RISIPIREA RĂDENIULUI – Monahii Sava și Efrem ruinează reduta antiecumenistă de la Rădeni

Monahii Sava și Efrem ruinează reduta antiecumenistă de la Rădeni

de Mihai-Silviu Chirilă

După o întâlnire ad-hoc a preoților de la Rădeni, schitul nemțean a fost părăsit de cei mai mulți dintre preoții slujitori acolo, care s-au îndreptat spre direcții necunoscute. Motivul dezbinării a fost încercarea monahului Sava de a impune formula de pomenire „pe episcopul nostru…”.
Risipirea Rădeniului reprezintă rodul unui an de căutări zadarnice și căderi provocate de apariția și lucrarea în România a monahului atonit Sava Lavriotul și a adepților pe care i-a făcut în țară.
Prin scoaterea din prim-planul luptei a Rădeniului, monahul Sava a făcut mișcării ecumeniste din România și în special „prințului Bisericii”, mitropolitul Teofan, cel mai mare serviciu posibil, rezolvându-le o problemă spinoasă cu care se confruntă de doi ani.

Așa arăta astăzi, duminică, 9 decembrie 2018, biserica mare a Schitului Rădeni, unde în ultimii doi ani de zile veneau de obicei să se roage sute de credincioși nepomenitori din toată țara. În jur de 100 de credincioși și doi preoți, rămași după ce, în urmă cu două zile, o întâlnire ad-hoc i-a risipit pe preoții slujitori la schit și pe ucenicii acestora.

În urmă cu două zile, preoții de la Rădeni s-au adunat pentru a discuta “marea problemă” a schimbării formulei de nepomenire, pe care schitul Rădeni a refuzat să o aplice. Este vorba despre înlocuirea formulei “pe toți arhiereii ortodocși” cu formula “pe episcopul nostru…”. Schimbarea a fost promovată intens de către monahul Efrem Ciubotaru înaintea adunării de la Roman, abandonată la celelalte două adunări ale nepomenitorilor conduși de monahul Sava și repusă pe tapet cu ocazia recentelor preumblări prin țară ale monahului grec de acum câteva săptămâni.

În esență, monahul Sava insistă asupra schimbării formulei de pomenire după doi ani de zile, pentru a se adopta formula de pomenire a atoniților, “pe episcopul nostru…”. Partea gravă este că formula este promovată împreună cu ideea neadevărată că formula “pe toți arhiereii ortodocși” ar fi greșită.

În luna ianuarie, am scris un articol în care exprimam poziția mea față de cele două formule de pomenire. Articolul mi-a fost inspirat de afirmațiile preotului Staicu, care anunța că a schimbat formula de pomenire, pentru că “și-a dat seama că formula cealaltă este greșită”, adoptând formula “pe episcopul nostru…”, fără a ține seama că, în felul acesta, a admis că a fost caterisit pe drept pentru inovații în cult.

Cu acea ocazie spuneam:

Voi spune din capul locului că, în opinia mea, niciuna dintre cele două formule nu este greșită: “pe arhiereii ortodocși” indică doar o comuniune de mărturisire a dreptei credințe cu cei ce au rămas ierarhi ortodocși în mărturisire în plină erezie, nu însă și o ieșire din jurisdicția canonică proprie și o ascultare jurisdicțional-canonică de aceștia (nu se pomenește numele niciunuia), iar “pe episcopul nostru…” recunoaște apartenența jurisdicțional-canonică la eparhia de care ține preotul respectiv, nu însă și o comuniune de învățătură de credință cu ocupantul tronului eparhial în acel moment, pentru că acesta este eretic (nu se pomenește numele ocupantului tronului, ci doar rangul episcopal al tronului respectiv). În ambele variante, pe perioada nepomenirii, ascultarea preoților și a credincioșilor este față de Sfânta Scriptură, de Sfinții Părinți și de deciziile Sinoadelor Ecumenice ale Bisericii, de care ierarhii nemaipomeniți s-au depărtat prin propovăduirea ereziei.

https://ortodoxinfo.ro/2018/02/05/preotul-ciprian-staicu-la-un-pas-de-afirma-validitatea-caterisirii-sale/.

Păstrez aceeași poziție față de cele spuse, afirmând că niciuna dintre cele două formule nu este greșită, că niciuna nu este mai canonică decât cealaltă, deoarece sfintele canoane nu precizează și cum trebuie să sune formula de nepomenire după ce preotul întrerupe pomenirea episcopului eretic. Mi se pare însă că formula „pe arhiereii ortodocși” este mai potrivită pentru că pune accent pe comuniunea de dreaptă credință, în timp de erezie, fără însă a submina afirmarea statorniciei jurisdicționale în cadrul eparhiei de care aparține fiecare.

Mai mult, aduc în sprijinul demonstrației mele că ambele formule sunt corecte și afirmația părintelui profesor Anghelos Anghelakopoulos, care spune că pe perioada întreruperii pomenirii ierarhilor ecumeniști în Grecia, din anii 1971-1973, preoți și arhierei nepomenitori au folosit formula “pe toți arhiereii ortodocși”:

La sfintele slujbe și la dumnezeiasca Liturghie, în locul cererii “Pentru Arhiepiscopul nostru…”, trebuie să spună: “Pentru toți episcopii ortodocși, Domnului să ne rugăm”. Ecfonisul de la dumnezeiasca Liturghie, “Între cei dintâi pomenește, Doamne, pe Arhiepiscopul nostru… pe care-l dăruiește sfintelor Tale Biserici întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău”, trebuie să fie spus după cum urmează: “Între cei dintâi pomenește, Doamne, pe toți episcopii (toată episcopimea) ortodocși, care drept învață cuvântul adevărului Tău”. Adică este înlocuit “Pentru Arhiepiscopul nostru…” cu “Pentru toți episcopii ortodocși…”În acest fel săvârșeau sfintele slujbe și dumnezeiasca Liturghie Părinții aghioriți din Sfintele Mănăstiri, din schituri și chiliile din Sfântul Munte, precum și trei fericiți Preasfințiți Mitropoliți din așa-zisele Ținuturi Noi, Augustin Candiotis de Florina, Pavel de Paramithia și Ambrozie de Elefteropole, care au întrerupt pomenirea numelui lui Atenagora, marele Patriarh ecumenist mason, timp de trei ani între 1970-1973.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/protoprezbiter-anghelos-anghelacopulos-contributie-pe-tema-intreruperii-pomenirii/embed/#?secret=wkIptUFksZ

Părintele Anghelos Anghelakopoulos, care reprezintă Mitropolia Pireului, o mitropolie mărturisitoare în această luptă, ne spune că astfel pomeneau părinții aghioriți în timpul întreruperii pomenirii patriarhului Atenagora și mitropoliții Ținuturilor Noi, printre care și Augustin Candiotis, mitropolitul Florinei, a cărui Ortodoxie nu o poate nimeni pune la îndoială.

Dacă acesta este un argument forte în favoarea formulei actuale, nu ne miră totuși că cei ce neagă sfințenia Sfinților Paisie sau Porfirie sau îi acuză pe marii duhovnici români părinții Iustin, Cleopa, Arsenie Papacioc că ar fi fost eretici ignoră modul în care a nepomenit un sfânt precum sfântul Paisie sau un mitropolit de statura mitropolitului Augustin Candiotis.

Afirmația pe care o aduce cu sine mai nou preotul Savin, “noul teolog” al grupului Sava, potrivit căreia cei ce nu adoptă formula de pomenire “pe episcopul nostru…” ar fi schismatici, pentru că pomenesc alți episcopi, este ridicolă, deoarece, dacă ar fi așa, Biserica s-ar afla în schismă continuă, de vreme ce la Sfânta Liturghie are rugăciunea de taină: “Încă te rugăm, Pomenește, Doamne, pe toți episcopii ortodocși, care drept învață cuvântul adevărului Tău, toată preoțimea, cea întru Hristos diaconime și tot cinul preoțesc și monahicesc”[1].

Prin urmare, cele două formule de pomenire reprezintă două tradiții ale aceleiași lupte și nu se poate spune că una este corectă și alta este greșită. Ceea ce este însă greșit este motivația pentru care monahul Sava încearcă impunerea noii formule de pomenire.

Motivele pentru care o face par a fi:

  1. Dorința monahului de a șterge din mintea ortodocșilor români ideea că mai există pe lume episcopi ortodocși mărturisitori contra ereziei, în condițiile în care la adunarea de la Roman s-a decretat că toți cei ce nu au întrerupt pomenirea sunt eretici.
  2. Dorința monahului de a subordona lupta din România grupului aghiorit care îl trimite în România (unii dintre ei, de extracție stilistă).
  3. Legătura foarte suspectă cu episcopul sârb Artemie, despre care preotul Staicu ne-a spus la un moment dat că cere preoților pe care îi hirotonește necanonic și îi trimite în Rusia să îl pomenească în taină la slujbe.

Toate acestea fiind spuse, vinerea trecută la Rădeni preoții de acolo s-au adunat pentru a rezolva neînțelegerea pe această temă. Cu o săptămână înainte, la altar, un părinte numit Antonie ținuse o predică în care, cu argumente stângace, afirmase că mai mulți preoți de la Rădeni se opun noii formule de pomenire și noilor învățături ale monahului Sava.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/preotii-de-la-radeni-refuza-formula-de-pomenire-a-monahului-sava-si-ideea-ca-nu-mai-sunt-episcopi-marturisitori/embed/#?secret=T9Txi6guz0

La întâlnirea de vineri au participat, printre alții, monahul Efrem Ciubotaru, despre care am scris acum o săptămână că ar fi afirmat că părintele Iustin și părintele Cleopa au fost eretici pentru că nu au întrerupt pomenirea și care până acum nu a dorit să comenteze deloc informația, părintele Antim Gâdioi și unul dintre ucenicii sfinției sale, iar prin telefon însuși monahul grec Sava.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/sustine-monahul-efrem-prodromitul-ca-parintele-iustin-parvu-a-fost-eretic-pentru-ca-nu-a-intrerupt-pomenirea/embed/#?secret=fLFO4Dcaxq

Discuția a degenerat, se pare, atunci când părintele Pamvo a susținut afirmația din predica de săptămâna trecută a ieromonahului Antonie, potrivit căreia “în potirul ecumeniștilor se află satana, nu Hristos” și că tainele ecumeniștilor nu ar mai fi valide.

La sfârșitul întâlnirii, ceilalți preoți, atât susținători ai monahului Sava, cât și cei ce resping ultimele sale învățături, au decis să părăsească Rădeniul și să se ducă fiecare unde va ști. Ceea ce au și făcut.

Se mai spune că, înainte de acest moment, egumenul schitului, părintele Pamvo Jugănaru, le-ar fi propus să slujească în biserica mare și să pomenească după ce formulă vor, iar sfinția sa să slujească în cealaltă biserică. Propunerea a fost refuzată.

Astfel, s-a risipit Rădeniul ca centru național de luptă puternic contra ecumenismului. Evident, schitul a rămas cu egumenul său, cu credincioșii săi, cu ucenicii egumenului de prin alte părți. În această duminică, părintele Pamvo Jugănaru a ținut un cuvânt foarte confuz, în care, încercând să explice ce s-a întâmplat vineri, a amestecat lucrurile, făcând unele afirmații grave din punct de vedere teologic. Pentru cei ce urmăresc o predică evlavioasă, cu accente duhovnicești, cuvântul părintelui Pamvo pare impecabil, dar, în realitate, el are grave lacune sub aspect teologic.

După ce a spus că până în acest moment a fost condus de alții, părintele Pamvo pare a se fi delimitat de Sinaxa de la Botoșani, pe motiv că aceea ar fi introdus conceptul de “părtășie la erezie” (ceea ce nici măcar nu este adevărat).

Apoi a criticat adunarea de la Roman, pe motiv că aceea ar fi postulat existența “ereticilor cu har”, idee corectă, deoarece exact acest lucru a făcut adunarea respectivă, pe lângă faptul că a postulat ideea “căderii automate în erezie”.

Egumenul s-a delimitat de toate sinaxele „care nu mărturisesc adevărul”, nespecificând care sunt acestea, de transmiterea slujbei în direct, de diverse afirmații ale monahului Sava, de afirmația că părintele Iustin a fost eretic, de ideea că Hristos îi condamnă pe toți cei ce sunt încă în pomenire și se împărtășesc cu Sfintele Taine de la cei ce încă pomenesc etc.

Referindu-se la disputa referitoare la “prezența satanei în potirul ecumeniștilor”, părintele Pamvo ne arată cum s-a desfășurat disputa de vineri și faptul că sfinția sa confundă regretabil aspectele despre care vorbește Sfântul Teodor Studitul.

