PROTEST ÎMPOTRIVA TRAFICULUI DE PERSOANE – Duminică 6 octombrie la ARCUL DE TRIUMF

Este posibil ca imaginea să conţină: text

DUMINICĂ 6 OCTOMBRIE – ORELE 16:30 – 19:30 – LA ARCUL DE TRIUMF, București

 

Reclame

România, un fel de Africă a secolului XXI. SE EXPLOATEAZĂ TOTUL: RESURSE de orice fel, TERENURI și OAMENI!!!

Sursa: efemeride.ro

Foto – flux.md

Ce a devenit România?

Aproape ori ce fel de resurse ale solului și subsolului sunt exploatate de tot felul de companii străine: petrol, gaze, aur, argint, uraniu, energie electrică, apa potabilă, apele minerale, pădurile, pământul arabil, vânatul de orice fel (chiar și păsările cântătoare – ciocârlia). Se scurg bani în afara țării din contractele pentru lucrările publice (drumuri, autostrăzi, căi ferate, logistica amărâtei armate pe care o mai avem), „investitorii” străini acaparează piața imobiliară, finanțele bancare sunt în posesia străinilor, sănătatea oamenilor este exploatată de reprezentații Big Pharma, care ne bagă pe gât medicamente de toate felurile și vaccinuri sau administrează traficul de organe… și multe altele.

Dar nu erau de ajuns toate acestea. Înșiși oamenii sunt o marfă! Ultimele trei drame (adopția forțată a fetiței Sorina, complicatul caz Caracal și crima comisă de olandezul pedofil din județul Dâmbovița, ne arată că acest fenomen a ajuns la cote alarmante.

Autoritățile, incapabile și/sau complici ai infractorilor!

România, un fel de „No man’s land” sau „o țară săracă, sălbatică, neadministrată”.

Preiau un text scris de jurnalista Sorina Matei:

Suntem raiul pedofililor, pornografiei infantile şi al prădătorilor sexuali, de la americanul Kurt Treptow până la olandezul Jonannes Visscher.
Suntem paradisul alb (lily white) al adopţiilor ilegale de la leagănul Sfânta Ecraterina până la micuţa Sorina.
Suntem rezervor internaţional de trafic de carne vie, trafic de minori, trafic de persoane, proxenetism, prostituţie şi reţele de crimă organizată.
Suntem ţară tranzit şi consumatoare feroce de droguri şi stupefiante.
Pe copii îi omoară sau îi distrug pe viaţă.
Pe fete le răpesc, le fac sclavele lor, uneori le lichidează şi în general le distrug ca fiinţe umane. De multe ori, totul se sfârşeşte prin moarte.
Asta se întâmplă în primul rând din vina autorităţilor române, deseori complice, de prea multe ori incompetente, comunităţilor care şi-au pierdut instinctele sănătoase, ipocriziei, tăcerii complice şi mizeriei şi sărăciei în care se zbat oamenii de 30 de ani. Vinovaţi sunt poliţiştii, procurorii, şmecherii din ministerele de forţă şi servicii speciale- 7 la număr, stâpânii României- aleşi sau impuşi- care se înclină mereu ca sclavii şi se iau la întrecere să pupe orice fund de ambasador prind.
Când l-a omorât un militar nemernic american beat pe Teo Peter- l-au lăsat să plece.
Când pe micuţa Sorina au adoptat-o cu forţa şi cu acte ilegale, falsificându-i şi viaţa- au lăsat-o să plece. De la cel mai înalt nivel al statului român. Pentru că sunt pupaţi în fund americanii.
Când francezii şmecheri şi bogaţi făceau presiuni incredibile, ani în şir, falsificând imagini cu copii, pentru reluarea adopţilor internaţionale ca să dea mai departe minorii, s-au făcut că nu văd nimic. Ba chiar i-au acoperit. Au spus că fracezii- anchetaţi acum pentru corupţie la nivel înalt- sunt curaţi ca lacrima. În lanţ, de la cel mai înalt nivel al statului român.
Când italienii sunt băgaţi până peste cap în menţinerea reţelelor de crimă organizată nu s-a întâmplat nimic. Şmecherii României sunt asociaţi ai Cosei Nostra.
Când olandezii apar ca pedofili sau băgaţi în trafic de organe, ca şi cetăţeni ai unor state arabe, nimic nu se întâmplă. Toată lumea scapă. De la nivelul înalt al instituţiilor statului.
Ministerul de Interne e viciat, DIICOT e viciată, DNA e viciată, Parchetele sunt viciate, Justiţia în toate aceste cazuri nu există, politicul e complice sau e sclav. Ambasada Olandei, Franţa, SUA şi nu numai facilitează bani la propagandă, susţin subteran partide sau sunt băgate toate în programe financiare în care sunt implicate până peste cap figuri ale propagandei. Sau ale partidelor. Sau ale procuraturii. Sau ale poliţiei şi justiţiei. Tocmai de aceea, aceleaşi figuri ale “societăţii civile”, sclave de ambasade, fac presiuni în presă să nu se publice nimic despre trafic de minori, pedofilie, trafic de persoane, reţele internaţionale de prostituţie, trafic de organe, adopţii.
Asta se întâmplă pentru că pot.
Pentru că de 30 de ani merge.
Pentru că ei ştiu şi e probat că voi sunteţi nişte mămăligi şi proşti şi nişte sclavi în această colonie de ţară.
Pentru că nimeni nu reacţionează.
Şi pentru că nimeni de la stat nu-şi face jobul pentru care este plătit tot de voi. Tot ca proştii.
Pentru că nu există responsabilitate.
Pentru că voi nu trageţi pe nimeni la răspundere. Niciodată.
Pentru că nu luaţi atitudine.
Până când vor ajunge la copilul vostru.
Atunci să vă văd.
#PentruCăSuteţiNişteSclaveţi
#OŢarăCaOInfracţiuneTacită
#ORuşineDeRomânie

