Canonul 96 al Sinodului Local de la Cartagina: Nici un episcop nu se caterisește până nu va lua sfârșit judecata sa sinodală!

Sfântul Sinod Local din Cartagina, din anii 418-424, la care au participat episcopii Africii și precum și reprezentanți ai Bisericii Romei (episcopi și preoți), în număr între 214 și 225. Hotărârile acestui Sinod au fost întărite de Sinodul 5 Ecumenic (553).

Image result for sinodul local din cartagina icoane

CANONUL 96, 91
Pentru Kuotvultdeu, încă şi pentru Centuriat. Fiindcă împotrivnicul lui a cerut ca să vină la sinodul nostru, întrebându-se de voieşte oare cu dânsul înaintea episcopilor a se cerceta? Mai întâi adică se făgăduia, iar în cealaltă zi a răspuns că aceasta lui nu-i place, şi s-au dus. A plăcut tuturor episcopilor, ca nimeni să se împărtăşească cu acestaşi Kuotvultdeu, până ce se va mărgini lucrul lui. Că episcopia a se lua de la el mai înainte de isprava lucrului lui (aceasta), nici un creştin poate a o socoti.
[Apostolic, can. 74; Sinod 2, can. 6; Sinod 4, can. 9, 17, 21; Sinod 1 şi 2, can. 16; Antiohia, can. 14, 15; Sardica, can. 4; Cartagina, can. 8, 12, 16, 27, 105, 131, 137, 138, 139]

TÂLCUIRE
Pe episcopul acesta se vede, că l-a prihănit oarecine în vreun lucru. Şi l-a întrebat de voieşte a se judeca la sinod, şi întâi făgăduia episcopul să facă aceasta, iar în urmă, ca să nu se împărtăşească cineva cu episcopul acesta, până va lua sfârşit judecata lui, că însuşi căindu-se s-a apărat de sinod. Deci rânduieşte sinodul prin canonul acesta, a se caterisi de episcopi mai înainte de judecată, că este lucru nedrept. Ne învăţăm însă de aici, că trebuie a se pedepsi episcopii cei ce defaimă judeţul sinepiscopilor lor. Şi că, măcar de ar cădea vreun episcop sub vreo prihană şi aforisire, nu se scoate din episcopia sa, nici se cateriseşte, până nu va lua sfârşit judecata.

– Pidalion pag. 519-520

Din acest canon rezultă că un episcop trebuie judecat și caterisit de un sinod. Fără judecată nu se poate caterisi de cineva. Cu atât mai mult nu se autocaterisește prin căderea în vreo cugetare eretică.

Poate înțeleg și cei care proclamă lipsa harului la ierarhii care practică și afirmă erezia ecumenismului. Poate vede și părintele Pamvo de la Rădeni…

Tot în acest canon avem temei (pe lângă canonul 15 I-II C-pol) și pentru întreruperea comuniunii cu un episcop acuzat de cineva pentru vreo oarecare abatere spre a fi judecat de sinod: „A plăcut tuturor episcopilor, ca nimeni să se împărtăşească cu acestaşi Kuotvultdeu, până ce se va mărgini lucrul lui.” Deci întreruperea comuniunii, înainte de judecata sinodală.

Și pentru a vedea încă o dată că harul lucrează prin cei ce nu sunt caterisiți, să ne reamintim ce spune tot Pidalionul:

Iar de ar zice cineva că după dumnezeiescul Hrisostom (Voroava a 2-a a epistoliei a 2-a către Timotei şi 11. a celei către Tesaloniceni 1 şi după 8 a celei către Corinteni 1): „Că darul nu pe toţi hirotoniseşte, prin toţi însă şi prin însuşi cei nevrednici lucrează; „răspundem, că şi prin toţi cei necaterisiţi lucrează, dar nu şi prin cei caterisiţi, şi deshirotoniţi.”

– Pidalion, Tâlcuire la Canonul 28 Apostolic, subnota 61, pag. 65.

Așa cum am arătat în articolul:

Schismaticul la schismatici trage

Așadar nu trebuie să teologhisim cu privire la inexistența harului la ecumeniști. Trebuie doar să întrerupem pomenirea și să continuăm lupta de lămurire a cât mai multora spre a se delimita și ei de ecumenism și  a mărturisi Ortodoxia.

Reclame

128 de gânduri despre „Canonul 96 al Sinodului Local de la Cartagina: Nici un episcop nu se caterisește până nu va lua sfârșit judecata sa sinodală!

    • Cât despre caterisirea preoților, iată ce zice Pr. Andrei Atudori la un comentariu:
      „1. Majoritatea preoților caterisiți spun că nu au nici o vină și că pedeapsa este necanonică. Aceeași majoritate minte!

      2. Dacă, să zicem, caterisirea este nedreaptă (este adevărat că au fost unele cazuri în istoria Bisericii, dar ele au fost izolate și au ținut mai degrabă de un anumit context și, în plus, la un moment dat acele caterisiri au fost ridicate), conform reglementărilor Regulamentului instanțelor disciplinare și de judecată bisericești, preotul respectiv își poate dovedi nevinovăția în fața Sfântului Sinod care poate ridica acea caterisire.

      3. Nu. Episcopul nu este infailibil. Tocmai de aceea, conform procedurilor, consistoriile sunt formate din preoți. Consistoriile analizează situațiile și propun o pedeapsă.

      Din punctul meu de vedere, mai bine și mai folositor este spre mântuire ca cineva să sufere, cu demnitate și smerenie, o așa-numită caterisire nedreaptă, decât să se joace de-a preotul atunci când nu mai are dreptul să slujească cele sfinte. Dacă a fost pedepsit pe nedrept, la Judecată va fi fericit, iar cei care l-au prigonit pe nedrept își vor lua osânda. Dar dacă slujește, caterisit fiind, și face dezbinare și tulburare în Biserică, oare care va fi „soarta” lui veșnică?!”
      Sursa: https://doxologia.ro/intreaba-preotul/este-pacat-sa-mergem-la-un-preot-caterisit-de-episcopul-nostru

      Apreciază

      • Preotul ala vorbeste prostii, iar consistoriile de judecate formate din preoti sunt necanonice!
        Un preot trebuie judecat de sase episcopi plus al sau:

        Canonul 12 Cartagina:

        Dacă vreun episcop (care să nu fie), ar cădea în oarecare învinovăţire, şi ar fi multă nevoie cât să nu poată mulţi a se aduna, pentru a nu rămâne el întru învinovăţire, de doisprezece episcopi să se asculte. Şi prezbiterul de şase episcopi şi de al său. Şi diaconul de trei.
        [Apostolic, can. 74; Sinod 2, can. 6; Sinod 4, can. 9; Antiohia, can. 4; Cartagina, can. 15, 18, 105, 118]

        TÂLCUIRE
        Episcopul fiind pârât, sau hotărât de canonul 4 al sinodului din Antiohia să se judece de sinodul eparhiei. Iar de ar urma greutate spre a se aduna episcopi mulţi, porunceşte canonul acesta să se judece de doisprezece episcopi pricina învinovăţirii lui, şi de către al său, ca nu aflându-se episcopul sub prihănire, şi nedezvinovăţit, să se defaime de poporul său. Iar prezbiterii, la asemenea pricini, de şase episcopi străini să se judece, şi de al lor. Şi diaconii de trei, şi de al lor.

        Apreciază

  1. bine, dar pana la urma care sunt preotii care teologhisesc sau contesta prezenta sau neprezenta Harului la pomenitori sau ecumenisti?

    doar atat au zis că pomenitorii sunt in comuniune cu erezia si atat.
    mai departe nu s-a vorbit de Har ci doar de partasie cu erezia!

    Apreciază

  2. eu am auzit ca nu se vorbeste despre Har. acolo la Radeni a aparut o neintelegere, dar nu neaga nimeni Harul , nu au curaj sa zica asa ceva.

    si nu crede tot ce scrie Mihai Chirila ca nici nu spune tot adevarul , numai ceea ce îi convine. ce nu-i convine, chiar daca e adevarat nu spune.
    mai bine te-ai informa si de la lr. Pamvo ca-ti va spune el de ce nu mai e ” preten” cu Mihai C.

    Apreciat de 1 persoană

  3. si nu s-a risipit niciun ” Radeni”,
    astea-s titluri date doar ca sa exprime parca o bucurie desarta ca , vezi Doamne , Schitul Radeni s-a destramat.
    nu-i asa.
    schitul Radeni viaza in continuare asa cum s-a infiintat, are staret si cativa vietuitori precum a si fost de la inceput.
    doar ca pt o perioada de dupa falsul sinod a tinut ca acoperamant si refugiu pt nepomenitori pana si-a gasit fiecare locul sau !
    schitul e al pr. Pamvo , nu e al tuturor nepomenitorilor .
    fiecare preot si-agasit culcusul sau si ucenicii sai.
    doar Chirila de abia a asteptat sa scrie ceva mai putin frumos despre Schit pt ca a facut si dansul cate ceva acolo la inceput pana cand prea si-a luat ” slujba” in serios si a inceput sa se mandreasca si sa porunceasca el in Schit!
    si de atunci n-a mai fost pe plac Staretului! in loc sa se smereasca si sa stea in banca lui de mirean si de acolo sa marturiseasca!
    acuma e in banca lui, dar nu stiu cu a carui parinte binecuvantare!

    Apreciază

    • Hai ca incepe sa devina interesanta pozitia ta.
      Ai inceput sa dai lectii aici pe blog.
      Daca nu-l crezi pe Chirila, n-ai ascultat inregistrarea predicii ieromonahului Pamvo?
      Spune clar ca a ajuns la concluzia ca in potirul ecumenistilor nu ar fi Hristos. Adica neaga harul.
      Stiu din surse directe ce s-a intamplat la Radeni.
      S-au risipit credinciosii care veneau acolo din multe parti, s-au risipit preotii nepomenitori printre care unii cu pozitii destul de echilibrate, caci in ultimul timp se abtinusera sa mai participe la sinaxele care luau decizii exagerate.
      A ramas Pamvo cu putin credinciosi si din cate inteleg si acel Antonie. Rezistenta schitului a slabit considerabil. Nu prea mai contezi in lupta antiecumenista daca afirmi blasfemii. Si apoi, chiar si acea mana de vietuitori se poate destrama din cauza staretului.

      Apreciază

      • no bine, ce te iei de mine acu ?
        nu dau nicio lectie aici pe blog ca nu-s pt asa ceva!
        am zis ce mi-au zis si mie altii care umbla pe la Radeni!

        repede ma iei cu duritate sa ma năcajesti .
        unu zice una, ma intalnesc cu altul si zice altceva…
        poi tre sa vad si eu pe cine sa cred ca sa nu fiu batjocorit si mintit sau prost informat , de asta am scris parerea de mai sus ca sa vad daca se combate cu argumente sau ba.
        pt. ca mai aud si de la altii care umbla pe acolo si imi dau de banuit ca nu-i chiar totul asa cum se scrie pe net!

        tu repede sari pe mine!
        daca stiu de la cineva despre Chirila ceva , si daca e adevarat atunci iara mi se pune neincrederea in ce zice Chirila , pricepi?

        si de asta nu prea am incredere nici in Chirilă!
        nu mai stii pe cine sa crezi.
        si atunci ma iau dupa ăla care-i mai blând si mai cu iubire de oameni si-mi explica frumos ca un bunic.
        ori daca explica vreunu cu aer superior , deja gata, nu-mi face bine .

        P.S.: ai uitat ca sunt om simplu si deci supus greselii si ispitei, azi is asa, maine aud ceva iar ma schimba!
        asa ca nu te mira de pozitia mea ca devine ” interesanta”! e normal daca is un pacatos.
        roaga-te pt mine, frate..!

        Apreciază

        • deja dupa atata bataie de cap vazand intre nepomenitori ,
          gruparea cutare si gruparea rascutare, mi s-a ofilit si terminat rabdarea..
          atata teologie pe internet pe bloguri cat am citit si rascitit, comentarii si titluri m-am zapacit de cap,
          mai am un pic si ma duc sa particip la Sf. Liturghie in Biserica de unde n-am mai fost deja de 1 an si ceva!

          Apreciază

      • Pai tu m-ai luat primul cu un fel de acuzatie ca ma iau dupa Mihai Silviu Chirila care ar minti. Ca titlul exprima nu stiu ce…
        Problema e ca cei ce s-au ingradit de ecumenism nu sunt si nu au fost pregatiti duhovniceste pentru asa ceva.
        Si diavolii arhiconi fac ravagii printre nepomenitori.
        Suntem slabi si nu rezistam nici ispitelor de-a stanga si nici celor de-a dreapta.
        Am pornit la o lupta, uneori peste puterile noastre. Am observat ca ispitele ce vin din dreapta fac ravagii printre femeile fara discernamant, dar si prin barbatii cu o ravna nesocotita.
        Si totusi harul lui Dumnezeu ne ajuta.
        Trebuie sa ne rugam mai mult, sa ne impartasim de toate darurile Lui si sa parasim incrancenarea.
        Stai tare, nu te descumpani ca te-am certat eu, un pacatos nemernic. Daca as fi fost un crestin adevarat ti-as fi scris cu dragoste…
        Roaga-te tu si pt mine…
        In ce priveste Radeniul era suficient sa asculti cu atentie ce a vorbit pr Pamvo la predica. Din pacate a luat-o pe aratura. Dar e un parinte bun si sincer si cred ca Dumnzeu nu-l va lasa.

        Apreciază

  4. His Holiness Patriarch Kirill sends letters to religious leaders, senior statesmen and heads of international organizations regarding the pressure exerted by the Ukrainian authorities on the Ukrainian Orthodox Church and the government’s interference in the ecclesiastical life in Ukraine

    His Holiness Patriarch Kirill of Moscow and All Russia sent messages to the Primates of the Local Orthodox Churches; Pope Francis; Archbishop of Canterbury Justin Welby, head of the Anglican Communion; Rev. Dr. Olav Fykse Tveit, General Secretary of the World Council of Churches; Mr. António Guterres, United Nations Secretary-General; Mr. Thomas Greminger, Secretary General of the Organization for Security and Co-operation in Europe; as well as to H.E. Mr. Emmanuel Macron, President of France; and H.E. Mrs. Angela Merkel, Chancellor of Germany as heads of the Normandy Four states. His Holiness Patriarch Kirill draw their attention to the large-scale violations of the rights and freedom of hierarchs, clergy and laity of the Ukrainian Orthodox Church.
    Continuarea aici: https://mospat.ru/en/2018/12/14/news167941/

    Apreciază

  5. asa mai merge …pe tonul asta îmi revin !

    Dar tu asa ai inteles ca m-am luat de tine?
    cum sa ma iau de tine despre titlul ala? Fiindcă tot articolul cu titlu cu tot e preluat de la Mihai Chirila! Deci eu nu m-am luat de tine ci de Chirila !
    Asta fiindcă am vbit cu un preten care stie niste treburi cu Chirila , nu frumoase ce făcea la Radeni, dar nu le zic pe aci ca nu vreau sa fac cleveteala si gâlceavă!
    In fine…chiar m-am hotărât mai nainte sa mă duc Duminica la Sf. Liturghie unde se pomenește, dar , sincer iti zic am vizionat niste videoclipuri cu sinaxa Roman care tot ati zis ca e rea….bun…dar văzând acu partea a patra a sinaxei de la roman pusa de ortodoxinfo pe youtube m-a trezit oleacă monahul Sava cu povestirea despre Ep. Serafim pireu cum ca înainte de sinod era hotărât sa lase mitra si rang si tot pt Hristos , iar dupa sinod a vbit la tel. cu Pr. Teodor Z. si apoi a zis ca nu-i chiar asa nustiu ce…si n-a mai întrerupt pomenirea . Asta 1
    2. Monahul Sava chiar a zis ca nu se discuta problema Harului sau a Tainelor invalide fiindcă validitatea Tainelor o condamna numai un sinod panortodox adevărat.
    Ci doar ca erezia e prezenta in Biserica si episcopii sunt eretici si noi ne ingradim.
    Si 3. Mi-a plăcut treaba cu: ” o femeie ori e gravida ori nu e , nu poa sa fie Putin gravida”.
    Acuma ca ce-o mai discutat ei acolo si ce o mai teologhisit…nu stiu ce e bine si ce nu e bine, dar m-o facut sa continui sa nu ma duc unde se pomenește , ci sa-mi păstrez statutul de împotrivire fata de ecumenismul semnat de ierarhii romani , prin simpla neprezentare la pomenitori.
    Fără ca sa condamn pe pomenitori sau sa zic ceva de Sf. Taine.
    Sa ne ajute Dumnezeu !
    io ca un prostanac , am o idee cum ca încă nu au trecut 3ani jumătate de la sinodul talharesc si cred ca atât a pus Dumnezeu limita răbdării . dupa 3 ani jumate daca nu se vor impaca treburile atunci va trebui sa intervina Insusi Mântuitorul cu ceva de efect ! 🙂
    Pana atunci ne lasă sa ne mai cearna diavolul .
    Doamne ajuta !

    Apreciază

    • Inceputul titlului, cu majuscule, e pus de mine. In sf… observ totusi ca incepi sa aluneci pe o panta periculoasa. Dai termene, iti insusesti comparatiile nepotrivite date de Sava si altele. Eu ce sa zic? Incerc sa pun articole si sa explic situatia asa cum inteleg eu, pentru a-i ajuta si pe altii. Dar la urma urmei fiecare are posibilitatea de a alege atitudinea pe care o crede potrivita si adevarata. Si tot fiecare va raspunde in dreptul lui la judecata lui Hristos.

      Apreciază

      • asa e danielvla , fiecare interpretează dupa intelegerea lui.
        asa e si când primim un cuvânt de la un mare duhovnic..pana la poarta manastirii rumegam dupa intelesul nostru…
        treaba e ca eu nu ma iau numai dupa texte si citate ci mai mult mă iau dupa ce îmi da Dumnezeu in gand dupa ce ma rog cat de cat.
        Asa am invatat sa fac de la un duhovnic de care n-am fost vrednic.
        Dar faza e ca am aflat de Mihai C. ca a publicat un indemn al pr. Antim G. si fără binecuvântarea sfintiei sale l-a modificat un pic de capul lui. aici deja nu-mi place.
        apoi mai sunt 2 faze tot asa in care a procedat fără sa ia binecuvantare de la pr. Antim care îi era duhovnic. Si mie asta mi se pare un lucru rau…e neascultare .. Nu-i frumos, nu-i crestinesc …
        ori pt mine înseamnă asta ca Mihai are cazier pătat. si îmi pierd încrederea in el chiar si daca numai odata a mintit.
        Are si multe lucrări bune teologice …nu ma iau de alea…ci de faptele care le-am tot auzit.
        si de aia ca pr. Pamvo i-a pus odata in fata Pidalionul cu canonul care zice ca Laicul sa nu predice in Biserica, de atunci nu a mai fost lăsat sa predice si cred ca de atunci s-a supărat.
        Si.mai sunt 2 faze dar nu le zic ca-s mai urate…
        Treaba e ca nu-l judec, Dumnezeu sa-l ierte , dar cum sa mă mai iau dupa unul ca acesta chiar daca ar fii mare teolog ?
        am citit bine acu 7 ani in patericul egiptean ca mare lucru e smerenia. Daca smerenia lipseste degeaba esti mare teolog.
        Unde smerenia isi face aparenta, acolo dezbinarile nu au loc.
        Acela-i mai mare care e mai smerit.
        Ori niciunu nu vor sa cedeze la smerenie,,dar Mihai e primul care tre sa fie smerit pt ca are rangul cel mai.mic ….
        Si pr. Pamvo la fel…tre sa aplice smerenia…si toti ceilalti…
        Dumnezeu cu mila!
        Te,sărut frateste intr-u Hristos Iisus , Domnul nostru. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu noi, cu toti. Amin

        Apreciază

        • Mai bine nu mai scrie …
          doar o sa mai faci încă o incrancenare in plus pe seama altui nepomenitor.
          si inca duhovnic si ucenic al pr. Iustin.
          Lasa-l in pace.
          Nu ne mai luam de nimeni.
          Ne rugam pt toti si vorbim mai putin.
          Sa ne folosim de rugaciune mai mult decât de discutii.
          Eu am păcătuit destul comentand pe aici.
          ma pun pe tacut. Doamne ajuta!

          Apreciază

        • Daniel draga,
          decât articole care provoacă iritare ….
          Daca poti scrie vreun articol care sa-i adune pe toti parintii nepomenitori la pace si la intelegere si la comun acord . Dar absolut toti .
          Daca scrii un asa articol ca sa-i faci pe toti sa fie împreună precum erau Apostolii atunci eu personal mă duc la tine sa-ti sărut mâinile si capul si-ti dau si o ciocolata 🙂

          Apreciat de 1 persoană

  6. Așa e frate Ciprian, ai dreptate,iar fratele Daniel nu trebuie să ocolească adevărul și nici să se supere pe cel ce are o opinie contrară cu a dânsului,dar de bun simț.
    Dl. Mihai Silviu C. speculează orice greșeală a celor care-l contrazic,iar apoi o mediatizează cu scopul de a discredita acea persoană. Și o face cu satisfacție și cu încrâncenare și cu un zel de speriat. Se vede și se simte din vorbele,din articolele,și din titlurile domniei sale.
    Ai dreptate ,frate Ciprian,în cele afirmate în comentariul frăției tale și nu trebuie să-ți înnăbuși curajul de a mărturisi adevărul.
    Și pe mine m-a uimit dl. Mihai Silviu C.
    Prin atitudinea dânsului face mult rău mișcării antiecumeniste din Biserică.
    Sunt întru totul de acord cu frăția ta și aș putea și să argumentez,dar nu o voi face,că nu e treaba mea. Dar sunt lucruri evidente.
    E bine ca dl. Mihai Silviu C. să-și continue lucrarea de mărturisire (pt. că a făcut lucruri folositoare de care toți ne-am folosit) dar să înceteze răfuiala și să nu se mai erijeze în îndrumător al preoților mărturisitor și în judecător al lor.
    Nu e nimeni obligat să-l urmeze pe dânsul ,iar dacă nu ,…să fie apoi catalogat ca schismatic,eretic, rătăcit,adunătură,…,Doamne ferește!…chiar și-a pierdut măsura. E vorba de frații dânsului și de Preoții Bisericii,care mărturisesc adevărul,fiecare după puterile lui.
    Pe ecumeniști îi numește cu titlurile lor,îi respectă,iar pe preoții ortodocși îi face și îi atacă în toate felurile.
    Opriți-l fraților,temperați-l. S-a transformat în cenzorul mișcării celor care se împotrivesc ereziei. De unde până unde?!
    Judecă,dă sentințe,cataloghează ș.a,m.d. …mă opresc.
    Ce frumos era când își avea o măsură și se mărginea doar la mărturisire…,toți ne-am folosit de aportul dânsului la mișcare.
    Am scris cu durere aceste lucruri,nu cu scopul de a răni sau a jigni pe cineva( și nu sunt singurul care simte și gãndește așa).
    Fratele Ciprian a surprins f.bine niște aspecte și sunt în asentimentul lui.
    Cu drag și…mă iertați!

    Apreciat de 1 persoană

    • De ce si-a pierdut masura?!
      Deoarece constata starea de cadere a schitului Radeni si a unora din parintii care au intrerupt pomenirea?
      Nu Chirila i-a facut sa se certe pe parintii de adunati acolo. Ei singuri cad prin exagerarile lor.
      Daca comenteaza rautacios la adresa unor preoti nu stiu si nici nu conteaza. Omul e liber, ca si voi, sa-si exprime parerea.
      Conteaza starea de fapt a nepomenitorilor. Si starea de fapt e rea. Si asta nu se datoreaza lui Chirila, caci s-au dezis de el de ceva vreme. Daca scrie despre ei inseamna ca-i discrediteaza? Se discrediteaza singuri prin lipsa de viziune corecta si prin lipsa constantei modului de marturisire.

      Apreciază

  7. Ideea ca “Tainele” savarsite de adeptii unei erezii vadite sunt valide pana la condamnarea sinodala a ereziei, vine si din confuzia pe care unii o fac intre “oros” si “canon”, chiar Sfantu Nicodim spune: „aceste canoane se osebesc de hotărâri, de legi, de decreturi, şi de poruncitoarele trimiteri, căci canoanele sinoadelor chiar nu cuprind dogmele credinţei (decât rareori), ci pe buna rânduială, pentru aşezarea Bisericii. Iar hotărârile sinoadelor, cuprind chiar pe singure dogmele credinţei.” (Pidalion). Prin urmare, cand spune: “canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii sa cateriseasca pe preoti, ori sa afuriseasca, ori sa anatemiseasca pe mireni, cand calca canoanele. Însă dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor, ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nici caterisiţi nu sunt cu lucrul nici afurisiţi, ori anatematisiţi.”(Pidalion, p.37), se refera la calcarea canoanelor nu a dogmelor. Pe cand impotrivirea prin erezie fata de dogme atrage dupa sine anatema, caterisirea; in acest caz un sobor doar constata caderea din har.