Sfinția sa ne spune că Sfântul Teodor Studitul afirmă că în potirul ereticilor se află satana, iar nu Hristos. Față de această afirmație, se pare că monahul Sava, contactat telefonic, a oferit explicația corectă că Sfântul Teodor vorbește acolo despre o erezie condamnată, în speță iconoclasmul, condamnat în 787.

Apoi, se întreabă retoric, în fața audienței rămase la Rădeni, unde a avut loc un sinod care să condamne “sinodul adulterin”. Confuzia părintelui constă în aceea că nu a înțeles că sfântul Teodor vorbește în scrierile sale despre două erezii: erezia miheeană, adică greșeala căsătoriei împăratului, și erezia iconoclastă, care tocmai reapăruse în imperiu, după ce fusese deja condamnată. Când se referă la erezia miheeană, Sfântul nu afirmă niciunde că în potirul ereticilor se află satana, dar când vorbește despre iconoclaștii condamnați deja de Biserică și scoși în afara ei, spune că aceștia nu mai au taine și sunt în afara Bisericii, iar în potirul lor se află satana, iar nu Hristos.

Atunci când vorbește de depărtarea de preotul care pomenește episcopul părtaș la erezia miheiană necondamnată de un sinod ecumenic, sfântul Teodor recomandă depărtarea de “dumnezeiasca împărtășanie” a aceluia, pe când atunci când vorbește despre participarea la împărtășania episcopilor și preoților neoiconoclaști eretici deja condamnați la Niceea, în 787, sfântul este tranșant și spune: “ai ales bine să pătimești pentru Hristos decât să te împărtășești de împărtășania eretică ce desparte de Hristos. Căci cel ce se împărtășește cu ea străin este de moștenirea lui Hristos, precum Iuda, și părtaș cu cei ce l-au dat pe Domnul să fie răstignit. Căci prigonitori și răstignitori ai lui Hristos sunt cei ce defaimă și disprețuiesc icoana lui Hristos, asemenea și a Născătoarei de Dumnezeu și a fiecăruia dintre sfinți”.

În Scrisoarea 531, adresată fiului Dorotei, Sfântul sfătuiește ca dacă cel ce a fost în părtășie (împărtășire) cu erezia și a mărturisit acest lucru înainte de moarte și s-a pocăit și a primit împărtășania ortodoxă, atunci el să poată fi pomenit la slujbele de pomenire a morților, dar dacă a murit în părtășie cu erezia (iconoclastă, condamnată sinodal în 787) să nu se facă slujbe, deoarece “ereticească este pâinea aceea, iar nu trupul lui Hristos”. Ideea este reluată în discuția cu monahul Simeon, în care spune: “cu care împărtășanie [au murit], de aceea au și parte” , deoarece “pâinea [ereticească] și paharul ereticesc este împărtășire cu potrivnicul”. De aici se pare că s-a inspirat părintele Pamvo, nefiind atent însă că este vorba de împărtășania cu așa-zise taine ale unora condamnați sinodal și scoși în afara Bisericii.

Aceeași confuzie o face părintele Pamvo și cu privire la harul preoției celor care au fost hirotoniți de către ecumeniști înainte de condamnarea acestora sinodală, afirmând că cei hirotoniți după sinodul din Creta nu pot să slujească Sfânta Liturghie. În Epistola 40 către Navcratie sfântul Teodor vorbește despre hirotoniile din mâna unui episcop care neagă sinodul al VII-lea ecumenic, propovăduind erezia iconoclastă, condamnată deja de către acel sinod. De asemenea, știm că sinodul al III-lea ecumenic a admis ca valide hirotonirile făcute de patriarhul eretic Nestorie înainte de condamnarea sa.

Aceste confuzii și căderea în afirmații grave ale sfinției sale ar fi putut fi evitate, dacă ar fi citit cu atenție studiul despre părtășia la erezie, pe care i l-am trimis spre lectură, în care sunt explicate toate aceste aspecte. Dacă tot s-a apucat de studiat scrierile Sfântului Teodor sper că a înțeles măcar problematica conceptului de „părtășie la erezie” și faptul că este un concept patristic, care beneficiază de consensus Patrum, nu o invenție a noastră.

Comunitatea de luptă antiecumenistă de la Rădeni s-a ruinat vineri și s-a vădit astăzi, iar responsabili direcți pentru acest lucru sunt: monahul Sava Lavriotul, monahul Efrem Prodromitul, preotul Staicu, protosinghelul Elefterie Tărcuța, ieromonahul Spiridon Roșu, ieromonahul Xenofont Horga, preotul Vasile Savin. Să mă ierte dacă vor mai fi fiind și alții și i-am omis.

Toți aceștia au promovat ideile schismatice ale unei pretinse acrivii, o doctrină extremistă, fără nicio bază în scrierile Sfinților Părinți, menită să îi prezinte ca pe ultimii ortodocși rămași în lume și pe ceilalți nepomenitori și mărturisitori antiecumeniști ca pe niște “criptoecumeniști”, deși aceștia din urmă nu au făcut niciun fel de compromis dogmatic sau de altă natură, iar pe poporul, care nici măcar nu știe despre ce e vorba, ca fiind eretic în masă.

În predica de astăzi, părintele Pamvo a făcut o afirmație care justifică un an de luptă a noastră contra schismei monahului grec Sava. Citându-l pe Sfântului Ioan Gură de Aur, părintele afirmă: “Eretic este omul care începe să cugete o erezie”. Perfect adevărat.

Îl întreb: Cei ce rămân în comuniune cu ereticii din neștiință, din nevoie, din frică, din prostie sau din comoditate, dar nu cugetă erezia, ci chiar o resping, se pot numi eretici? Dacă nu, cum se numesc?

Dacă nu găsește răspunsul la această întrebare, poate citi acest text.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/canonul-sfantului-atanasie-cel-mare-despre-reprimirea-celor-ce-nu-s-au-facut-partasi-eresului-de-bunavoie/embed/#?secret=2c5dou5tYE

Pentru a înțelege căderea Rădeniului ca redută a luptei antiecumeniste, se cuvine să facem un scurt recurs la istoria recentă:

  1. Din septembrie 2016 până în octombrie 2017, schitul Rădeni a fost cea mai importantă redută a luptei contra ecumenismului, ajungând cunoscut pe toate meridianele Ortodoxiei. În această perioadă, comunitatea a crescut, liniștea a domnit, iar MMB nu a putut face nimic pentru a slăbi coeziunea celor de acolo, cu toate că a încercat și cu Jandarmeria să îi spulbere. Linia teologică era cea ortodoxă, fiind inatacabilă atât din perspectiva autorităților ecumeniste, cât și a ideologiilor schismatice, care își făceau deja apariția. Evenimentul cel mai important al mișcării antiecumeniste din România a fost în acel an Sinaxa de la Botoșani, care a trasat o cale de urmat pentru lupta contra ereziei.
  2. Folosindu-se de o temă falsă “părtășia la erezie”, răstălmăcită de interpretările neteologice ale monahului Efrem, preotul Staicu demarează un atac brutal la adresa participanților la întâlnirea de la Beiuș, din septembrie 2017, acuzându-i de “criptoecumenism”. Tema respectivă a fost folosită ca pretext pentru aducerea în scenă a monahului Sava, ca “salvator” al mișcării.
  3. În septembrie 2017, ieromonahul Spiridon Roșu l-a îndoctrinat pe egumenul Pamvo cu ideile schismatice și cu delațiunile preotului Staicu, devenit deodată “acrivist”, după ce își pierduse tot sprijinul în tabăra “iconomiștilor”, și mare combatant al “părtășiei la erezie”, concept pe care atât preotul Staicu, cât și monahul Efrem l-au interpretat după propria minte și propriile interese, făcându-l să pară o “erezie”, o trădare a idealurilor luptei și o formă de “criptoecumenism”. Schimbarea de optică a părintelui Pamvo a introdus Rădeniul într-o epocă de tulburări din care nu a mai ieșit de atunci până vineri, când s-a risipit comunitatea.
  4. În ianuarie 2018, Schitul Rădeni a semnat fără rezervă o declarație alcătuită de preotul Staicu, prin care se deziceau de Rezoluția din ianuarie a preoților, teologilor, monahilor și credincioșilor care alegeau calea corectă a luptei. Rezoluția a fost de răsunet în Grecia, fiind semnată de ilustrul profesor Teodoros Zisis, apreciată de conducerea Mitropoliei Pireului, citită în public de către duhovnicul Sfântului Paisie Aghioritul, părintele Maximos Karavas, în Duminica Ortodoxiei, în fața a mii de greci care au aplaudat modul în care luptă românii contra ecumenismului, semnată de mulți credincioși români, inclusiv de la Rădeni. Ulterior, unii dintre preoți au recunoscut că nici nu și-au dat seama ce au făcut atunci. Niciunul nu și-a retras nici până acum semnătura de pe document. https://www.marturisireaortodoxa.ro/sa-stam-bine-sa-stam-cu-frica-sa-luam-aminte/.
  5. După semnarea declarației de respingere a Rezoluției din ianuarie, schitul Rădeni a fost, în ianuarie 2018, în avangarda organizării adunării schismatice de la Roman, ale cărei rezoluții au fost promovate cu pompă în biserica mare a schitului.
  6. Ca urmare a promovării ideilor schismatice de la Roman, arhiepiscopul Longhin din Bănceni a adresat un sfat credincioșilor români de a nu mai frecventa schitul, deoarece a îmbrățișat idei schismatice cumplite. Îndemnul a fost ignorat de cea mai mare parte a celor ce au frecventat acest schit.
  7. În aceeași perioadă, preoții de la Rădeni au depus eforturi mari pentru atragerea de partea lor a părintelui Antim Gâdioi, folosind toate mijloacele posibile pentru aceasta. Rezultatul a fost că, în sfârșit, după ce s-a despărțit de unii dintre ucenicii apropiați din pricina acestor delațiuni, părintele Antim s-a raliat la Mestecăniș ideilor monahului Sava. Ironic, la acea vreme, Rădeni deja încerca desprinderea de această grupare.
  8. În aprilie 2018, ca urmare a unei sminteli provocate de ideile radicale ale ieromonahului Spiridon Roșu, părăsește schitul părintele Calinic Roman, unul dintre cei mai importanți preoți de acolo, unul dintre primii luptători de la Rădeni contra ecumenismului.
  9. În aprilie 2018, ieromonahul Spiridon Roșu a participat la întrunirea de la Barajevo, Serbia, în care s-au pus bazele colaborării cu episcopul schismatic sârb Artemie, cel care a hirotonit trei horepiscopi fără acordul sinodului sârbesc și hirotonește preoți pentru Rusia, care îl pomenesc în taină la slujbe, pe motiv că este timp de erezie și Biserica a căzut, iar ei au rămas singurii ortodocși din lume. Egumenul Pamvo nu ar fi fost de acord cu acest demers, motiv pentru care ieromonahul Spiridon a părăsit schitul pe care l-a împins pe calea schismei. https://www.marturisireaortodoxa.ro/si-a-gasit-gruparea-staicu-sava-radeni-episcop/.
  10. Mai 2018, Schitul Rădeni trimite la Satu Mare “observatori”.
  11. Iunie 2018, la sinaxa sârbă de la Cacak participă “un grup de monahi și monahii”, care nu și-au asumat identitatea de frica reacției contra acestui demers.
  12. Septembrie 2018, are loc adunarea schismatică de la Mestecăniș, la care a participat și părintele Antim Gâdioi. Adunarea a respins punctul 10 din Rezoluția de la Botoșani, cel care statornicea limitele până la care este dispusă să meargă mișcarea din România și îi frâna monahului Sava zelul schismatic.
  13. Octombrie 2018, ca urmare a faptului că preoții din Rădeni au refuzat să accepte deciziile schismatice de la Mestecăniș, un “grup de mireni” a adresat o scrisoare de amenințare și șantaj acelor preoți, cerându-le să își clarifice poziția. https://www.marturisireaortodoxa.ro/preotii-de-la-radeni-refuza-formula-de-pomenire-a-monahului-sava-si-ideea-ca-nu-mai-sunt-episcopi-marturisitori/.
  14. Noiembrie 2018, monahul Sava revine în România cu un șir de conferințe în care încearcă să impună o nouă temă falsă de discuție, formula de pomenire “pe episcopul nostru…”, respinsă la Roman și abandonată pe tot parcursul anului. Rădeni refuză formula. Protosinghelul Elefterie și preotul Savin se opun celor care refuză acceptarea noii formule. https://www.marturisireaortodoxa.ro/monahul-sava-isi-tine-conferinta-la-bucuresti-intr-un-decor-din-scaunele-de-ionesco/.
  15. 7 decembrie 2018, sinaxa ad hoc de la Rădeni decide despărțirea preoților și astfel închiderea luptei de la Rădeni.