p.s. Şi şeful Poliţiei Române nu numai că este un incompetent probat, dar este şi analfabet. Ieri a avut grijă să comunice intens că pedofilul s-a sinucis, nimeni nu ştie cum dar a făcut-o brusc şi dintr-o dată, să spună că micuţa a fost omorâtă imediat/ ca să scape ei de răspunderea penală şi că au anchetat atât de mult şi bine încât le-a luat o zi jumătate să-l lase pe pedofil să plece în condiţiile în care îl aveau în imagini cu fetiţa în maşină şi obsedat de copii împrăştiat pe tot netul. A, şi a mai zis ceva de nişte terenuri „virante” şi alte exprimări ce ţin de analfabetism&agramatism. Staţi liniştiţi, este papagalul incult al Sistemului. De aceea a şi ajuns acolo.

Ticăloșia procurorilor DIICOT – Au amendat-o pe mama Luizei Melencu cu maximul de amendă (5000 de lei) pentru neprezentare în scopul recoltării de noi probe biologice

Related image

Foto – turism.bzi.ro

Pentru că a refuzat să dea noi probe biologice, în vederea unei noi expertize ADN, Georgeta Melencu s-a ales cu o amendă de 5.000 de lei de la DIICOT. Procurorii vor acum să obțină un mandat de aducere pe numele mamei Luizei.
Monica Georgeta Melencu, mama Luizei, fata de 18 ani dispărută în luna aprilie la Caracal, a fost amendată, joi, cu 5.000 de lei de procurori, după ce a refuzat să se prezinte pentru a i se preleva probe biologice în vederea unei noi expertize ADN, au informat, pentru Agerpres, oficiali ai DIICOT.
Potrivit acestora, urmează ca anchetatorii să se adreseze instanței pentru a obține un mandat de aducere pe numele mamei Luizei.
„Asta a fost decizia mea. Nu mai am încredere. Gândiți-vă că sunt șase luni de zile și în aceste șase luni sunt doar speculații. Noi în aceste șase luni nu am primit niciun răspuns. Eu în statul român nu mai am încredere. Câte măgării s-au făcut și câte se fac. (…) În momentul de față, acești procurori merg numai pe premisa că aceste fete au fost ucise. Eu nu cred că Luiza este ucisă, și nici Alexandra. Se merge pe o singură pistă”, a declarat Monica Melencu într-o intervenție la România TV.
DIICOT a solicitat, miercuri, ajutorul Biroului Federal de Investigații pentru efectuarea unei expertize genetice prin care să se stabilească profilul genetic (ADN) în cazul Luizei Melencu, dar și pentru a stabili profilul psihologic/comportamental al lui Gheorghe Dincă, suspectul crimelor de la Caracal.