    Apreciat de 2 persoane

    • Există vreun canon care să dea antemei pentru abateri morale sau de altă natură în afată de erezie sau ateism? Nu cred.
      Dar sigur există canoane care se ocupă și cu aplicarea hotărârilor sinodale dogmatice (orosurile); acestea prevăd caterisirea sau chiar excluderea de la „toată bisericeasca împărtășire” (III Ec., canonul 1). De vreme ce Sf. Nicodim s-a referit și la anatematizare, este evident că a avut în vedere și ereziile, în rând cu toate celelalte nelegiuiri. Singura diferență cu privire este (după constatarea mea) că se poate întrerupe comuniunea fără o condamnare oficială.
      De altfel, și în privința celorlalte delicte Sinodul tot constată căderea din har și aplică sancțiunea cuvenită, care poate fi excluderea din treaptă.

      Apreciază

    • Încă ceva: ideea căderii automate din treaptă (har) este de origine catolică. După Sinodul tâlhăresc de la Lyon au pus în practică această concepție și împăratul Mihail Paleologul și noul Patriarh Ian Vekkos, decretând că toți arhiereii care au semnat pt acceptarea hotărârii de unire de la Lyon să cadă din treaptă automat dacă se răzgândesc. Nu știu să se mai fi pomenit de o astfel de hotărâre de genul acesta în Ortodoxie. Fără a mai pomeni că este cu totul contrară practicii Sinoadelor, care tratau ca pe clerici autentici pe ereticii ce urmau a fi judecați. Sau chiar unii dintre eretici au fost păstrați în treaptă, ca la Sinodul VII Ecumenic.

      Apreciază

      • „ Există vreun canon care să dea antemei pentru abateri morale sau de altă natură în afată de erezie sau ateism?”
        Da, exista! Spre ex. Can. 2 al Sinoduli IV Ecumenic.

        „ Dar sigur există canoane care se ocupă și cu aplicarea hotărârilor sinodale dogmatice (orosurile); ”
        Asa este! Dar tot canoane sunt, nu dogme.
        Canonul 1 al Sinodului III Ecumenic, care putea fi incalcat sau nu de cei care trebuiau sa-l puna in aplicare, nu este dogma, iar daca cei care aveau datoria sa-l puna in aplicare l-ar fi incalcat, n-ar fi incalcat o dogma ci tot un canon, n-ar fi fost supusi judecatii pentru incalcarea dogmei. Sfantul Nicodim vorbeste de incalcarea canoanelor nu a dogmelor: „Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii să caterisească pe preoţi, ori să afurisească, ori să anatematisească pe mireni, când calcă canoanele.”(Pidalion)
        Sinodul III Ecumenic a constatat caderea din har a lui Nestorie, chiar Sfantul Chiril, care a avut un rol hotarator la Sinodul III Ecumenic, spune clar: „cu cât se arată [Tatăl] mai mult ca pricină a celor mai multe bunătăţi, cu atât harul depinde mai mult de dărnicia dumnezeiască. Şi nu dă Tatăl celor necuraţi să cunoască pe Hristos, nici nu comunică harul celor ce cugetă să se abată spre neascultări absurde. Căci nu trebuie să se verse cinstitul mir în mocirlă.” ( PSB 41), erezia fiind „mocirla” chiar si inainte de a fi condamnata sinodal.

        „ De altfel, și în privința celorlalte delicte Sinodul tot constată căderea din har și aplică sancțiunea cuvenită, care poate fi excluderea din treaptă ”

        Drept urmare ar trebui sa fiti de acord ca si pentru cretani un viitor sinod ortodox ar constata caderea lor din har.
        Erezia vadita si nu caderea morala atrage dupa sine caderea din har: „preotul [care] are o credinta stricata chiar inger din cer de ar fi, tu nu te supune; iar daca invata drept, nu te uita la viata, ci la cuvintele lui” (Sfantul Ioan Gura de Aur, Talcuiri la Epistola a doua catre Timotei).

        „: ideea căderii automate din treaptă (har) este de origine catolică. ”
        Unde lipseste adevarul lipseste si harul, care nu e separat de adevar, altfel adevarul se confunda cu minciuna, sau harul ar fi atunci separat de adevar iar Tainele s-ar savarsi automat indiferent de credinta declarata a celui ce le savarseste, dar aceasta nu mai este Ortodoxie ci papistasie.
        Caderea in erezie si staruinta in ea atrage dupa sine caderea din har.
        „Un ucenic al Sfântului Paisie cel Mare mergea odată către oraş să-şi vândă rucodelia sa (obiecte lucrate cu mâinile sale). Pe cale a întâlnit un evreu, care, văzându-i simplitatea, a început să-l ispitească, zicându-i: «Iubitule, cum crezi tu într-un simplu om răstignit, care nu este nicidecum Mesia cel aşteptat? Nu este El acela, ci altul va veni». Ucenicul, având o minte mai slabă şi o inimă simplă, începu să asculte aceste cuvinte şi ajunse până la a rosti: «Poate că ceea ce spui tu este adevărat».
        Când s-a întors în pustie, Sfântul Paisie şi-a întors faţa de la el şi nu a voit să-i adreseze nici un cuvânt. La urmă, după multe rugăminţi ale ucenicului, Sfântul îl întrebă: «Tu cine eşti? Nu te cunosc pe tine! Acel ucenic al meu era creştin şi avea asupra lui harul Sfântului Botez, dar la tine nu văd aceasta. Dacă tu vei fi fiind cu adevărat ucenicul meu, atunci harul Sfântului Botez te-a părăsit şi chipul de creştin nu mai este în tine».
        Ucenicul îi povesti bătrânului cu lacrimi convorbirea cu evreul, iar Sfântul răspunse: «Sărace! Ce poate fi mai rău şi mai necurat decât asemenea cuvinte prin care tu te-ai lepădat de Hristos şi de Sfântul Botez? Acum mergi şi plânge-ţi păcatul, căci cu mine nu mai poţi fi; numele tău s-a scris împreună cu cei care s-au lepădat de Hristos, cu care împreună vei fi judecat şi chinuit» .
        Auzind această judecată, ucenicul se cutremură şi se aruncă la picioarele bătrânului său, rugându-l să nu-l lepede de la rugăciunile sale. Sfântul, cuprins de milă, se închise în chilia lui şi rugă cu lacrimi pe Dumnezeu să ierte păcatul ucenicului său. Dumnezeu ascultă ruga Sfântului şi îl învrednici de semnul iertării şi milostivirii Sale asupra ucenicului.
        Atunci Sfântul îl chemă pe ucenic la sine şi-i spuse: «Copile, vino şi dă slavă lui Hristos Dumnezeu împreună cu mine, căci duhul cel necurat al hulei s-a dus de la tine, iar Duhul Sfânt de la Sfântul Botez străluceşte iar peste capul tău. De acum păzeşte-te, ca nu cumva din lene şi nepăsare duşmanul să te atace iar şi, biruindu-te, să te arunce în focul gheenei».”

        „Sau chiar unii dintre eretici au fost păstrați în treaptă, ca la Sinodul VII Ecumenic.

        Da! Dar nu toti ortodocsi, prezenti la Sinodul VII Ecumenic,au fost de acord, mai mult, acea pastrare in treapta a clericilor eretici avea sa provoace o disputa intre ortodocsi, Sfantul Teodor Studitul avand sa se alature taberei acrivistilor, din aceasta cauza mare parte din scrierile sale pe aceasta tema n-au supravietuit, se pare ca au fost arse de cei din tabara iconomistilor.

        Apreciat de 1 persoană

        • Mă bucur sincer de răspunsul acesta, pt că dovedește râvnă bună. Sper să fie bună până la capăt și sinceră.
          Descopăr și eu acum că simonia este un păcat la fel de mare ca abaterea de la credință sau chiar mai mare, după cum se spune în Pidalion, citând pe papa Grigorie cel Mare și pe Ghenadie Scholarul.
          Într-adevăr, se poate spune că Sf. Nicodim s-a referit doar la canoane, nu și la orosuri. Totuși spusele lui se aplică și la orosuri. Se vede lucrul acesta din faptul că ereziarhii erau caterisiți abia după întrunirea unui Sinod, cum e cazul lui Nestorie sau Pir, Cir, Pavel, Serghie și cei condamnați la Sinodul VI. Dacă aceia ar fi fost depuși din treaptă din oficiu, automat, de ce i-ar mai fi caterisit Sinodul post-mortem? La fel și cu Origen.
          Canoanele prevăd pedepsirea prin caterisire, afurisire sau anatematizare, iar orosurile fac același lucru. Astfel, s-a hotărât:
          – la Sinodul I: „pe [toţi] aceştia Biserica apostolească şi sobornicească îi dă anathemei”;
          – la Sinodul III: „Cei care vor îndrăzni să alcătuiască o altă mărturisire de credinţă… acă sunt episcopi sau clerici, vor fi caterisiţi, episcopii din treapta episcopiei şi clericii din cler; dacă sunt laici, vor fi daţi anatemei”;
          – la Sinodul IV: „pe cei care îndrăznesc sau să alcătuiască altă credinţă… de ar fi episcopi sau clerici, să fie înstrăinaţi episcopii de episcopie şi clericii de cler, iar de ar fi monahi sau laici, să se dea anathemei”.
          La fel fac toate celelalte Sinoade, pe care nu le mai redau aici, și astfel sună în general definițiile dogmatice. Deci funționează la fel ca și canoanele. Fără să zic că nu există încă un oros împotriva ecumenismului.
          Doar Sinodul tâlhăresc din Creta nu a respectat această regulă, neimpunând hotărârea sa tuturor sub pedeapsa anatemei, ceea ce a dus la situația de azi.
          Deci anatema trebuie pusă în practică de un for bisericesc.
          Acesta este subiectul de bază; de aceea las deoparte celelalte detalii pentru a nu mă lungi în zadar, deși poate ar fi importante

          Apreciază

        • Parinte Lavrentie,
          Un alt canon care da anatemei femeile ce poarta haine barbatesti – Canonul 13 al Sinodului din Gangra:

          CANONUL 13 Gangra (OSÂNDA FEMEILOR CARE ÎMBRACA VESMINTE BARBATESTI)

          „Daca vreo femeie, din asceza paruta, si-ar schimba îmbracamintea si, în locul hainei femeiesti obisnuite, ar lua îmbracaminte barbateasca, sa fie anatema.”

          (62 Trul.)

          Grigorie e adeptul autocaterisirii si caderii din har, adica are o pozitie schismatica.
          Dar sfintia voastra cum considerati Rezolutia de la Botosani din iunie 2017?

          Apreciază

        • “Într-adevăr, se poate spune că Sf. Nicodim s-a referit doar la canoane, nu și la orosuri. Totuși spusele lui se aplică și la orosuri. Se vede lucrul acesta din faptul că ereziarhii erau caterisiți abia după întrunirea unui Sinod, cum e cazul lui Nestorie sau Pir”
          Canonul 1 al Sinodului III Ecumenic
          “Fiindcă se,cuvine ca şi cei ce absentează de la sfântul sinod şi au rămas prin ţară sau in cetate pentru oarecare pricină bisericească sau trupească să cunoască cele ce s-au hotărât la acesta facem cunoscul sfinţeniei şi dragostei voastre ca dacă vreun mitropolit eparhial s-a desbinat de sfântul şi ecumenicul sinod, şi fi trecut sau , va trece in viitor la adunarea celor desbinati, sau a marturisi sau va mărturisi invăţătura lui Celestiu, acela nici decum nu poate actiona nimic impotriva episcopilor eparhiei deoarece el chiar de acum prin acest sinod este exclus din toată comuniunea bisericeasca şi este despoiat de toată stăpânirea. Va fi datoria episcopilor eparhie şi a mitropoliţilor de prin prejur, care au credinta ortodoxă, să-I scoată definitiv din treapta episcopească.” ( La N. Milas)

          CANONUL 1:Fiindcă se cuvine să ştie şi cei ce lipsesc de la sfântul sinod, şi care rămân prin ţară sau în cetate, pentru oarecare pricină bisericească, sau trupească, cele ce pentru dânşii s-au închipuit, facem cunoscut sfinţeniei şi dragostei voastre, că dacă vreun mitropolit de eparhie, apostatisindu-se sau despărţindu-se de sfântul şi ecumenicul sinod, va trece către adunarea apostasiei (revoltei), sau după aceasta s-ar adăuga (unii cu dânsa), sau cele ale lui Celestin au cugeta sau va cugeta. Aceasta nicidecum poate lucra împotriva episcopului eparhiei, fiindcă este nelucrător, şi scos de către sinod, de acum înainte de la toată bisericeasca împărtăşire. Ci încă şi se va supune întru totul episcopilor eparhiei, şi mitropoliţilor de prin prejur care cugetă cele ale ortodoxiei, şi din treapta episcopiei se va scoate.
          TÂLCUIRE: Canonul acesta înştiinţează pe cei ce nu s-au aflat în sinod, de caterisirea lui Ioan al Anitohiei, a lui Teodorit episcopul Chirului, a lui Iva episcopul Edesei, şi a celor împreună cu aceştia 30 episcopi159, zicând: fiindcă episcopii cei ce nu s-au înfăţoşat la sfântul sinodul acesta pentru vreo pricină a lor bisericească, sau trupească, trebuie să ştie cele ce s-au făcut pentru aceşti zişi. Facem cunoscut dragostei voastre, că oricare mitropolit s-a despărţit de sfântul şi ecumenicul sinodul acesta, şi s-au unit cu adunarea apostasiei (revoltei), a lui Nestorie adică, şi a lui Ioan, şi a celor împreună cu dânsul, sau mai în urmă se va uni, sau au cugetat eretice ştile dogme ale lui Chelestin160, acesta nici o putere are a face ceva rău asupra episcopilor, sau şi asupra mirenilor, asupra celor dreptslăvitori. Fiindcă s-au făcut lepădat de la sinodul acesta despre toată bisericeasca împărtăşire, şi sfinţita lucrare, şi fiindcă are a se face de aici înainte cu totul lepădat din treapta episcopiei, încă şi dintre însuşi drepslăvitorii episcopi, şi mitropoliţii cei ce sunt prin prejur.” (Pidalion)

          Despre cei care s-au opus s-au se vor opune hotararilor dogmatice ale Sinodului III Ecumenic, “dacă vreun mitropolit eparhial s-a desbinat de sfântul şi ecumenicul sinod, şi fi trecut sau , va trece in viitor la adunarea celor desbinati”, prin acest canon se arata ca erau in starea de caterisire, „lepădat de la sinodul acesta despre toată bisericeasca împărtăşire, şi sfinţita lucrare”, „chiar de acum prin acest sinod”, inainte de o judecata nominala, fiind apoi judecati nominal intr-un sinod de episcopii si mitropolitii vecini care sa-i inlature de tot din treapta episcopala. Cum se impaca aceasta cu cele spuse de Sfantul Nicodim: „dacă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor, ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nici caterisiţi nu sunt cu lucrul nici afurisiţi, ori anatematisiţi”, daca cele spuse de acesta se refera si la calcarea dogmelor? Ori acest canon vine sa arate ca cei cazuti in erezie se rup de toata comuniunea bisericeasca inainte de a fi judecati, un sinod constatand caderea din har si ruperea acestora de Biserica. Asa cum spune Sfantul Maxim in privinta monotelitilor: „Pentru că prin cele nouă Capitole (puncte) de unire întocmite la Alexandria (în iunie 633) şi prin Ekthesis-ul întocmit în acest oraş de Serghie (638) ca şi prin Typos-ul edictat în continuare aici în anul al 6-lea al indicţiei (în 647-648), acesta a respins cele patru Sfinte Sinoade Ecumenice; şi pentru că pe cele ce le-au dogmatizat prin Ekthesis le-au abrogate prin Ty-pos depunându-se din treaptă (caterisindu-se) pe ei înşişi de tot atâtea ori. Prin urmare, cei osândiţi de ei înşişi şi de către cei din Roma şi caterisiţi, pe lângă aceasta şi de Sinodul care a avut loc aici în anul al 8-lea al indicţiei (Sinodul Lateran, în 649), ce fel de liturghie (μυσταγωγίαν) vor mai săvârşi sau ce fel de Duh se va pogorî asupra celor săvârşite de unii ca aceştia?” (Actele procesului) . Sfantul Maxim spunea despre cei care au adoptat Ekthesis-ul, apoi Typos-ul ca s-au depus „din treaptă (caterisindu-se) pe ei înşişi de tot atâtea ori” deoarece prin acceptarea acelor decrete s-au opus Sinoadelor Ecumenice de pana atunci. Astfel acestia caterisindu-se datorita lepadarii de Sinoadele Ecumenice, dar fiind caterisiti si de Sinodul Lateran, din 649, fiind straini de harul Sfantului Duh, prin urmare acesta lipsind din actele liturgice savarsite de acestia.
          De “atâtea ori” arata ca n-au fost caterisiti o singura data, ori Sinodul Lateran nu i-a caterisit de “atâtea ori”, adica de mai multe ori, ci i-a depus din treapta o singura data, celelalte caterisiri fiind anterioare Sinodului Lateran pentru ca au respins cele patru Sfinte Sinoade, prin urmare acestia erau caterisiti inainte de Sinodul Lateran, inainte de o condamnare sinodala; dupa cum reiese si din finalul disputei cu Pyrhus in Cartagina (645), in urma careia Pyrhus respingand Ekthesis-ul si acceptand invataura de credinta ortodoxa a fost reprimit in Biserica, ceea ce inseamna ca pana atunci datorita sutinerii acelui decret eretic era considerat ca nefiind in comuniune cu Biserica, aceasta inainte de o condamnare sinodala a Ekthesis-ului: „Acestea spunîndu-le el, Maxim şi Grigorie patricianul au răspuns: fiindcă propunerea ta e bună şi folositoare Bisericii, aşa să fie. Venind deci împreună cu noi în această cetate cu nume mare a romanilor, şi-a împlinit făgăduinţa: a condamnat dogmele decretului «Ecthesis» contrar dreptei credinţe, şi s-a unit pe sine, prin mărturisirea dreptei credinţe, cu sfînta, universala şi apostoleasca Biserică, prin harul şi împreuna lucrare a Marelui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin. ” (P.S.B. 81)

          Apreciat de 1 persoană

        • “Grigorie e adeptul autocaterisirii si caderii din har, adica are o pozitie schismatica.”

          “Spunând tu aceste lucruri, ai făcut schismă în Biserică.
          Atunci el i-a spus:
          Dacă cel ce grăieşte cuvintele Sfintelor Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi face «schismă» în Biserică, atunci ce se va arăta făcând Bisericii cel ce se arată suprimând dogmele sfinţilor, dat fiind că fără de ele nu este cu putinţă însuşi faptul de a exista o Biserică?” (Actele procesului și interogatoriilor Sfântului Maxim Mărturisitorul și a ucenicilor lui) .

          Sfantul Maxim spune ca acolo unde sunt incalcate dogmele nu mai exista Biserica. Ce credeti, au incalcat “cretanii” dogmele Bisericii?! Daca am crede ca exista har mantuitor si indumnezeitor la cei care au rupt comuniunea cu Hristos pentru a se inchina la un hristos fals atunci nu ne deosebim de protestanti si ecumenisti in cugetare.Daca vrem sa ramanem ortodocsii in credinta atunci sa ascultam in primul rand de Sfintii Parinti: „sa nu credem pe orice om….ci numai daca avem mai inainte confirmarea din viata si din faptele lui, si mai cu seama daca cuvintele si faptele lui consuna cu cele ale Domnului si ale Apostolilor si cu invataturile Sfintilor Parini, si abia atunci sa primim si sa ascultam cuvintele lui ca si ale lui Hristos. Iar daca nu, chiar daca ar invia pe morti, chiar daca ar arata zeci de mii de alte minuni, sa-i intoarcem spatele” (Sfantul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice şi etice)

          Apreciat de 1 persoană

        • @danielvla
          În general sunt de acord cu Rezoluția de la Botoșani, doar cu o obiecție.
          La punctul 10 conține o dublă măsură. Se păstrează comuniunea cu ierarhii și Bisericile care nu sunt de acord cu Sinodul, deși păstrează comuniunea cu participanții. Dar, pe de altă parte, se lasă de înțeles că nu îngăduie comuniunea cu preoții care nu acceptă Sinodul, dar pomenes și au comuniune cu episcopii semnatari. Aceste categorii sunt la fel, dar sunt tratate diferit.

          Apreciază

  8. Parinte Lavrentie,
    Iata textul punctului 10 din rezolutia de la Botosani:

    „Respingem cu tărie acuzația că, prin întreruperea pomenirii ierarhilor părtași ai ecumenismului și ai adunării din Creta, am comis un act schismatic sau o revoltă contra arhiereilor Bisericii noastre. Suntem în comuniune cu Bisericile locale și cu episcopii care resping public ecumenismul și adunarea din Creta, cu preoții și credincioșii acestora, precum și cu preoții și credincioșii care au întrerupt comuniunea cu episcopii care le acceptă, rămânem în Biserica Ortodoxă Universală, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, neavând intenția de a ne separa de ea, de a adera la organizații eretice sau schismatice, de a intra sub ascultarea altor episcopi decât cei ai locului.”

    Intr-adevar, textul nu zice nimic de comuniune cu preotii episcopilor care accepta sinodul din Creta (pomenitorii). Si sa inteleg ca sfintia voastra vreti sau chiar sunteti in comuniune cu astfel de preotii.
    Punctul 10 vorbeste doar de comuniunea cu episcopii care resping adunarea din Creta si cu preotii acestora.

    Dar Sfantul Teodor Studitul vorbeste de o comuniune partiala cu astfel de preoti care nu intrerup pomenirea din frica. Nu da voie sa se slujeasca cu ei, ci doar sa fie chemati la binecuvantarea mesei si la psalmodiere.
    La fel, nici sfintii catacombelor Rusiei nu aveau comuniune cu preotii episcopilor serghianisti. In acest caz, poate motivul era si frica de a nu fi desconspirati catre autoritatile sovietice.

    Singurii care dau voie la impreuna slujire cu pomenitorii au fost parintii athoniti din anii 70, care au intrerupt pomenirea lui Atenagoras:

    „Adevăraţii mărturisitori sunt smeriţi, cuminţi, nu fac vâlvă cu faptul că au oprit pomenirea. Atunci când părinţii atoniti au oprit pomenirea celui de-tristă-amintire patriarh Atenagora, nu au pomenit alt episcop în loc şi aveau comuniune cu cei care pomeneau, cu condiţia ca atunci când vin în mănăstire să nu pomenească, iar toţi mirenii erau primiţi la Sfântul Potir.”
    Mai multe aici: https://danielvla.wordpress.com/2016/12/31/sinaxa-parintilor-din-muntele-athos-care-au-intrerupt-pomenirea-patriarhului-bartolomeu-sprijina-marturisitorii-atiecumenisti-nepomenitori-din-romania/

    Dar parintii nepomenitori de la noi sustin ca atunci era alt context. Acum, erezia ecumenismului fiind acceptata in mod sinodal, nu se mai poate face aceasta iconomie cu pomenitorii.
    Poate e mai bine asa, caci slujind impreuna cu ei, li s-ar fi oferit ocazia sa fie cand pomenitori – cand nepomenitori, incurajandu-i sa ramana in starea lor de nehotarare.
    In practica, insa nici nu prea exista preoti pomenitori care sa vina sa slujeasca cu nepomenitorii. Dar poate cunoasteti sfintia voastra…

    Apreciază

    • Am să răspund mai pe larg la comentariul următor. Aici doar menționez că mă interesează în primul rând credincioșii să aibă posibilitatea să meargă la biserică, să nu stea acasă.

      Apreciază

  9. Tot pt parintele Lavrentie
    In privinta categoriilor care ar fi la fel dar tratate diferit, eu zic asa:

    Avem preoti nepomenitori romani.
    Preotii nepomenitori romani sunt in comuniune cu episcopii Bisericilor ce nu accepta Creta, dar sunt in comuniune cu cu ierarhii nostrii ecumenisti, care au semnat si accepta sinodul din Creta.
    Si sunt in comuniune cu cu preotii episcopilor din alte Biserici Locale, ce nu accepta Creta.

    In acelasi timp nu sunt in comuniune cu preotii romani ai episcopilor ecumenisti romani. Adica cu pomenitorii romani.

    Teoretic, identica ar fi (ar fi doar) situatia preotilor pomenitori romani cu a episcopilor straini ce nu accepta Creta, dar sunt in comuniune cu pseudo-ierarhii nostri.

    Preotii episcopilor acestora, adica din alte Biserici Locale, sunt deja cu o treapta mai jos pe scara teoriei vaselor comunicate.
    Deci, daca nu functioneaza teoria vaselor comunicante in acest moment al luptei cu erezia, nepomenitorii nostri nu ar avea nici o problema in comuniunea cu alti preoti antiecumenisti din alte tari ortodoxe (chiar daca acestia sunt indirect in comuniune cu pseudo-ierarhii nostri ecumenisti).