Desființarea nucleului de luptă de la Rădeni este ca un vis devenit realitate al Patriarhiei și mai ales al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Ceea ce Mitropolia nu a reușit cu jandarmii și cu avocații reușește cu eforturile a doi monahi atoniți, Sava și Efrem, ale unui preot care a admis de bună voie că a făcut invenții în cult și a fost caterisit pe drept, preotul Staicu, a doi ieromonahi care până acum nu și-au făcut mărturisirea de întrerupere a pomenirii, ieromonahii Spiridon și Xenofont, ale unui protosinghel care a organizat adunarea de la Roman, punctul de rupere al mișcării, și a fost caterisit imediat după aceasta, protosinghelul Elefterie, și ale unui preot care nu realizează că susținând că toți cei ce au folosit formula veche de pomenire timp de doi ani sunt schismatici de fapt se inculpă ca schismatic într-un posibil proces de caterisire, preotul Vasile Savin.

Având în vedere această situație, se cuvine să îi întrebăm pe monahul Sava și pe preotul Staicu următoarele:

  1. Pentru cine lucrează monahul Sava? Este evident că din căderea Rădeniului cel mai mult au de câștigat Patriarhia și Mitropolia Moldovei, care, din afară, nu au fost în stare să spargă unitatea comunității de acolo. Monahul Sava, prin infiltrarea sa, prin folosirea unor teme false, fără nicio miză teologică, părtășia la erezie” și formula de pomenire “pe episcopul nostru…” a reușit să îi risipească pe preoți și pe credincioșii de la schit, lăsându-l pe părintele Pamvo singur și pe o poziție greșită teologic.
  2. Cum se face că monahul Sava s-a mutat practic în România, unde și-a organizat o grupare schismatică, fără a fi deranjat de autoritățile bisericești, în timp ce profesorul Teodoros Zisis are o interdicție bisericească de a mai călca în jurisdicția canonică a BOR?
  3. Pentru cine lucrează preotul Staicu? Toată activitatea pe care a desfășurat-o din septembrie 2017 a fost una de dezbinare a mișcării de nepomenire, sub false pretexte teologice. Preotul Staicu și monahul Sava le-au făcut Patriarhiei și mișcării ecumeniste, cu sau, și mai grav, fără voie, servicii imense. A venit momentul să explice în fața tuturor celor care încă mai cred în lucrarea pe care o fac, în numele și în folosul cui o fac.

Nu știm ce va face schitul Rădeni mai departe. Vom vedea. Cu siguranță va merge mai departe, alături de inimoșii oameni din sat, cu care a început lupta aceasta, poate și cu unii ucenici ai părintelui Pamvo, veniți din alte părți. Dacă părintele se documentează serios și se leapădă de toate ideile greșite pe care le exprimă în predica de azi, sfinția sa poate fi în continuare un partener serios de luptă. Schitul Rădeni poate renaște din propria cenușă, cu rugăciunile părintelui Iustin, întemeietorul său, și al sfinților închisorilor.

Până în acest moment, este evident că părintele Pamvo s-a despărțit de ideile schismatice ale monahului Sava.  Este de asemena evident că a aflat din articolul nostru despre afirmațiile monahului Efrem la adresa părintelui Iustin, despre care vorbește în predică, și s-a lepădat și de ele și de cel ce le face.

Părintele Pamvo îi invita pe credincioși să rămână să discute și făcea referire la un “domn Constantin”, despre care lăsa să se înțeleagă că le-ar putea răspunde oamenilor al întrebări. Să sperăm că acest domn Constantin este suficient de pregătit pentru a-i da părintelui Pamvo însuși sfaturile necesare pentru a-și corecta poziția pe care se află acum și a se întoarce în luptă.

Nu știm ce vor face părinții care au plecat din Rădeni. Rămâne de văzut. Unii dintre sfințiile lor au o cugetare corectă teologic și ar putea continua lupta alături de cei ce luptă corect încă de la început. Noi deja le-am adresat o invitație la dialog și colaborare și așteptăm să vedem dacă o vor accepta.

Unii dintre cei prezenți vineri însă acceptă părerile celor doi monahi greci, în ciuda faptului că sunt ucenici ai părinților Iustin și Cleopa, pe care unul dintre monahi i-a acuzat că ar fi fost eretici pentru că nu au întrerupt pomenirea.

Nu știm ce va face poporul, care, astăzi, a suferit încă o lovitură cauzată de zbuciumul pe care l-au adus în lupta noastră cei doi monahi greci.

Nu știm, în ultimă instanță, ce va face „prințul Bisericii”, mitropolitul Teofan, încurajat de noii prieteni ai Înaltpreasfinției Sale de la sinagoga din Iași să continue cu succes lucrarea ecumenistă de raliere a Bisericii lui Hristos la idealurile misionare ale religiei mozaice.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/printul-bisericii-mitropolitul-teofan-incurajat-sa-participe-la-implinirea-idealului-religios-al-mozaismului/embed/#?secret=9FVFaZ53SO

Nu știm dacă înaltul ierarh va mai manifesta vreun interes față de schitul nemțean sau dacă îl va abandona uitării, dacă va mai continua procesele începute sau le va lăsa în suspensie.

Un lucru știm: lupta contra ecumenismului continuă. Cu cei care au rămas în toți acești ani pe aceleași principii corecte ale luptei, inspirate din Sfintele Canoane și din cugetarea Sfinților Părinți. Și cu cei care se vor adăuga de acum căii împărătești, pe măsură ce gruparea conturată la Roman în ianuarie 2018 se fărâmițează din ce în ce mai mult, arătând prin aceasta că nu este de la Dumnezeu (Fapte 5,38: „căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici”).

Dumnezeu să ne ajute pe toți!

[1] Liturghier, EIBMBOR, București, 1995, p. 156.

Sursa: marturisireaortodoxa.ro

Actualizare a autorului:

„UPDATE: Un ucenic al unuia dintre părinții care au plecat de la Rădeni a ținut să îmi spună că știe că motivul pentru care preoții au plecat de la Rădeni nu este legat de insistențele monahului Sava de a introduce o altă formulă de (ne)pomenire, ci de afirmațiile grave ale părintelui Antonie de la predica de duminica trecută.

Afirmațiile părintelui Antonie de săptămâna trecută și cele ale părintelui Pamvo de astăzi sunt însă strâns legate de afirmațiile grupării Sava de un an încoace. Când părintele Pamvo a auzit timp de un an de zile că tot poporul este eretic și toți preoții pomenitori sunt eretici, a tras concluzia logică potrivit căreia dacă sunt eretici nu pot avea Sfinte Taine.

Adăugând o confuzie între cei condamnați sinodal și cei necondamnați și nesesizarea faptului că Sfântul Teodor vorbește în scrierile sale despre două erezii, una necondamnată, alta condamnată, cei doi părinți au făcut afirmația foarte gravă potrivit căreia nu mai există har și taine în bisericile pomenitoare.

Căderea în asemenea afirmații a celor doi părinți este rezultatul direct al unui an de discurs extremist și schismatic, iar acest discurs a fost promovat de monahul Sava, de monahul Efrem și de ucenicii lor din Rădeni și din țară.

Chiar dacă adepții monahului Sava vin acum și combat formal părerile greșite ale părintelui Pamvo și se depărtează îngroziți de Rădeni, când le aud, la o analiză teologică corectă ceea ce au afirmat la Roman, la Satu Mare și la Mestecăniș conduce inevitabil la aceleași concluzii ca ale părintelui Pamvo.

Cu ceva timp am avertizat că toată gruparea Sava se îndreaptă spre naufragiul preotului Ioan Miron, doar că preotul ardelean a alergat mai repede decât ceilalți. L-a ajuns din urmă și părintele Pamvo. Ceilalți urmează inevitabil același traseu.”

Reclame

33 de gânduri despre „RISIPIREA RĂDENIULUI – Monahii Sava și Efrem ruinează reduta antiecumenistă de la Rădeni

  1. Mihai Silviu Chirilă jubilează destrămarea unității de la Rădeni și ruinează prin scrierile sale unitatea celor care mărturisesc și se delimitează de ecumeniști.
    Nici măcar nu pleacă urechea la cele spuse de Gheronda Gavriil, care îndeamnă la unitate.
    În articolele d-lui Mihai Silviu C. nu găsești decât intrigă,acuze nefondate sau alcătuite pe interpretări personale,tendențioase,forțate,și uneori fără acoperire(vezi cazul Episcopului Artemie pe care-l acuză pe nedrept cu canoane care se referă la episcopi și nu la horepiscopi) și altele,și altele.
    De faptul că refuză dialogul direct și public cu monahul Sava,nu m-ai vorbim,căci este notoriu.
    Iar faptul că își arogă dreptul să vorbească în numele celor îngrădiți de erezie,constituie un lucru extrem de grav.
    Nimeni nu l-a investit cu această prerogrativă. Cu atăt mai mult,să își permită să îi judece pe toți preoții care nu-i împărtășesc punctul de vedere,care numeric constituie majoritatea. Cine e dânsul să-i judece și să-i categorisească pe toți?! De unde îndrăzneala aceasta?!
    Iar ce spune de Păr. Sava și de cei din jurul dânsului,este halucinant,…,ecumeniștii sunt scoși la pensie.
    D-l. Mihai Silviu C. să-i lase în pace pe preoții mărturisitori și să nu mai promoveze dezbinarea necontenit între ei.
    Dezbinarea e cel mai mare rău acuma,cum lasă să se înțeleagă și Gheronda Gavriil, iard-l Mihai Silviu C. numai de asta se preocupă:să ațâțe cu orice prilej flacăra dezbinării.
    Nu-i scapă nici un prilej pe care să nu-l exploateze la maxim,folosind f. abil toate metodele de diversiune și manipulare de care dispune.
    Cine nu-i împărtășește punctul de vedere,este măcinat bucățică cu bucățică…
    Cine este d-l Mihai Silviu C.?! De ce toți trebuie să se supună dânsului, iar dacă nu ,sunt catalogați ca extremiști,schismatici,eretici,adunătură ș.a.m.d.?!
    Cine este dânsul să confiște mișcarea antiecumenistă?! Cini l-a delegat ca purtător de cuvânt al ei și ca inchizitor și judecător al acelora care nu-i împărtășesc opiniile!?
    De unde până unde face dânsul legea!?
    Caută orice prilej,orice afirmație,pe care să o poată exploata apoi în sensul dorit/căutat de dânsul. Ce duh e ăsta!?
    Numai gâlceavă. Orice slăbiciune sau afirmație,scoasă la iveală,făcută publică,folosită ca instrument de demolare mediatică a celor care au altă părere. Nici urmă de dialog frățesc,față către față sau în sinaxe,de încercare a rezolvării problemelor înt-un duh de pace,constructiv… .
    De abia așteptăm să se întâmple ceva pt. a sări la gâtul aproapelui,pt. a-l demola,pt. a-i distruge imaginea,credibilitatea,cu interpretări propii,forțate ,cu atacuri la persoană,cu tot arsenalul corespunzător pt. a denigra pe cineva.
    Acesta nu e duh creștin…e propagandă pusă în slujba cui? Pe cine servește sau cui?

    Apreciat de 1 persoană

    • HD
      O fi avand si Mihai Silviu Chirila greselile si tendintele lui, dar, din pacate, voi va dezbinati intre voi.
      Din moment ce ascultati soaptele diavolilor arhiconi exagerand si acuzand pe toti ca ar fi eretici, cum va inchipuiti ca va lasa incornoratii in pace sa nu cadeti din exagerare in exagerare??
      Fratele meu, gheron Gavriil si parintele Iulian, unii din cei mai mari batrani ai Athosului spun ca nu toti pomenitorii sunt eretici (mireni sau preoti). Voi nu-i credeti.
      Gheron Gavriil a spus inca din primavara lui 2017: „Aplicati iconomia!”
      Dar Sava, Ciprian Staicu si Efrem si cei care ii imping de la spate isi schimba pozitia continuu, bulversand credinciosii.
      Cum sa ai incredere in ei ca ar fi insipirati de Duhul Sfant??
      Reveniti-va fratilor! Problema voastra nu e M S Chirila, ci voi insi-va si exagerarile voastre.
      Nu cred ca domnul Chirila vorbeste din pozitia unuia care ar vrea sa conduca miscarea nepomenitorilor. Poate a avut in trecut aceste tendinte. Cred ca omul isi spune parerea.

      Si daca voi ii contestati rolul asta (de conducere, pe buna dreptate caci nici eu nu cred ca ar trebui sa-si aroge cineva acest drept), de ce mai aveti nevoie de un dialog cu el??

      Sa-ti amintesc cele spuse intr-o predica de pr Xenofont, care spunea ca cu nici un chip nu puteam fi impreuna, pentru ca noi ne-am fi intors la ecumensti? Daca vrei iti arat si inregistrarea.

      Discuti cu cel care vrea sa discute si cu cel ce intelege. Daca el insusi te respinge, ce sa mai discuti?