Mama Luizei se te me că dacă ar da noi probe bilogice, ADN-ul extras din ele ar putea fi plantat pe rămășitele osoase ce se bănuiesc a fi ale fiicei sale. Temerea este destul de îndreptățită având în vedere faptul că a fost atras în achetă și FBI-ul american, iar dacă ținem cont de foarte probabila implicare a militarilor americani de la Deveselu, ca și clienți ai rețelelor de trafic de fete din zonă…
De ce au cerut ajutor FBI-ului și nu altor insitituții din țări europene?? Până în America nu se mai găsește tehnologie pentru a extrage ADN-ul mitocondrial, pe care Institutul de Medicină Legală român se pare că nu e în stare să-l facă??

Un grup de credincioși bihoreni îi cer lui Laurențiu Streza – din nefericire mitropolit a unei părți a Ardealului – caterisirea apostatului Sofronie Drincec al Oradiei

Deși consider nerealistă cel puțin una din cererile adresate pseudo-mitropolitului Ardealului, căci când vreodată va înscăuna acesta un „episcop ortodox, care să nu aibă niciun compromis cu ecumenismul, cu papismul sau cu uniatismul”, preiau mai jos scrisoarea credincioșilor bihoreni.

Cum va asculta aceste solicitări un mitropolit ecumenist, care, după unele surse, ar fi și mason??!

Cred că singura măsura eficientă și demnă ar fi să se exercite presiuni, pe toate căile posibile, pentru ca acești pseudo-ierarhi să-și dea demisia din funcțiile unde au fost cocoțați, căci în nici un caz nu se vor caterisi între ei.


Înaltpreasfinția Voastră,

Subsemnații, Adrian-Vasile Blaj, Bianca-Delia Blaj, Radu-Ioan Găvruța, Călin Mihai Sabău, Cristian-Mihai Boldi, domiciliați în județul Bihor, credincioși ortodocși botezați canonic în Biserica Ortodoxă Română, viețuitori în Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, în temeiul sfintelor canoane 74, 75 apostolice, 6 al sinodului al II-lea ecumenic, 9, 17, 21 al sinodului al IV-lea ecumenic, 14, 15, 20 ale sinodului din Antiohia, 19 al sinodului din Cartagina, și al art. 111, alin. 4) lit. i) din Statutul BOR, formulăm plângere împotriva preasfințitului Sofronie Drincec, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, pentru săvârșirea următoarelor abateri dogmatice, liturgice și canonice:

  1. Apostazia de la dreapta credință, sancționată cu caterisirea și excomunicarea de canonul 62 apostolic și de art. 9 al RACDIJBOR;
  2. Împreună-rugăciunea cu ereticii, sancționată cu caterisirea de către canoanele 45, 64 apostolice, 32-33 Laodiceea și de către art. 28 (2) din RACDIJBOR;
  3. Recunoașterea falșilor martiri ai ereticilor, sancționată cu anatema de către canonul 34 Cartagina;
  4. Nepredicarea și necatehizarea creștinilor în zi de Duminică, sancționată cu oprirea de la slujire (la prima abatere) de către canonul 58 apostolic.

În fapt,

În ziua de mare praznic al Bisericii Ortodoxe Române, Nașterea Maicii Domnului, prima mare sărbătoare din anul nou bisericesc ortodox, episcopul Sofronie, în loc să participe la Sfânta Liturghie ortodoxă în Episcopia Ortodoxă a Oradiei și să învețe poporul dreapta credință, așa cum îl obligă sfintele canoane, a participat la serviciul religios organizat de cultul eretic greco-catolic la “Catedrala Sfântul Nicolae” din Oradea, unde a sărbătorit 25 de ani de “slujire arhierească” a pseudoepiscopului greco-catolic Virgil Bercea, cel alături de care a săvârșit Aghiazma Mare în ianuarie 2008.

La greco-catolici, episcopul Sofronie a stat în “biserică” ca orice mirean, însă, din înregistrarea pusă la dispoziție de greco-catolici, se vede că participă la momentele “liturgice”, ascultând pios și însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci la momentele la care se face acest lucru de obicei în bisericile ortodoxe. Prin urmare, deși nu a slujit efectiv cu ereticii uniați și cu papistașii prezenți, s-a rugat împreună cu aceștia, lucru pe care sfintele canoane îl interzic sub aceeași pedeapsă a caterisirii.

La acea manifestare religioasă, greco-catolicii au expus pretinsele “moaște” ale “episcopilor” “martiri” “beatificați” de către papa Francisc cu prilejul vizitei sale prozelite din România, din mai-iunie anul curent.

