Bucureștiul în genunchi în fața papei!

Am avut intenția să merg să mărturisesc, după puteri, cu ocazia vizitei ereziarhului de la Roma…

Imi pregătisem un afiș, de dimensiuni potrivite, pentru a putea fi ținut de o singură persoană. Un afiș de tip banner, din pânză cauciucată. Așteptam cu nerăbdare momentul, cu atât mai  mult cu cât existau intenții asemănătoare ale mai  multor frați de a veni să mărturisească. Ortodocși din București, din afară, un monah, și un grup de ortodocși antiecumeniști bucureșteni.

Rând pe rând au renunțat. Unuia i s-a stricat mașina și avea alte probleme, iar cei dimpreună cu el n-au fost suficient de hotărâți și au lăsat-o moartă încă cu câteva zile înainte. Altora duhovnicul nu le-a dat binecuvântare decât să se roage și să țină post negru, monahul a fost dat afară din locul în care locuia de fostul lui binefăcător și desi spera sa poata ajunge, probabil n-a mai ajuns. Mie duhovnicul nu mi-a dat binecuvântare să merg datorită unei situații personale, ce necesita prezența mea acasă și deși aș fi vrut să mă duc cu orice chip, am fost nevoit să fac ascultare… Am vorbit la telefon, am încercat să „negociez” sfatul, dar ascultarea a fost aceeași: să stau acasă. Probabil n-a vrut să primească Dumnezeu mărturisirea mea de doi lei, păcătos fiind…

Rămăsese doar grupul de bucureșteni. Un frate plus câteva surori (din câte am înțeles). Fratele respectiv a avut însă nefericita inspirație să le sperie pe eventualele lui tovarășe de mărturisire cu îndemnul la precauție amintindu-le de existența unor lunetiști care îl păzesc pe papă, așa cum a fost la vizita precedentului ereziarh (Ioan Paul al II-lea) în 1999, când a existat și o moarte suspectă sau accindentală a unui băiat, presupus a fi fost ucis de acei lunetiști. Probabil că a fost suficient ca mărturisitoarele noastre să nu  mai iasă din casă (a se vedea actualizarea de la finalul articolului).

Fratele potențial mărturisitor s-a dus singur cu mai multe afișe de hârtie în curtea noii Catedrale Naționale, dar i-au fost confiscate la intrare de filtrul autorităților și deși îi mai rămăsese unul, a ezitat să-l scotă din cauza „binecuvântării” extrem de prudente a duhovnicului său, care l-a sfătuit să-l ridice deasupra capului doar la vederea rugăciunii exprese a patriarhului cu papa (existau monitoare exterioare). Dar, vicleanul pseudo-patriarh, probabil, a dat indicații clare regizorului care coordona filmările să nu fie filmat el în timp ce papa zicea „Tatăl nostru” în latină și nici papa când rosteau românii aceeași rugăciune în română. Așa că… afișul mărturisirii a rămas în sân, buzunar sau unde îl avea potențialul nostru mărturisitor. Dar intenția și acțiunea lui rămân lăudabile. Să-l răsplătească Dumnezeu pentru riscul asumat, chiar și așa!

Oricum, în catedrală au fost sute de eretici care s-au rugat vizibil împreună cu patriarhul și cu ceilalți ortodocși. RUGĂCIUNE ÎMPREUNĂ A FOST ORICUM!

Așadar VAI DE ORTODOXIA NOASTRĂ!

După căderea ortodoxiei românești din 6-7 octombrie 2018 (la referendumul pentru familie) a urmat căderea din 31 mai 2019, la vizita balaurului cu chip smerit de la Roma.

Babilonicul București l-a primit pe ereziarhul papă cu aplauze, stegulețe tricolore, zâmbete tâmpe de bucurie prostească sau cu dezinteres și imobilitate, în fața televizorelor, așișderea ca și ortodocșii ezitanți și minoritari în propria noastră capitală, în propria noastră țară… Iar Dumnezeu, a întârziat și ploaia, ca să poată trăda nestingherită gloata lepădată, deși în majoritatea zonelor a plouat torențial.

Va urma asaltul eretic asupra Iașiului și Ardealul care… e ca și mort…

PS:

Sau poate a mărturisit vreun curajos pe undeva și nu știu eu… Dar pentru salvarea cetății era nevoie de măcar cinci… ca în Constatinopol. Și zilele trecute, pe 29 mai, tocmai am comemorat căderea cetății Ortodoxiei, la 1453.

Actualizare: 

Am aflat de curând că au existat totuși două mărturisitoare (sau trei), pe 31 mai,   în Bucureștiul invadat ecumenism și de ereziarhul de la Roma împreună cu slugile care i s-au pus la dispoziție, poliție, jandarmi. Se pare că nu le-au speriat lunetiștii. Bravo lor! Să le răsplătească Mântuitorul curajul și efortul! 

daniel vla