      Dar, cu cei care accepta dialogul si sunt dispusi sa inteleaga, cred ca s-ar putea organiza o sinaxa si cred ca parintii care au o pozitie echilibrata sunt datori cu asta.

      Apreciază

      • Iconomia este exceptie , nu regula in ortodoxieEa se aplica acolo unde este cazul , nu e regula generala ! .Prin predicarea acestei iconomii stiti ce s a intamplat?Cunosc personal ca dupa ce pr Teodor Zissiz a tot spus despre iconomie , prietenii mei dragi s au intors intre ziduri!Iar Chirila minte si iar minte .Pr atoniti nu s au abatut cu nimic de la dreapta credinta.Ucide sufletele prin clevetirea lor ! Cum va permiteti sa vorbiti de rau preotii nepomenitori?

        Apreciază

  2. Aș mai adăuga ceva,frate Daniel,dacă-mi îngăduiți:
    Păr. Theodoros Zisis afirmă „Pomenind numele Dvs ar însemna că(prin pomenire) aș declara că aș fi și eu ecumenist(eretic n.m.),cum că aș avea aceeași credință cu Dvs.”.
    Oare Păr. Theodoros nu știe ce spune? Sau dânsul nu are cuget ortodox!? Bineînțeles că are. Și vedeți ce spune? Că,prin comuniune cu ecumeniștii, ar declara că este și dânsul ca și ei. Păr. Theodoros o spune, nu monahul Sava.
    Deci,ori că ai cuget ortodox ori ba,prin comuniunea cu ecumeniștii ești una cu ei,ești ca ei.
    Altfel noi de ce ne-am îngrădit de erezie, dacă nu ne afecta,dacă nu ne despărțea de Hristos Domnul?
    Faptul că monahul Sava spune de cei aflați în comuniune cu ecumeniștii că sunt și ei ecumeniști, nu este o condamnare a lor,căci dânsul nu este Sinod,ci este o atenționare a lor,o încercare de trezire a lor.
    Păr. Sava îi atenționează,nu-i condamnă, că nu-i Sinod, repet.
    Cum sunt cei din B.O.R. care nu întrerup pomenirea ierarhilor ecumeniști, care adică rămân în comuniune cu ei?
    Dacă ei sunt ortodocși, atunci noi de ce am întrerupt pomenirea și nu am rămas să luptăm din ” interiorul” Bisericii?B.O.R. este o Biserică ecumenistă,oficial, după Sinodul din Creta, pt. că și-a însușit hotărârile parafate acolo. Atunci membrii ei cum sunt,dacă nu se delimitează de ecumeniștii din ea? Și toți cei aflați în comuniune cu ecumeniștii, cum sunt,după spusele Păr. Theodoros Zisis de la început?
    Nu condamn și nu judec pe nimeni,ci doar vorbesc despre o stare de fapt existentă în Biserică la ora asta.
    Frate Daniel,sper să nu institui poliția gândirii pe site-ul dvs.,și să publici aceste puncte de vedere. Cum te lasă inima…
    Doamne ajută.

    Apreciază

    • HD
      Asa pare, fratele meu si totusi nu-i asa.
      Pr Teodor Zisis a gresit afirmand asta, ca de altfel si altii. Si ca dovada ca a gresit este si faptul ca nu a ramas la aceasta idee.
      Daca ramai in comuniune cu un ecumenist, in nepasare si nu reactionezi in nici un fel, girandu-l pe ierarhul ecumenist in tot ce face, atunci da, se poate considera ca esti si tu ecumenist si esti in acelasi cuget cu el.
      Dar daca NU esti in asentimentul lui, nu ii impartasesti ideile eretice, chiar daca n-ai intrerupt pomenirea, CUM se poate spune ca esti si tu ecumenist? Nu e asta o nedreptate?

      Sa facem urmatoarea comparatie.
      Sa zicem ca un om e prieten cu alti oameni, cu care umbla peste tot, participa la actiuni comune au aceleasi pasiuni etc. La un moment dat, omul respectiv afla ca prietenii lui sunt criminali. Ca omoara si jefuiesc alti oameni. La un alt moment dat prietenii lui se dau pe fata.
      Omul nostru ezita sa rupa prietenia cu ei. E impeuna cu acestia de prea mult timp si i s-ar parea nefiresc sa nu mai fie prieten cu respectivii, desi se ingrozeste si dezaproba faptele lor.
      Intr-un alt moment, unul din grup, care nu era nici el in starea de rautate a celorlalti, rupe prietenia cu ei. Se dezice total de ei, pe buna dreptate si ii denunta public. Laudabila aceasta initiativa a celui curajos. Dar omul nostru tot ezita. Poate din frica, poate din alte motive…
      IL FACE ASTA SI PE EL CRIMINAL?? Evident ca nu! Doar fricos, ezitant sau in alt fel. El poate fi acuzat cel mult de tainuirea sau favorizarea infractorului sau printr-o masura dura a judecatorului, cel mult de complicitate. Complicele nu ia aceeasi pedeapsa cu faptuitorul.
      Cel ce ii denunta public pe criminali are si el rolul lui – acela de a sparge grupupul infractional si a determina autoritatile sa ia masuri pentru a-i opri si a-i condamna.
      Ezitantul ramane doar fricos, complice, tainuitor al faptelor sau pur si simplu nevinovat. Depinde de gradul de constientizare.

      Monahul Sava nu doar antentioneaza, ci chiar condamna, impune noi formule de pomenire, schimband regulile in timpul jocului si aplica in mod nedrept, acum, cand nu este timpul, teoria vaselor comunicante – a caderii in erezie prin comuniune.

      Ecumenistii erau ecumenisti si inainte de Creta. Nu trebuisa sa vina acest pseudo-sinod ca sa stim ca erau eretici. Pomenirea trebuia intrerupta de mai demult si de multi.
      Ce inseamna asta? Ca toti eram eretici? Ca toata Biserica era eretica doar pt ca mai nimeni nu intrerupsese pomenirea ecumenistilor?
      Nu, fratele meu.

      Noi am intrerupt pomenirea, fiind in pozitia celui care denunta public nedreptatea si crima, pentru a lovi erezia si pentru a determina extirparea ereziei din sanul Bisericii, asa cum spune canonul 15 – „ci s-au silit să izbăvească Biserica de schismă şi dezbinări”, in nici un caz pentru a ne lovi cu pumnul in piept ca noi suntem singurii ortodocsi si cei ramasi in urma ar fi eretici!

      Apreciază

  3. Frate Daniel, și înainte erau ecumeniști, dar mom. Creta a schimbat coordonatele problemei.
    După Creta erezia este instituționalizată,propovăduită de la tribuna Sinodului,oficial. Este declarată învățătura Bisericii, este propovăduită cu capul descoperit, în numele Bisericii. De la Creta încoace,erezia mi se impune peste voința mea,fără să se țină cont de acceptul sau neacceptul meu. Este propovăduită în numele Bisericii. Înainte de Creta nu era așa,cu toate că ecumeniștii erau și atunci, împreună cu faptele lor,dar era problema lor. Problema lor nu era pusă în cârca mea,pe conștiința mea.
    Nu era aceeași situație înainte de Creta,cu cea de acuma. La Creta s-a depășit limita.
    Patriarhul Bartolomeu,24 aprilie 2017,C.M.B.,Geneva,declara,în deplină cunoștință de cauză:”de la Creta înainte există și o ratificare sinodală a ecumenismului”.
    Deci,oficial,sinodal,cu capul descoperit, de acuma aceste lucruri sunt propovăduite.
    Înainte,nu eram făcut părtaș la acestea,dar acuma,prin comuniune, nu mai scap,căci dacă nu am aceeași credință cu ei,de ce mai păstrez comuniunea?
    Sfântul Maxim spune:”ceea ce condiționează în mod absolut comuniunea, este mărturisirea adevăratei credințe”.Și:”ceea ce cauzează și menține ruptura de această comuniune,este mărturisirea unei credințe greșite”.
    Asta e învățătura Bisericii.
    În Creta ei ne-au făcut ecumeniști și pe noi,fără acceptul nostru,prin cele acceptate acolo/institoționalizate acolo peste voința noastră,dar,în numele nostru,a Bisericii noastre. Dacă nu te delimitezi de ei,atunci tăcerea ta este echivalentă cu consimnțământul,spune tot Păr. Theodoros Zisis.
    Acuma,după Creta, ești făcut părtaș la fapta lor,căci consecințele faptelor lor se răsfrâng asupra întregii Biserici,după Creta, căci au adoptat erezia în numele Bisericii. În orice slujbă împreună cu ei,te fac părtaș,împreună participant la fărădelegea lor,la mărturisirea lor,la trădarea lor. Cum? Prin comuniune. Erezia este pătrunsă în viața sacramentală a Bisericii,constituind mărturisirea de credință a Bisericii, la nivel oficial. Participi cu ei,păstrezi comuniunea cu ei,…,te faci părtaș la mărturisirea lor de credință.
    Nu te poți ruga cu cineva care mărturisește altă credință. Credința comună este condiția comuniunii.
    Înainte de Creta întrerupeai comuniunea pt. a denunța public nedreptatea. După Creta întrerupi comuniunea pt. ați salva sufletul,pt. a întrerupe comuniunea cu erezia,care a fost oficializată în Biserică peste voința ta,în mod samavolnic,tâlhăresc și viclean.
    Iar despre principiul vaselor comunicante,acel dicton se referă la altceva și anume :”dacă te rogi cu cel caterisit,caterisit ești”.
    În privința comuniunii e altă problemă, alt aspect surprinde adică. Adică se referă la altceva. Sunt două probleme diferite.
    Doamne ajută!

    Apreciază

  4. ce afirmatie gresită cum ca ” in potirul ecumenistilor se afla satana”…
    satana nici nu se poate face Trup si Sange din prescura si vin ca sa se afle acolo.
    nici la catolici nu se poate afirma ca e dracu in potir…ci doar ca in potir e azima si vin spurcate si nebinecuvantate.
    Iar ca in Sf. Potir se află Insusi Hristos , sa verifice dupa aghiasmă!
    este aghiasma si nu-i Hristos in potir? ce necredinta si neadevar!
    Sf. Taine sunt valide toate, doar ca unii se impartasesc spre osandă!
    n-ati citit despre calugarii din Sf Munte care s-au impartasit si dupa ce au murit a venit Hristos cu 2 ingeri si le-a scos Impartasania din ei afara si cu cinste si frica Ingerii au luat-o , iar calugarii au mers in iad.

    Apreciază

  5. Doamne ajuta că sa dispară tulburările din Biserica. Apropo, cum BORu e in CMB, atunci și BORu in ansamblu are aceeași aplecare spre lucruri de care acuzați voi B O R., Că dinainte de Kirill e aceasta situație.

    Apreciază

  6. „În predica de astăzi, părintele Pamvo a făcut o afirmație care justifică un an de luptă a noastră contra schismei monahului grec Sava. Citându-l pe Sfântului Ioan Gură de Aur, părintele afirmă: “Eretic este omul care începe să cugete o erezie”. Perfect adevărat.

    Îl întreb: Cei ce rămân în comuniune cu ereticii din neștiință, din nevoie, din frică, din prostie sau din comoditate, dar nu cugetă erezia, ci chiar o resping, se pot numi eretici? Dacă nu, cum se numesc?

    Dacă nu găsește răspunsul la această întrebare, poate citi acest text.

    https://www.marturisireaortodoxa.ro/canonul-sfantului-atanasie-cel-mare-despre-reprimirea-celor-ce-nu-s-au-facut-partasi-eresului-de-bunavoie/embed/#?secret=2c5dou5tY

    Este fortata si postpatristica aceasta iterpretare a canonului al doilea al Sfântului Atanasie cel Mare.

    Apreciază

    • Care este schisma despre care inventezi atâta.In primul rand ce este schisma te ai intrebat.Apoi cum o faci.Cand zici de gruparea sava-staicu-radeni te poti gândi si la gruparea chirila-grigorie sanda-claudiu buza etc.

      Apreciază

  7. Ascensiunea si caderea…Radenilor,un subiect amplu si greu,in carui istorie s-au amestecat sperante si deziluzii desarte,inovatii si teorii care au alunecat spre schisma,slava desarta si mandrie, izvoare pline de stricaciune ,care prin invidia vrajmasului omenirii, au erodat temelia zidurilor indragitei Manastiri Radeni.