Prin prezența preasfinției sale în acel locaș de cult cu prilejul prezentării acelor “moaște”, în contextul festiv în care s-a desfășurat evenimentul, prin ascultarea “rugăciunii” dedicate acestora, episcopul Sofronie a girat înșelarea greco-catolică prin care acei pseudoepiscopi sunt considerați “sfinți mărturisitori”. Dat fiind că prezența preasfinției sale a fost deplin conștientă, că probabil știa dinainte că acele relicve vor fi aduse spre închinare, sau măcar a putut observa la acel moment, considerăm că episcopul Sofronie a căzut sub anatema canonului 34 Laodiceea, care dispune că sunt sub anatema cei care, “cu dispoziție sufletească, cum interpretează canonistul arhid. Ioan N. Floca[1], cinstesc minciunomartirii ereticilor.

Cel mai grav însă este faptul că în timpul acelei “liturghii” greco-catolice preasfințitul Sofronie a fost pomenit de trei ori alături de papa Francisc și de minciunoepiscopii greco-catolici, fiind numit “episcopul nostru, preasfințitul Sofronie”.

Față de această introducere a preasfinției sale în dipticele papistașe și pomenire ca episcop greco-catolic, preasfințitul Sofronie nu a luat nicio atitudine. Dimpotrivă, filmarea evenimentului ni-l prezintă închinându-se cu evlavie, cu camilafca dată la o parte, exact ca un episcop ortodox care participă la o slujbă ortodoxă la care nu slujește.

Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene, care este culegerea de canoane ale “Bisericii” Unite cu Roma, are o subdiviziune dedicată Arhiepiscopiei Majore în care, la titlul 4.1.1.5.1. este prezentată Scrisoarea circulară a Arhiepiscopului Major nr. 723/9.05.2006[2], în care se arată că formulele de pomenire sunt foarte strict concepute în acest cult, ele neputând fi lăsate la întâmplare[3]. Este evident că cei ce au organizat slujba greco-catolică nu puteau să îl pomenească la “liturghie” doar din complezență și amabilitate diplomatică, de unde rezultă că greco-catolicii îl consideră pe episcopul Sofronie ca episcop greco-catolic.

Nu știm motivele pentru care ereticii fac acest lucru, dar este evident că ele există și că greco-catolicii le știu, iar din moment ce episcopul Sofronie nu a avut nicio reacție de respingere a acestei stări de fapt, ci a ascultat cum este pomenit la slujba eretică drept unul dintre eretici și a încuviințat acest lucru, le-a acceptat, prin aceasta apostaziind de la dreapta credință și acceptând starea de episcop” greco-catolic, deși este încă episcop recunoscut canonic de către Biserica Ortodoxă Română.

În conformitate cu Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene, în titlul XVIII, intitulat “Despre ecumenism, adică despre promovarea unității creștinilor”, se spune: “Bisericilor orientale catolice le revine sarcina specială de a promova unitatea între toate Bisericile orientale… prin cunoaşterea reciprocă mai bună, prin colaborarea şi aprecierea fraternă a lucrurilor şi a sufletelor” (can. 903).

În titlul XVII[4] se precizează condițiile intrării necatolicilor în “Biserica” catolică. Astfel, “Credinciosul creştin al vreunei Biserici orientale necatolice va fi primit în Biserica catolică prin simpla profesiune a credinţei catolice, precedată de pregătirea doctrinară şi spirituală pentru condiţia fiecăruia” (can. 897).

La rândul său, “Episcopul oricărei Biserici orientale necatolice poate fi primit în Biserica catolică, în afară de Pontiful Roman, şi de către Patriarh, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, sau de către Mitropolitul Bisericii mitropolitane sui iuris, cu consimţământul Consiliului Ierarhilor” (can. 898), iar “Clericul oricărei Biserici orientale necatolice, care vine la deplina comuniune cu Biserica catolică, poate să-şi exercite propriul ordin sacru conform normelor stabilite de autoritatea competentă; Episcopul, însă, nu îşi poate exercita valid puterea de conducere decât cu consensul Pontifului Roman, capul Colegiului Episcopilor” (can. 899).

O verificare[5] a siteurilor cultului romano-catolic și greco-catolic ne arată că la ora actuală în “Biserica” Greco-Catolică unită cu Roma nu există niciun „episcop” cu numele Sofronie, ceea ce înlătură orice îndoială asupra faptului că este vorba despre episcopul ortodox al Episcopiei Oradiei, Sofronie Drincec, care a fost asumat ca “episcopul nostru” de către cultul uniat din Oradea.