    Tot teoretic, nepomenitorii romani ar trebui sa nu aiba comuniune cu episcopii antiecumenisti din alte tari ortodoxe, pentru ca acestia sunt in comuniune cu tradatorii nostri ierarhi.
    Numai ca ei, sunt in comuniune tot indirecta, pomenind intai patriarhul sau mitropolitul lor primat si nu direct pe ai nostri. Ei fiind intr-o alta Biserica Ortodoxa Locala, comuniunea este mai indeparta, indirecta si avand prezumtia de neimplicare in treburile interne al Bisericii Ortodoxe Romane, pe cand situatia pomenitorilor romani e alta.
    Acestia (pomenitorii) sunt direct in comuniune cu un ierarh ecumenist de la noi. Ecumenist convins sau prin tradare – tacand in fata majoritatii care accepta sinodul talharesc din Creta.
    Deci, pentru a nu-i incuraja in lasitatea, indiferenta, frica, ezitarea lor, este mai bine sa nu existe comuniune deplina cu ei.
    In acelasi timp, o comuniune aproximativa (si mai ales un dialog continuu si c onstructiv) se poate pastra, conform Sfantului Teodor Studitul.

    Sigur, ideal si normal era ca Bisericile Locale care nu accepta Creta sa fi rupt comuniunea cu pseudo-ierarhii din BOR, pentru a-i responsabiliza si a nu-i incuraja in continuarea ereziilor lor. Dar daca asta e situatia…

    Apreciază

    • Tocmai asta e greseala pe care o face Sava si gruparea pe care si-a creat-o in Romania, tratandu-i la fel si pe pomenitorii directi ai episcopilor ecumenisti si pe episcopii si preotii antiecumenisti care resping Creta, dar nu au rupt comuniunea cu ierarhii ecumenisti.
      Din punctul asta de vedere cred ca a fost inspirata Rezolutia de la Botosani.

      Apreciază

    • În primul rând, ar trebui să existe o dezbatere și o viziune de ansamblu clară. Aici vorbim câteva aspecte ale nepomenirii, dar e nevoie de o deschidere de a înțelege totul cât mai corect și mai bine. Dacă ne ținem de pozițiile noastre morțiș, e pierdere de vreme. Eu chiar sunt dispus să aud o viziune cât mai bine articulată.
      – Sfinții catacombelor Rusiei nu considerau pe serghianiști eretici, ci schismatici. Îi vedeau pe toți rupți de ierarhia autentică prin schismă și uzurparea tronului patriarhal. Dacă e nevoie, pot să caut un citat de la episcopul secretar care afirmă explicit acest lucru. Pe scurt, este o situație diferită decât ecumenismul de astăzi.
      – Sf. Teodor Studitul interzicea comuniunea cu clericii care erau în comuniune directă cu participanții la sinodul adulterin, fie preoți, fie episcopi (că e vorba și de episcopi, a se vedea Epistola 40, parcă, unde se vorbește de nerecunoașterea hirotoniilor episcopului aflat în comuniune cu adulterinii). De asemenea, comuniune directă reprezenta și slujirea în comun cu aceia. Echivalentul ar fi însemnat să se fi precizat la Botoșani și excluderea ierarhilor care au conslujit cu semnatarii din Creta. Și problema s-ar complica rău.
      – Chiar și sinodalii bulgari, cu atât mai mult celelalte 3 Biserici, au declarat că păstrează comuniunea cu participanții la Creta.
      – Sf. Teodor Studitul este autoritate absolută și unică în Biserică? Au existat Sfinți din vremea lui care nu i-au împărtășit vederile. Îi putem urma pe aceia? Nu există alte norme canonice similare cu cele ale Sf. Teodor. Eu cred că trebuie urmați pe cei mai mulți și mai de încredere în probleme în care Părinții au fost în divergență, după cum spune Sf. Grigorie Palama.
      – Sf. Teodor Studitul și majoritatea nepomenitorilor fug de cei aflați în comuniune cu adulterinii/ecumeniștii pentru că ar fi părtași la erezie. Comuniunea îi face eretici la fel. Așadar, fie că această comuniune se face prin pomenire, prin co-slujire sau prin afirmarea comuniunii în decretul sinodal, este același lucru.
      – În Epistola 40, Sf. Teodor neagă hirotoniile unui episcop cu cuget ortodox aflat în comuniune cu adulterinii. În general, el neagă Tainele adulterinilor și le socotește otravă.

      Acestea sunt câteva observații legate de cele scrise. Cum am spus, ar trebui puse toate cap la cap și formată o concepție clară și curată.

      Apreciază

      • ”Sfinții catacombelor Rusiei nu considerau pe serghianiști eretici, ci schismatici.”

        Nu este adevărat. Dacă vă referiți strict la cazul Sf. sf. mc. Chiril (Smirnov) de Kazan unde a scris despre serghianiști în 1934 că consideră hirotoniile lor valabile dacă acestea au fost săvîrșite de episcopi serghianiști hirotoniți canonic la rîndul lor de ortodocși – aceasta este strict scrisoarea din 1934, moment în care Sf. sf. mc. Chiril era încă ezitant. Din 1927 pînă în 1934 el credea încă în schimbarea și pocăința pseudo-mitropolitului Serghie Stragorodski, deși nu era în comuniune cu serghianiștii, însă în 1937 într-o altă scrisoare, el scrie că nu recunoaște tainele serghianiștilor și se alătură poziției Sf. sf. mc. Iosif (Petrovîh) de Petrograd. Urmarea a acestui fapt el e trimis la împușcare, de rînd cu alți ierarhi anti-serghianiști.
        În plus, Episcopii catacombnici, cum au fost Sf. sf. mcc. Iosif al Petrogradului, Maxim al Serpuhovului, Mark (Novosiolov) de Serghiev, Feodor (Pozdeevschi), Victor al Glazovului, Andrei de Ufa ș.a., au organizat în 1928 un sinod ortodox, numit Sinodul nomad/călător (pentru că nu s-a făcut într-un singur loc stabil datorită prigoanei anti-bisericești; în rusă se numește ”Kociuiușii Sobor”) în care au fost condamnați Serghie Stragorodski și serghianiștii, au fost reafirmate anatemele din 1918 (împotriva prigonitorilor credinței și a colaboratorilor lor) și din 1923 (împotriva renovaționiștilor/înnoitoriștilor). La prima ședință a acestui Sinod nomad au fost adoptate 6 canoane. Cei care nu s-au semnat peste primele 6 canoane, nu au mai fost invitați la următoarele. Unul din nesemnatari a fost Sf. sf. mc. Chiril de Kazan atunci în 1928, dar care mai tîrziu în 1937 își schimbă poziția în favoarea acestuia.
        Lucrurile astea încă nu au fost traduse în română, dar nu sunt nici în ”Sfinții catacombelor Rusiei”, însă se găsesc în rusă.
        În 1996 au fost făcute publice primele 22 canoane ale acestui Sinod din 1928 din cele 29 de canoane hotărîte, atîtea cîte au fost găsite la îndemînă, plus o parte din stenogramele Sinodului ce au fost confiscate de KGB și descoperite în arhiva statului rus atît cît s-a putut permite:
        http://co6op.narod.ru/txt/sivers/sobor1.html

        Deci Sfinții catacombelor Rusiei au mărturisit răspicat că serghianiștii sunt lipsiți de har și taine, i-au considerat ca neo-înnoitoriști/neo-renovaționiști, iar atunci cînd a fost creată în 1943 la ordinul lui Stalin nou-înființata Patriarhia Moscovei, ei au mărturisit răspicat că Patriarhia Moscovei este o pseudo-biserică lipsită de har și taine. La fel au mărturisit și ierarhii ortodocși ai ROCOR/BORuEx despre pseudo-biserica Patriarhia Moscovei: Arhiepiscopul Teofan de Poltava, Arhiepiscopul Averchie Taușev, Arhiep. Ioan Maximovici, Mitr. Filaret Voznesenski, ÎPS Andrei Rîmarenco (ucenic al Sf. Cuv. Nectarie de la Optina, +1928, ce tot a intrat în catacombe și nu l-a urmat pe Stragorodski), PS Grigorie Grabbe ș.a. Ei toți o numeau ”biserica sovietică”.

        Sf. mitr. Filaret Voznesenski spunea foarte clar în această înregistrare audio că Patriarhia Moscovei este minciuno-biserică și vinovat este și poporul din această minciuno-biserică, chiar de ar fi neștiutor, pentru că aceștia se supun și acceptă stăpînirea anti-teistă.

        Apreciază

      • ”Sf. Teodor Studitul este autoritate absolută și unică în Biserică? Au existat Sfinți din vremea lui care nu i-au împărtășit vederile.”
        Cine sunt aceia? Scrieți numele lor și exemplele lor.

        ”Îi putem urma pe aceia? Nu există alte norme canonice similare cu cele ale Sf. Teodor.”
        Demonstrați că normele canonice ale Sf. Teodor Studitul nu sunt deopotrivă cu normele canonice ale altor Sfinți Părinți sau Sfinte Sinoade cu privire la aceleași chestiuni puse în discuție.

        Apreciază

    • Pr Lavrentie,
      Dar de ce va intereseaza sa aiba credinciosii posibilitatea sa mearga la biserica?!

      De spusele Sfantului Ierarh Chiril de Kazan ce ziceti?

      „Tainele săvârşite de serghianiştii care sunt hirotoniţi corect şi nu sunt caterisiţi de la slujirea de preot sunt fără îndoială Taine mântuitoare pentru cei care le primesc cu credinţă, în simplitate, fără discuţii şi îndoieli privind eficienţa lor, şi nici nu suspectează măcar ceva incorect în ordinea serghianistă a Bisericii.
      Dar, în acelaşi timp, ele slujesc spre judecată şi spre condamnare pentru cei care le săvârşesc şi pentru cei care se apropie de ele înţelegând bine neadevărul care există în serghianism şi, prin lipsa lor de opoziţie faţă de aceasta, arată o indiferenţă criminală faţă de batjocorirea Bisericii.
      De aceea, este esenţial pentru un episcop ortodox sau pentru un preot să se reţină de la comuniunea de rugăciune cu serghianiştii.
      Acelaşi lucru este esenţial pentru laicii care au o atitudine conştientă faţă de toate detaliile vieţii bisericeşti.”
      – Din Scrisoarea adresat episcopului Damaschin Cedrick din 6/19 iunie 1929.

      Mie mi se pare ca ei credeau ca e mai mult decat schisma aici.
      Dar despre asta ce ziceti?

      „Ei o ţineau sub urmărire pe Lidia, dar nu au descoperit nimic
      suspect: ea nu mergea deloc la bisericile care fuseseră legalizate de către
      bolşevici şi participa la slujbele din catacombe rar şi cu grijă.
      ” Mai mule despre aceasta mucenita aici: https://danielvla.wordpress.com/2017/07/19/sfintii-catacombelor-rusiei-noua-mucenita-lidia-si-soldatii-ei-chiril-si-alexie-20-iulie/

      Si iar mi se pare ca era mai mult decat schisma.

      Dar ia cititi aici:

      „Adaptarea (serghianista – n. mea) consta intai de toate intr-o falsa separare a tuturor nevoilor duhovnicesti ale omului in simple nevoi religioase si altele, socio-politice……………………………
      In dezvoltarea sa ulterioara, aceasta adaptare a dus la teoria teologilor sovietici conform careia organizarea comunista a societatii este singura fericita si dreapta, si se presupune ca ar fi fost indicata chiar de Evanghelie.”
      – Sfintii Catacombelor Rusiei, pag. 410.

      Era mai mult decat schisma. Era erezie sociala. Era rastalmacirea cuvintelor Evangheliei!
      Si ca sa vedeti ca n-a disparut acest tip de erezie, sa vedem ce spun parintii Serafim Rose si Herman Podmoshenski:

      „Erezia “Social Gospel” (sau Evanghelia Sociala) pleacă de la premisa că menirea Bisericii este nu aceea de a popovădui cuvântul lui Dumnezeu ci de a deveni un participant activ la scopul eradicării din societate a tuturor problemelor, nedreptăților, bolilor, suferințelor etc, devenind astfel o biserică umanistă, o intruchipare a idealurilor umaniste.” Mai multe aici: http://orthodoxromania.org/?entry=entry180417-094913

      Asadar, daca Sfantul Chiril de Kazan si majoritatea sfintilor din Catacombele Rusiei (care nu mergeau la slujbe in bisericile oficiale) si Sf Teodor Studitul au dreptate, atunci sfintia voastra faceti mai mult rau ingrijindu-va/recomandand ca oamenii (capabili sa marturiseasca) sa mearga la bisericile unde se pomenesc ierarhi eretici.

      Daca ati intrerupt pomenirea, asigurati sfintia voastra implinirea nevoilor duhovnicesti (asa cum fac alti preoti ce s-au ingradit) ale celor ce pot si vor sa marturiseasca. S-a vazut ca ortodocsii romani sunt dispusi sa calatoreasca sute de km pentru a-i urma pe preotii nepomenitori. Nu le tradati increderea! Nu-i trimiteti inapoi la slujbele unde se pomenesc ierarhi eretici!

      Apreciază

      • În privința serghianiștilor aveam în vedere Scrisoarea de aici: https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/05/04/sfantul-mitropolit-chiril-de-kazan-nu-a-fost-in-comuniune-cu-episcopii-serghianisti-spre-deosebire-de-episcopii-din-zilele-noastre-care-raman-in-continuare-prieteni-cu-ecumenistii/. Cred că este autentică. Oricum, realitatea este că Serghie a fost un fel de Filaret Denisenko. Adică a existat o ruptură clară, bisericească. Ierarhia nou formată nu avea continuitate cu Patriarhul Tihon și cu tot Sinodul. Nu este cazul cu Creta, când se păstrază expres comuniune deplină.
        Nu putem asigura nevoile credincioșilor, chiar dacă am vrea, după cum zice și vlădica Longhin. Cum să suplinești atâta spațiu? În plus, eu nu trimit la preoți ecumeniști. Chiar și gheron Gavriil zice să meargă credincioșii la preoți ortodocși (neecumeniști). Mi-a spus și mie personal acest lucru, chiar cu referire la România.

        Apreciază

      • Ba da! Puteti! Puteti implini nevoile credinciosilor care va urmeaza – cateva zeci, o suta sau o suta cinci zeci.
        De ce ati mai intrerupt pomenirea daca trimiteti la pomenitori?!
        Nu-l contrazic pe gheron Gavriil, dar poate e vorba de a participa acolo unde chiar nu se poate ajunge la un preot nepomenitor. Pentru cazuri de forta majora – inmormantari, botezuri…
        Pentru o nunta te poti deplasa si cateva sute de km la un nepomenitor.
        Nu stiu daca a fost un fel de Filaret Denisenko, caci vedeti ca Sf Chiril de Kazan zice ca tainele serghianistilor erau mantuitoare pt cei ce nu cunosteau situatia in simplitatea lor.

        Apreciază

  10. Frate Daniel,o întrebare:
    Părintele x ,nepomenitor,din România,este în comuniune cu mitr. Ierotheos Vlachos din Grecia,care teoretic este împotriva Sinodului cretan (sau cel puțin era,că acuma nu se mai știe,după ce a semnat și dânsul scrisoarea către popor ,împreună cu ceilalți episcopi ecumeniști din Grecia).
    Mitr. Ierotheos vine în România și slujește cu mitr. Teofan al Moldovei.
    Păr. x mai este în comuniune cu mitr. Ierotheos care slujește cu mitr. Teofan,cu care preotul x nu poate fi în comuniune și de către care este prigonit și caterisit?
    Și,mai mult:cum poate fi mitr.Ierotheos în comuniune cu mitr. Teofan și în același timp și cu preotul x care este caterisit de către mitr. Teofan?
    Și mai mult: cum poate fi mitr. Ierotheos în comuniune cu preotul pt. care ecumenismul este ciumă(erezie), și în același timp și cu mitr. pt. care ecumenismul e mumă,adică e credința mărturisită de el.?
    Sfântul Maxim spune că ,comuniunea este condiționată în mod absolut de mărturisirea dreptei credințe (și se subânțelege-a aceleiași credințe).
    Și încă ceva:când mitr. Ierotheos sau altul,slujește cu mitr. Teofan,preotul x nu poate fi în comuniune cu mitr. Ierotheos,nu se poate ruga cu el,iar în ziua următoare,dacă vine mitr. Ierotheos la preotul x nepomenitor sau viceversa,atunci preotul x nepomenitor poate sluji cu mitr. Ierotheos?!? Păi asta ce înseamnă,că mitr. azi are o credință și mâine alta,în funcție de context? Sau mitr. are voie să fie în comuniune, iar preotul nu,cu ecumeniștii? Adică, iarăși,pt. unul e ciumă,pt. altul mumă?!
    Pe unul îl afectează, pe altul nu?!
    Unul poate să fie în comuniune cu erezia, altul nu?!
    Și unde învață Biserica că poți să fi în comuniune cu erezia,adică că poți să mărturisești erezia,tu,cel cu cuget ortodox? Căci fiind în comuniune cu cineva,slujind adică cu cineva, adică rugându-te împreunăcu cineva înseamnă că mărturisești aceeași credință cu acela,nu?

    Apreciază

    • HD
      Eu personal, sunt de parere ca nu ar trebui sa avem comuniune cu mitropolitul Ieroteos Vlahos, caci este duplicitar. Ne spune sa aparam Ortodoxia si in acelasi timp ca Teofan e ortodox. Putem presupune ca nu il cunoaste si nu e informat despre cine e acest Teofan, dar chiar si asa, tot e duplicitar. Spune ca diplomatia nu are ce cauta in Biserica, dar el tocmai asta face.

      Am si eu o intrebare pentru tine: cum putea fi in comuniune ROCOR, dupa ce a dat anatema impotriva ecumenismului cu celelalte Biserici Locale si cu ierarhii lor, caci stim ca foarte multi practicau ecumenismul si majoritatea Bisericilor erau in CMB?

      Apreciază

  11. O întrebare pt. Păr. Lavrentie,mă iertați:
    Acesta este/era cugetul Bisericii? Adică, credincioșii să meargă la bisericile,arienilor și nestorienilor pt. a se îmbisericii,pt. a nu lipsi de la Biserică?
    Așa învață Sfinții?!
    Unde îndeamnă Sfinții să avem acest cuget,această atitudine?
    Dar nu vreau interpretările noastre,ci învățătura Sfinților în acest sens,îndemnurile lor. Puteți să îmi arătați?

    Apreciază

    • Sfinți au fost și Părinții aghioriți din anii 70. Dintre ei este Părintele Paisie Aghioritul. El a avut o vedenie cu Sf. Eufimia în ’74 și a primit răspuns că a procedat corect într-o problemă bisericească. Probabil se referea la reluarea pomenirii Patriarhului Dimitrie.
      Un alt exemplu este Sf. Sofronie al Ierusalimului, care a fost în comuniune directă cu Patriarhii monoteliți din vremea sa, deși el critica erezia nou apărută. Într-o scriere a lui se regăsește canonul 15 aproape literal. Probabil a fost inspirat de acolo. Deci erau cunoscute acele prevederi încă de atunci. Nu se poate spune că nu ar fi fost în comuniune cu ceilalți Patriarhi, de vreme ce a fost recunoscut de ei la întronizare după ce le-a trimis scrisorile canonice.
      Sf. Maxim a trăit la Ierusalim pe vremea Sf. Sofronie. Cred că este evident că avea comuniune cu el, deși acesta era în comuniune cu restul Patriarhilor.
      Monahul Serafim Zisis arată în studiul său că și Sf. Fotie a acceptat comuniunea cu Roma, fără să condamne nominal pe adepții Filioque din cuprinsul ei.
      Chiar Sf. Teodor Studitul amintește că Sf. Chiril a acceptat să nu fie condamnat nominal Teodor de Mopsuestia, dascălul lui Nestorie, și să fie trecut în diptice de unii episcopi. Iar asta după condamnare sindală solemnă.
      Câte alte mărturii mai doriți?
      Acum întreb: În afară de Sf. Teodor Studitul, mai există vreun Sfânt sau canon care să învețe aceleași lucuri?

      Apreciază

  12. @Grigorie
    Acest canon se referă doar la mitropoliți, nu la orice episcop sau cleric. Dă dreptul episcopilor de sub el și mitropoliților vecini să-i scoată din treaptă. Cronologic, avem: osândirea unei erezii, apoi necesitatea de a nu mai avea comuniune cu cei ce o cugetă sau o vor cugeta, apoi dreptul episcopilor să destituie un mitropolit (superior lor ierarhic) care gândește o erezie condamnată. Este de remarcat faptul că după condamnarea oficială a unei erezii devine obligație întreruperea comuniunii cu cei ce o gândesc sau o vor cugeta.

    Sf. Maxim spune că Typosul a abrogat Ekthesisul. Prin această anulare, s-au condamnat singuri. Typosul interzicea orice discuție. Atâta vreme cât ei stăruiau încă în monotelism și nu opreau dezbaterea, erau sub propria lor osândire. Dar cea mai dreaptă și reală condamnare a fost cea pronunțată de Sinodul de la Lateran. Sfântul îi persiflează și le arată că erezia se contrazice pe sine, dar este anulată cu adevărat de dreapta credință, de un Sinod ortodox. Ei nu mai au taine pentru că au fost caterisiți de Roma nominal.

    Apreciază

    • “Acest canon se referă doar la mitropoliți, nu la orice episcop sau cleric.”

      Un mitropolit nu este mai episcop decat un simplu episcop, caterisirea priveste arhieria nu rangul pe care il poate avea un arhiereu in organizarea administrativa a unei Biserici. Chiar daca ar fi asa cum spuneti, toti mitropoliti care urmeaza hotararilor din Creta sunt actualmente caterisiti.

      Cei care si-au insusit hotararile Sinodului ecumenist din Creta se gasesc sub incidenta canonului 1 al Sinodului III Ecumenic, canon care excomunica, cateriseste, inainte de a fi judecati de un sinod, chiar si pe cei care pe viitor se opun hotararilor dogmatice ale Sinodului III Ecumenic, ceea ce inseamna ca acestia sunt, asa cum se arata in Pidalion, in starea de caterisire: „s-au făcut lepădat de la sinodul acesta despre toată bisericeasca împărtăşire, şi sfinţita lucrare”.
      In hotararile Sinodului din Creta se spune ca: „Dialogurile multilaterale purtate de Biserica Ortodoxă nu au însemnat, nu înseamnă și nici nu vor însemna niciodată un compromis în materie de credință. Aceste dialoguri sunt o mărturie despre Ortodoxie”(Enciclica), prin aceasta ei marturisesc de fapt ca acordurile doctrinare dintre monofiziti și ecumeniștii „ortodocsi” nu sunt „un compromis în materie de credință… [ci] o mărturie despre Ortodoxie”. De fapt aceste acorduri doctrinare cu monofiziti contin si erezia monotelita, erezie care, potrivit Sfantului Maxim Marturisitorul, cei care o urmeaza se opun Sinoadelor Ecumenice, adica si Sinodului III Ecumenic.

      „prin Ekthesis-ul întocmit în acest oraş de Serghie (638) ca şi prin Typos-ul edictat în continuare aici în anul al 6-lea al indicţiei (în 647-648), acesta a respins cele patru Sfinte Sinoade Ecumenice”. (Actele procesului și interogatoriilor Sfântului Maxim Mărturisitorul și a ucenicilor lui)

      In Prima Declaratie Comuna monofizitii si ecumenistii „ortodocsi” sustin ca au aceeasi credinta, ori monofizitii sunt si monoteliti, ceea ce duce la concluzia ca pentru ecumenistii „ortodocsi” monotelismul nu este erezie ci „ortodoxie”, ceea ce insemna ca acestia se opun Sinoadelor Ecumenice: „Am mostenit de la Parintii nostrii [printre care Sever de Antiohia si Dioscor] credinta si traditi apostolica cea una, desi ca Biserici am fost despartiti unii de ceilalti timp de secole”; „In lumina Declaratiei noastre Comune asupra Hristologiei si a afirmatiilor comune de mai sus, am inteles acum in mod clar ca ambele familii au pastrat intotdeauna cu fidelitate aceeasi Credinta Hristologica Ortodoxa autentica si continuitatea ei neitrerupta a traditiei apostolice”. (Sunt anticalcedonienii ortodocsi?)

      “Sf. Maxim spune că Typosul a abrogat Ekthesisul. Prin această anulare, s-au condamnat singuri.”