    Multe rugaciuni cu ravna,munca trudnica si nopti nedormite,conferinte teologice care au adunat multime de norod ortodox,venit de la mari departari,insotiti de Preotii lor,uniti in acelasi cuget,pregatiti sa infrunte teroarea declansata de fortele bisericesti ecumeniste sprijinite de cele ale statului.
    Vina pentru ruinarea cetatii antiecumeniste o poarta(stie Domnul),Preotii lui Hristos,strans uniti in gruparea Sava-Staicu-Radeni,slujbasi cu simbrie sau fara,din tara sau din afara ei,care fiecare in parte si-au adus cu zel contributia, atacand pe semnatarii Rezolutiei din ianuarie si pe sustinatorii lor ,care ridicau vocea impotriva ecumenismului,denuntand pericolul schismei spre care se indreptau cei mentionati.
    Modul in care au incercat sa ofenseze personalitati de seama ale Ortodoxiei mondiale(Vladica Longhin si Parintele Profesor Thedoros Zisis),incercand sa intineze memoria Cuviosului Parinte Justin Parvu a fost o lovitura neonesta si „necinstita sufleteste”,pe care multi dintre noi o resimt inca.
    Cum a acceptat obstea M.Petru-Voda,asemenea ofense?
    Asa cum accepta si in prezent gestul de tradare a Ortodoxiei al Mitropolitului Teofan.
    Frica,neputinta,slabiciune,varsta inaintata,boli,ascultare oarba, pana unde,ma intreb?
    Pana la …”potirul comun”?
    Invartosarea inimii si intunecarea mintii ii vor conduce acolo ,unde nici nu gandesc.In van fi-vor oare toate rugaciunile si jertfa?
    S-a lasat tacerea odata cu atingerea telului scontat,iar atacurile concertate ale fortelor ecumeniste s-au risipit ca fumul.
    Intrucat numarul celor care s-au indreptat spre schisma,sau au parasit miscarea antiecumenista revenind dezamagiti la fostii lor duhovnici(sunt cazuri concrete) nu a fost cel scontat,aceasta nu a putut fi data ca exemplu negativ pe prima pagina a organului de agitatie si propaganda al Patriarhiei,Lumina.
    Caderea …Radeniului ,este un incident inerent luptei pentru Ortodoxie,chiar daca mijloacele folosite de adversarii nostri (cei din interior cat si cei din exterior),deveniti peste noapte prieteni in ascuns,au fost lipsite de temei patristic si telogic,fara dreapta cugetare,dar al Duhului Sfant si dragoste fata de aproapele.dovedind slabiciuni duhovnicesti de neconceput.
    In ultima vreme,prin gesturile facute de Patriarh si supusii sai sinodali,caracteristice unui comportament oportunist predominat de falsitate interioara,fara Mila si Barbatie,exista riscul sa pierdem comuniunea cu celelate Biserici Ortodoxe si sa devenim Biserica cazuta din har.
    „*Aceia care nu primesc intregul adevar dumnezeiesc, ci doar o parte din el, si care-l amesteca cu minciuna, nu apartin turmei lui Hristos. Tot astfel, si aceia care in aparenta sunt in staul, dar launtric se rup de El, de dogmele si canoanele Lui, nu sunt madulare ale Lui.[…]

    Duhul umanist inselator al timpurilor noastre schimba duhul clasic evanghelic si aseaza pecetea sa de gandire chiar si asupra crestinilor ortodocsi invatati. Acest duh umanist inselator este intru totul limpede impotriva Sinoadelor Ecumenice si atrage pe multi catre incalcarea Adevarului (vezi I Tesal. 2, 3). El ii indeamna catre neascultarea de Maica Biserica.[…]Multe minti sunt astazi intr-atat de confuze, ca se afunda in ratacirea diavoleasca ce socoteste credinciosia catre sfanta Ortodoxie ca obscurantism si ingustime a mintii, iar partasia in rugaciune si la Sfintele Taine cu ereticii, cat si tradarea vadita ori ascunsa a dogmelor si a canoanelor ca fiind cuprindere si deschidere fata de lume.[…]
    Abaterea de la Sfanta Ortodoxie este, prin urmare, o nenorocire in mod hotarat. Iar a ramane in Adevar in ciuda smintelilor de astazi este o temelie a nadejdii ca Dumnezeu ne va milui. Sfantul Marcu al Efesului, marele luptator pentru Ortodoxie impotriva romano-catolicismului (1444), scrie astfel despre credinta noastra ortodoxa: „Cu ea noi nadajduim sa stam inaintea lui Dumnezeu si sa primim iertare pentru pacatele noastre. Iar fara ea, nu stim daca vreo dreptate ne va slobozi de vesnicele munci!” [..]

    Citim in invataturile pretioase ca aurul ale unui pustnic anonim din secolul al XV-lea:
    „**Inima ta e mica. Nu primi nimic de prisos. Lasa loc in inima ta numai pentru Dumnezeu si pentru dragostea ta pentru El [..]Daca continui lupta si nu lasi jos armele si nu parasesti campul de lupta, ci, mai degraba, nu bagi in seama infrangerile de dinainte, daca tii cu tarie scutul credintei si tii pe cap coiful mantuirii si nu lasi sa-si scape sabia duhului, adica sabia cuvantului lui Dumnezeu (cf. Ef. 6: 16-17), atunci vei castiga biruinta, si premiul va fi al tau. Este Cineva care va lupta alaturi de tine, si, daca chiar vrei sa stii, El deja l-a biruit pe vrajmas, care [vrajmas] este si vrajmasul tau.
    Dumnezeu Insusi este cu tine; El este Compatriotul tau, Aparatorul tau, al tau cu totul.”

    *“UNICA OSANDIRE INGADUITA” din: Arhimandrit Serafim Alexiev, “Vederea pacatelor noastre. Talcuire la rugaciunea Sfantului Efrem Sirul“, Editura Sophia, Bucuresti, 2008

    **“Cugetarile unei inimi smerite“, Editura Egumenita

    Apreciază

  8. Pt. dl.Grigorie
    Canonul 2 al Sfântului Atanasie cel Mare nu este interesat de cum să-i categorisească pe cei aflați în comuniune cu erezia sau cum să-i numească.
    Canonul surprinde altceva. Esența problemei. El spune despre cei aflați în comuniune cu erezia sau în părtășia cu erezia, că au fost reprimiți înapoi în Biserică, adică,că li s-a dat iertare,căindu-se și întorcându-se la dreapta slăvire. Adică Canonul surprinde starea lor de vinovăție sau faptul că prin comuniunea cu erezia au fost afectați. Au fost afectați chiar și cei amăgiți (adică „din neștiință, din nevoie,din frică,din prostie,din comoditate” ,cum se exprimă dl. Grigorie) și chiar și cei care „cu fățărie” spune Canonul, adică care nu au avut cuget eretic.
    Despre toți aceștia spune Canonul că au fost reprimiți înapoi în Biserică, că li s-a dat iertare căindu-se.
    Adică, ce vreau să spun,să scot în evidență?
    Gravitatea și consecințele comuniunii și părtășiei la erezie.
    De fapt asta ne interesează, nu cum sunt sau nu sunt numiți aceia care păstrează comuniunea cu erezia. Asta e treaba Sinodului.
    Pe noi ne interesează dacă suntem afectați sau nu,fie că avem cuget ortodox fie că nu,fie că-i din neștiință fie că nu.
    Canonul arată că toți cei aflați în comuniune cu erezia, din diferite motive,căindu-se,au fost reprimiți înapoi în Biserică.
    Discuțiile că de ce sunt numiți așa sau așa sunt deșarte și nefolositoare și folosite cu scop de dezbinare,de gâlceavă.
    Ce ne interesează cum sunt numiți? Fiecare va da răspuns pt. atitudinea și afirmațiile sale.
    Problema este dacă sunt afectați sau nu prin comuniunea cu erezia, iar în sensul acesta învățătura Bisericii e clară.
    Dacă acela îi face eretici, treaba dânsului. Ce treabă am eu cu el. Dacă nu-s de acord,eu nu procedez așa și gata. Pace.
    Problema,repet,nu e asta,ci dacă comuniunea cu erezia te afectează sau nu.
    Asta ne interesează pe toți,ca să știm cum să ne raportăm în mod corect la problemă. De restul se ocupă Biserica .

    Apreciază

  9. „Că au adeverit că nu s-au prefăcut în păgânătate. Dar ca nu cumva aşezându-se oarecare prea-necinstitori de Dumnezeu să strice Bisericile, au ales a ajuta silei, şi a purta greutatea, mai mult decât a se pierde popoare. Şi aceasta zicând ni s-a părut că şi nouă cu încredinţare ne zic pentru că puneau pricină ei pe Aaron fratele lui Moisi în pustie, că a îngăduit la călcarea poruncii poporului şi că au avut dezvinovăţire, ca nu cumva întorcându-se poporul la Egipt să rămână la idolatrie.”(Sfantul Atanasie cel Mare, Epistola a doua catre Rufinian, Pidalion)
    „Iar acei care iarăşi s-au împărtăşit în eresul acesta, nu cu slobodă socoteală şi de voie; ci de silă, şi strâmtorare s-a socotit cu cuviinţă şi iertare a li se da întorcându-se la adevărata Biserică, şi locul clerului iarăşi să-şi aibă. Mai ales că se dezvinovăţesc, că nu s-au făcut părtaşi eresului chiar, ci cu făţărie, şi pentru iconomie, ca nu desăvârşit să fie goniţi de la Biserică, şi în locul lor să se aşeze alţii prea necinstitori de Dumnezeu, şi cu totul să strice pe cei dreptslăvitori. Pentru care au ales mai bine a suferi greutatea lepădării celei de silă, decât a se pierde mulţimea dreptslăvitorilor.” (Talcuire din Pidalion)

    „ 6. Sfântul Atanasie și sinodul din 362 recunosc că cei ce s-au făcut părtași eresului din silă sau fățărie “nu s-au prefăcut în păgânătate”, adică nu au devenit eretici, ci au rămas în cuget ortodocși. Nicodim Milaș traduce această expresie prin „nu și-au însușit nelegiuirea” (vezi nota 2).
    7. Tâlcuirea canonului din Pidalion recunoaște că mirenii păstoriți de acești preoți care au aderat formal la arianism sunt “dreptslăvitori”, adică ortodocși, chiar dacă sunt într-o oarecare măsură afectați de această cădere a păstorilor lor (exprimată prin sintagma “cu totul să-i strice pe dreptslăvitori”, care arată că prin această cădere a păstorilor lor, dreptslăvitorii nu sunt într-o stare de normalitate duhovnicească, fiind într-o oarecare măsură stricați moral prin acceptarea acestei situații, dar nu în așa măsură încât să nu mai poată fi numiți dreptslăvitori, adică ortodocși, ci eretici)„ ( Din „Canonul Sfântului Atanasie cel Mare despre reprimirea celor ce nu s-au făcut părtași eresului de bunăvoie”)

    Daca „nu s-au prefăcut în păgânătate” nu inseamna ca sunt de partea Ortodoxiei, ci in afara ei. Acestia chiar daca nu sunt eretici din convingere, sunt eretici , s-au lepadat de Ortodoxie, prin marturisirea verbala a ereziei, crezul pe care-l marturisesc impreuna cu cei rataciti la pseudoliturghie nu are legatura cu adevaratul Dumnezeu, ci cu un dumnezeu fals, cu diavolul: „lumea ca rătăcită, ca una ce a părăsit pe Dumnezeu Cel adevărat şi prin fire şi s-a închinat şi a slujit celui ce nu este aceasta prin fire, adică Satanei”(P.S.B. 41).

    Chiar si in cazul lepadarii Sfantului Apostol Petru, tagaduirea lui Hristos desi n-a fost din convigere, ci din frica, prin acea lepadare a cazut din apostolat, dar pentru ca s-a cait, i-a fost reinnoit apostolatul: „dumnezeiescul Petru fusese deja chemat, împreună cu ceilalţi ucenici, să fie Apostol al lui Dumnezeu (căci Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos i-a numit pe ei Apostoli, după cum s-a scris Lc. 6, 13). Dar deoarece, când s-au săvârşit cele uneltite de iudei împotriva Lui, s-a întâmplat căderea lui Petru (căci dumnezeiescul Petru, cuprins de o frică nestăpânită, s-a lepădat de trei ori de Domnul), Hristos vindecă ceea ce a pătimit Petru şi îi cere de trei ori, în mod diferit, mărturisirea, opunând-o acelora şi aducând o îndreptare a greşelilor. Astfel, ceea ce a greşit prin cuvânt şi i-a adus vina prin simple vorbe primeşte dezlegarea în acelaşi fel… Deşi toţi ucenicii au fugit de duşmănia iudeilor, care le-a produs o frică de nesuportat, şi de sălbăticia ostaşilor, care-i ameninţase cu o moarte crudă când au venit să prindă pe Iisus, singur Petru a păcătuit în mod deosebit prin tăgăduirea de trei ori a lui Iisus… Deci, prin întreita mărturisire a fericitului Petru, s-a desfiinţat păcatul săvârşit prin întreita tăgăduire. Iar prin cuvântul Domnului: „Paşte oile Mele,” înţelegem înnoirea apostolatului dat lui, înlăturându-se osânda greşelilor adăugate şi depărtând lipsa lui de curaj”(P.S.B. 41).