Prin acceptarea pomenirii numelui preasfinției sale la această slujbă, preasfințitul Sofronie a acceptat teoria eretică a Conciliului II Vatican despre “Bisericile nedepline” care au har, au episcopi ce pot fi pomeniți chiar în servicii papistașe, după cum se vede, dar nu au încă o comuniune deplină cu Roma. Această viziune papistă a fost consfințită, în variantă ortodoxă, de către minciunosinodul din Creta, unde s-a vorbit despre “biserici și culte” eterodoxe, aflate “mai aproape sau mai departe de Biserica Ortodoxă”.

Mai mult decât atât, dacă poate exista ceva mai mult decât atât, la slujba respectivă, Crezul a fost rostit împreună cu adaosul Filioque, făcându-l pe episcopul Sofronie împreună mărturisitor al ereziei condamnate de către sinodul al VIII-lea ecumenic, al Sfântului Fotie, din 869.

După Crez, episcopul Sofronie se însemnează evlavios cu Sfânta Cruce, când minciunoepiscopul greco-catolic dă binecuvântarea în numele “Sfântului Spirit”, iar adunarea îi întoarce binecuvântarea prin cuvintele “Și cu spiritul tău”.

La evenimentul respectiv, la momentul la care în Biserica Ortodoxă se rostește predica, câțiva preoți greco-catolici își autoelogiau, în prezența episcopului ortodox Sofronie, eforturile, comparate cu ale Sfântului Apostol Pavel, prin care și-au recuperat de la credincioșii ortodocși, adică de la noi, parohiile pe care li le făcuseră cu secole în urmă stăpânirea austro-ungară, prin jaf, barbarie, martirizarea ortodocșilor care s-au opus apostaziei.

La sfârșitul serviciului religios, episcopul Sofronie s-a sărutat cordial cu pseudoierarhii papistași și s-a întreținut cu credincioși greco-catolici ca un prieten al acestora și veritabil casnic al comunității respective.

Reamintim că episcopul Sofronie a fost judecat de către Sinodul Mitropolitan din Cluj, în 2008, că mitropolitul de atunci l-a propus Sfântului Sinod pentru caterisire, că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a găsit vinovat de împreună slujire cu greco-catolicii, faptă pentru care trebuia caterisit atunci, dar sinodul a luat notă de “regretul și pocăința” episcopului Sofronie și l-a iertat. După cum se vede, episcopul nu a dat dovadă de niciun regret și de nicio pocăință, continuându-și acțiunea ecumenistă de înfrățire cu ereticii papistași până în așa măsură încât a ajuns să fie pomenit la slujbele acestora ca unul dintre ei.

Participarea preasfinției sale la acest eveniment arată că nu are niciun fel de respect pentru istoria de luptă și suferință a strămoșilor noștri ortodocși care și-au dat viața pe aceste meleaguri pentru apărarea Ortodoxiei de uniație și papism, dar nici față de eforturile generației noastre de a ne apăra de zelul “paulin” al greco-catolicilor de recuperare a averii noastre bisericești.

Prin faptul că a recidivat, încercând cu viclenie să meargă până la limita impusă de decizia din 2008, dar depășind cu mult hotarele sfintelor canoane, prin participarea și semnarea documentelor eretice din Creta, prin caterisirea preotului beiușean Cosmin Florin Tripon, care i-a întrerupt din toate aceste motive pomenirea, episcopul Sofronie ne arată că este un episcop latinofron, pornit pe calea uniatismului fără dorință reală de a rămâne în sânul Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru toate aceste motive, în temeiul sfintelor canoane 74, 75 apostolice, 6 al sinodului al II-lea ecumenic, 9, 17, 21 al sinodului al IV-lea ecumenic, 14, 15, 20 ale sinodului din Antiohia, 19 al sinodului din Cartagina și al art. 9 și 28 (2) al RACDIJBOR, solicităm Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului:

  1. Caterisirea episcopului Sofronie Drincec ca eretic apostat.
  2. Întronizarea la Oradea a unui episcop ortodox, care să nu aibă niciun compromis cu ecumenismul, cu papismul sau cu uniatismul.
  3. Reabilitarea, conform canonului 3 sin. III ec. și celorlalte, a celor care pe nedrept au fost persecutați pentru dreapta credință de acest episcop eretic.

Data

Înaltpreasfinției Sale, Doctor Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului

Note:

[1] Arhid. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note și comentarii, Sibiu, 2005, p. 248

[2] http://www.editura.ubbcluj.ro/bd/ebooks/pdf/1886.pdf.