      Nu prin abrogarea Ekthesis-ului prinTypos s-au opus celor patru Sinoade Ecumenice, ci prin ambele: „Pentru că prin cele nouă Capitole (puncte) de unire întocmite la Alexandria (în iunie 633) şi prin Ekthesis-ul întocmit în acest oraş de Serghie (638) ca şi prin Typos-ul edictat în continuare aici în anul al 6-lea al indicţiei (în 647-648), acesta a respins cele patru Sfinte Sinoade Ecumenice.” (Actele procesului) . Caterisirea nu le-a venit datorita incoerentei in ratacire ci prin impotrivirea fata de Sinoadele Ecumenice. Aceasta reiese din cazul lui Pyrhus
      care, inainte de aparitiaTypos-ului, era considerat in afara Bisericii, deci si caterisit, asa cum reiese din finalul disputei din Cartagina (645), in urma careia Pyrhus respingand Ekthesis-ul si acceptand invataura de credinta ortodoxa a fost reprimit in Biserica, ceea ce inseamna ca pana atunci datorita sutinerii acelui decret eretic era considerat ca nefiind in comuniune cu Biserica, aceasta inainte de o condamnare sinodala a Ekthesis-ului: „Acestea spunîndu-le el, Maxim şi Grigorie patricianul au răspuns: fiindcă propunerea ta e bună şi folositoare Bisericii, aşa să fie. Venind deci împreună cu noi în această cetate cu nume mare a romanilor, şi-a împlinit făgăduinţa: a condamnat dogmele decretului «Ecthesis» contrar dreptei credinţe, şi s-a unit pe sine, prin mărturisirea dreptei credinţe, cu sfînta, universala şi apostoleasca Biserică, prin harul şi împreuna lucrare a Marelui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin. ” (P.S.B. 81)

      Apreciat de 1 persoană

      • @Grigorie
        Cei care învață o erezie condamnată trebuie scoși din comuniune. Chiar și mirenii trebuie să se depărteze de astfel de clerici. Asta nu înseamnă că trebuie să se depărteze de orice erezie nouă ce conține într-un anumit grad alta deja condamnată. Căci ce nevoie era să mai fie condamnat monotelismul, care este monofizitism în esența lui? În plus, chiar dacă avem datoria să ne depărtăm de episcopii ce susțin o erezie condamnată oficial, ei tot trebuie caterisiți de Sinod. Până atunci sunt episcopi.
        La Sinodul din Creta s-a menționat că Biserica Ortodoxă a păstrat adevărul de credință nealterat, pe când ereticii s-au abătut de la el. Deci s-au delimitat de toți ereticii. Ecumenismul este o erezie nouă. El nu presupune comuniunea cu toți ereticii existenți, ci recunoașterea lor drept membri ai Bisericii. Altfel spus, e o erezie de sorginte protestantă care privește Biserica drept o asociație de comunități/Biserici ce nu ar fi în comuniune între ele, ba ar aparține de ea în diferite grade, deplin sau mai puțin.
        Ca să revin puțin la canonul discutat, el se referă doar la mitropoliți, mai ales la Ioan, Patriarhul Antiohiei, deoarece este nefiresc ca episcopii să pună în discuție ortodoxia mitropoliților lor. Mandatează pe episcopi să-l depună pe mitropolitul eretic.

        Dincolo de toate situațiileistorice, normele bisericești sunt clare. Orosurile (mărturisirile de credință) impun depărtarea de cei ce se abat de la formulele lor. Ele intră în vigoare după adoptarea lor, nu înainte, automat. Iar caterisirea o face un for competent. Așa că nu e de nici un folos să tot iscodim pe Sf. Maxim, care se găsea după o condamnare oficială a monotelismului.

        Apreciază

        • „Asta nu înseamnă că trebuie să se depărteze de orice erezie nouă ce conține într-un anumit grad alta deja condamnată.”

          Trebuie sa se departeze si de adeptii unei noi erezii, s-au forma noua a unei erezii vechi, chiar daca nu exista o condamnare sinodala a acelei erezii.
          Cel care respinge pe fata hotararile dogmatice ale Sinoadelor Ortodoxe este anatema, dar mai inainte cade sub anatema data de Sfantul Apostol Pavel: „dogmele sunt necesare pentru mantuire. Iar cine va voi sa le inlocuiasca sau sa le altereze se pune sub ingrozitoarea anathema apostolica: «chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!» (Gal.1, 8)” (Sfantul Iustin Popovici, Dogmatica Bisericii Ortodoxe); dar si „primul canon al celui de-al II-lea Sinod Ecumenic spune limpede: «Să fie dată anatemei orice erezie…». Prin acest canon sunt osândite toate ereziile trecute şi viitoare, şi nici o erezie nu va putea fi apărată sub pretextul lipsei unei condamnări speciale din partea Bisericii. Orice învăţătură care intră în contradicţie cu învăţătura Bisericii este erezie, şi nici un artificiu logic nu o poate acoperi, nu o poate scăpa de acest verdict” (Hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice, Ed. Sfântul Nectarie)

          O erezie nou aparuta care poate fi de fapt o noua forma a unei erezii mai vechi, sau relativ mai recente, prin prezenta in erezia nou aparuta a unor idei doctrinare din erezia precedenta, idei pentru care erezia precedent a fost condamnata sinodal, aceasta condamnare vizeaza si erezia nou aparuta pentru ideile doctrinare pe care le are si care au fost condamnate in trecut ca si conceptii eretice. Acest lucru este confirmat la Sfantul Vasile cel Mare(P.S.B.12, pg. 499) , la Sfantul Maxim (Sfantul Maxim Marturisitorul si tovarasi sai in martiriu), si la Sfantul Marcu al Efesului.

          In secolul IV primul pnevmatomah a fost Arie, acesta invata ca Fiul este prima creatura a Tatalui prin care Acesta a creat totul, de unde reiese ca l-a creat si pe Sfantul Duh. Sinodul I Ecumenic n-a avut in vedere aceasta consecinta a invataturii lui Arie combatand doar conceptia acestuia despre Fiul. Prima consemnare despre pnevmatomahi o face Sfantul Atanasie cel Mare, acesta numindu-i „tropici”, despre acestia fiind informat de catre episcopul Serapion de Thmuis care a observant aceasta erezie la unii calugari din Egipt; in sioadele pe care le-a covocat in 362 si 363, in Alexandria, alaturi de arieni au fost condamnati si acesti eretici.
          Cei care aveau sa poarte numele acestei erezii rezultata din invatatura lui Arie au fost semiarieni grupati la inceput in jurul lui Macedonie, fost episcop semiarian de Constantinopol. Macedonie socotea pe Sfantul Duh „slujitor si servitor si cate ar spune cineva despre ingeri”. Eustatie de Sevasta, care facea si el parte din acesta grupare eretica, avea o parere diferita decat cea a lui Macedonie. Dupa moartea lui Macedonie(362) Eustatie, care era de partea moderata a acestei grupari, devine conducatorul acestora, pentru el Sfantul Duh nu trebuie numit Dumnezeu dar nici creatura ceea ce insemna o alta forma de pnevmatomahism decat cea a „tropicilor” si cea a lui Macedonie. Din aceasta cauza, a conceptiei sale doctrinaire, Eustatie era de acord cu Sfantul Vasile cel Mare care, fiindca in acea perioada invatatura despre Sfantul Duh nu era dezvoltata dar si datorita unei iconomii pe care o folosea in cuvant datorita imprejurarilor nefavorabile din acea vreme pentru Biserica, cerea doar ca in marturisire pentru Sfantul Duh, indeosebi pentru credinciosi simpli, sa nu se spuna ca Acesta este creatura, astfel Eustatie nu era nevoit sa nege public dumnezeirea Sfantului Duh trebuind doar sa afirme ca nu este creatura. Pentru ca unii ortodocsi nu mai erau de acord cu iconomia folosita de Sfantul Vasile, pentru a evita tulburarile ce s-ar fi putut crea, Sfantul Vasile pe fata, in public aducea argumente si mai clare despre dumnezeirea Sfantului Duh ; tot in acest sens in anul 372 cere episcopilor din jurisdictia sa sa-si asume o marturisire de credinta, marturisire din care reiese ca Sfantul Duh este Dumnezeu, semneaza si Eustatie acea marturisire de credinta, de fata fiind si preotul Fronton care se afla sub jurisdictia episcopului Teodot de Nicopole; insa din acel moment, datorita acestei marturisiri de credinta care era contrara conceptiei sale, atitudinea lui Eustatie fata de Sfantul Vasile avea sa se schimbe radical. Trebuie spus ca pana in anul 376 aceasta grupare condusa de Eustatie nu si-au dat pe fata invatatura eretica. Din motive lesne de inteles, Eustatie nu se dezice pe fata de aceasta marturisire de credinta ortodoxa, insa din anul urmator (373) l-a acuzat in mod public pe Sfantul Vasile de apolinarism, raspandind peste tot aceasta acuza nedreapta, cerandu-le episcopilor din regiune sa rupa comuniunea cu Sfantul Vasile. Mai mult, acolo unde aveau ocazia, aceasta grupare a lui Eustatiu inscaunau episcopi din cei care erau de partea lor, cum avea sa fie si in cazul lui Fronton in Nicopole.
          In urma mutarii la cele vesnice a episcopului Teodot de Nicopole (375), Eustatiu a incerca sa ocupe acest scaun episcopal, insa, pentru ca nu a fost dorit de majoritatea credinciosilor din Nicopole, l-a hirotonit ca episcop al Nicopolei pe Fronton.
          Sfantul Vasile a considerat invalida arhieria lui Fronton, dar si hirotoniile savarsite de el, datorita faptului ca s-a convins de faptul ca aceia care l-au hirotonit pe acesta ca episcop sunt eretici, aceasta fara a mai astepta excomunicarea acestora de catre un sinod; avand in vedere si faptul ca unii din ei nu sustineau ca Sfantul Duh este creat, dar nici ca este Dumnezeu, constituind astfel o forma de pnevmatomahism care nu fusese condamnata pana atunci de un sinod: „Nu recunosc pe un astfel de episcop al lor si n-as putea numara in randul preotilor lui Hristos pe cel care a fost pus pe prima trepta de niste maini necurate, spre surparea credintei. Asa judec eu lucrurile. Daca aveti vreo partasire cu mine, cugetati ca mine; dar daca nu primiti sfat decat de la voi insiva, atunci fiecare e stapan pe propriul lui cuget, iar eu sunt strain de acest sange. Daca va scriu aceste lucruri n-o fac pentru ca nu mai cred in voi, ci facandu-va cunoscuta parerea mea vreau sa spulber nehotararea multora, ca nu cumva sa fie atrasi la comuniunea cu ei”.(P.S.B. 12)
          Abia in anul urmator aceasta grupare si-a expus public doctrina intr-un sinod ce l-au tinut in Cizic, afirmand ca Fiul este de o fiinta asemanatoare cu Tatal, iar pe Sfantul Duh punandu-L in randul celor create, ceea ce inseamna ca partea radical din aceasta grupare s-a impus in acel sinod.
          Astfel Sfantul Vasile cel Mare ne incredinteaza ca „Tainele” ereticilor, necondamnati de un sinod ortodox, nu sunt valide; mai mult de atat, aceste „Taine” sunt „ spre surparea credintei” ceea ce inseamna ca aceia care socotesc ca fiind valide asemenea „Taine” sprijina „surparea credintei” lovind astfel la temelia Bisericii. Mai mult, cei care socotesc valide asemenea „Taine” sunt vinovati de „sange”, deoarece ii pot duce la pierzare pe cei pe care-i smintesc printr-o asemenea idee. Ca ducerea in ratacire a altora poate fi comparata cu varsarea de sange o arata si Sfantul Grigorie de Nazianz cand spune despre sine ca daca ar propovadui invataturi care contrazic „cuvantul adevarului”(2Cor.2,27), atunci, spune el, „am sa ma pagubesc pe mine insumi si am sa ma pierd! Pentru ca am sa vars sange nevinovat al unor suflete nevinovate; suflete ce mi se vor cere din mainile mele”.(Sfantul Grigorie de Nazianz, Cuvant de aparare pentru fuga in Pont)

          La Sfantul Marcu al Efesului este vorba de o incalcare din partea papistasilor a unei hotarari a sinoadelor ecumenice in legatura cu neschimbarea Simbolului de Credinta; despre urmarile pe care le-a a avut asupra papistasilor adaugirea la Simbolul de Credinta, Sfantul Marcu spune: „Simbolul nimeni n-a indraznit sa-l schimbe decat voi. Prin urmare, oprirea[in privinta scimbarii Simbolului] se refera la cuvinte, iar nu la inteles, cum socotiti voi. Si rezulta ca episcopi si clerici vostri nu mai sunt nici episcopi, nici clerici, fiind caterisiti de atatea si asemenea sinoade [ecumenice], iar mirenii sunt sub anatema si afurisenie. Caci aceleasi lucruri, cu aproape aceleasi cuvinte, le-au hotarat si sinoadele urmatoare – si al V-lea, si al VI-lea, si dupa ele al VII-lea[ecumenice]”.( Sfantul Marcu al Efesului, Opere vol.I Edit. Pateres). Aceasta isemnand ca filioquisti din aceea vreme, de dinainte de patriarhatul Sfantului Fotie cel Mare, erau sub anatema si clericii lor erau caterisiti inainte de sinoadele convocate de Sfantul Fotie in care a fost condamnata interpolarea Crezului; insa pentru ca se vorbeste de mai multe caterisirii, dupa numarul condamnarilor date de sinoade, aceasta nu inseamna ca este nevoie de mai multe caterisiri pentru ca tainele savarsite de ei sa fie invalide, ajunge o singura caterisire.

          „chiar dacă avem datoria să ne depărtăm de episcopii ce susțin o erezie condamnată oficial, ei tot trebuie caterisiți de Sinod. Până atunci sunt episcopi.”

          Nu mai sunt episcopi ci pseudoepiscopi (can.15 I-II Constantinopol). Episcopii adevarati fiind de partea adevarului „prin maini sfintite savarsesc cele sfinte” (P.S.B. 38) fiind impreunalucratori cu Dumnezeu care este Adevarul; pe cand pseudoepiscopii/minciunoepiscopii insotindu-se cu minciuna (erezia), care „e intinaciune” (P.S.B. 38), prin „maini necurate” (P.S.B. 12) nu sfintesc ci murdaresc, fiind impreunalucratori ai minciunii si ai tatalui acesteia (In. 8, 44), si voia unui astfel de tata fac (In. 8, 44), liturghia savarsita de acestia fiind o pseudoliturghie, un simulacru: „adevarul este deci ceea ce este, intrucat adevarul este Dumnezeu; deci cu dreptate ceea ce se opune adevarului e minciuna, neexistand; caci este in afara lui Dumnezeu, nefiind nici chip al adevarului; caci nu are nici un bine de la Dumnezeu, dar fiindca convinge pe unii ca e ceva, va fi un simulacru intunecat si obscur. De aceea e si un simulacru in lucrare si o minciuna in lucrare”. (Sfantul Maxim Marturisitorul)

          „Iar caterisirea o face un for competent.”

          Un for competent care va constata ca acestia sunt deja cazuti din har, si-i va scoate definitiv din treapta arhiereasca.

          Apreciat de 1 persoană

        • Destul de serioasă prezentarea aceasta, dar e și obositor să mai zic ceva. Doar atât:
          – la Sinodul I a fost afirmată dogma Sfintei Treimi, iar Sinodul II face precizări în legătură cu Duhul Sfânt, întărind pe primul;
          – canonul Sinodului III zice, nu eu, că trebuie scoși din treapta lor, chiar dacă au fost deja scoși din comuniune.
          Dacă ar fi automată caterisirea, consecințele ar fi dramatice și imposibile. Biserica aproape că nu ar mai exista, iar mulți dintre Sfinți învederați ar fi, de fapt, sub anatema. Este pur și simplu absurd.
          E important și bine de dezbătut aceste aspecte, dar cred că și spațiul de aici are o limită.

          Apreciază

        • „Dacă ar fi automată caterisirea, consecințele ar fi dramatice și imposibile. Biserica aproape că nu ar mai exista”

          Daca Biserica se imputineaza, ca numar de credincosi, datorita ratacirilor in credinta aceasta este o realitate ce tine de vointa umana, Biserica nu tine pe nimeni cu forta. De aceea datoria si raspunderea celor care pastoresc turma rationala este foarte mare in aceasta privinta, dar si a monahilor si a credinciosilor de rand care ar putea face dar nu fac, sau fac prea putin in aceasta privinta.
          Chiar Sfintii Parinti spun ca Biserica poate sa existe si prin trei credinciosi, altii spun ca un episcop, un preot si un credincios.

          Apreciat de 1 persoană

        • M-am referit la cu totul altceva când am spus consecințe dramatice. Este obositor când apar răstălmăciri din astea. Biserica deja nu ar mai exista, adică succesiunea apostolică. Ar însemna că majjoritatea, dacă nu tot clerul, ar fi caterisit, chiar și unii Sfinți recenți. E absurd.

          Apreciază

        • Daca am rastalmacit ceva va rog sa dovediti altfel afirmatia: “când apar răstălmăciri din astea”, ramane doar o afirmatie nu ceva dovedit.

          Apreciază

        • @Grigorie
          Eu m-am referit la consecințe dramatice legate de trecut. Ar însemna că aproape tot clerul este caterisit automat. Ori există Sfinți și Părinți duhovnicești mai recenți care contrazic această teorie. Chiar și minunea luminii de Paști și multe altele atestă că Biserica este în picioare. Pe când am văzut că ai făcut aluzie la prezent, la faptul că ar trebui făcută de acum încolo o cernere. Mi se par lucruri evident diferite.

          Apreciază

        • “există Sfinți și Părinți duhovnicești mai recenți care contrazic această teorie.”

          “dacă preotul sau arhiereul este drept credincios, atunci să fim încredințați că darul Sfântului Duh lucrează prin el la orice Taină bisericească oricât de păcătos ar fi el. Numai atunci când este oprit sau caterisit de către sobor ori de către arhiereul locului, sau când predică pe față vreo credință greșită, atunci cu adevărat nu mai lucrează darul Sfântului Duh prin el. Atunci trebuie să te ferești de asemenea clerici” (Sfântul Ioan Iacob Hozevitul)

          Apreciază

    • Grigorie,
      Ai aceeasi gandirea stricata ca fostul preot Ioan Miron.
      Canonul 1 al Sinodului 3 Ecumenic condamna pe pe eventualii mitropoliti (ierarhi) care nu ar respecta deciziile luate la acest Sfant Sinod.
      Condamna pe cei care s-ar fi alaturat ereticului Nestorie, abia condamnat si celor impreuna cu el.
      Era si normal sa condamne pe aceia.
      Canonul respectiv prevede o condamnare in avans pt cei ce ar indrazni sa nu respecte ce s-a hotarat atunci.
      Canonul se refera expres la situatia de atunci, la unirea unor eventuali episcopi/mitropoliti cu ereticii Nestorie si Ioan si Chelestin, tocmai condamnati.
      Nicidecum nu prevede la modul general caderea automata din har pentru orice episcop care ar cugeta o erezie (oricare ar fi ea)!

      Apreciază

      • Ce inseamna “despărţindu-se de sfântul şi ecumenicul sinod, va trece către adunarea apostasiei” , daca nu lepadarea Ortodoxiei si trecerea de partea ereziei, indiferent de motive, iar aceasta s-a intamplat atunci cu unii si se poate intampla si cu unii din prezent, prezentul nostru fiind pentru ei viitor: “s-a desbinat de sfântul şi ecumenicul sinod, şi fi trecut sau , va trece in viitor la adunarea celor desbinati(apostati)” . Dupa cum spuneti, ar insemna ca cei din vremea noastra care ar trece la adunarea nestorienilor, care sunt dezbinati/rupti de Biserica Ortodoxa, acest canon nu li s-ar mai aplica deoarece acest canon a operat numai in trecut nu si in viitor. O asemenea parere ca a dumneavoastra nu face decat sa intareasca sustinerea ecumenistilor in privinta canoanelor, anume ca sunt caduce.

        “Era si normal sa condamne pe aceia.”

        Cu alte cuvinte, pe cei din prezent, care ar trece la adunarea apostata a nestorienilor, nu mai e “normal” sa-i condamne.

        Apreciat de 1 persoană

      • Grigorie
        Am zis si:
        „Nicidecum nu prevede la modul general caderea automata din har pentru orice episcop care ar cugeta o erezie (oricare ar fi ea)!~~
        Am zis asta presupunand ca vrei sa aplici canonul acesta si ecumenistilor.

        Nestorieni in stare pura, ca sa zic asa, nici nu mai exista. Urme de nestorianism pastreaza asa-numita biserica caldeeana…
        Daca un episcop trece la papistasi, monofiziti, chiar si la urmasii nestorienilor din ziua de azi, evident ca se auto-exclude din Biserica.

        Dar acest canon nu se poate aplica si ecumenistilor, acestia pretinzand ca sunt ortodocsi, desi au gandire eretica.

        Apreciază

        • Hotararile Sinoadelor Ecumenice nu se contrazic intre ele, fiecare sinod plecand de la invatatura ortodoxa de pana atunci a combatut o erezie nou aparuta sau o noua forma a unei erezii mai vechi, dar sunt contrazise de erezii. Hristosul oricarei erezii este opusul adevaratului Hristos despre care Sinoadele Ecumenice au adus precizari, aratandu-L asa cum este nu cum nu este, de aceea uneori Sfintii Parinti spun despre o ivatataura eretica ca este a lui Antihrist. De aceea monofizismul si monotelismul asumat de ecumenistii “ortodocsi”, prin acele acorduri doctrinare, ii pune si sub condamnarea canonului 1 al Sinodului III Ecumenic. Asa cum spunea Sfantul Maxim despre monoteliti ca s-au opus Sinoadelor Ecumenice si de aceea sunt caterisiti.
          Cum arata Parintele Dumitru Staniloae, intr-o nota la untext din Sfantul Chiril al Alexandriei: „numai celor din Biserica, care sunt uniti in mod vazut in jurul preotului si in mod nevazut in jurul lui Hristos, prin credinta dreapta in ceea ce este El, se poate da Hristos in stare de jertfa. Altora [ereticilor] nu, pentru ca nu-L primesc ei insisi ca ceea ce este”(P.S.B. 38), adica, cei care nu cred in Hristos ca „ceea ce este”, ci, in mod eretic, ca ceea ce nu este, adica intr-un alt hristos, nu-L au pe Hristos in „euharistie”.

          Apreciază

  13. Păr. Lavrentie,
    de aceea v-am rugat să-mi dați exemple de învățături ale Sfinților pe această temă,nu interpretări ale noastre pe marginea atitudinii Sfinților pe acest subiect.
    Sfinții au aplicat o anumită iconomie în împrejurări similare(unii din ei,enumerați de dvs.),dar iconomie lor,nu se poate compara cu compromisul nostru(„iconomia noastră „),care nu are nimic comun cu cugetul și scopul urmărit de ei,ce să mai vorbim de context.
    Se face referire în mod expres la Sfântul Teodor Studitul pt. că de la dânsul au rămas scrieri în detaliu despre aceste probleme. Dânsul le-a tratat în amănunt,în detaliu,sau de la dânsul au mai rămas până în zilele noastre scrieri în detaliu despre astfel de situații.
    Despre Părinții din anii ’70. Contextul era cu totul altul. Erezia nu era legiferată sinodal. E clar.
    Ce a făcut Sfântul Maxim pănă la urmă? A întrerupt comuniunea cu toate Patriarhiile,cu toți episcopii din acea vreme.
    Iar cât privește comuniunea dânsului cu Sfântul Sofronie,acesta din urmă nu primea credința denaturată,o condamna și era un luptător înverșunat împotriva ei.Iar contextul de atunci nu se poate compara cu cel de astăzi.
    Nu se poate compara comuniunea Sfântului Maxim cu Sfântul Sofronie,cu comuniunea mitr. Ierotheos Vlachos cu mitr. Teofan al Moldovei sau comuniunea mitr. Serafim alPireului cu Patriarhul Bartolomeu ,de exemplu.
    Sfinții enumerați de dvs. sunt categorici în învățătura lor despre legătura cu erezia, cu ereticii,iar pt. pogorământul făcut de ei în anumite situații nu au făcut o regulă și nu au îndemnat la așa ceva nu au învățat ceva în sensul acesta,nu au făcut o regulă din acele cazuri particulare ,din acele excepții,ci din contră ,au fost categorici în învățătura lor vizavi de erezie și eretici.
    Putem compara pe clericii și credincioșii noștri cu Sfântul Chiril al Ierusalimului în demersul lor de a păstra comuniunea sau de a pomenii pe ierarhii ecumeniști? Au aceștia cugetul și intenția Sfântului Chiril și putem vorbi de o conjunctură similară?
    E ca și cum un preot s-ar folosi de o strategie și ar lua o gură de rachiu pt. a găsi un punct de legătură cu un bețiv,adică un gest prin care să poată deschide o cale de dialog cu acesta(deci ar face acest pogorământ pt. a-l câștiga pe bețiv,deci cu un scop bine definit),iar alții care văzându-l pe preot,ar spune: a,dacă preotul a făcut așa înseamnă că avem și noi dezlegare să bem rachiu,că și preotul a băut și astfel fac și ei „pogorământ”.
    E normal? Cât de mult contează contextul, conjunctura,scopul,intenția… ,acestea dau valoare gestului,nu gestul în sine, adică iconomia.
    Acuma toată lumea spune: putem păstra comuniunea cu erezia/cu ecumeniștii, din iconomie, cum au făcut și Sfinții. Nu putem fi extremiști și schismatici. Dacă Sfinții au făcut așa noi cum să nu facem?
    Dar,întreb,ce legătură are ce au făcut Sfinții, cu ceea ce fac ei?
    Noi trebuie să ne însușim cugetul Sfinților cu privire la erezie și eretici și abia apoi să încercăm să aplicăm cele ale Sfinților în aceste probleme.
    Dar noi cu cugetele noastre,cu înțelegerea noastră și cu confuzia și ghiveciul din mintea noastră,cum putem să aplicăm cele ale Sfinților?
    Cum putem compara o situație cu alta?
    Credeți că exagerez ?