    Apreciază

  10. Da…,ce vedem până la urmă: că părtășia la erezie, că,comuniunea cu erezia te desparte de Biserică, te desparte de Dumnezeu,și că este nevoie de căință ,de un efort și conștientizare pt. a te întoarce înapoi la Biserică.
    Mai vedem că iconomia nu se face cu păcatul, adică nu se poate spune: poți să curvești sau poți să furi…,din iconomie sau poți să hulești sau poți să fi în comuniune cu erezia…, din iconomie. Ci iconomia se face ca îngăduință a Bisericii față de neputința omului, față de slăbiciunea lui,iar nu față de păcat. Biserica nu are îngăduință față de păcat, nu face iconomie cu păcatul,cu erezia.Ci are îngăduință față de neputința omului.
    Adică, ce vreau să spun: nu cred că este corect să se afirme că din iconomie poți să păstrezi comuniunea cu erezia,să vezi sau să înțelegi părtășia la erezie ca pe o iconomie.. Că poți aplica iconomia la comuniunea cu erezia, cu păcatul.
    Că dacă omul va înțelege în sensul acesta iconomia, se va întoarce înapoi la comuniune cu ecumeniștii, cum s-a întâmplat în ultimul timp cu multe persoane, adică va renunța la luptă, crezând că se poate și așa,din iconomie.
    Omul nu înțelege că nu poate face iconomie cu erezia, ci..,că dacă el va pica în părtășie cu erezia, atunci,poate, la un mom.dat Biserica va face iconomie cu el/îngăduință cu el la o eventuală judecată.
    Dar această iconomie nu se va aplica necondiționat,ci după ce Biserica va cerceta în mod obiectiv cauzele căderii și cu condiția ca cel căzut să facă pocăință,să-și recunoască vina și să se întoarcă înapoi de pe calea greșită.
    Am insistat pe aceste lucruri, pt. că am observat că ,în ultimul timp, acest concept de iconomie, se folosește în chip de cal troian de către mulți pt. a îndreptăți coabitarea cu erezia, chipurile,din iconomie.. Adică iconomia este folosită într-un mod eronat, adică față de păcat. Și astfel, pe motiv de iconomie, se creează o nișă,o breșă în zidul de apărare al Bisericii, care este constituit sau reprezentat de îngrădire și în felul acesta, forța de luptă a Bisericii cu erezia (care este reprezentată de îngrădire) este anulată,pe motiv de iconomie.
    Bineînțeles, nu iconomia este problema,ci modalitatea de aplicare a ei de către credincioși,adică felul greșit în care înțeleg ei că se poate aplica iconomia.
    Concret: pe mulți îi auzi în ultima perioadă spunând-„a,eu sunt pt. iconomie, nu pt.acrivie…,eu nu sunt extremist!!!,…,eu aplic iconomia…, eu nu fac schismă… „s.a .m.d. și astfel oamenii,pe motiv de iconomie rămân în comuniune cu erezia, ajută la menținerea și întărirea,cimentarea ereziei în Biserică.
    Asta în condițiile de astăzi ale luptei cu erezia, când nu îți taie nimeni capul,nu te siluiește nimeni,ci eventual îți pierzi salariul,comoditatea și …,te poți muta la câțiva metri mai încolo pt. ați desfășura activitatea. Adică nu sunt îndeplinite condițiile dd prigoană feroce din trecut,când creștinii erau amenințați cu moartea și prigonițj într-un mod brutal.
    Astăzi creștinul invocă pt. atitudinea lui de noncombat ,nepăsarea,indiferența,comoditatea,lipsa de interes,apatia…,și astfel motivându-se și îndrepățindu-se,aplică iconomia…, cu erezia.

    Apreciază

    • Nu trebuie confundata adevarata iconomie, de care s-au folosit Sfintii Parinti, cu falsa iconomie fabricata de ecumenisti. Iconomia Sfintilor Parinti avea scopul de lamurire a dogmelor pentru cei mai putin initiate, pentru ca acestia sa ramana ortodocsi in credinta, sa se delimiteze de eretici si sa respinga invataturile ratacite ale acelor, pe cand cea a ecumenistilor urmareste apropierea de eretici prin: relativizarea invataturii de credinta, acceptarea ca valide a “tainelor” ereticilor. “Iconomia” pe care o sustin unii antiecumenisti este de fapt cea inventata de ecumenisti. “Argumentele” pe care acestia (antiecumenistii) le aduc, in favoarea asa-zisei iconomii pe care o sustin, sunt cele ale ecumenistilor. “În această stare nenorocită a decăzut Biserica lui Dumnezeu şi logodnica lui Hristos, încât să urmeze exemplul ereticilor, lumina să împrumute învăţătura de la întuneric” (Sfantul Ciprian).

      Apreciază

      • Grigorie
        Ti se pare ca esti intelept, nu?
        Atunci cum se face ca tocmai voi , care ganditi in mod extremist cadeti in tot felul de dezbinari, indraznind sa filosofati pe tema inexistentei harului?
        Si voi, care negati harul si cei care ii declara pe toti pomenitorii ca fiind eretici sunteti sub influenta duhurilor care va ataca din dreapta. Si roadele voastre se vad: hulirea Sfintelor Taine, dezbinare, incrancenare, descurajarea pomenitorilor de a mai intrerupe pomenirea, smintirea celor nestiutori, exagerari peste exagerari etc.

        Pritene, aberezi!
        Iconomia pe care o proclamam noi nu este cea a ecumenistilor!
        Ecumenistii nu afirma nici o iconomie. Ei spun ca asa e normal sa fie: sa te rogi cu neortodocsii, sa se faca intalniri <>, sa-i consideram <> etc.
        Iconomia pe care o aplicam noi are rolul de a salva cat mai multe suflete, actionand cu prudenta si ferindu-ne sa filosofam/teologhisim pe tema harului, dar respectand ceea ce zice Pidalionul – ca Harul lucreaza prin toti cei necateristi.
        Si apoi, iconomia este insasi a lui Dumnezeu, caci el trimite Harul cu toate greselile oamenilor, pentru mantuirea tuturor celor ce vor.

        Apreciază

        • “Ecumenistii nu afirma nici o iconomie”
          Este prima data cand citesc asa ceva.

          Ideea despre har la cei dovediti eretici, dar necondamnati sinodal, este a monahului grec Sava, care de la prima conferinta ce asustinut-o in Romania a venit cu aceasta idee nepatristica, preluata apoi si de altii, aducand ca argument Sinodul III Ecumenic care, chipurile, ar fi recunoscut hirotoniile savarsite de ereziarhul Nestorie, ceea ce e fals. A spus apoi in acest sens, ca in Athos va fi publicata o carte pe aceasta tema, care intareste cele sustinute de domnia sa cu argumente patristice, carte despre care parintele Staicu a spus ca o va traduce in romana. Pana azi n-am auzit sa fi aparut in romana aceasta carte. Adevarul este ca aceasta idee a monahului Sava n-are sustinere patristica. Sfintii Parinti nu sustin existenta harului la cei dovediti eretici, condamnati sau necondamnati sinodal.

          “Pentru că prin cele nouă Capitole (puncte) de unire întocmite la Alexandria (în iunie 633) şi prin Ekthesis-ul întocmit în acest oraş de Serghie (638) ca şi prin Typos-ul edictat în continuare aici în anul al 6-lea al indicţiei (în 647-648), acesta a respins cele patru Sfinte Sinoade Ecumenice; şi pentru că pe cele ce le-au dogmatizat prin Ekthesis le-au abrogate prin Ty-pos depunându-se din treaptă (caterisindu-se) pe ei înşişi de tot atâtea ori. Prin urmare, cei osândiţi de ei înşişi şi de către cei din Roma şi caterisiţi, pe lângă aceasta şi de Sinodul care a avut loc aici în anul al 8-lea al indicţiei (Sinodul Lateran, în 649), ce fel de liturghie (μυσταγωγίαν) vor mai săvârşi sau ce fel de Duh se va pogorî asupra celor săvârşite de unii ca aceştia?” (Actele procesului și interogatoriilor Sfântului Maxim Mărturisitorul și a ucenicilor lui)

          Astfel Sfantul Maxim spunea despre cei care au adoptat Ekthesis-ul, apoi Typos-ul , ca „au respins cele patru Sfinte Sinoade Ecumenice” , ca prin Ekthesis si Typos s-au depus „din treaptă (caterisindu-se) pe ei înşişi de tot atâtea ori”; a nu se intelege ca prin abrogarea Ekthesis-ului prin Typos s-au caterisit, ci pentru ca prin aceste decrete s-au opus Sinoadelor Ecumenice de pana atunci. Astfel acestia caterisindu-se datorita lepadarii de Sinoadele Ecumenice, dar fiind caterisiti si de Sinodul Lateran, din 649, fiind straini de harul Sfantului Duh, prin urmare acesta lipsind din actele liturgice savarsite de acestia.
          De “atâtea ori” arata ca n-au fost caterisiti o singura data, ori Sinodul Lateran nu i-a caterisit de “atâtea ori”, adica de mai multe ori, ci i-a depus din treapta o singura data, celelalte caterisiri fiind anterioare Sinodului Lateran pentru ca au respins cele patru Sfinte Sinoade, prin urmare acestia erau caterisiti inainte de Sinodul Lateran,inainte de o condamnare sinodala.

          Apreciază

        • Grigorie
          Eu n-am auzit ca ecumenistii sa afirme ca tot ce fac ei fac din iconomie. Lor li s epare normal si firesc ecumenismul lor.

          In privinta caterisirii, daca vorbesti de Serghie si de cei impreuna cu el de pana in anul 648, ca respingeau 4 sinoade, rezulta ca respingeau probabil sinoadele 2 (anul 381), 3 (anul 431), 4 (anul 451) si 5 (anul 553).
          Daca respingi hotararile acestor sinoade nu poti fi altceva decat un mare eretic, dar totusi necondamnat. Au fost condamnati in 649..
          Dupa cate vad, scrie:

          „a nu se intelege ca prin abrogarea Ekthesis-ului prin Typos s-au caterisit, ci pentru ca prin aceste decrete s-au opus Sinoadelor Ecumenice de pana atunci. Astfel acestia caterisindu-se datorita lepadarii de Sinoadele Ecumenice, dar fiind caterisiti si de Sinodul Lateran, din 649, fiind straini de harul Sfantului Duh, prin urmare acesta lipsind din actele liturgice savarsite de acestia.”

          Scrie clar: „a nu se intelege ca prin abrogarea Ekthesis-ului prin Typos s-au caterisit”. Adica probabil e vorba de o „caterisire” personala/cadere din Trupul mistic al Bisericii.
          Ei au fost cu adevarat caterisiti de Sinodul Lateran organizat de papa ortodox Martin si de Sf Maxim Marturisitorul.
          Daca s-ar fi caterisit pe ei insisi de atatea ori, DE CE mai era nevoie de o caterisire oficiala a sinodului?? Simplu, pentru ca asa-numitele autocaterisiri erau printr-o exprimare mai plastica, doar caderi personale din Trupul tainic al Bisericii.
          Si au devenit „straini de harul Sfantului Duh, prin urmare acesta lipsind din actele liturgice savarsite de acestia” DOAR dupa condamnarea sinodala, oficiala din 649 la Sinodul Lateran.

          Apreciază

        • Evident ca nu „tot ce fac ei[ecumenistii] fac din” pseudoiconomie, este suficient relativismul in dogme, dar si in canoane prin recunoasterea ca valide a „Tainelor” ereticilor.

          “Daca respingi hotararile acestor sinoade nu poti fi altceva decat un mare eretic, dar totusi necondamnat.”