[3] http://www.editura.ubbcluj.ro/bd/ebooks/pdf/1886.pdf.

[4] http://www.bru.ro/varia/cceo/?titlu=17.

[5] https://www.bisericacatolica.ro/episcopi/episcopi-greco-catolici/.

Sursa:

Credincioși bihoreni cer sinodului Mitropoliei Ardealului caterisirea episcopului Sofronie Drincec pentru apostazie

Fragment din slujba eretică a ereticilor greco-catolici în care e pomenit apostatul Sofronie, moment în care se închină cu evlavie, ca un adevărat uniat, semn că acceptă comuniunea cu supușii papei:

Sfântul Valeriu Gafencu către sora sa: „Valentina dragă, căutaţi-mă, că mă veţi găsi!”

Reportaj realizat de istoricul Marius Oprea: Sfinţii de pe strada Crizantemelor / Arheologia crimelor comunismului la Tîrgu Ocna – FOTO

La începutul săptămânii trecute, pe 16 septembrie, am început cea de-a patra campanie a cercetărilor arheologice în cimitirul parohial de lângă biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, aflat peste calea ferată de penitenciarul Tîrgu Ocna.

Aici, la acest peniteciar-spital (reînfiinţat din 1997), au fost încarceraţi din motive politice în anii comunismului 843 de deţinuţi, dintre care (cel puţin, după cum arată evidenţele penitenciare) au murit 73.

„Bastilia sanitară”, cum a fost supranumită în anii ’50 temniţa destinată „politicilor” bolnavi de tuberculoză în stadii avansate a fost pentru unii o nesperată şansă la viaţă, iar pentru cei 73 ultimul liman înaintea drumului spre cer.

 

Între aceştia din urmă, cel mai cunoscut în ”universul concentraţionar” comunist a fost Valeriu Gafencu. El şi-a câştigat o stranie şi răspîndită notorietate mai ales după moartea sa, rămânând mai întâi în amintirea colegilor de detenţie şi apoi în memoria colectivă a românilor aşa cum a fost numit de Nicolae Steinhardt: ”Sfîntul închisorilor”.

De la „Iisus cu viţa de vie”, la ”Sfântul închisorilor”

Cu sora lui Valeriu Gafencu, doamna Valentina Elefteriu, cea mai mare dintre cele trei surori ale lui am vorbit pentru prima dată la telefon în vara anului 2011, pe la sfîrşitul lunii iunie, când mi-a povestit visul său, pe care i-l împărtăşise nu demult părintelui Iustin Pârvu, marele duhovnic de la Mânăstirea Petru Vodă. Acesta îi şi dăduse binecuvântarea şi îndrumarea să mă caute. Spunea că în vis i s-a arătat fratele său Valeriu, aşa cum şi-l amintea de cînd îl văzuse în 1947, la Galda de Jos, în Apuseni. Mânca dintr-un strugure mare, dintre aceia de pe moşia boierului Albini, care avea contract cu penitenciarul Aiud să-i culeagă deţinuţii via şi ”Sfântul închisorilor” s-a întrerupt, pentru a-i spune cu o privire luminoasă : „Valentina dragă, căutaţi-mă, că mă veţi găsi!” Atunci m-au trecut fiorii – telefonul mă întrerupsese din lucru, tocmai curăţam rama unei vechi icoane pe sticlă, din Ţara Făgăraşului, înfăţişîndu-l pe Iisus Hristos din coastele căruia răsare viţa-de-vie, reprezentarea euharistică a ortodocşilor ardeleni, ca răspuns faţă de tendinţele de calvinizare a lor din secolul XVII.

Valeriu Gafencu

Aşa au ajus să mă poarte paşii pe un drum care pleacă din şoseaua naţională ce leagă fostele scaune secuieşti de Moldova, în primele zile din luna septembrie a anului 2011, acum opt ani, alături de bunii mei prieteni şi colegi, arheologii Gheorghe Petrov, Horaţiu Groza şi Paul Scrobotă (alături de ei mă aflu şi acum aici), în fostul sat Poieni, astăzi devenit suburbie a oraşului Tîrgu Ocna, acolo unde un mic indicator albastru arată „spre Penitenciarul Spital”. S-a schimbat câte ceva de atunci încoace; numărul maşinilor din parcarea aflată pe o latură a bisericii de pe strada Crizantemelor, care aparţin îndeobşte angajaţilor penitenciarului s-a înmulţit, semn că se plăteşte bine meseria, iar biserica a fost complet renovată de harnicul părinte Cristian Mazilu. Şi a crescut numărul morţilor din parohie, care îşi fac loc printre toţi cei de sub ei: deţinuţii fostei Ocne de sare de la mijlocul secolului XIX şi cei din secolul trecut, precum şi deţinuţii politici din anii ’50, ultimii aruncaţi în gropi săpate fără vreo noimă, fără sicrie şi numai cu hainele pe ei. Peste ei s-au îngropat la sfârşit, vreme de două decenii, bolnavii psihic care au luat locul, din 1977, deţinuţilor din Penitenciarul-spital al ”politicilor”.