    Apreciază

    • S-au păstrat mărturii ale unor Sfinți contemporani cu Sf. Teodor Studitul care nu au fost de acord cu el. De ce trebuie să-l absolutizăm? Am dat exemplu cu Sf. Sofronie și ceilalți pentru a arăta că practica Părinților nu a fost să întrerupă musai comuniunea, cum cerea Sf. Teodor, în cazul unei erezii necondamnate încă sinodal.
      Părinții de la Sinodul III nu întrerupseseră comuniunea cu Nestorie până la depunerea lui.
      De ce nu sunt luate în seamă aceste dovezi evidente?
      Cine este în stare să judece ce atitudine este mai potrivită? Am ajuns să judecăm noi pe ierarhi dacă să rupă sau nu comuniunea? Dacă ar fi fost condamnat ecumenismul, da, trebuia să fim nemulțumiți, să ne dezicem de ierarhii care păstrează legătura cu ecumeniștii. Dar situația de astăzi este diferită.
      Situația din anii 70 este perfect asemănătoare. Părinții de sub Atenagora sunt la fel cu noi, de sub episcopii din Creta. Așa cum atunci majoritatea Bisericii nu era în acord cu Atenagora, nici astăzi grosul nu este pe poziții ecumeniste (la modul oficial și asumat).
      Eu zic să avem smerenie, să vedem lucrurile cum sunt și să ducem o luptă de conștientizare, nu de depărtare față de credincioșii și clericii de rând.
      Așteptarea mea ar fi ca eforturile să fie concentrate pe a expune cât mai convingător că Sinodul din Creta este eretic, precum și tot ecumenismul practicat intens astăzi. Oprirea pomenirii este un mod, cel mai eficient, dar nu singurul.

      Apreciază

  14. Cât despre Sfântul Sofronie al Ierusalimului,acest Sfânt Părinte a adunat Sinod și a osândit erezia monotelită,și a întocmit scrisori pe care le-a trimis pretutindeni,iar scrierile dânsului au fost citite la al șaselea Sinod Ecumenic,și au fost mărturisite de toți Sfinții Părinți ca scrieri temeinice și drept credincioase.
    Deci putem compara o situație cu alta?

    De aceea am spus că îmi este teamă de interpretări…
    Iar contextul de atunci nu se compară cu cel de azi:atunci plăteai cu viața, iar acum,poate cu cârja…
    Nu mă refer la cineva anume, ci vorbesc la modul general.
    Mă iertați!

    Apreciază

    • Cine menționează acel Sinod din Cipru (634) ca și cum ar fi osândit monotelismul? Nici măcar Sf. Maxim nu-l consideră astfel. Hai să nu mai răstălmăcim faptele! Eu nu știu mărturii istorice care să ateste acest fapt, ci doar că a fost un Sinod indecis, care s-a dizolvat fără să dea o hotărâre.
      Și noi ar trebui să producem scrieri care să poată fi luate în seamă la condamnarea ecumenismului, măcar pe cât face IPS Ierotheos. Nu e ușor.

      Apreciază

  15. Îmi pare rău Părinte,că mă acuzați că răstălmăcesc lucrurile. Nu am făcut decât să citez din Viețile Sfinților, care nu e cartea mea personală ,ci cartea Bisericii. Dacă Biserica „răstălmăcește” (nu eu spun…), nu e vina mea.
    Viețile Sfinților consemnează tradiția Bisericii transmisă din generație în generație și ne sunt recomandate de marii duhovnici,precum Ilie Cleopa,Iustin Pârvu sau de Sfinți precum Sfântul Iustin Popovici. Acești oameni,și înșiși duhovnici noștri ne îndeamnă să avem ca repere aceste surse,care reprezintă izvoare de învățătură ale Bisericii, iar nu răstălmăciri.
    Dacă doriți o interpretare a mea,care nu se vrea o judecare,o condamnare,ci este o nedumerire a mea și o neliniște,cum poate mitr. Ierotheos Vlachos să spună despre mitr. Teofan că este un mitr. ortodox și că trebuie să facem ascultare de dânsul și să rămânem în comuniune cu dânsul, când dânsul a semnat în Creta, nu se supune Sfinților Părinți, prin ecumenismul susținut de dãnsul,și se roagă și împreună cu ereticii și necreștinii… .
    Părinrele Iustin Pârvu,spre ex. spune că noi cum să ascultăm de mai marii noștri,dacă dãnșii nu ascultă de Sfinții Părinți, mai marii lor?
    Noi pe cine să urmăm,pe Sfinți sau pe Ierarhii ecumeniști? Sau noi nu avem dreptul la atitudine, căci suntem oi,ci doar la”ascultare” oarbă?!
    Iar despre Părinții din anii 70: nu este categoric aceeași situație,căci o erezie care este condamnată de Sfinții Părinți, conform Canonului 15,l-ll Constantinopol, este acuma legiferată sinodal, este acceptată ca învățătură a Bisericii. Sunt acte oficiale,sinodale. Cum poate fi aceeași situație?!

    Apreciază

    • Nu știu de ce scrie asta în Viețile Sfinților, dar nu pare adevărat. În cartea „Sf. Maxim și Mărturisitorul și tovarășii săi întru martiriu”, la p. 39, se spune că Sinodul din Cipru (634-635), convocat la inițiativa Sf. Sofronie, a rămas indecis pe tema monotelismului. Cred că este mai plauzibilă această informație pentru că ar fi fost trâmbițat foarte tare de Sf. Maxim. Ori, el nu-l menționează. Au fost prezente cam toate Patriarhiile, deci ar fi fost de răsunet.

      Apreciază

      • acuma va rog sa ma iertati ca ma bag si io ca
        musca… dar zic si io ca un prost…
        ziceti ca ” tot episcopi raman chiar si daca au cazut in o noua erezie…),
        dar atunci canonul 15 partea a 2-a pe cine numeste ” pseudo-episcopi” mai inainte de condamnarea sinodala? nu-i numeste episcopi . si numeste pseudo-episcop pe episcopii care propovaduiesc o erezie condamnata deja de sinoade SAU DE SFINTII PARINTI.
        nu asa zice? ecumenismul nu intra in categoria in care daca vreun episcop practica in public asa ceva devine, conform can.15 pseudo-episcop?

        Apreciază

    • pai aici e neintelegerea cu denumirea asta!
      pseudo= fals episcop , dar, deci tot episcop cu atributii..numai ca e fals marturisitor ca marturiseste eretic prin fapte…. offf….
      nu e pt oricine canoanele astea. ca unii care au dinti de lapte vrem sa spargem nucile canon 🙂
      credeam ca daca e numit ” fals- episcop”, mintea te duce ca nu mai e episcop , ci eretic , dar din iconomie pt oameni Dumnezeu lucreaza prin pseudo.
      atuncea iarasi a intervenit aia cu ” partasia la erezie” care a destramat in doua .
      dar atunci io n-am inteles… ierarhii nostri is ortodocsi, pseudo-ierarhi sau eretici?
      sau….is pseudo-ierarhi cu inclinatii eretice?
      cum e corect sa-i numim pe toti din Romania daca toti au acceptat Creta ?

      Apreciază

    • ciprian p.
      Pseudo-ierarhii nostri, aproape toti, afara de vreo cativa, care sunt tarati de majoritatea in ecumenismul lor, SUNT ERETICI ECUMENISTI – necondamnati de un sinod.
      Adica, ei personal, sunt in afara Trupului mistic (tainic) al Bisericii.
      Dar sunt inca ierarhi in forma vazuta a Bisericii. Sunt pe scaunele de ierarhi. Conform canoanelor, harul lucreaza prin ei, caci inca nu sunt caterisiti de un sinod. Harul nefiind al lor, ci al lui Hristos, Care lucreaza prin ei ca prin niste unelte, spre mantuirea poporului nestiutor.

      Corect este sa-i numim pseudo-ierarhi, minciuno-ierarhi sau pur si simplu ecumenisti.

      Apreciază

      • ciprian p.
        Ceea ce zice pr Vasile Iovita este valabil in timpul sau dupa un sinod care i-ar judeca pe acesti pseudo-ierahi.
        Daca se pocaiesc acum ii iarta toata lumea si revin automat in Trupul tainic al Biserici. Cred ca toti ortodocsii s-ar bucura daca de ex. patriarhul Daniel isi va veni in fire si va marturisi ortodox, caindu-se de ecumenismul de pana acum.
        Daca se pocaiesc in timpul unui mare sinod care ii va judeca, e altceva. Practica sinoadelor arata ca pe marii iereziarhi, adica incepatori si mari propovaduitori ai ereziei sinodul ii va ierta si primi ca mireni. Pe restul, care au fost dusi de val de cei mari, sinodul ii va repune pe scaunele lor, dupa ce se vor fi pocait.
        Daca se vor fi pocait dupa ce vor fi fost condamnati de un sinod, nici unul nu va mai fi repus in scaunul arhieresc pe care l-a ocupat. Vor fi toti primiti ca mireni, dar prin mirungere. Caci vor fi revenit dintr-o erezie deja condamnata (pan-ortodox) si cu condamnari nominale pt marii iereziarhi.

        Pr Iovita exagereaza. La momentul asta se pot pocai fara sa pateasca nici unul nimic – eventual doar prigoniri de la masoni si alti eretici, spre incununarea lor.

        Apreciază

        • io n-am zis nimic mai mult…doar ti-am aratat de unde am preluat si eu ideea cu ” pseudo” ca n-ar mai fii episcopi.
          eu de fapt vreau sa scot in evidenta cum ca e greu pt unii mireni care vad diferite interpretari la preoti si teologi…si saracii de noi nu stim dupa care sa ne luam.
          zicem…uite a zis preotu cutare…. apoi vezi ca altul zice ca nu-i asa ca e altfel… si tot asa….

          deci e greu …. e ca si la votari…. nu stii cu cine sa votezi… ii credem pe toti…
          e greu sa-ti dai seama cine e mai aproape de interpretarile dupa Voia Domnului.
          ca observ ca toti vor dreptatea , si sa faca binele spre mantuire… dar pt unii ne e greu sa ne dam seama care e mai placut Domnului.
          e un fel de ” aiud”. si ” pitesti” acuma…
          ma asteptam la niste ispite de tortura extraordinare cand tot auzeam de pr. Iustin ca zicea ce vremuri vin fata de ” aiud”,
          ma gandeam la torturi mai groaznice ca acolo,
          dar vad ca e treaba asta deocamdata , cu problema pomenitului…

          Apreciază

  16. Si tot pentru parintele Lavrentie:
    Ce spuneti parinte? Acesti credinciosi, dintre care cei mai multi au ramas de partea parintilor nepomenitori moderati, vor suporta sa mearga in bisericile unde se pomenesc pseudo-ierarhi ecumenisti (chiar daca preotul pomenitor e antiecumenist)?? Ce ziceti?

    https://danielvla.wordpress.com/2017/02/12/marturisirea-credinciosilor-intr-o-biserica-din-bucuresti-si-dovada-ca-preotii-care-intrerup-pomenirea-ierarhilor-ecumenisti-fara-sa-anunte-public-prin-scrisoare-deschisa-nu-sunt-marturisitori-adev/comment-page-1/

    Apreciază

  17. E o problemă delicată cum să fie considerată pomenirea. Pt mine importantă este credința mărturisită de preotul slujitor.
    În privința strict a credincioșilor, eu îndemn după conștiința mea, nu a lor. Pt că eu dau răspuns în fața lui Dumnezeu ca duhovnic și nu pot da sfaturi pe placul unora sau altora, ci după Dumnezeu, pe cât îmi stă în putere. Conștiința mea îmi spune că nu avem motive să întrerupem comuniunea cu preoții drept-slăvitori. Dar nici informațiile și cunoștințele și cât am studiat problema până acum nu-mi spun altceva.

    Apreciază

    • Pr Lavrentie
      V-am aratat mai sus ca pastrarea comuniunii depline cu un preot pomenitor, chiar si antiecumenist ii va alimenta acestui nehotararea de a reactiona decisiv in privinta ecumenismului ierarhului.
      Dar fiecare face dupa cum spuneti, conform constiintei. Si fiecare va da socoteala in dreptul sau.
      Dar sper ca nu va mirati ca majoritatea preotilor nepomenitori nu sunt in asentimentul sfintiei voastre.
      Inca o data va spun, ca s-a dovedit, prin starea de fapt, ca ortodocsii romani antiecumenisti, sunt dispusi sa urmeze preotii nepomenitori si sa participe numai la slujbele lor, chiar daca pt aceasta merg zeci sau chiar sute de km.
      Sfintia voastra mentineti stacheta destul de coborata in aceasta lupta.
      Din proprie experienta va spun ca pentru multi dintre credinciosii care s-au ingradit, constiinta devine un factor care nu-i lasa sa mai participe la slujbe unde se pomenesc ierarhi eretici, chiar daca preotii care oficiaza aceste slujbe sunt antiecumenisti.
      Nu trebuie sa ne spuna gheron Gavriil sa ne ducem la pomenitori, caci ne spune constiinta sa nu ne mai ducem.
      Repet, poate in cazuri de forta majora, cu ocazia unei inmormantari (unde in cadrul slujbei nici nu se pomeneste vreun ierarh oricum) sau cu ocazia unui botez de urgenta, vreo spovedanie de urgenta in caz de boala sau de iminenta a mortii…
      In rest… n-avem ce cauta la pomenitori.
      Eu asa inteleg si asa simt!

      Apreciază

      • Evident că Gheron Gavriil a zis să meargă oamenii la nepomenitori, iar în caz că nu au posibilitaea, să meargă la cei ortodocși pomenitori. Se referea la Liturghie. Se îmbisericesc (în gr.)= merg la Liturghie.
        Nu știu ce înseamnă precis a „reacționa decisiv”. Pt mine nu presupune a întrerupe musai pomenirea, ci a acționa în direcția condamnării ereziei ecumenismului. Am mai scris ce reprezintă pomenirea episcopului, nu e cazul să repet. Nu-mi pun problema de ștachetă, ci de conștiință, ce se poate și ce trebuie făcut.

        Apreciază

      • Pr Lavrentie
        Gheron Gavriil a mai spus ca nu are instiintare de la Dumnezeu sa stea oamenii acasa, daca nu au unde sa mearga la slujba. Dar asta nici nu inseamna ca trebuie neaparat sa mearga acolo unde se pomenesc ierarhi eretici daca constiinta nu-i lasa. Ca tot vorbiti de constiinta.

        Si tot in legatura cu constiinta, daca ati urmarit articolul spre care am pus link:

        https://danielvla.wordpress.com/2017/02/12/marturisirea-credinciosilor-intr-o-biserica-din-bucuresti-si-dovada-ca-preotii-care-intrerup-pomenirea-ierarhilor-ecumenisti-fara-sa-anunte-public-prin-scrisoare-deschisa-nu-sunt-marturisitori-adev/comment-page-1/

        se poate vedea ca tot constiinta ii indeamna pe ortodocsi sa reactioneze la pomenirea patriarhului ecumenist.
        Puteti sfintia voastra sa fortati constiinta unui credincios care nu suporta sa auda numele unui ierarh ecumenist la slujba? Care constiinta trebuie sa primeze? A lui sau a sfintiei voastre?!

        Sa reactioneze decisiv inseamna, dupa mine, sa ia masura radicala impotriva ecumenismului – intreruperea comuniunii cu ierarhul tradator.

        Apreciază

        • Conștiința cuiva este ceva relativ, nu absolut. Dacă o persoană are o măsură a sfințeniei, conștiința lui este un reper foarte bun. Dar conștiința trebuie verificată cu învățătura Bisericii. De aceea am precizat că, pe lângă conștiință, toate cunoștințele duhovnicești îmi indică același lucru. Iar mărturia bătrânului Gavriil este una tot de conștiință; e un reper. Și nu doar el, ci și alții îmbunătățiți împreună cu el. El, din ce știu, a oprit pomenirea prin descoperire de la Dumnezeu. Un cuvânt de la el are o altfel de greutate.
          Eu nu forțez pe nimeni să meargă la pomenitori, dar nu sunt de acord cu atitudinea de a considera păcat participarea la slujbele lor. Pentru a nu deveni conștiința habotnicie. Conștiința ne vestește prin luminare de la Duhul Sfânt sau ca mustrare pentru încălcarea unor principii pe care le știm. Ea nu ne poate mustra pentru lucuri despre care nu știm că sunt rele. Deci e nevoie de cunoaștere duhovnicească pentru a funcționa corect conștiința. Doar cel care are har poate simți voia lui Dumnezeu și în lucruri pe care nu le știe, pt că simte pe Duhul Sfânt, Care este Adevărul absolut. Dar fără cunoaștere și fără har conștiința ne poate amăgi.

          Apreciază

        • La fel, si constiinta sfintiei voastre poate sa fie relativa.
          Tomai v-am aratat cateva temeiuri ale Bisericii, e adevarat, din secolul XX, care ne spun sa nu participam la slujbele unde se pomenesc ierarhi tradatori.
          Si v-am aratat ca si serghianismul este erezie si paralela cu ecumenismul se poate aplica.
          Daca lupta impotriva ecumenismului inseamna sa suportam in continuare numele tradatorilor pomenite la slujbe ca si cum ar fi inca ortodocsi, atunci de ce ati intrerupt pomenirea??! Daca e posibila mantuirea credinciosilor antiecumenisti participand la slujbe savarsite de antiecumenisti care se dau de ceasul mortii de dragul legaturii lor cu ierarhii ecumenisti de ce n-ati ramas pomenitor care marturiseste??
          Daca nu se osandeste nimeni impartasindu-se la pomenitori, in ciuda a ceea ce spune Sf Ierarh Chiril de Kazan si Sf Teodor Studitul, atunci ce rost mai are intreruperea pomenirii pe care ati anuntat-o?
          Ati vazut ca gheron Gavriil nu are descoperire sa va lamureasca precis si poate dansul nu are habar de pseudo-ierarhii nostri – ca sunt poate cei mai tradatori din lumea ortodoxa.
          Daca ruperea comuniunii este o masura impotriva ecumenismului, pe care pretindeti ca o aplicati, de ce credinciosii nu ar trebui sa rupa si ei comuniunea (caci trimitandu-i la pomenitori ii puneti sa nu rupa comuniunea)?? Ruperea comuniununii/intreruperea pomenirii este apanajul numai al preotilor??!
          Doamne ajuta!

          Apreciază

        • Evident că este relativă conștiința mea. După cum am spus, conștiința se bazează pe concepțiile pe care le avem. Ea ne mustră dacă încălcăm principiile pe care le știm. În situația când ne formăm o părere eronată, vom avea o conștiință eronată.
          Întreruperea pomenirii se face pentru a ne sili să izbăvim Biserica de erezie, nu pe noi. Adică pentru a trage un semnal de alarmă. Asta afirmă canonul 15 în ultima lui frază. Eu nu aș fi întrerupt pomenirea dacă aș fi putut lucra înspre darea în vileag și rezolvarea problemelor dogmatice generate de Sinodul din Creta sau dacă aș fi putut sprijini pe alții care să facă asta. Abia după ce am văzut că Mitropolitul și nici un alt episcop nu dorește să aibă loc măcar dezbateri (ce să mai zic de respingerea fățișă) pe tema Creta, ba chiar le sabotează, ci caută să-și justifice greșelile, atunci mi-a fost clar că trebuie făcut ceva, pentru că erezia nu se va opri. Fiind blocat efectiv să scriu sau să ridic problema, nu am avut de ales decât să opresc pomenirea. E o măsură ce vine din conștiință, nu obligație canonică. Cum am zis, dacă ar fi fost alți Părinți care să fi dus o luptă consistentă, cred că aș fi așteptat și i-aș fi sprijinit. Nu de frica sancțiunilor, ci pentru a evita dezbinarea. Dar în situația actuală consider că mai bine aduc o mustrare măruntă decât să stau deoparte.
          Întreruperea pomenirii o poate face un om care să fie luat în seamă. Prin asta trezește conștiințe. Eu nu pretind că am măsura aceasta, dar în situația în care s-a ajuns, de trădare generală, conștiința mea mă îndeamnă să nu stau degeaba și nu am avut altă soluție.

          Da, întreruperea pomenirii este doar apanajul clericilor, după cum spune și A. Anghelakopulos, precum și Pr. Teodor Zisis.
          Prin felul cum puneți problema reiese că întreruperea pomenirii este văzută ca o rupere deplină de ierarhi, ca și cum nu ar mai fi episcopi, ceea ce este schismă. Adică ar trebui să intervină o desprindere de toți care țin de arhierei, de Biserică. Pe când trebuie izolați doar cei care greșesc, adică episcopii. Ruperea pomenirii arată că ierarhul are o problemă cu comuniunea cu Biserica, nu eu cu el.
          În privința Sf. Chiril de Kazan, am spus că el face o referie clară că există o problemă cu ordinea serghianistă a Bisericii. În linkul pe care l-am pus se vede că el considera ortodocși pe serghianiști, dar schismatici, fără continuitate. Mi se pare o diferență evidentă față de situația noastră.

          Apreciază

  18. Sfântul Maxim învață simplu, limpede și clar,fără să facă diferențe între eretici condamnați și eretici nejudecați/necondamnați încă.
    Sfântul Maxim spune că nu poți să fi în comuniune cu cel care mărturisește altceva decât adevărul sau cu cel care are altă credință. Dânsul nu condiționează aceasta (întreruperea comuniunii) de faptul că acela care mărturisește altceva, este condamnat sau nu, ci doar de felul de mărturisire al aceluia.Nu se referă la statutul aceluia (adică dacă e condamnat sau nu),ci se raportează la mărturisirea lui de credință, nu despică firul în patru:este condamnat,nu este condamnat,este afurisit,nu este afurisit…,ci ,este bolnav,mărturisește altceva, se rupe de comuniunea cu Hristos prin mărturisirea lui de credință, alta decăt a Bisericii? Se face singur împotrivitor al Adevărului,al lui Hristos? La asta se raportează Sfântul.
    Iar Sfântul Maxim nu face altceva decât să exprime învățătura de credință a Bisericii în acest sens.
    Mai mult, Sfântul Maxim spune:,, ceea ce cauzează și menține ruptura de această comuniune cu Biserica este mărturisirea unei credințe eretice „.
    Și mai spune că ,mărturisirea adevăratei credințe condiționează în mod absolut comuniunea, căci cel care nu Îl mărturisește pe Hristos în mod corect,adică în conformitate cu Tradiția,se plasează în afara Lui.
    Așa învață Biserica în acest sens.
    Atunci mai putem avea comuniune cu ecumeniștii,condamnați sau nu,dar care oficial, învață altceva decât Biserica?!
    Pt. Sfântul Maxim, comuniunea este comuniunea cu Hristos și în Hristos,iar această comuniune se realizează mai întâi în MĂRTURISIREA COMUNĂ a dreptei credințe în EL.
    Pt. Sfântul Maxim mărturisirea dreptei credințe este cea care condiționează apartenența sau nonapartenența la Biserică, excluderea în afara acesteia sau reintegrarea în sânul ei,și deci comuniunea sau necomuniunea cu ea.
    Dacă comuniunea mărturisește despre unire,o concretizează și o manifestă în cel mai înalt grad,unirea cu Biserica universală nu este determinată și nici condiționată de comuniune (care este o finalitate și nu un mijloc),ci de mărturisirea dreptei credințe.
    Deci care-i scopul?
    Mărturisirea lui Hristos,mărturisirea Adevărului,comuniunea cu Hristos și în Hristos,iar nu comuniunea cu ecumeniștii,căci,,dacă Hristos nu este mărturisit corect, comuniunea cu EL și cu cei care ÎL mărturisesc în mod ortodox devine imposibilă „.
    Atunci noi putem fi în comuniune cu ecumeniștii?!
    Ce ne ține în comuniune cu ei dacă unirea cu Biserica nu este condiționată de comuniunea cu ei ci de mărturisirea dreptei credințe și dacă comuniunea cu Hristos se realizează mai întâi în mărturisirea comună a dreptei credințe în EL,iar mărturisirea unei credințe eretice (pe care o mărturisesc ecumeniștii,în cazul nostru) cauzează și menține ruptura de această comuniune?
    Pt. că acela care nu primește pe apostoli,pe proroci și pe învățători,ci nesocotește expresiile și glasurile lor,acela disprețuiește pe Însuși Hristos,spune .
    Aceasta este învățătura Sfinților Părinți despre această problemă. Ei nu învață altceva.
    E adevărat că nu fac din această învățătură un scop în sine, ci atunci când situația o cere,o folosesc de așa manieră pt. a câștiga ,a salva sufletul omului,căci asta e ținta,dar ei nu se abat de la această învățătură. Tot timpul,acesta e criteriul,și în funcție de criteriu se mișcă sau lucrează. Nu fac rabat de la acest criteriu,nu îndeamnă la așa ceva. Iconomia o aplică personal ,în cazuri particulare și nu fac din ea o lege/o normă, adică nu renunță la criteriu,la busolă. Iar ,,pe teren” aplică în funcție de situație, dar…,nu fac rabat de la criteriu.
    Nu fac iconomie cu păcatul, ci cu neputința omului.
    Învățătura despre păcat,despre erezie ,criteriul,rămâne aceeași.