          Cel care respinge pe fata hotararile dogmatice ale Sinoadelor Ortodoxe este anatema, dar mai inainte cade sub anatema data de Sfantul Apostol Pavel: „dogmele sunt necesare pentru mantuire. Iar cine va voi sa le inlocuiasca sau sa le altereze se pune sub ingrozitoarea anatema apostolica: «chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!» (Gal.1, 8)” (Sfantul Iustin Popovici, Dogmatica Bisericii Ortodoxe)

          Harul mantuitor si indumnezeitor nu este despartit de adevar, adevar pe care cei din Biserica trebuie sa-l marturiseasca, iar cei care pe fata i se impotrivesc nu mai sunt cu Hristos, Care este Adevarul, ci impotriva lui, acestia din urma invoca la falsa lor liturghie pe un alt hristos, pe un alt dumnezeu care este fals, adica pe Satana: „lumea ca rătăcită, ca una ce a părăsit pe Dumnezeu Cel adevărat şi prin fire şi s-a închinat şi a slujit celui ce nu este aceasta prin fire, adică Satanei”(P.S.B. 41). Prezenta harului sau lipsa sa nu sun acelasi lucru dupa cum nici adevarul nu se confunda cu minciuna(erezia), unde lipseste adevarul lipseste si harul, care nu e separat de adevar, altfel adevarul se confunda cu minciuna sau harul este separat de adevar iar Tainele s-ar savarsi automat indiferent de credinta declarata a celui ce le savarseste, dar aceasta nu mai este Ortodoxie ci papistasie. De aceea adevarata credinta marturisita la Sfintele Taine este absolut necesara pentru validitatea acelor, cele ale ereticilor fiind invalide tocmai pentru ca acestia nu marturisesc credinta adevarata: „La fel şi multe alte erezii, rostind numai numele dar necugetînd , pre¬cum s-a spus, drept, şi neavînd credinţa sănătoasă, primesc fără folos apa dată la ei, fiind lipsită de dreapta credinţă. De aceea apa folosită de ei mai degrabă îi murdăreşte prin necredinţă decît îi mîntuieşte. Aşa şi elinii, deşi rostesc cu buzele numele lui Dumnezeu, poartă asupra lor vina necredinţei, pentru că nu cunosc pe Dumnezeu cel real existent şi ardevărat, pe Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. La fel şi maniheiştii şi frigienii şi ucenicii lui Pavel de Samosata, deşi rostesc numele, sînt cu toate acestea eretici. Tot aşa, după aceia, cei ce cugetă cele ale lui Arie, chiar dacă citesc Scripturile şi rostesc numele, îi amăgesc pe cei ce pri-mesc ale lor, fiind mai necredincioşi decît aderenţii celorlalte erezii, pe care le întrec şi le fac mai puţin vinovate prin limbuţia lor neînfrînată. ” (PSB 15); „credinţa şi botezul sunt două condiţii ale mântuirii şi sunt legate, de nedespărţit, una de alta. Pe de o parte credinţa se desăvârşeşte prin botez, iar pe de altă parte, botezul se întemeiază pe credinţă; ambele sunt depline prin invocarea aceloraşi nume”(P.S.P. 12), adica harul Botezului este nedespartit de credinta adevarata marturisita la Botez. Sfantul Chiril al Alexandriei arata ca: „singurul loc cuvenit ei si cu adevarat potrivit este sfanta cetate, adica Biserica in care este si preotul legiuit. Si prin maini sfintite se savarsesc cele sfinte … ereticii care strimband cele drepte dispretuiesc legea cu privire la aceasta, caci jertfesc mielul nu in sfinta cetate [Biserica]”; la note, referitor la acest text, Parintele Dumitru Staniloae sune: „numai celor din Biserica, care sunt uniti in mod vazut in jurul preotului si in mod nevazut in jurul lui Hristos, prin credinta dreapta in ceea ce este El, se poate da Hristos in stare de jertfa. Altora [ereticilor] nu, pentru ca nu-L primesc ei insisi ca ceea ce este”(P.S.B. 38); adica, cei care nu cred in Hristos ca „ceea ce este”, ci, in mod eretic, ca ceea ce nu este, adica intr-un alt hristos, nu-L au pe Hristos in „euharistie”. Sfantul Chiril spune clar: „cu cât se arată [Tatăl] mai mult ca pricină a celor mai multe bunătăţi, cu atât harul depinde mai mult de dărnicia dumnezeiască. Şi nu dă Tatăl celor necuraţi să cunoască pe Hristos, nici nu comunică harul celor ce cugetă să se abată spre neascultări absurde. Căci nu trebuie să se verse cinstitul mir în mocirlă. ”( PSB 41), erezia este „mocirla” indiferent daca este condamnata sau nu.

          Precizarea „a nu se intelege ca prin abrogarea Ekthesis-ului prin Typos s-au caterisit” nu este un citat ci imi apartine, am facut aceasta precizare in sensul ca ereticii nu pot caterisi eretici.
          Multi din cei care au sustinut Ekthesis-ul l-au respins apoi prin Typos, prima ratacire care le-a adus caterisirea si iesirea din Biserica a fost Ekthesis-ul, dupa cum reiese si din finalul celebrei dispute cu Pyrhus in Cartagina (645), in urma careia Pyrhus respingand Ekthesis-ul si acceptand invataura de credinta ortodoxa a fost reprimit in Biserica, ceea ce inseamna ca pana atunci datorita sutinerii acelui decret eretic era considerat ca fiind in afara Bisericii: „Acestea spunîndu-le el, Maxim şi Grigorie patricianul au răspuns: fiindcă propunerea ta e bună şi folositoare Bisericii, aşa să fie. Venind deci împreună cu noi în această cetate cu nume mare a roma¬nilor, şi-a împlinit făgăduinţa: a condamnat dogmele decretului «Ecthe¬sis» contrar dreptei credinţe, şi s-a unit pe sine, prin mărturisirea dreptei credinţe, cu sfînta, universala şi apostoleasca Biserică, prin harul şi împreuna lucrare a Marelui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin. ” (P.S.B. 81)

          Apreciază

  11. Pt. H.D. si pt. Grigorie si pt. toti care teologhisesc :

    măi pretenilor, puneti-va pe post si rugaciune necontenit cu durere de inima si cu mult suspin din adancul inimii!
    acuma multi suntem marturisitori curajosi , avem caldura , nu stam dezbracati in zapada si desculti,
    nu suntem infometati sa ne chioraie mațele, nici cu capul ametit de ger si de bataie!
    poi asa e fain sa marturisim si teolighisim. Da se pune vreunul din filosofii acestia precum a facut pr. Ioanichie Moroi cand era in dubiu cu schimbarea calendarului?
    poate de aia nu are putere de convingere teologia voastra pt ca nu are si osteneala mare care s-o preceada!
    ia informati-va ce a facut staretul Ioanichie Moroi si filosofati la asta!
    Doamne ajuta!

    Apreciază

  12. Interesant ce spune Canonul al 2-lea al Sfântului Atanasie cel Mare.
    Fie că au avut cuget ortodox fie că nu,dar pt. faptul că erau în comuniune cu erezia , au fost despărțiți de Biserică, prin părtășia la erezie.
    Canonul menționează că cei aflați în comuniune cu ereticii, indiferent că aveau cuget eretic sau cuget ortodox, au trebuit să fie reprimiți la Biserică. Deci comuniunea cu erezia i-a despărțit de Biserică, nu cugetul (căci unii au păstrat cugetul ortodox, spune).
    Deci ori că ai cuget ortodox ori că nu,părtășia la erezie ,care duce la comuniune cu erezia, te desparte de Biserică.
    Adică îi pune pe cei aflați în comuniune cu erezia/cu ereticii, dar care au cuget ortodox, într-o stare de schismă cu Biserica. Este schisma de care vorbește Canonul 15,l-ll Constantinopol, care spune că cei care se îngrădesc de erezie, cei care rup comuniunea cu erezia, cu cei cuget eretic, izbăvesc Biserica de schismă. De schisma în care te aruncă fie cugetul eretic, fie părtășia la erezie sau comuniunea cu erezia/cu ereticii.

    Apreciază

    • HD
      Canonul al doilea al Sf Atanasie cel Mare reglementeaza reprimirea celor ce se aflau in comuniune cu ereticii condamnati de Sinodul I Ecumenic.
      Acestia erau in afara Bisericii pentru ca nu au respectat hotararile Sinodului si au ramas (au fost tarati) in comuniune cu ereticii arieni deja condamnati.
      E o situatie diferita de cea de acum.
      Acum pomenitorii sunt in comuniune cu ereticii ecumenisti – necondamnati sinodal (nominal marii ereziarhi si prin comuniune cei ce ii urmeaza).
      Acest canon s-a dat la Sinodul Local din Alexandria, in 362, deci ulterior Sinodului I Ecumenic de la Niceea din 325.

      Apreciază

    • Atunci (in jurul anului 362) ortodocsii cadeau in afara Bisericii pt ca ramaneau in comuniune cu ereticii arieni deja condamnati. Atunci putea fi aplicata teoria vaselor comunicante. Acum nu, caci nu sunt condamnati definitiv in sinod panortodox sau ecumenic. Sinodul local al ROCOR nu a condamnat nominal nici un ereziarh ecumenist, pe care daca l-ar urma cineva ar cadea in afara Bisericii ca si el.
      Deci, nefiind condamnat nominal nici un mare ereziarh si cei dimpreuna cu el, nu se poate cadea in afara formei vazute a Bisericii prin simpla comuniune cu ereziarhul ecumenist sau cu cei ce-l urmeaza. Si asta indiferent de cugetul pe care un asemenea credincios il are.

      Apreciază

  13. Pt. fratele Daniel
    Știu contextul în care a fost scris Canonul 2 al Sfântului Atanasie cel Mare, de aceea dictonul,”dacă te rogi cu cel caterisit,caterisit ești…” nu se poate aplica acuma,căci ecumeniștii nu au fost condamnați sinodal, nu au fost caterisiți. Dar comuniunea cu ei nu poate fi păstrată,pt. că te înaintează cu erezia, te afectează, te face părtaș la erezie, cum de altfel reiese și din Canonul Sfântului Atanasie cel Mare că s-a întâmplat cu cei ce aveau cuget ortodox, dar păstrau comuniunea cu erezia, căci erezia este și acuma în Biserică, iar Canonul 15,l-ll Constantinopol ne spune că avem datoria de a ne îngrădi de ea,pt. a ne izbăvi pe noi înșine(se subânțelege) și Biserica de schismă.

    Apreciază

  14. Nu am afirmat că se cade în afara formei văzute a Bisericii, căci principiul vaselor comunicante nu se poate aplica, dar am afirmat că prin comuniunea cu erezia,te faci părtaș la fărădelegea lor. Participi la o hulă care te desparte de Sfinții Părinți, participi la o mărturisire contrară cu a lor. Este o dezbinare care se produce înlăuntrul Bisericii. Tu faci parte din tabăra ecumeniștilor prin neîngrădirea de ei. În Biserică sunt două tabere acuma. Tu cu cine ești? Nu cu cel cu care te afli în comuniune? Nu te afectează, dacă rămâi în comuniune cu cel care are alt cuget decât Biserica?
    Nu te faci părtăș la păcatul lui,nu participi împreună cu el la mărturisirea lui,la trădarea lui? Nu ești în comuniune cu cei care se dezic de Sfinți,de mărturisirea Bisericii?

    Apreciază

  15. In situația de acuma, comuniunea cu erezia nu te scoate în afara formei văzute a Bisericii, dar te ține în tabăra celor care după o judecată sinodală vor fi scoși în afara formei văzute a Bisericii, adică te ține în acea stare de păcat,de vinovăție,de părtășie cu erezia, cu păcatul. Te face condamnabil.

    Apreciază

    • Daca un ortodox ramane in comuniune cu ecumenistii, se face partas intr-o oarecare masura cu ei. Este o anumita vinovatie. Dar nu acela savarseste sau crede erezia.
      Daca mai si marturiseste cat de cat impotriva ecumenismului, nu se poat enumi eretic.
      Exista mai multe categorii de partasi cu ecumenistii.

      Apreciază

  16. Contextul la care se referă Canonul 2al Sfântului Atanasie cel Mare spunând că sunt afectați cei cu cuget ortodox care sunt în comuniune cu erezia, într-adevăr spune că îi scoate în afara Bisericii pe cei cu cuget ortodox dar părtăși la erezie, pt. că lor li s-a aplicat principiul vaselor comunicante, căci țineau comuniunea cu cei caterisiți.
    Acele Canoane au fost scrise pt. a reglementa reprimirea în Biserică a celor ce fuseseră în comuniune cu cei condamnați la Sinodul l Ecumenic,cum bine a-ți precizat.
    Dar asta nu înseamnă că poți păstra comuniunea cu ereticii sau că te poți face păraș la o mărturisire de credință eretică,pe motiv că nu se aplică principiul vaselor comunicante, adică pt. că nu ești încă scos din Biserică (dacă păstrezi comuniunea cu cel necaterisit. E ca și cum ai spune: „a, pot să fiu părtaș și eu la hulă,la erezie, că nu sunt scos încă din Biserică”). Păi păcatul e tot păcat și înainte și după condamnarea sinodală a ereticilor. E același păcat. Fie că ești condamnat fie că nu,fapta e aceeași,gravitatea ei este aceeași ( nu condamnarea te desparte de Dumnezeu,ci păcatul. Condamnarea doar confirmă oficial starea ta de fapt,stare în care deja tu ești încă înainte de condamnare,adică din mom. în care tu făptuiești păcatul). Erezia e erezie (păcatul e păcat,hula e hulă) și înainte de condamnarea ereticilor de un Sinod și nu te poți face părtaș la ofensa lor adusă lui Dumnezeu,nu poți ajuta dăinuirii fărădelegii lor în Biserică.

