daca asa a considerat El, asa sa ramana!”

Barbierit, epilat, pensat, vopsit si cate altele asemenea „retusari” mondene. Oare nu ne dam seama ca am ajuns cu totii „mai intelepti” decat Ziditorul nostru ?! Pe cat intelege insa omul, pe atat sa faca, iar Domnul pe atat sa il masoare. Nadajduiesc ca nu il va masura Domnul pe unul mic la intelegere, cu masura mare, si nici pe unul mare la intelegere, cu masura mica.

Teodor Danalache – crestinortodox.ro