    Apreciază

  19. Pr Lavrentie,
    Incepeti sa faceti afirmatii nedrepte prin acuzatia de schisma!
    Ruperea trebuie sa fie deplina fata de ierarhi. Canonul 15 nu zice ruperea comuniunii partiale. Ca si de toti preotii ecumenisti.
    De preotii antiecumenisti dar pomenitori ruperea trebuie sa fie partiala, conform Sf Teodor Studitul. Si e logic asa caci altfel ar fi incurajati in letargia lor. Sau o data ar sluji singuri sau cu nepomenitorii si alta data cu ierarhii eretici si ce lupta antiecumenista ar mai iesi?
    De mirenii nestiutori si de cei antiecumenisti dar care merg la pomenitori, nu trebuie sa ne separam.
    Deci unde e schisma??!
    Puteti sa ziceti ca intreruperea pomenirii este apanajul preotilor, dar ruperea comuniunii o fac si mirenii. Deci daca mirenii declara ca s-au ingradit de ecumenism si de pseudo-ierarhi, iar sfintia voastra ii puneti sa mearga la pomenitori, unde trebuie sa zica „Amin” cand se pomeneste numele respectivului tradator (si intr-un fel si asta e o pomenire), CE FEL DE INGRADIRE A MIRENILOR MAI E??!
    Si v-am aratat ca serghianismul era si erezie.

    Apreciază

    • Pe scurt, din ce am cercetat, comuniunea în Biserică nu presupune părtășie la faptele altuia, oricâ de fățișe ar fi. Doar comuniunea cu cineva excomunicat înseamnă negarea condamnării lui și părtășia la faptele lui. Există multe detalii, câteva fiind enumerate mai sus, care conduc la concluzia aceasta. Până nu se lămurește acest aspect, toate discuțiile mi se par în zadar.
      Spre exemplu, ce rost are să discutăm că Sf. Maxim condiționează comuniunea de dreapta credință dacă pierdem din vedere că el a rupt legătura pe baza unei hotărâri sinodale și afirmă asta expres? Mă refer la comentariul de mai sus al lui HD.

      Apreciază

  20. Păr. Lavrentie spune fratelui Daniel:
    ,,întreruperea pomenirii este văzută ca o rupere deplină de ierarhi,ca și cum nu ar mai fi episcopi, ceea ce este schismă „…?!!?
    Cred că Părintele afirmă așa, pt. că pe deoparte consideră că întreruperea pomenirii este apanajul numai al preoților,numai că lupta împotriva ereziei este dusă și de mireni și se face prin întreruperea comuniunii.
    Nu cred că e corect să se despartă întreruperea pomenirii de întreruperea comuniunii.
    Întreruperea pomenirii este o formă de manifestare a întreruperii comuniunii. Nu se pot separa una de alta. Preoții realizează întreruperea comuniunii și prin întreruperea pomenirii, iar mirenii direct prin întreruperea comuniunii (dar și a pomenirii, însă în mod indirect,prin intermediul preotului care nu mai pomenește și cu care ei păstrează comuniunea).
    Întreruperea pomenirii înseamnă întreruperea comuniunii. Despre asta vorbește Canonul 15,l-ll Constantinopol.
    Iar dacă întrerup comuniunea cu un episcop care învață altceva decât învață Biserica, Sfinții Părinți, nu fac schismă, ci tocmai mă feresc să iau parte la schisma,pe care tocmai episcopul de care mă îngrădesc, a săvârșit-o,prin despărțirea de Sfinții Părinți, de care el însuși s-a despărțit, prin mărturisirea lui de credință, alta decât a Sfinților, a Bisericii.
    Căci episcopul însuși, prin mărturisirea altei credințe, s-a rupt de comuniunea cu Hristos Domnul,cu Biserica.
    Eu nu-l pot urma pe dânsul,nu pot fi în comuniune cu dânsul, căci prin comuniunea cu dânsul,(comuniune care e condiționată de mărturisirea aceleiași credințe, pe care în fapt nu o mai avem ,căci dânsul are una eretică,ecumenistă, iar eu una ortodoxă) mă despart și eu de Biserică.
    Scopul este comuniunea cu Hristos și în Hristos,nu comuniunea cu episcopul,că nu episcopul e Biserică,ci Hristos Domnul.(cu episcopul păstrez comuniunea în măsura în care dânsul este în comuniune cu Biserica, cu Sfinții, cu Hristos Domnul). Dacă mă despart de episcop,care-i despărțit el însuși de Hristos,de Biserică (prin credința greșită pe care o are),atunci eu nu mă despart de Biserică, ci de cel care face schismă cu Biserica, de ecumenist.
    Dvs. Părinte,mă iertați, dar prin cele spuse de dvs.,adică,că, ,,întreruperea pomenirii văzută ca o rupere deplină de ierarhi ca și cum nu ar mai fi episcopi, ceea ce este schismă „,prin această afirmație îl acuzați și pe Sfântul Maxim (sau vă deziceți de dânsul), căci Sfântul tocmai asta a făcut: nu mai era în comuniune cu nici un episcop ,la un mom. dat,și…nu a ieșit din Biserică, ci a izbăvit Biserica de schismă,pt. că a rămas în comuniune cu Adevărul,cu Hristos,nu cu erezia.
    ,,unirea cu Biserica nu-i condiționată de comuniune, spune Sfântul Maxim, ci de mărturisirea dreptei credințe”.
    Nu ierarhii ecumeniști constituie Biserica.
    Și nu trebuie mutat accentul/atenția pe întreruperea pomenirii numelui. Accentul se pune pe întreruperea comuniunii.
    Orișicum și întreruperea pomenirii duce tot la întreruperea comuniunii, nu se pot separa una de alta.
    Noi întrerupem comuniunea/sau pomenirea numelui ierarhului,prin preotul care nu mai pomenește,pe motiv că mărturisește altceva, o erezie,iar mărturisirea altei credințe cauzează și menține, ce?Ruperea comuniunii, spune Sfântul Maxim.
    Episcopul ,prin credința lui este cel care se rupe de comuniunea cu Biserica. Dânsul face schismă. Iar noi,pt. a nu intra în schismă cu Biserica ,prin ecumeniștii din ea(pt. a nu fi țârâți în schisma provocată de ei) ,ne delimităm,ne despărțim de dânșii,tocmai pt. a rămâne uniți cu Biserica, de care ei înșiși se despart.
    Căci repet,nu ei sunt Biserica. Ei caută să distrugă Biserica, să denatureze Adevărul ;ei se împotrvesc Adevărului,se împotrivesc Bisericii.

    Apreciază

  21. Ruperea comuniunii nu este cauzată de caterisire ,ci este cauzată și menținută de mărturisirea altei credințe, spune Sfântul Maxim ,o credință greșită ,eretică și se poate face înainte de cercetarea sinodicească ,spune Canonul15,I-ll,Constantinopol.
    Deci nu trebuie hotărăre sinodală,pe baza căreia să rupi legătura/comuniunea,cu ereticii necondamnați.
    Spune Părintele Theodoros Zisis: „…în cazul în care episcopul propovăduiește erezia,atunci trebuie să ne îngrădim imediat și înainte de cercetarea sinodală să ridicăm zid de apărare,să izolăm erezia,să ne punem la adăpost. Există oare vreo îndoială că îngrădirea este față de erezie, și nu de Biserică ,de pseudoepiscopi, și nu de episcopi adevărați? Atât de mult și-au pierdut mințile din pricina încețoșării sincretismului și a ecumenismului unii episcopi și teologi,care,fie din lipsa pregătirii teologice,fie în mod deliberat,devotați fiind ecumenismului, intimidează și înspăimântă clericii și credincioșii,afirmând că întreruperea pomenirii te scoate în afara Bisericii și te conduce la schismă?
    Nu spune Canonul că cei care întrerup pomenirea (comuniunea n.m.) nu doar că nu se supun pedepsei caterisirii,ci trebuie să fie cinstiți,întru-cât nu de episcopi s-au separat,ci de pseudoepiscopi, nici au provocat schismă, ci apără Biserica de schisme?
    Îi vom lăsa deci pe ecumeniștii eretici să ne terorizeze cu falsul pericol al schismei și, rămânând uniți cu ei,vom fi în Biserică?!!…”.

    Apreciază

  22. Vă pot spune din proprie experienţă că mersul la preoţii pomenitori nu-l ajută pe mireanul credincios să se mântuiască. Nu va avea ca urmare decât adormirea conştiinţei şi „orbirea” lui în faţa adevărului. Va fi ca broasca pusă la fiert. Măcar şi din aceste motive şi ar trebui ca nimeni să nu-i recomande unui mirean să se ducă la pomenitori. Mântuirea se câştigă cu greu chiar şi mergând la preoţii nepomenitori, darămite să te duci la lupii îmbrăcaţi în piei de oi ! Poate să fie tot harul din lume în mijlocul preoților ecumenişti (sau laşi), dacă nu duc lupta cea bună, care-i folosul pentru mirean ? Chiar credeți că e destul să se meargă la biserica ecumeniştilor şi să se reverse harul pentru ca omul să se mântuiască ? Nu ştiu de ce, dar tare cred că mai bine i-ar fi să stea acasă şi să se ducă la 100 km distanţă la un preot nepomenitor atunci când va putea. Sacrificiul ăla s-ar putea să conteze, s-ar putea să fie mai preţuit. Şi s-ar putea să aibă surpriza ca Domnul să-l ajute să poată merge mai des decât ar fi crezut. Şi vă pot spune că unii reușesc să meargă duminică de duminică gratis, doar cu efortul de a „pierde” o oră pe drum la dus şi o oră pe drum la întors. Să vrei doar, că se găsesc mijloace. Recomandarea participării la o liturghie ecumenistă nici n-ar trebui luată în calcul. Apoi şi pe preoţii nepomenitori, oare mirenii n-ar trebui să-i sprijine ? Cum ar fi să ştiu că ei duc lupta cea dreaptă şi eu mă duc comod la biserica din parohia mea ? Nu vă supăraţi, dar asta cred eu. Doamne ajută !

    Apreciază

    • cata
      Depinde de mirean. Nu oricarui om i se cere cu aceeasi masura. Nu toti au primit acelasi nr de talanti.
      Din punctul meu de vedere ar trebui ca preotii carora le e frica sau nu vor sa intrerupa pomenirea sa ramana fara credinciosi.
      Ce-ar fi fost atunci! Ce soc pt ei…
      Dar poporul, in marea lui majoritate, nu a fost pregatit pt asta. Ba chiar indraznesc sa cred ca daca ar fi avut (poporul) o constiinta atat de dezvoltata a ortodoxiei, nici nu am fi avut ierarhi asa de tradatori. De frica poporului ai ar fi marturisit. Sau fiind luati tot din popor, crescuti de mame cu constiinta curat ortodoxa, nici episcopii nu ar fi avut aplecarea asta spre tradare.
      Dar uite ca situatia nu sta deloc asa. Poporul e nestiutor, caci nu a avut invatatori. Ierarhii si preotii sunt iesiti tot din acest popor neinvatat si ignorant si ei sunt la fel sau mai rau.
      Iar Dumnezeu, si sunt convins de asta, Care nu vrea ca poporul sa se piarda, e indelung rabadator si da prilejuri si diferite cai de mantuire pt fiecare.

      Sa marturiseasca toti cei care inteleg. Sa se ingradeasca si sa mearga numai la preoti care au intrerupt pomenirea. Asta trebuie!
      Dar nu puteam sa-i condamnam noi la iad in avans pe ceilalti, pentru ca nu noi suntem judecatorii.
      Si tine cont ca Dumnezeu e mai intelept ca noi si scopul Lui e ca oamenii sa nu se piarda.
      Apoi sa nu uitam de boli, de necazuri, prin care trec diferiti oameni. Aceastea atarna in balanta alaturi de marturisirea lor, asa cum o face fiecare.

      Apreciază

  23. Da Cata,dar asta trebuie să o spune-ți în primul rând d-lui Mihai Silviu C.. ,și bineînțeles și d-lui Daniel, un fervent susținător al primului în ultimul timp. Căci d-l Mihai Silviu C. nu mai contenește cu teoria chibritului la părtășia la erezie interpretată după o hermeneutică post-patristică,după care comuniunea cu ecumeniștii/ereticii (necondamnați),nu numai că nu te afectează, dar în anumite condiții este chiar indicată (vorbim de părtășia la erezie) din considerente de iconomie.
    Tot în această cheie hermeneutică este luată în răspăr și statutul celor aflați în comuniune cu ecumeniștii/ecumenismul.
    Adică li se adoarme conștiința celor aflați în comuniune cu ecumeniștii că ar fi ortodocși, adică ecumeniști ortodocși probabil că ar vrea să spună. Pt. că de la Creta înainte,ecumenismul este ratificat sinodal, adică este legiferat, asta însemnând că B.O. R. ca instituție, este,oficial, ecumenistă.
    Dacă B.O.R. este oficial ,prin acceptare la nivel sinodal, ecumenistă, atunci membrii ei nu sunt ecumeniști?
    Păi nu poți să nu fi ecumenist în cazul acesta,pt. că ești membru al instituției cu platformă și mărturisire ecumenistă, Poți să nu fi ecumenist în acest caz în două feluri:ori dacă nu ești membru al B.O.R.,ceea ce este grav ,este schismă de fapt,ori ca membru al Bisericii să nu fi în comuniune cu ecumeniștii,să nu fi una cu ei,să te desparți de ei, să te îngrădești. Altfel te amăgești singur. Pt. că lucrurile s-au împins prea departe după sinodul cretan, s-au dus până acolo încât la mom. acesta pt. a rămâne ortodox trebuie să întrerupi comuniunea cu membrii Bisericii care au o altă mărturisire de credință decât cea ortodoxă.
    Situația din teren nu-ți oferă altă soluție. Altfel,vei fi un „ortodox” care se roagă cu ereticii necondamnați și căruia i se adoarme conștiința că el nu este afectat,căci principiul vaselor comunicante nu se aplică acuma.
    De parcă ar fi mai puțin grav faptul că ești în comuniune cu ereticii necondamnați, adică că ești părtaș la hula împotriva Duhului Sfânt, decât dacă ai fi și caterisit/afurisit în cazul în care te-ai ruga cu cei caterisiți/afurisiți. Hula împotriva Duhului Sfânt se realizează de către eretici și înainte și după condamnarea lor sinodală.
    Se face abstracție de faptul că o eventuală judecare a ecumeniștilor, și a celor aflați în comuniune cu ei, nu le-ar schimba statutul, ci doar le-ar confirma starea în care ei de fapt se află și iar exclude din Biserică și la modul juridic,oficial.
    Dar până atunci, părtășia la erezie te face părtaș la hula lor,și chiar dacă principiul vaselor comunicante nu ți se aplică,dar,comuniunea cu ecumeniștii te face părtaș la fapta lor eretică,la hula lor împotriva Duhuluu Sfânt,Duhul Adevărului,căci erezia fiind acceptată oficial, te faci părtaș la ea și prin participarea ta la viața sacramentală a Bisericii, împreună cu ecumeniștii necondamnați sinodal. Te rogi împreună cu vrăjmașii lui Hristos Dumnezeu,adică împreună cu ereticii (necondamnați).
    Oare contează că un bolnav de lepră,spre ex.,este diagnosticat sau nu ca atare?El tot bolnav de lepră este. Ecumenistul,fie el condamnat sau nu,tot eretic este,Contactul/comuniunea cu el tot acolo te duce,la părtășia cu erezia, adică te face participant la hula împotriva Adevărului,fie că ești caterisit/afurisit, fie că nu ,încă.Dar fapta este aceeași,chiar dacă consecințele în plan juridic nu,încă.
    Dar în viața duhovnicească contează aspectul duhovnicesc al problemei,nu doar cel juridic,nu doar aparențele,nu?

    Apreciază

  24. Păr. Lavrentie, mă iertați.
    Păr.Theodoros Zisis ,atunci când a întrerupt pomenirea episcopului dânsului, i-a spus aceluia că dacă ar continua să-l pomenească,ar însemna să mărturisească că are aceeași credință cu dânsul,adică că ar fi și dânsul ecumenist, ca și episcopul pe care-l pomenește.
    Cine spune aceasta? Păr. Theodoros Zisis, unul dintre corifeii luptei împotriva ecumenismului, deci un om cu un profund cuget ortodox.
    De ce a afirmat asta? Pt. că știe că aceasta este consecința părtășiei la erezie, care se realizează și prin pomenire, respectiv comuniune. Pt. că știe că așa învată Biserica referitor la acest subiect.
    Pe de altă parte,pt. noi este important ce mărturisește episcopul nostru, nu alți episcopi, căci noi nu avem alți episcopi șipreoții noștri nu pomenesc alți episcopi, ci pe episcopul de care aparțin,nu așa învață Biserica? Ce contează ce mărturisesc alți episcopi, dacă al nostru este ecumenist,oficial/cu capul descoperit?
    Spune Sfântul Maxim: „comuniunea este condiționată în mod absolut de mărturisirea dreptei credințe”. Dacă episcopul nostru are o credință ecumenistă,oficial, ce mă mai reține să rup comuniunea cu dânsul,căci spune Sfântul Maxim:” ceea ce cauzează și menține ruptura de această comuniune este mărturisirea unei credințe eretice „.
    Ați spus bine:” noi mărturisim crezul BOR sau al Bisericii lui Hristos”. Păi tocmai asta am spus și eu,dar nu m-ați înțeles:acuma BOR,a legiferat ecumenismul ,are o credință ecumenistă,aprobată prin semnăturile delegației noastre sinodale în Creta, prin semnăturile ierarhilor noștri și prin acceptul celorlalți ierarhi la ședințe sinodale ce au avut loc pe această temă și la București.
    Iar acuma,revenind, pt. a mărturisi credința Bisericii lui Hristos,mai poți fi în comuniune cu ecumeniștii din BOR?
    Sunt ecumeniștii din BOR în comuniune cu Biserica lui Hristos prin mărturisirea lor de credință eretică,oficială,acceptată sinodal?
    De ce credem că dacă ne îngrădim de ecumeniștii din Biserică, ne despărțim de Biserică? Nu ecumeniștii sunt Biserica,fie ei arhierei și preoți,ci Biserica este acolo unde este mărturisit adevărul,nu unde e mărturisită erezia.
    Spune-ți: „nu a fost schimbată credința la nivel pan-ortodox”.
    Păi exact asta s-a întâmplat în Creta, la nivel panortodox:s-a legiferat ecumenismul.
    24 aprilie 2017,la sediul CMB de la Geneva ,patriarhul Bartolomeu declara:,,de la Creta înainte există și o ratificare sinodală a ecumenismului”.
    Deci erezia este primită/ratificată oficial/sinodal în Biserică,la nivel panortodox.
    În mom. acesta credința BOR la nivel oficial, sinodal, nu este credința Bisericii lui Hristos,nu este credința Sfinților, căci Sfinții nu au avut credința ecumenistă ,mărturisită de ierarhia noastră în Creta.
    Tocmai aceasta este problema, că păstrarea comuniunii cu Ierarhii ecumeniști ,ne desparte de comuniunea cu Biserica, cu Sfinții, căci ecumeniștii nu au credința Sfinților, iar ” comuniunea este condiționată în mod absolut de mărturisirea dreptei credințe „,ne învață Sfântul Maxim Mărturisitorul.
    Deci,nu poți fi în comuniune și cu ecumeniștii și cu Biserica/cu Sfinții. Ori,ori.
    Sau vreți să spune-ți că ecumeniștii sunt în comuniune cu Sfinții? Vreți să spune-ți că dacă ecumeniștii nu au fost caterisiți/afurisiți încă,sunt în comuniune cu Sfinții?
    Sfântul Teofan Zăvorâtul:,, fie că înainte de anatemă sunt rostite numele tău și învățătura ta,fie că nu,pt. tine este totuna-ești deja sub anatemă dacă gândești în chip potrivnic Bisericii și te îndărătnicești în acest fel a cugeta”.
    Deci,sunt acest fel de oameni în comuniune cu Sfinții?
    Și dacă ei nu sunt în comuniune, dacă ei se împotivesc Sfinților, noi putem fi în comuniune cu vrăjmașii lui Hristos,cu cei ce se împotrivesc Sfinților?

    Apreciază

    • HD
      Spui:
      „Păi exact asta s-a întâmplat în Creta, la nivel panortodox:s-a legiferat ecumenismul.
      24 aprilie 2017,la sediul CMB de la Geneva ,patriarhul Bartolomeu declara:,,de la Creta înainte există și o ratificare sinodală a ecumenismului”.”

      S-a incercat! Nu s-a reusit legiferearea! Asa are Bartolomeu ereziarhul impresia.
      De ce nu e asa? Pentru ca nu toate Bisericile Locale au participat si unele resping sinodul din Creta. Pentru ca exista opozitie, la nivelul fiecarei tari ortodoxe si la nivel pan-ortodox.

      Si mai spui:
      „acuma BOR,a legiferat ecumenismul ,are o credință ecumenistă,aprobată prin semnăturile delegației noastre sinodale în Creta, prin semnăturile ierarhilor noștri și prin acceptul celorlalți ierarhi la ședințe sinodale ce au avut loc pe această temă și la București.”

      Prietene, NU BOR a legiferat ecumenismul!
      Trepadusii de ierarhi, nu sunt BOR! De fapt ei sunt cazuti din Biserica (mistic vorbind). Dar nu putem spune ca Biserica Ortodoxa Romana este ecumenista. Aceasta e o afirmatie total neadevarata si nedreapta.

      DA! Trebuie sa rupem comuniunea cu pigmeii tradatori. E de datoria oricarui ortodox responsabil, dar asta nu inseamna ca a disparut posibilitatea aplicarii iconomiei, asa cum au facut multi sfinti cu ereticii necondamnati de-a lungul istoriei.

      Apreciază

    • Există în cele spuse o logică fragmentată. Nu știu în ce ordine să răspund sau dacă să răspund, dar am să încerc o abordare care să scoată în evidență anumite aspecte importante.
      Cu Pr. Theodoros Zisis am vorbit și personal și nu sunt în dezacord cu poziția Sfinției Sale. Nu aș vrea să ating prea mult subiectul acesta, ci să mă concentrez pe mărturii ale Sfinților Părinți și dogmatice, pentru a mă situa pe o bază nepartizană.
      Pentru noi este importantă în primul rând credința Bisericii, nu a episcopului nostru. Evident că ne derranjează sau ne bucură clericii la care slujbe participăm, dar Euharistia acționează pe baza credinței Bisericii, nu a preotului slujitor. Atâta vreme cât el aderă formal la ortodoxie, Tainele sunt valide pentru participanții la slujbe. Dacă este excomunicat, atunci evident că este spre osândă comuniunea cu el. Pentru că eu nu particip la Liturghia preotului sau a episcopului, ci a Bisericii. Dumnezeu lucrează mai bine printr-un preot sfânt, dar și prin unul mai beteag. Dacă nu avem la îndemână preoți buni, ne folosim și de ceilalți decât să ne depărtăm de Biserică. După caz, spre folos, nu spre a ne facă părtași la fărădelegi și erezii.
      Un caz extrem este minunea Sf. Teodor Tiron care s-a arătat episcopului arian vădit pentru a feri poporul din Constantinopol de mâncărurile întinate cu jertfe idolești.
      Deci contează ce mărturisesc ceilalți episcopi când sunt în comuniune cu ai noștri. Pentru că Sinodul din Creta nu este acceptat la nivel pan-ortodox, după cum este limpede, fiind respins de 4 Biserici care reprezintă 70% din totalul credincioșilor. Cine spune că a fost pan-ortodox neagă realitatea și nu cred că merită replică. Pretenția Patriarhului de Constantinopol nu are acoperire, deci nu o pot lua drept reper.
      La nivel instituțional BOR a legiferat Sinodul din Creta, adevărat. Și reacționez la această deraiere. Totuși credința instituției nu a devenit încă dogmă a Bisericii pe ansamblu pentru că nu a fost receptată la nivel pan-ortodox. Sinoadele deveneau Ecumenice abia când erau recunoscute de toți. Fără a mai menționa că se păstrează credința și prin poporul drept-credincios.
      Sf. Maxim condiționa comuniunea (de fapt, reluarea ei) de dreapta credință dintr-o postură diferită de a noastră. El avea în spate Sinodul de la Lateran care condamnase monotelismul și pe ereziarhi. Ar fi o diferență să avem acum un Sinod care să fi condamnat pe ecumeniști și să rupă comuniunea cu ei? Evident că ar fi una uriașă. Spre exemplu, catolicii au fost în Biserică după condamnarea Filioque (867) până la excomunicarea lor expresă la 1054. Sub incidența hotărârii cădeau doar adepții ereziei, nu tot corpul din Apus. Abia când papa a introdus în crez adaosul a luat măsuri și Constantinopolul. Așadar, Sf. Maxim, deși este adus des ca argument, este un contra-argument. Trebuie văzută situația și contextul lui.
      Un alt fapt important este că ereticii apăreau atunci când se despărțeau de Biserică pentru credința lor. Astăzi nu este cazul. Asta arată că nu sunt atât de eretici (convinși). Sunt convins de viclenia lor de a molipsi tot trupul Bisericii, dar mă interesează situația concretă și cum să reacționez eu acum. A-i considera pe ei rupți de Biserică înseamnă să reacționez în favoarea lor și să devin lipsit de credibilitate afirmând lucruri clar neadevărate. Ruperea de Biserică se face prin întreruperea comuniunii, nu prin simpla schimbare a credinței. Ei sunt încă în ea și încearcă să-și impună total ereziile nu prin simpla comuniune, ci prin alterarea conștiinței dogmatice a credincioșilor.
      Sf. Teofan face afirmații referitoare la conștiința și starea ereticilor, nu a celor în comuniune cu ei.
      Da, ecumeniștii sunt în comuniune cu Sfinții pentru a altera credința. Lor le este spre osândă, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să părăsim rândurile și să părăsim Biserica, ci să ne silim să o izbăvim de dezbinarea lor, după cum zice canonul 15. Nu ne izbăvim pe noi, ci Biserica. Și nici în mod automat, ci ne sârguim să facem asta. În momentul când venim și noi cu afirmații și atitudini greșite, în loc să izbăvim, facem o rană și mai mare Bisericii.
      Vă rog conștientizați învățăturile și dogmele Sfinților și ale Bisericii cum se cuvine, nu preconceput sau după idei străine!