    Apreciază

    • Situatia e mult mai complexa.
      Iconomia nepomenitorilor moderati sau echilibrati (pe care unii ii numesc in mod hulitor si nedrept apostati) consta in faptul ca nu le pretind celor ramasi in comuniune cu ereticii ecumenisti necondamnati acelasi discernamant pe care ar trebui sa-l aiba orice ortodox treaz.
      Exista nenumarate circumstante atenuante pentru cei ramasi inca alaturi de ierarhii si de preotii ecumenisti.
      Poporul roman ortodox, in marea lui majoritate, nu a fost catehizat la nivelul la care ar trebui pentru a intelege erezia si toate abaterile de la credinta ortodoxa.
      Nu poti pretinde unui astfel de ortodox, ce crede si participa la viata Biserici in virtutea traditiei mostenita de la parinti, bunici, strabuni etc o marturisire rafinat teologica atata vreme cat el nu a studiat problema ecumenismului, nu stie ce inseamna, nu are capacitatea de a pricepe, auzind poate pentru prima data de ecumenism sau avand incredere oarba in preotul pomenitor care ii spune ca nu trebuie sa ne razvratim, sa facem schisma, sa iesim din Biserica etc.
      Pe un astfel de credincios nu-l poti acuza de participare la hula si erezie.
      De asemenea nici pe preotii antiecumenisti, dar pomenitori si care totusi nu sunt de acord cu erezia ecumenismului, cu pseudo-sinodul din Creta nu-i poti acuza de hula si de erezie.
      Acestia, mai ales preotii care inteleg, pot avea vinovatia ca nu marturisesc si reactioneaza cu putere (prin intreruperea pomenirii) impotriva pseudo-ierarhilor ecumesti.

      Si da, masura eficienta si corecta teologic este INTRERUPEREA POMENIRII. Dar, datoria noastra este sa ne purtam de asa maniera incat sa fim un model pentru cei ramasi in urma, sa-i facem sa inteleaga ca aceasta masura este patristica si perfect ortodoxa, sa-i ferim de exagerari si de hule la adresa harului si sa-i sprijinim prin orice ne sta in putinta.
      Daca nu vom fi reusit sa convingem pe prea multi pana la instituirea unui sinod ortodox care sa-i condamne pe ecumenisti vor trebui sa asculte de acel Sinod, iar daca nu vor asculta, vor cadea in afara Biserici siprobabil li se vor mai da sanse sa revina in Biserica si sa fie iertati, la sinoade ulterioare, ca cel din 362 din Alexandria.

      Apreciază

  17. Nu e problema noastră a judeca pe cineva, nu ne-a pus Dumnezeu pe noi judecători,ci ne-a poruncit să ascultăm de Dânsul și să împlinim Voia Dânsului.
    Nu mă interesează cum e numit acela sau acela. Asta Domnul va hotărâ, nu noi.
    Mă interesează dacă pot să fac un lucru sau nu,dacă am voie sau nu. Despre asta e discuția. Nu de a judeca pe unul sau pe altul. Dumnezeu ne judecă pe toți. Domnul este Judecătorul.
    Discuția este despre comuniunea cu erezia, despre părtășia la erezie, nu despre dacă unul este eretic sau nu,căci judecata este în mâna Domnului,El hotărăște.
    E vorba dacă ne afectează sau nu comuniunea cu erezia,părtășia cu erezia, în lumina învățăturii Sfinților Părinți.
    Iar Sfinții Părinți vedem ce învață.
    Că Biserica, la un mom. dat,poate să facă o derogare de la regulă, prin iconomie, este în puterea ei. Astfel de lucruri, de excepții,s-au întâmplat în istoria ei,când pt. a salva suflete,a uzat de acest instrument ,luminată,călăuzită de Duhul Sfânt și a făcut iconomie.
    Dar asta Biserica o poate face,nu noi. Nu putem face noi regulă din excepție,nu putem coborâ noi ștacheta.
    Poți aplica iconomia particular,după particularitățile fiecărui caz în parte,dar nu să faci din ea o regulă, să afirmi că se poate și așa, căci atunci se va crea un haos,fiecare va deveni un papă și va decide fiecare după urechea lui cum să facă.
    Așa s-a întãmplat acuma. S-a dat liber la iconomie și fiecare a sărit să muște din ea după voia lui. Dacă vorbești acuma cu cineva despre situația din Biserică, una două te face habotnic,extremist,schismatic…,și îți flutură prin față eșarfa cu iconomia.
    Așa înțeleg oamenii,că există iconomia, care îi pune la adăpost din toate pozițiile,și nu-și mai bat capul. Au o scuză,”patristică”-iconomia. Tot ce iasă din tiparul ăsta e schismă, exagerare,lipsă de înțelegere,de dragoste,de discernământ și…,nu mai continui,că te doare capul.
    Toate sunt justificate cu iconomia.
    Fiecare chivernisește iconomia după mintea și interesul lui. …Cutia Pandorei…

    Apreciază

    • Existenta ereziei ecumenismului in Biserica afecteaza Biserica pe termen lung, prin slabirea constiintei ortodoxe, prin amestecul cu ereticii condamnati, prin imputinarea harului (tot pe termen lung) si prin pericole materiale iminente (toata gama de dezastre naturale si nu numai) care pot afecta o tara si un popor ce nu mai pastreaza Ortodoxia curata.

      La nivel individual partasia cu ecumenistii ii afecteaza direct pe cei cu capacitate de discernere, care ezita sa marturiseasca sau nu vor.
      De unde stim aceasta? Nu pentru ca ne-a spus-o Sava Lavriotul ci pentru ca ne-o spune un ierarh martir – Sf Chiril de Kazan:

      „Tainele săvârşite de serghianiştii(/ecumeștii – n. n.) care sunt hirotoniţi corect şi nu sunt caterisiţi de la slujirea de preot sunt fără îndoială Taine mântuitoare pentru cei care le primesc cu credinţă, în simplitate, fără discuţii şi îndoieli privind eficienţa lor, şi nici nu suspectează măcar ceva incorect în ordinea serghianistă(/ecumenistă – n. n.) a Bisericii.
      Dar, în acelaşi timp, ele slujesc spre judecată şi spre condamnare pentru cei care le săvârşesc şi pentru cei care se apropie de ele înţelegând bine neadevărul care există în serghianism(/ecumenism n. n.) şi, prin lipsa lor de opoziţie faţă de aceasta, arată o indiferenţă criminală faţă de batjocorirea Bisericii.
      De aceea, este esenţial pentru un episcop ortodox sau pentru un preot să se reţină de la comuniunea de rugăciune cu serghianiştii(/ecumeniștii – n. n.).
      Acelaşi lucru este esenţial pentru laicii care au o atitudine conştientă faţă de toate detaliile vieţii bisericeşti.”
      – Din Scrisoarea adresat episcopului Damaschin Cedrick din 6/19 iunie 1929.

      Pe termen scurt, pe cei incapabili sa discearna adevarul nu-i afecteaza ecumenismul.

      Apreciază

  18. Frate Daniel
    Ce legătură are serghianismul cu ecumenismul? Dreptate are Sfântul Chiril de Kazan,dar ce legătură are cu problema noastră? Cu ecumenismul/panerezia,care este legiferată sinodal?
    Acuma fie că ești conștient,fie că nu,dacă ești membru al Bisericii, ești ecumenist,frate. Faptul că ecumenismul a fost legiferat sinodal, instituționalizat,asta înseamnă că face parte din statutul Bisericii al cărui membru ești și tu. Erezia acuma face parte din învățătura Bisericii, oficial. Face parte din mărturisirea ei de credință, oficial. Și,deci,te reprezintă și pe tine,ca membru al Bisericii. Adică este propovăduită și în numele tău,că doar ești membru al Bisericii a cărui învățătură asta este acuma, oficial,iar tu dacă păstrezi comuniunea cu ei, asta denotă în mod firesc că,consimți și tu la mărturisirea lor sau că ai o credință comună cu a lor, drept dovadă că ești în comuniune cu ei. Așa învață Biserica.
    Acuma nu mai trebuie consimțământul tău, aceeptul tău,căci tocmai asta au făcut în Creta, ne-au anulat dreptul nostru de a ne pronunța și peste voința noastră, cu sila,ne-au făcut ecumeniști.
    C
    Pt. că deja au legiferat erezia,nu mai au nevoie de consimțământul tău, pt. că deja au obținut ce au vrut,prin viclenie și samavolnicie.
    Acuma practic ,consimțământul tău,acordul tău,în etapa asta,ei îl obțin prin participarea cu ei la viața cultică a Bisericii, adică prin comuniunea pe care tu o păstrezi cu ei.
    Adică, prin comuniunea pe care tu o păstrezi cu ei ,tu îți dai acordul la fărădelegea lor. Acuma prin comuniunea cu ei, ei te fac părtaș la lucrarea lor hulitoare.De fiecare dată când te rogi cu ei,îți dai acordul la fărădelegea lor. Participi în mod concret la fapta lor,prin comuniunea pe care o păstrezi cu ei, fie că o faci în cunoștință de cauză fie că nu. Și care e fapta lor? Hula,erezia,vrăjmășia față de Dumnezeu,față de Biserică. Singurul mijloc de a scăpa din această cursă este îngrădirea, întreruperea comuniunii cu ei.
    Păstrând comuniunea cu ei ești ecumenist acuma(prin comuniunea cu ei ,nu neapărat prin cugetul tău),pt. că statutul oficial al Bisericii este ecumenist acuma. De aceea,ei nu au nevoie acuma de acceptul tău în legătură cu învățătura lor de credință. Ei te lasă și cu cugetul tău ortodox, numai să fi în comuniune cu ei, căci ei știu că prin comuniunea cu ei, ei practic obțin acordul tău sau anulează opoziția ta verbală,prin faptele tale,care sunt în contradicție cu vorbele tale(dacă susții că ai cuget ortodox ,căci comuniunea cu cineva este expresia credinței comune,așa învață Biserica). De aceea,întreruperea comuniunii acuma,în această etapă,nu mai este acrivie(acrivie ere înainte,când erezia nu era oficializată,instituționalizată). Acuma este normalitate,este datorie,este obligatorie pt. cel care susține că e ortodox..
    Singurul lucru care îi doare,care îi arde,este ruperea comuniunii cu ei.Asta îi arde,căci ei știu că atunci nu mai ești cu ei,nu mai ești al lor. Restul e apă de ploie,e floare la ureche pt. ei,căci comuniunea cu ei anulează orice efort al tău de a lupta împotriva lor,te anulează pe tine ca ortodox,de fapt.
    Întreruperea comuniunii este arma de luptă împotriva ereziei,acuma când ea este legiferată. Iar asta nu e acrivie ,ci e normalitate. Acrivie era înainte de legiferarea ei sinodală. Acuma când toți credincioșii au fost băgați cu sila în cloaca ereziei, întreruperea comuniunii nu mai este acrivie
    Nu știu cui îi convine,ortodox fiind,să fie numit ecumenist(adică eretic). Asta indiferent că ai acel cuget ecumenist sau nu. Acuma comuniunea sau părtășia îți”asigură” acest statut,pt. că oficial, faci parte dintr-o instituție ecumenistă.
    Gestul sinodalilor noștri de a accepta oficial/sinodal acele documente eretice,a făcut posibil acest transfer statutar al tuturor membrilor Bisericii, de la un statut de dreptslăvitori creștini la un statut de credincioși ecumeniști ,în conformitate cu mărturisirea de credință oficială a Bisericii, aprobată sinodal.
    Instituțional așa suntem încadrați toți acuma, fraților. Vrei nu vrei,că așa a hotărât Sinodul Bisericii. Poți să tot spui că ai cuget ortodox,căci faci parte dintr-o instituție ecumenistă, cu mărturisire ecumenistă. Ești membru al ei. Atunci tu ce ești sau cum ești? Ești ecumenist cu cuget ortodox.!?!Dacă nu te dezici de ei,dacă nu te delimitezi de ei,dacă ești una cu ei,căci asta semnifică comuniunea? Dar există un risc…și anume,să te desparți de Biserică,să părăsești Biserica sau să faci schismă!
    Și atunci cum să faci ca să eviți extremele,adică schisma,dar și comuniunea cu erezia/cu ereticii necondamnați?
    Biserica ne oferă soluția:întreruperea comuniunii cu erezia/cu ereticii. Aceasta nu este o extremă,ci unica șansă de a extirpa boala din Biserică. Altfel nu se poate,căci ecumeniștii sunt majoritari acuma, la nivel de ierarhie,dețin puterea,controlează totul și nu poți discuta cu ei,nu-i poți constrânge pe altă cale,iar de convins cu argumente nu-i chip,că nu ascultă …,nu de noi,ci de Biserică, de Sfinții Părinți ai Bisericii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s