Nebuni şi robi

Norocul nostru a fost, de la bun început că, în locurile rămase libere şi pe care le-am putut săpa în primele trei campanii arheologice, din 2011, 2013 şi de anul trecut, ultimii îngropaţi – bolnavii de la Spitalul de psihiatrie – nu au deranjat mormintele de dedesubt, ale deţinuţilor politici. Când am ajuns prima oară aici, acum opt ani şi apoi în campania următoare, am trasat secţiuni într-un teren încă liber, aflat în partea stângă la intrarea în cimitir. Am găsit acolo aproape 30 de morminte, din care numai zece ”politici” şi restul bolnavi psihic. I-am putut deosebi clar, pentru că morţii din anii ’80-’90 erau puşi în sicrie de pal melaminat, deasupra celor dintâi, pe care i-am găsit îngropaţi numai cu hainele pe ei (bolnavi fiind de TBC, deci contagioşi, le-au lăsat îmbrăcămintea de la arestare), în gropi săpate fără nicio noimă, unii câte doi în aceeaşi groapă, alţii cu faţa în jos sau pe o parte, după cum au căzut aruncaţi de sus.

N-am să uit povestea părintelui Mazilu, care s-a ocupat de bolnavii psihic, lăsaţi după 1990 de izbelişte, fără nicio asistenţă şi care au sfârşit unul câte unul, ultimul în 1997. Ei nu aveau pe nimeni, preotul îşi aminteşte că numai în două cazuri a venit cineva la înmormântare. Neavând cine să se ocupe, ca şi în viaţă de aceşti năpăstuiţi ai sorţii, au fost îngropaţi pe seama parohiei, iar sicriele, făcute din ”pefele” de un credincios, erau aduse de bolnavi şi groapa săpată tot de ei. Întotdeauna, bolnavii se opreau când dădeau de oseminte dedesubt şi nu săpau niciodată mai adânc – ceea ce a făcut ca mormintele deţinuţilor să nu fie afectate.

Povestea deci părintele că odată, doi bolnavi, care cărau un asemenea coşciug cu cel mort, s-au oprit pe calea ferată care desparte biserica şi cimitirul de penitenciar, aşezând frumos sicriul pe şine şi s-au apucat să mănânce şi să bea din ”pomana” mortului, primită dinainte de la preot, evocând întâmplări din necunoscuta pentru noi viaţă a acestuia. Muşcând din cozonac şi bând din vin, cei doi bolnavi nu s-au dat duşi de acolo, decât după ce preotul le-a promis că le mai dă ceva, ca răsplată pentru ajutorul dat la înmormântare.

Dumnezeu a ferit să se întâmple atunci o tragedie, trenul de la Siculeni spre Mărăşeşti având o mică întârziere. În acea campanie din 2011, cînd mi-a povestit cele de mai sus şi în următoarele, părintele Mazilu a făcut slujbe pentru toţi cei găsiţi, atât pentru bolnavii din sicriele din pal melaminat, din care se mai întâmpla să iasă câte o bucată de cămaşă sau o pereche de tenişi desperecheaţi, ca şi pentru cei fără de sicriu, aflaţi sub ei – morţii Peniteciarului-Spital Tîrgu-Ocna, între care s-a numărat şi Valeriu Gafencu, „Sfîntul închisorilor”, mort şi îngropat în acest loc la 18 februarie 1952. Şi sufletele tuturor, nebuni şi robi, s-au ridicat împreună la cer.

Sfântul din clopotniţă

Mărturisesc acum că, până anul trecut, oseminele morţilor găsiţi de noi în 2011 şi 2013, în primele două campanii arheologice, au stat sub cheie, în taină, într-o cămăruţă a clopotniţei Bisericii cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, de pe strada Crizantemelor din Tîrgu Ocna.