      Apreciază

      • Pr Lavrentie,
        Ce tot spuneti acolo parinte??
        „Ruperea de Biserică se face prin întreruperea comuniunii, nu prin simpla schimbare a credinței.”

        Si…
        „Da, ecumeniștii sunt în comuniune cu Sfinții pentru a altera credința.”

        Nu inteleg ce vreti sa spuneti!
        Nici un ecumenist nu e in comuniune cu sfintii!
        Ecumenistii sunt eretici cazuti sub anatemele Sfintilor. Ei sunt in afara Bisericii, in plan mistic. Daca un ecumenist moare acum, moare ca eretic luptator impotriva Duhului Sfant. Cum sa fie in comuniune cu sfintii??!!

        Intreruperea comuniunii (pt motive corecte) nu e rupere de Biserica!
        Ce e cu afirmatiile astea??

        Apreciază

        • Nu am spus niciodată că întreruperea pomenirii e rupere de Biserică. Doamne, ferește!
          Nestorie a fost judecat ca membru al Bisericii la Sinodul III sau ca ieșit din ea?
          Deci eu cred că ereticii sunt încă parte din Biserică până rup comuniunea cu ea. Asta nu înseamnă că se mântuiesc. Ei sunt ca o boală în trup; adică fac parte din trup, dar în mod nociv.
          Ce înseamnă „în afara Bisericii în plan mistic”?

          Apreciază

        • Pr Lavrentie
          Vreti sa spuneti ruperea comuniunii cu Biserica…
          Pentru ca parintii nepomenitori nu au o viziune completa asupra a cine este si cine nu este in Biserica.
          Inseamna exact asta:

          ”De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.” (Tit 3, 10-11)

          Sfantul Teofan Zăvorâtul: ..„Fie se pronunţă, fie nu se pronunţă asupra învăţăturii şi numelui tău anatema, tu deja eşti căzut sub ea atunci când cugeţi cele potrivnice Bisericii şi stărui în această cugetare.” (Sf. Teofan Zăvorâtul – Manuscrise din chilie, Cuvânt la Duminica Ortodoxiei)

          ….un text al arhiepiscopului Averchie (Tausev) care spune așa:
          ,,Un episcop eretic este condamnat imediat ce îşi predică erezia în mod public şi fără de ruşine. El este depărtat de trupul mistic al Bisericii de mâna invizibilă a Capului şi Marelui Preot al ei, Domnul Iisus Hristos. Căci Domnul și numai Domnul are ״cheile morţii şi ale iadului״. În vreme ce este tăiat în mod invizibil de trupul mistic al Bisericii, ereticul poate rămâne o vreme membru al organizaţiei vizibile a acesteia”.

          https://danielvla.wordpress.com/2018/04/30/raspuns-la-intrebarea-daca-ereticii-ecumenisti-necondamnati-sunt-in-trupul-bisericii-sau-nu/#comments

          Cititi si comentariile.

          Apreciază

        • Trebuie avut grijă cu expresia „trupul mistic al Bisericii” să nu se alunece înspre concepția calvinistă a „Bisericii văzute și nevăzute”.
          Eu nu înțeleg ce înseamnă în viziune ortodoxă „trup mistic al Bisericii”.

          Apreciază

  25. Si tot pt HD (ca si pt altii, gen Grigorie):
    Te rog sa te opresti, caci imi intoxici blogul cu idei incorecte. Faci si afirmatii adevarate dar si destule nedrepte si total gresite.
    Doamne ajuta! Sarbatori fericite in continuare!

    Apreciază

  26. @danielvla
    După cum scrie și în comentarii, citatul nu este al Arhiep. Averchie, ci al lui Vl. Moss, care nu cred că reprezintă o autoritate. Doar explicitarea despre ce înseamnă cheile morții și ale iadului sunt de la vlădica Averchie, după cum se poate consulta aici: http://www.orthodoxchristianbooks.com/articles/263/-condemnation-heretics/

    Oricum, situația lui Nestorie mi se pare o dovadă incontestabilă că ereticii fac parte din Biserică până la condamnare.

    Apreciază

    • Nu reiese ca e al lui Vladimir Moss de nicaieri. Putea sa-l preia de la Sfant.
      Oricum si fara acel citat sunt destule altele care arata ca erezia este despartire de Dumnezeu. Eu nu stiam de acel citat inainte si tot aceasi parere o aveam.
      Va spune ava Agaton ca erezia este despartire de Dumnezeu.
      Daca spuneti ca ereticii fac parte din Biserica pur si simplu fara sa specificati cum si in ce mod si ca ei de fapt sunt despartiti de Dumnezeu, sunteti eretic si dumneavoastra, parinte.
      Aveti o viziune gresita si stramba asupra a ceea ce inseamna Biserica.
      De altfel am auzit ca ati avut ceva dispute si cu pr Teodor Zisis in privinta modului cum vedeti intreruperea pomenirii.

      Apreciază

      • Citatul de la Arhiep. Averchie e pus între ghilimele: „autoritatea asupra morții trupului și sufletului”. Cum să nu rezulte?
        Restul citatelor nu spun că ești în afara Bisericii decât printr-o forțare a lor.
        Eu nu am spus că erezia nu este despărțire de Dumnezeu, ci că poți fi încă în Biserică necondamnat, dar spre osânda ta.
        Cu Pr. Teodor Zisis am avut mult mai multe în comun decât majoritatea și în aspectele de esență. Mă limitez la declarațiile oficiale. Dacă ar fi să mă refer și la discuțiile particulare, lucrurile ar ieși mult mai prost pt cei ce vorbesc de obligativitatea întreruperii pomenirii. Am punctat două referințe imprecise la texte patristice. În privința concepției, nu am avut nici o diferență de opinie față de Sfinția Sa și nu am sesizat să fi spus el ceva ce m-ar contrazice. Dar, cum am spus, nu e nimerit să vorbim despre acestea pt că s-ar putea să iasă mai rău cei ce lansează tot felul de minciuni pe seama mea.

        Apreciază

  27. E cam asa:
    Daca un preot sau episcop cade in curvie cu o femeie, mai poate sluji sau nu?
    Evident ca nu. E despartit de Biserica. Corect?
    Daca tot un preot sau un episcop cade in erezia bisericilor nedepline si in erezia teoriei ramurilor sau in erezia unitatii pierdute a Bisericii (adica ecumenism) este despartit de Hristos? Este. Daca e despartit de Hristos e despartit si de Biserica?
    Eu zic ca e.
    Deci cum e el in Biserica?
    Doar formal, prin functia si statutul lui juridic.
    De fapt de aceea se si intrerupe pomenirea pt ca episcopul, cazand in curvie duhovniceasca se rupe de Hristos, de Biserica.
    Cel ce cade are posibilitatea revenirii prin pocainta pana la judecata unui sinod.

    Apreciază

    • În mod normal ereziile se despărțeau singure de trupul Bisericii, de comuniunea cu ea.
      Dacă nu făceau asta, atunci Sinoadele pronunțau anatema. Tocmai pentru a-i scoate. Doar Biserica în ansamblul ei are această putere: „dacă nu ascultă nici de ea, să-ți fie ca un păgân și vameș”.
      Pr. Teodor Zisis dă exemplul elocvent cu episcopul vădit arian Eudoxie căruia Sf. Teodor i s-a arătat pt a feri Biserica să folosească mâncărurile întinate cu jertfe idolești. Cum putea să fie el în afara Bisericii. Chiar Părintele zice că nu ne putem împotrivi lui Dumnezeu, Care l-a tratat pe episcop ca membru al Bisericii prin Sf. Mucenic.
      Există multe situații care arată că unii ca aceștia sunt încă în Biserică. Spre exemplu în Proloage se spune despre un preot vrăjitor care a botezat un copil și un înger a slujit în locul lui. În Biserică se pot găsi păcătoși notorii, totuși asta nu înseamnă că se mântuiesc. Nu e suficient să fii în ea, ci să fii și adevărat membru al ei. Există și neghine. Există și unii fără haină potrivită. Există și iconomi răi, care-și vor primi pedeapsa. Există și Iude. Asta este.
      Dacă există o învățătură patristică pe tema asta, eu o accept cu toată inima.

      Apreciază

      • Arianul nu era in Biserica lui Hristos. Asta nu insemna ca Dumnezeu nu lucreaza si prin eretici, pagani si altii. Singur ati spus ca in locul preotului vrajitor slujea un inger, deci… Va dati singur raspunsuri.
        V-am dat texte destul de clare.
        Credeti ce vreti. Si raspundeti pentru ce credeti.
        De altfel nu sunteti nici primul nici ultimul preot care nu accepta sfaturi si exemple considerand ca mirenii nu sunt in stare sa inteleaga mai bine ca ei.

        Apreciază

        • Nu are nici o legătură cu statutul de mirean sau preot. Chiar nu am astfel de frustrări. Dimpotrivă, chiar am scris că accept această viziune dacă are o bază solidă patristică.
          Sf. Nicodim ce explică (în tâlcuirea canonului 3) în legătură cu expresia „să fie anatema”? Că trebuie să fie persoana a treia, Sinodul, care să o pună în aplicare. Altfel ajungem în teoria lui Calvin despre Biserica văzută și nevăzută.
          Sf. Teofan vorbește despre starea lăuntrică a ereticului. Cum zice și Sf. Nicodim: vinovat aici și dincolo spre pedeapsă. Dacă ar fi totul automat, ce rost ar mai avea pronunțarea anatemelor asupra persoanelor de către Sinod?
          Nu toți din Biserică au pe Dumnezeu, chiar dacă ea este sfântă.
          Deocamdată pot spune că nu sunt concludente citatele și exemplele folosite. Sper să fie găsită în rândurile scrierilor patristice o referință foarte clară. Deși nu am priceput ce se poate spune despre Nestorie până la condamnarea sinodală.

          Apreciază

  28. Pr Lavrentie
    Deci fortare a citatelor…
    Ia cititi aici:

    „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!
    Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!” Galateni 1, 8-9.

    Si iar Sf Teofan Zavoratul:

    „„Fie se pronunţă, fie nu se pronunţă asupra învăţăturii şi numelui tău anatema, tu deja eşti căzut sub ea atunci când cugeţi cele potrivnice Bisericii şi stărui în această cugetare.” (Sf. Teofan Zăvorâtul – Manuscrise din chilie, Cuvânt la Duminica Ortodoxiei)”

    CE INSEAMNA ANATEMA?? Nu cumva „in afara Bisericii”?

    Hai parinte, ca lucrurile sunt extrem de clare, dar daca vi le explica niste parliti de mireni pacatosi, nu le acceptati, ca nu-i asa, cine sunt ei pe langa sfintiile voastre?

    Apreciază

    • Deocamdată am găsit afirmația Sf. Ap. Pavel: „într-o casă mare nu sunt numai vase de aur și argint, ci… unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste”. Aceasta cu referire nu doar la păcate oarecare, ci chiar la erezii: „care au deviat de la adevăr și răstoarnă credința unora” (2Tim. 2,18-19). Este o avertizare că în Biserică există și învățători mincinoși, de care trebuie să ne ferim: „între voi vor fi învățători mincinoși, care vor introduce erezii pierzătoare… din cauza cărora calea adevărului va fi hulită” (2Pt. 2,1-2).

      Apreciază

      • Din Tâlcuirea la Epistola a Doua către Timotei, de Sf. Teofilact al Bulgariei, „Cele patrusprăzece Epistolii adecă Trimiteri ale Dumnezeiescului si Slăvitului Apostol Pavel, tâlcuite în limba elenă de Ferocitul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei”, Tomul III, Tipografia Cărților Bisericești, 1904

        „20. Şi în casa cea mare nu sânt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut.–

        De vreme ce mulţi se smintesc pentru ce în lume se află oa meni răi şi vicleni; pentru aceasta Apostolul luând toate celelalte, pricini şi socotele, pentru care Dumnezeu iartâ a se afla aceştia, aduce acum aicea pre singură pricina şi socotiala aceasta şi zice, că precum într’o casa mare se află vase osebite şi de aur şi de argint şi de lemn şi de lut, aşa şi în lumea asta mare se află buni şi îmbunătăţiţi şi răi şi răzvrâtiţi; căci casă mare Pavel înţelege lumea şi nu pre biserica Iui Christos. Fiindcă în biserica lui Christos nu voieşte Pavel a fi nici un vas de lemn,’ ci toate vasele adecă toţi hristianii voeşte să fie de aur şi de argint, adecă toţi să fie buni şi îmbunătăţiţi; pentru că biserica hristianilor este trup al lui Christos şi pentrucă biserica este fecioară, este frumoasă şi foarte împodobită, fâră să aibă vre închinăciune sau sbârciturâ de răutate; «că Christos, zice, a iubit biserica şi s’a dat pre sineşi pentru dânsa, ca să o înfâţişezâ pre ea luişi slăvită biserică neavând întinâciune sau’ sbârcitură sau ceva din cele ca acestea, ci ca să fie sfântă şi neprihănită» (Efes . V, 2.7). Şi iarăşi: «V’am logodit pre voi cu un bărbat, ea să vă înfâţoşiţi lui Christos fecioară curată» (II Cor. XI, 21 ).

        Şi unele sânt spre cinste, iar altele spre necinste .

        Vasele cele de aur, zice, adecă cei îmbunătăţiţi şi buni, sânt spre cinste, adecă cinstite şi spre slujbe de cinste întrebuinţate ; iar vasele cele de lemn şi de- lut,- adecă oamenii cei răi şi pângăriţi sânt spre necinste, adecă necinstite şi în slujbe necinstite întrebuinţate. Nu a zis însă, că vasele acestea sânt spre întrebuinţare şi neîntrebuinţare, căci oamenii cei răi, măcar care deşi nu sânt trebnici spre fapta bună, dar însă şi aceştia trebnicesc prost întru alcătuirea lumei, şi în alte oare-cari ieconomii, precum şi Faraon cu ostaşii lui au trebnicit spre a se slăvi. Dumnezeu, ca un drept ce este, prin împetrirea inimei lor şi prin pedeapsa lor, cea pentru împetrirea inimei: «Şi mă voiu slăvi, zice, întru Faraon şi întru toată oastea lui şi vor cunoaşte toţi Eghiptenii, că eu sânt Domnul» (Eş . XIV , 4) 2 ).

         21 . Deci de se va curaţi cineva pre sineşi de aceştia, va fi vas spre cinste sfinţit.

        Vezi, o cetitorule, că a fi cineva vas de aur sau de lut, adecă bun sau rău, nu urmează din firea omului, nici din sila
        ce urmează din materie precum huleau maniheii ci urmează din proalegerea cea bună sau din ce a rea? Câ ascultă, ce zice aicea ce zice Apostolul, că poate tot omul, numai de ar voi a se curăţi, adecă a-şi curăţi desăvârșit sufletul său de proalegerea cea de lemn sau de lut şi rea ; şi în locul aceea sâ-şi facă proalegerea şa de aur şi de argint, adecă bună şi îmbunătăţită. Şi socoteşte-o aceasta din pilde, că Pavel mai întâi erâ de lut, adecă rău pentrucă nu credea în Christos ; dar s’a făcut în urmă de aur, că a crezut. Şi dinprotivă Iuda erâ mai întâi de aur, fiindcă se învrednicise a fi ucenic al lui Christos; dar în urmă s’a făcut de lut pentrucă vânduse pre Christos. Dar s’ar nedumeri cineva, că dacă Pavel aicea prihăneşte vasele cele de lut, cum într’o alta le laudă, zicând: «Având -dar vistieria aceasta în vase de lut» (II Cor. IV, 7). Spre deslegarea nedumerirei acesteea, răspundem că acolo voroveşte Pavel chiar pentru firea trupului omului deosebit; căci precum vasul cel de lut nu e nimic alta, fără numai lut-ars cu foc ; aşa şi trupul omului, nu e nimic alta fără numai lut, care se” întăreşte cu ferbinţeala sufletului; iar aicea voroveşte Apostolul pentru proalegerea sufletului, iar nu pentru, firea trupului.

        Şi bine trebnic stăpânului.
        Din cuvintele acestea dar ale Apostolului se închee, că vasele cele-de lemn şi lut, adecă oamenii cei răi sânt netrebnici, câ dupre scoposul lui Dumnezeu cel mai—întâi carele voeşte
        toţi oamenii a se mântui şi a se arăta, că trebnicesc dupre alt chip, adecă dupre următorul scoposul lui Dumnezeu, precum am zis mai sus.

        Spre tot lucrul bun gătit.
        Cela ce voeşte, zice, şi iubeşte, poate a se curaţi pre sineşi de reaua proalegere şi a se face vas trebni c lui Dumnezeu şi gătit spre a face tot lucrul bun; adecă deşi nu află vreme îndemânatică, ca sâ facă binele, însâ este gătit şi formâluit spre a-l face, sau feciorie şi nevoinţa de a fi, sau mucenicie şi lipsă pentru Christos, sau oarecare altă facere de bine.”

        Apreciază

      • Din Tâlcuirea la Epistola a Doua către Timotei, de Sf. Teofilact al Bulgariei, „Cele patrusprăzece Epistolii adecă Trimiteri ale Dumnezeiescului si Slăvitului Apostol Pavel, tâlcuite în limba elenă de Ferocitul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei”, Tomul III, Tipografia Cărților Bisericești, 1904, pag. 277-281

        „15. Sârgueşte-te a te arătă pre sineţi lămurit înaintea lui Dumnezeu, lucrător neruşinat.

        Cu aceste cuvinte tălmăceşte Pavel, chipul cu care se va arâtâ Timotei lămurit. Şi carele este chipul acesta? Adecă de te vei arătă tu, o Timotee , zice, câ eşti lucrător neruşinat, adecă de nu te vei ruşina a face nici un lucru din acelea ce ajută şi zidesc buna cinstire de Dumnezeu şi dreapta credinţă; căci cu un chip ca acesta vei fi ales la Dumnezeu, suferind toate greutăţile pentru el şi lucrând toate -voile lui. În toate părţile trimiterei acesteea, multă sirguinţă pune Pavel, pentru a ridica din mijloc ruşinea rea pentru patimile lui Christos; fiindcă multora se socotiâ ruşine crucea lui Christos şi lauda crucei ca un lucru prostesc. Şi însuşi Apostolii încă, cei ce
        o propoveduiau, ca nişte proşti şi oameni de rând şi necărturari se socotiau, şi ca-anii ce pătimiau patimi necinstite; tu însă, fiul meu Timotee , nu te ruşina pentru toate acestea.

        Drept îndreptând cuvântul adevărului.
        Fiindcă mulţi, zice, sânt aceia cari strâmbează cuvântul lui Dumnezeu şi râu îl tâlcuesc, pentru-aceasta,, tu o Timotee, înnalţâ cuvântul lui Dumnezeu şi drept tălmăceşte. Sau şi altmintrelea: fiindcă nu a zis Pavel lui Timotei, îndreptând (sadea), ci drept croind cuvântul adevărului, cu această zicere ne dă să înţelegem, că precum tae cineva cu cuţitul bucăţile cele de prisos şi adause, ce sânt la un pom frumos, sau la o curea bună şi le leapădă pre ele ; aşa şi tu tae cu sabia duhului dela cuvântul adevărului şi dela propoveduirea Evangheliei toată înţelegerea neadevărată şi străină şi leapădă-o.

        16 . Iar, de spurcatele deşartele glăsuiri, fereşte-te .
        Iar de necuratele zice şi zadarnicile voroâve, fereşte-te, âdecâ leapâdâ-te, o Timotee ; iar fericitul Ioan Hrisostom în toate părţile epistoliilor lui Pavel, unde se află zicerea : zadarnică glăsuire, ceteşte nouă glăsuire; şi cu aceasta ne dă să înţelegem cum că Apostolul aicea zice, să se lepede Timotei de necuratele scornituri şi din nou izvodiri ale ereticilor, precum am zis în epistolia cea întâia către Timotei, cap. VI, stih 20: Oarecari însă pre zicerea «Fereşte-te» o tâlcuesc în loc de : «cu prisosinţă să stai», adecă de prisos nevoeşte-te spre a le curma şi a opri deşartele glăsuiri cele de acest-fel; însă înţelegerea, aceasta nu este adevărată.

        Că spre mai mult vor spori la păgânâtate .

        17. Şi cuvântul lor, ca o cangrenă va avea păşune.
        Nestâmpărată, zice, este răutatea şi mai mult doftorie nu primeşte, fiindcă cuvintele ereticilor vatâmâ şi strică pre partea c e a mai multă a bunei cinstiri de Dumnezeu, precum cangrena şi sînt neîndreptaţi; cangrena însă este» o patimă şi o rană, care pricinueşte putrejune la trup şi mănâncă pre* părţile trupului cele sănătoase, ce sânt împrejurul ei.

        Dintre care este Imeneu şi Filit.
        18. Cari dela adevăr au rătăcit, zicând că învierea acum s’a făcut şi răstoarnă credinţa oarecărora.

        Bine a zis mai sus dumnezeescul Apostol, că cuvintele ereticilor sporesc spre mai multă păgânâtate, pentrucă se vede că eresul lui Imeneu şi a lui Filit nu surpă numai pre învierea dogme se năşteau din eresul acela; căci dacă învierea morţilor s’a făcut acum, apoi judecata şi venirea Mântuitorului s’a surpat şi răsplătirea drepţilor şi a păcătoşilor şi oamenii cei buni şi drepţi au suferit necazurile şi, ostenelile; care în viaţa aceasta le sufăr; iar oamenii cei răi şi păcătoşi nu s’au osândit pentru răsfâţerile şi slavele şi îndulcirile, cu care se îndulcesc aicea, precum li se
        cuveniâ, ci mai vârtos şi s’au slăvit şi au dobândit fericire prin bunătăţile cele de aici; şi dar ce mai trebue fapta bună, deoarece acest-fel de răsplătire se face? În cât mai bine este, sau întocmai a zice cineva, că nici de cum este înviere, decât a zice, că acum s’a făcut învierea. Însă nu a zis, că aceştia surpă credinţa tuturor hristianilor, ci numai a oare-cărora, adecă a celor mai slabi în credinţă şi dupre urmare zice:

        19. Dar însă temelia cea statornică a lui Dumnezeu stă .
        Aceasta ce o zice – aicea Pavel are acest-fel de înţelegere: nu s’a surpat, zice, toţi hristianii, dupre cugetările ereticilor, cel e de mai sus, ci cei neadeveriţi şi neîntâriţi în credinţă şi
        în cugetare, despre cari a zis Ieremia: «Au iubit a-şi mişca picioarele lor» (cap. XIV , 10); căci de nu ar fi fost ei neîntâriţi acest-fel, nu s’ar fi stricat de : cuvintele ereticilor, ca sa cadă din credinţă, ci căci erau neadeveriţi mai întâi, pentru aceasta au căzut; că şi strămoşul Adam, de ar fi fost adeverit
        şi întărit în socotiala sa şi în credinţa cea către Dumnezeu, nu s’ar fi amăgit de cuvintele femeei sale; ci fiindcă erâ neadeverit de prolovirea diavolului, pentru aceasta şi când i s’a făc u t prolovirea a căzut şi a călcat porunca; iar câţi au cugetarea lor şi credinţa statornică, aceia stau întăriţi şi neclătiţi şi nu numai nu se vatâmâ de amăgitorii eretici, ci şi se laudă de dânşii pentrucă socotind putredele cugetările ereticilor mai mult se întăresc. Şi vezi iubitule, că temelia lui Dumnezeu este statornică şi nemişcată, în cât cu un chip ca acesta se cuvine a se ţinea cineva, de credinţă, c a de o temelie statornică şi nici decât a se clăti .

        Având pecetea aceasta: «Cunoscut-a Domnul pre cei
        ce sânt ai săi» (Numere XVI, 5) , şi:

        «Depărtează-se de nedreptăţi tot cela ce numeşte numele Domnului». . . _ .
        Când Core şi Datan şi Aviron şi Avnu şi cei două sute şeaptezeci de bărbaţi numiţi ai adunărei fiilor lui Israil, s’au scul a t împrotiva lui Moisi şi a lui Aaron, atuncea „Moisi, căzând cu faţa la pământ cu mare smerenie, a zis către Core şi către toţi conapostaţii lui cuvintele acestea : «A cercetat şi a cunoscut Dumnezeu pre cei ce sânt ai lui şi pre sfinţi şi i-a apropiat către sineşi» (Numer. XVI, 5). Ca cum ar fi zis către dânşii: «Ce v’aţi’ sculat asupra noastră? Noi nu ne-am făcut începători şi povăţuitori de norod şi preoţi al israliitescului norod de sine-ne; Dumnezeu ne-a ales pre noi la această dregâtorie; şi acesta ce cunoaşte, cari oameni şi sfinţi sânt ai lui, acesta ne-a apropiat pre noi şi ne-a tras la sineşi pentru ca sâ fim slujitori cinstirei lui şi liturghisitori ai cortului lui; iar zicerea:
        «Depârtează-se de nedreptăţi tot cela ce numeşte numele Domnului», aceasta nu o ara putut-o află în Scriptură cu această zicere scrisă, cu toate că am cercetat foarte. Poate însă să fi tălmăcit Apostolul aceasta, din zicerea aceea a leviticescului cuvânt: «Şi nu vă veţi jura cu numele meu pentru nedreptate şi nu veţi spurca numele cel sfânt al Dumnezeului Vostru; eu sânt Domnul Dumnezeul vostru» (Levit. XIX , 12). Deci aceste ziceri ale dumnezeeştei Scripturi, le aduce aicea Apostolul şi zice: că întărită temelie a lui Dumnezeu stă neclâtită şi are această pecete, adecă zicerile de mai sus ale Scripturei; adecă
        precum o piatră are săpate într’însa şi însemnate asupra ei oarecare slove şi semne, cu asemenea chip şi temelia lui Dumnezeu are scris asupra ei prin însăşi lucrările, ca o pecete neştearsă, adecă aceasta: «Cunoscut-a Domnul pre cei ce sânt ai lui», şi-aceasta: «Depărteze-se de nedreptăţi, tot cela-ce – numeşte numele Domnului»; care va să zică că cei ce sânt credincioşi şi cu totului tot apropiaţi ai lui Dumnezeu, aceştia s’au procunoscut si s’au ales de Dumnezeu pentrucă să nu se
        strice şi aceştia cu necinstitori de Dumnezeu şi cu cei neîntâriţi în credinţă şi pentru aceasta stau ca nişte stâlpi însufleţiţi şi ca nişte temelii neclătite, nemişcându-se de cugetările
        ereticilor şi curtând întru sineşi prin fapte supra scrierile şi cuvintele. Scripturei celei de mai sus. Nedreptate însă numeşte Pavel pre rătăcirea „întru dogmele credinţei sau şi curat pre
        toată nedreptatea.” Drept aceea cel- ce nedreptăţeşte, acela nu se potriveşte, nici se  zideşte asupra temeliei lui Dumnezeu şi acesta nu este credincios şi apropiat, al lui Dumnezeu nici are asupra sa pecetea cunoştinţei şi a apropierei de Dumnezeu, căci nedreptul cum va avea asupra sa pre pecetea dreptului Dumnezeu? Câ aceasta este cu totul nepotrivită. Vezi însă, o cetitorule, că dacă acela,, ce numeşte numele Domnului este dator a fi departe de toată ne dreptatea, apoi şi dinpotrivă, cel ce nu se depărtează de toată nedreptatea, acela nu este vrednic nici a numi cu gura sa numele Domnului”, căci dupre Sirah: «Nu e frumoasă lauda în gura păcătosului» (Sir. XV , 9).”

        Apreciază

    • Revin cu câteva precizări. Anatema știm ce înseamnă, dar știm ce înseamnă și „să fie”, care nu e totuna cu „este”.
      Am găsit la Sf. Ioan Maximovici unele învățături foarte folositoare, din care redau aici câteva fragmente care mi se par relevante. Întreaga lui predică se numește Biserica este trupul lui Hristos, din cartea Predici și îndrumări duhovnicești. Așadar, scrie Sfântul:
      „Tot ce este păcătos ne scoate, într-o anumită măsură, afară din Biserică și ne îndepărtează de Biserică. […] Abia o dată cu moartea omului se stabilește dacă acesta a rămas până la utlima lui suflare mădular adevărat al Trupului lui Hristos ori dacă păcatul a triumfat în el, izgonind harul primit în Sfintel Taine și care îl lega de Hristos. […] Aceleași urmări ale păcatului, încă neizgonit definitiv din seminția omenescă, lucrează nu doar individual, în fiecare om, ci, prin oameni, ele se manifestă și în activitatea pământească a unor întregi părți ale Bisericii. Tot timpul apar erezii, schisme, neorânduieli care îndepărtează o parte a credincioșilor. Neînțelegerile dintre Bisericile locle sau dintre unele părți ale lor au tulburat din vechime Biserica și în timpul slujbelor auzim necontenit rugăciuni pentru încetarea lor. […] Abia când se va ivi Hristos pe nori va fi nimicit ispititorul și vor dispărea toate înșelările și amăgirile. Atunci se va încheia lupta dintre bine și rău, dintre viață și moarte și Biserica pământească se va contopi cu Biserica triumfătoare.”

      Sper să fie de folos aceste cuvinte. Eu înțeleg din ele că păcatul șubrezește legătura noastră cu Hristos și participarea la taina Bisericii, dar nu ne scoate din ea. Abia la moarte se va stabili care este soarta fiecăruia. Chiar și ereziile și schismele pătrund în viața Bisericii cu scopul de a rupe pe unii din trupul ei, pentru care ea face rugăciuni să fie vindecați cei ce bolesc de ele.
      Desigur că acest text nu este singurul, ci poate fi completat cu altele edificatoare. Spre exemplu, nu ni se spune când este exclus cineva din Biserică, dar cred că rostirea anatemei și excomunicarea pronunțată de un Sinod este momentul când un eretic este rupt și scos afară dacă nu s-a despărțit el singur mai înainte de comuniunea cu ea.
      Nu cred că sunt surd la explicațiile unor mireni. Nici nu am pretins că sunt măsura adevărului, dar sper că nu sunt nici pricină de amăgire, ci doar îmi doresc să fie puse cuvintele Sfinților ca dreptare sănătoase, de care să mă țin și eu.

      Apreciază

      • OMILIA XLVI, Sf. Ioan Gură de Aur, ”Scrieri. Partea a treia. Omilii la Matei”, PSB 23, EIBMBOR, București, 1994

        ”Altă pildă a pus înaintea lor, zicînd: „Asemănatu-s-a Împărăţia Cerului omului care a semănat sămînţă bună în ţarina sa. Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui şi a semănat neghină printre grîu şi s-a dus. Iar cînd a crescut paiul şi a făcut rod atunci s-a arătat şi neghina. Şi venind slugile stăpînului casei i-au zis: „Doamne, au n-ai semănat sămînţă bună în ţarina ta? De unde, dar, are neghină?” Iar el le-a zis: „Un om vrăjmaş a făcut aceasta!” Iar slugile i-au zis: „Vrei deci să mergem să o plivim?” Iar el le-a zis: „Nu, ca nu cumva plivind neghina, să smulgeţi şi grîul împreună cu ea. Lăsaţi să crească amîndouă împreună pînă la seceriş”

        I

        − Ce deosebire este între pilda aceasta şi cea de mai înainte?

        − În pilda de mai înainte Domnul vorbeşte de oamenii care nu sînt cu luare-aminte la cuvintele şi învăţăturile Lui, care se depărtează de El şi lasă în părăsire sămînţă; în pilda aceasta vorbeşte de eretici.

        După ce Hristos le-a explicat ucenicilor Săi pentru ce le grăieşte în pilde, le vorbeşte mai dinainte şi de erezii, ca ucenicii să nu se tulbure.

        În pilda semănătorului a vorbit de cei care n-au primit cuvîntul Său; în pilda aceasta spune că l-au primit şi unii care au stricat învăţătura Sa. Că şi acesta este un vicleşug al diavolului de a strecura în învăţătura ade­vărată învăţături greşite, colorîndu-o ca să semene mult cu adevărul, spre a înşela cu uşurinţă pe cei lesne de înşelat. De aceea Hristos nu o numeşte sămînţă, ci neghină, că seamănă la înfăţişare cu grîul.

        Apoi vorbeşte şi de felul vicleşugului, spunînd: „Pe cînd dormeau oamenii”. Nu mică primejdie atîrnă deasupra conducătorilor credincioşi­lor; şi mai cu seamă deasupra celor cărora li s-a încredinţat paza semă­năturilor; dar nu numai deasupra conducătorilor, ci şi deasupra credin­cioşilor.

        Pilda aceasta mai arată că erezia este posterioară adevărului, lucru confirmat şi de desfăşurarea faptelor. Întîi au fost profeţii, apoi profeţii mincinoşi; întîi apostolii, apoi apostolii mincinoşi; întîi Hristos, apoi antihrist. Dacă diavolul n-ar vedea ce să imite sau pe cineva împotriva căruia să uneltească, nici n-ar întreprinde nimic şi nici n-ar şti ce să facă. Aşa însă, pentru că a văzut că o sămînţă a dat o sută, alta şaizeci, iar alta treizeci, vine pe altă cale. Şi pentru că n-a putut nici să smulgă seminţele care prinseseră rădăcină, nici să le înăbuşe şi nici să le ardă, unelteşte o altă înşelăciune: aruncă între seminţele bune seminţele lui.

        − Dar prin ce se deosebesc cei care dorm, m-ai putea întreba, de cei ce se aseamănă cu seminţele căzute pe cale?

        − Se deosebesc prin aceea că pe cei care se aseamănă cu sămînţa căzută pe cale i-a răpit diavolul repede; nici nu i-a lăsat să prindă rădă­cină; cu ceilalţi diavolul are nevoie de mai multă viclenie.

        Hristos a spus acestea ca să ne înveţe să priveghem neîncetat. „Chiar dacă ai scăpat de vătămările de mai înainte, ne spune Domnul, mai este şi o altă vătămare. După cum dincolo pieirea îţi venea de la cale, de la pie­triş şi de la spini, tot aşa şi aici pieirea îţi vine de la somn; deci trebuie să stai de pază totdeauna. De aceea şi spune Domnul: „Cel care va răbda pînă la sfîrşit, acela se va mîntui”.

        Un lucru ca acesta s-a întîmplat chiar la începăturile Bisericii. Mulţi întîi-stătători ai Bisericii aducînd în Biserici oameni vicleni – eretici ascunşi – au lăsat cale deschisă unei astfel de uneltiri. Diavolul nici n-a mai avut nevoie să se ostenească, odată ce a răsădit pe aceia în mijlocul Bisericilor.

        − Dar cum e cu putinţă să nu dormi? m-ar întreba cineva.

        − Dacă ar fi vorba de somnul acesta al trupului, ar fi cu neputinţă. Dar nu-i vorba de somnul acesta, ci de somnul voinţei. Şi se poate să nu dormi niciodată cu voinţa. De aceea şi Pavel spunea: „Privegheaţi, staţi în credinţă”.

        Hristos arată apoi că acest somn al voinţei nu-i numai nefolositor, ci şi vătămător. Diavolul atunci îşi seamănă sămînţa sa după ce pămîntul a fost lucrat, că nu mai are nevoie de nici o muncă. Tot aşa fac şi ereticii care îşi răspîndesc otrava lor; şi o fac nu pentru altă pricină, ci de dragul slavei deşarte. Şi Hristos descrie cu de-amănuntul toată înşelăciunea aceasta nu numai prin cuvintele de pînă acum, ci şi prin cele ce urmează. Că iată ce spune Domnul: „Cînd a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina”. Aşa fac şi ereticii. La început îşi ascund erezia; dar după ce lumea capătă încredere în ei, după ce crede în cuvîntul lor, atunci încep să-şi verse otrava.

        − Dar pentru ce Domnul aduce în scenă pe slugile care i-au spus stăpînului casei ce se întîmplase în ţarina sa?

        − Ca să aibă prilej să spună să nu-i omoare pe eretici.

        Pe omul care a semănat neghină îl numeşte vrăjmaş din pricina vătă­mării pe care o aduce oamenilor. Diavolul ne vatămă pe noi; dar originea acestei vătămări nu se datoreşte urii pe care diavolul ne-o poartă nouă, ci urii pe care o poartă lui Dumnezeu. De aici se vede, dar, că Dumnezeu ne iubeşte pe noi mai mult decît ne iubim noi pe noi înşine.

        Uită-te şi la o altă viclenie a diavolului! N-a semănat neghina sa înainte de semănarea grîului, pentru că atunci nu putea să piardă pe nimenea, ci cînd toată ţarina era semănată, ca să irosească toată munca lucrătorului. Diavolul le face pe toate aşa pentru că urăşte pe lucrător.

        Uită-te acum şi la dragostea slugilor. Se grăbesc să smulgă neghina, chiar dacă nu o vor face cu băgare de seamă. Rîvna asta a lor arată grija lor de sămînţă şi urmăresc un singur lucru: nu ca să fie pedepsit cel care a semănat neghina, ci ca să nu se piardă sămînţa semănată. Că nu pedepsi­rea aceluia era treaba care trebuia făcută mai întîi. De aceea slugile urmă­resc să îndepărteze răul din ţarină. Dar nici aceasta n-o urmăresc fără socoteală; că nu-şi îngăduie să se apuce de lucru de capul lor, ci aşteaptă hotărîrea stăpînului, întrebîndu-1: „Vrei?”

        − Ce le răspunde stăpînul?

        − Îi împiedică, spunînd: „Nu, ca nu cumva să smulgeţi şi grîul odată cu neghina”. Hristos a grăit aşa pentru a împiedica războaiele, vărsările de sînge, omorurile. Ereticul nu trebuie omorît; o faptă ca aceasta ar aduce război neîmpăcat în lume.

        II

        Pentru două pricini opreşte Hristos slugile Sale de a plivi grîul: una, să nu fie vătămat grîul; alta, să fie osîndiţi cei cuprinşi de această boală de nevindecat. „Deci, spune Hristos, dacă vrei să fie şi ei pedepsiţi, fără să fie vătămat grîul, aşteaptă timpul potrivit de pedeapsă„.

        − Ce înţeles au cuvintele: „Ca nu cumva să smulgeţi şi grîul odată cu neghina!”?

        − Prin aceste cuvinte Domnul a spus sau: „Dacă veţi ridica armele şi veţi ucide pe eretici, veţi fi siliţi să ucideţi odată cu ei şi mulţi sfinţi!”; sau: „Se poate ca multe din aceste neghine să se schimbe şi să ajungă grîu. Deci, dacă smulgeţi neghina înainte de vreme pierdeţi şi neghina care va ajunge grîu, că omorîţi şi pe cei care poate se vor schimba şi vor ajunge buni”. Deci Hristos nu ne opreşte să închidem gura ereticilor, să le oprim îndrăzneala lor, să risipim adunările şi asociaţiile lor, ci ne opreşte să-i ucidem, să-i junghiem. Tu însă uită-te la blîndeţea lui Hristos! Nu se mărgineşte numai să hotărască, nici să oprească, ci dă şi motivele hotărîrii Sale şi ale opreliştii.

        − Dar ce se va întîmpla dacă neghina rămîne pînă la treieriş? aş putea fi întrebat.

        „Atunci voi zice secerătorilor: „Pliviţi mai întîi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem”.

        Hristos le aduce iarăşi aminte ucenicilor de cuvintele lui Ioan Bote­zătorul, care îl arătase pe El Judecător şi le spune: „Atîta vreme cît neghina stă alături de grîu trebuie cruţată; se poate ca şi ea să ajungă grîu. Dar dacă rămîne neghină, va primi cumplită pedeapsă, că voi spune secerătorilor: „Pliviţi mai întîi neghina!”

        − Pentru ce mai întîi neghina?

        − Ca să nu se teamă ucenicii că odată cu neghina este adunat şi grîul.

        „Şi legaţi neghina în snopi ca să o ardeţi, iar grîul adunaţi-l în jitniţe”….

        Sursa: http://lumea-ortodoxa.ro/cuvint-al-sf-ioan-gura-de-aur-despre-eretici-despre-minuni-despre-post-si-virtutile-mai-mari-decit-acestea/

        Apreciază

  29. Frate Daniel,dacă „ierahii au acceptat la nivel oficial linia ecumenistă a BOR”, prin acceptarea hotărârilor din Creta, păi ei nu reprezintă Biserica? Ei nu vorbesc în numele Bisericii, atunci când vorbesc oficial și mai ales la nivel sinodal?
    Ei ne reprezintă pe noi și reprezintă instituția Bisericii. Episcopii sunt păstorii noștri,ei ne reprezintă pe noi. Ei nu pot avea altă credință diferită de a noastră. Dacă au altă credință diferită de a noastră, atunci nu mai sunt ai noștri.Dar din cauză că sunt necaterisiți și stăpânesc cu samavolnicie instituția Bisericii, noi suntem obligați să păstrăm comuniunea cu ei (sau cu cei aflați în comuniune cu ei?) Și atunci de ce să mai păstrăm comuniunea cu ei?
    Dacă nu acceptau sinodal hotărârile din Creta, puteam spune că BOR nu este o instituție ecumenistă. Dar dacă BOR prin forul ei cel mai înalt,Sinodul,a acceptat și propovăduiește ecumenismul, atunci ea nu este la nivel instituțional ecumenistă?!
    ” Adunarea din Creta nu a fost însușită de pliroma BOR”.
    Exact. Acei oameni din pliroma Bisericii care se îngrădesc de ecumenismul instituționalizat,aceia nu sunt ecumeniști. Restul pliromei,”prin tăcere și prin lipsa de reacție ” cum afirmi și frăția ta,acceptă oficial linia impusă de ierarhie sau este făcută părtașă la această mârșăvie. Adunarea din Creta a fost impusă de ierarhie întregii plirome. Nu este însușită de către aceia care se dezic de ea,care se îngrădesc de efectele hotărărilor luate acolo, ÎN NUMELE BISERICII,Sinodal.
    Eu nu acuz pe nimeni, ci doar vorbesc despre o realitate existentă la mom. acesta.
    E ciudat să afirmați că ierarhii Bisericii doar au impresia că ne reprezintă. Păi ei alcătuiesc Sinodul,iar Biserica prin ei lucrează. Ei nu îi reprezintă doar pe cei care se dezic de ei,care se despart de ei,care nu sunt în comuniune cu ei. Dar aceia care nu sunt în comuniune cu ei,nu înseamnă că nu sunt în Biserică sau că sunt în afara Bisericii sau că își fac altă Biserică sau că sunt schismatici,cum spune-ți dvs.Așa îl acuzau și pe Sfântul Maxim și vedeți ce le răspundea Sfântul.
    „Membrii BOR nu sunt toți ecumeniști”.
    Bine,dar dacă nu sunt ecumeniști,ce sunt,din mom. ce sunt în comuniune cu ecumeniștii, din mom. ce sunt în aceeași grupare cu ei. Eu nu vorbesc aici de cugetul fiecăruia,ci de statutul pe care li-l conferă apartenența la un grup.
    Mai spune-ți:” azi pot fi ei la șefia BOR(ecumeniștii),mâine alții(ortodocșii).”
    Vedeți? Deci,nu suntem schismatici,căci rămânem în Biserică. Dar,astăzi,pt. că sunt ecumeniștii la putere,nu suntem în comunie cu ei ,nu cu Biserica,căci nu ei sunt Biserica,dar rămânem în Biserică. Mâine,dacă vin ortodocși la putere,suntem în comuniune cu ei și suntem tot în Biserică,căci nu am părăsit Biserica, ci doar am întrerupt comuniunea cu ecumeniștii din Biserică.
    Nu comuniunea te ține unit cu Biserica, ci mărturisirea dreptei credințe spune Sfântul Maxim,care mărturisire,te ține unit/în comuniune cu Sfinții/cu Biserica.
    În Biserică nu te ține comuniunea ,cu o grupare sau alta, ci te ține comuniunea cu Biserica ,care se realizează prin mărturisirea dreptei credințe, prin comuniunea păstrată cu Hristos Dumnezeu,cu Sfinții Părinți, nu prin comuniunea cu o grupare eretică,fie ea condamnată sau nu.

    Apreciază

  30. „Trepădușii de ierarhi,nu sunt BOR”.
    Frate Daniel, ei nu sunt caterisiți. Ei reprezintă Biserica, instituțional, vrei d-ta sau nu vrei,asta e. Nefiind caterisiți, ei sunt ierarhii BOR.BOR are ierarhie,chiar dacă aceasta e ecumenistă, din păcate.

    Mai mult, Sinodul BOR a acceptat Sinodul din Creta. Deci Biserica ,ca instituție l-a acceptat sau nu?!! Cu sau fără acordul pliromei asta e altă problemă. Pliroma nu este luată în seamă,tocmai aici este buba.

    ” unde li se adoarme conștiința celor pe care noi îi numim ortodocși, deși nu au întrerupt pomenirea? ”
    Mulți creștini s-au agățat de acest concept ca de un colac de salvare,pt. a evita întreruperea comuniunii cu ecumeniștii, pt. a evita neplăcerile și afirmă că pe ei nu-i afectează comuniunea cu erezia și că pot păstra comuniunea cu ecumeniștii, că oricum ei își păstrează cugetul ortodox și că …,din iconomie ,nu se despart de ecumeniști,de preoții de la Biserică.
    Practic au renunțat încet,încet la luptă și mai mult,consideră întreruperea comuniunii o schismă, o exagerare,o bravare.
    Iar despre d-l Mihai Silviu C. am afirmat așa pt. că încet,încet a ajuns să facă din acrivie o sperietoare pt. mulți,prin polemicile purtate pe această temă și prin argumentațiile aduse,și prin atacurile susținute asupra adepților acriviei și să inducă părerea că iconomia este o cale împărătească în lupta cu erezia și că de fapt aceasta este calea la care îndeamnă toți marii teologi sau teologii de renume sau…
    Și astfel întreruperea comuniunii a devenit o sperietoare pt. mulți,iar iconomia ceva unanim acceptat și chiar recomandat,pt. a nu cădea în extreme.

    Apreciază

  31. Cata,să mă iertați că am menționat numele dvs. în comentariul meu.
    A fost mai mult un procedeu de care m-am folosit pt. a intra în dialog cu dl. Daniel .
    De tendințe schismatice pot fi acuzați cei care afirmă că în BOR nu mai e har sau că nu mai sunt Taine, nu mai este ierarhie,că trebuie făcut alt altar ș.a.m.d.,nu aceia care spun că singura armă eficace de luptă împotriva ecumenismului este întreruperea comuniunii. Pt. că ecumeniștii nu sunt interesați de argumente teologice. Drept dovadă vezi ultimele zeci de decenii din istoria Bisericii ,în care s-au scris biblioteci întregi împotriva ecumenismului ,de către Sfinți ai Bisericii, de către personalități de marcă din lumea teologică,dar…,pe ecumeniști nu-i interesează, iar poziția lor în Biserică s-a întărit la cel mai înalt nivel posibil, cel sinodal.Pe ei nu-i mai deranjază și nu-i mai mișcă nimic ,decât întreruperea pomenirii, întreruperea comuniunii cu ei.
    Unde vedeți tendințe schismatice?!
    Faptul că am afirmat că BOR la nivel sinoda,instituțional este ecumenistă? Asta e o realitate.
    Iar cănd am spus că cei aflați în comuniune cu ecumeniștii, sunt în aceeași oală cu ei,nu am judecat sau condamnat pe cineva, ci am expus o realitate existentă. Nu pot să neg o realitate. Ei participă împreună cu ecumeniștii la menținerea și consolidarea ecumenismului în Biserică.
    ” Se fac împreună-lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii „,rezultatul fiind consolidarea ecumenismului (a ereziei) în Biserică. Păr. Theodoros Zisis o spune,nu eu,adică nu e de la mine.Îl acuzați și pe dânsul de tendințe schismatice înseamnă că. De ce nu citiți cu atenție ce am scris? Nu vă luați după ce spun alții.
    Iar faptul că am spus că BOR este la nivel oficial ecumenistă, o dovedesc semnăturile reprezentanților ei în Creta și acceptarea celor semnate acolo de către întreg Sinodul BOR. Ce vreți mai evident?!! Ca să nu mai vorbim de alte aspecte…
    Iar membrii Bisericii aflați în comuniune cu ecumeniștii ce sunt?!
    Atenție! În contextul actual,când erezia este acceptă și propovăduită de la tribuna Sinodului, adică oficial.
    Nu mă refer la cugetul lor,căci numai Dumnezeu știe cugetul și inima fiecăruia,ci la statutul pe care li-l conferă apartenența lor la gruparea ecumenistă din Biserică, grupare de care evită să se desprindă,din diverse motive. Eu nu judec pe cineva, ci vorbesc de o realitate existentă în Biserică. Să mă fac că nu o văd,că nu există?
    Biserica nu este reprezentată de ecumeniști,în sensul că nu ei sunt Biserica. Ei s-au constituit într-o grupare în Biserică, care în timp a pus stăpânire pe ea,iar acuma o domină. Sunt niște paraziți pe trupul Bisericii sau în trupul Bisericii, dacă îmi este îngăduit să mă exprim așa. Sau…niște organe bolnave ale Bisericii…Iar îngrădirea de ei este o măsură cât se poate de normală,în condițiile actuale,nicidecum schismă. Tot Păr. Theodoros Zisis o spune,ca să nu mă mai acuzați pe mine.

    Iar faptul că am îndrăznit să-mi exprim părerea mea,care în anumite puncte nu coincide cu a altora,nu înseamnă că eu încerc să-i învăț pe alții,să fac pe deșteptul,cum insinuați dvs.
    Dar într-adevăr,am greșit,făcând referire la numele sau pseudonimul dvs. în comentariul meu. Mă iertați de îndrăzneală!
    Doamne ajută!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s