Abia de anul trecut, când am mai găsit trei, adăugaţi la cei zece (şi încă cinci acum), am reuşit, cu sprijinul Direcţiei Parchetelor Militare, a domnului general George Cosneanu şi a procurorilor de caz Toma Octavian şi Gheorghe Stanciu, să introducem toţi deţinuţii morţi de aici în ”circuitul” firesc, prin preluarea lor pentru expertize medico-legale şi prelevarea de ADN. De ce s-a întîmplat atât de târziu? Mai întâi, pentru că în anul 2011, când am făcut primele cercetări, eu înfiinţasem ”Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului” ca ONG, după ce, la presiunile lui Vladimir Tismăneanu, făcute cu girul lui Traian Băsescu, nu numai că am fost înlocuit de la conducerea Instiutului de Investigare a Crimelor Comunismului, dar din activitatea acestuia a fost scoasă orice asemenea ”investigare a crimelor”, urmată de posibilitatea sesizării penale a lor.

Astfel, investigaţiile noastre de la Tîrgu Ocna au rămas pur „arheologice” – deşi era vorba de o ”arheologie a crimei”. Dar, după întreg circul mediatic cu „condamnarea comunismului” de către preşedintele Băsescu, investigarea crimelor acestuia n-a mai interesat pe nimeni, la nivel oficial. Scopul, unul doar de imagine, fusese atins.

În 2013, când am reluat cercetările la IICCMER, unde am fost reîncadrat ca şef al Birolui de Investigaţii Speciale, ne aflam în toiul unui scandal şi a unei presiuni create de Insitututul ”Elie Wiesel”, care ceruse (şi obţinuse) retragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Tîrgu Ocna, acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu, motivând prin apartenenţa lui la Mişcarea Legionară.

Gafencu a fost condamnat în timpul regimului Antonescu, şi-a continuat pedeapsa şi în timpul regimului comunist şi a ispăşit cu asupra de măsură vina care i-a fost reţinută, chiar prin moartea sa. Nu vedeam de ce mai trebuie omorât încă o dată, deoarece chiar asta s-a întâmplat prin retragerea titlului de Cetăţean de Onoare al oraşului Tîrgu Ocna, la insistenţele Institutului „Elie Wiesel”.

Personal, cred că patimile ar fi trebuit potolite şi de o parte şi de alta, pentru a lăsa loc unor cercetări riguroase, ştiinţifice, asupra a ceea ce s-a întâmplat, inclusiv asupra destinului său. Nu e o situaţie unică; povestea se repetă în cazul Vulcanescu, în cel al călugărului Sandu Tudor, mort la Aiud şi în multe altele, în care a fost vorba de etichetări lipsite de fundament ale Securităţii, preluate ca atare şi fără pic de discernămînt până în ziua de azi.

Oricum, în aceste condiţii, acţiunea noastră, dacă ar fi avut un cadru ”oficial” în 2013, fiind însoţită de o sesizare a Parchetului, ar fi „turnat gaz pe foc”, cum a considerat conducerea de atunci a Institutului. Astfel încât şi osemintele găsite atunci au urcat câteva trepte spre cer, alături de celelalte, stivuite în cutii de carton, în clopotniţa bisericii. Dacă s-a aflat într-una dintre acestea (fapt care va putea fi stabilt cu certitudine numai de efectuarea probelor ADN), ”Sfîntul închisorilor” a privit cu înţelegere şi iertare tot circul ”retragerii” titlului lumesc care i-a fost acordat, apoi recâştigarea în instanţă a calităţii lui de ”cetăţean de onoare” al oraşului Tîrgu Ocna, de acolo, de pe strada strada Crizantemelor, de sub dangătul clopotului care cheamă lumea la rugăciune.

Umiliţi şi după moarte

Morţii de la Tîrgu Ocna au ceva aparte, faţă de toţi ceilalţi pe care i-am dezgropat în alte locuri de detenţie, la Aiud sau Periprava.

Este vorba de dispreţul, de cruzimea de după moarte cu care trupurile lor au fost tratate. Cum am spus, niciunul nu a avut parte de coşciug, dar ei au fost aruncaţi, câte unul, doi sau chiar trei la un loc, în câte o groapă săpată la întâmplare, neţinându-se cont câtuşi de puţin de rânduiala unui cimitir, unde totuşi se îngropau în parcela ”rezervată” lor şi deţinuţii politici ai Penitenciarului-Spital.

În acest an, de pildă, am găsit într-o singură groapă aruncaţi trei morţi, doi dintre ei unul cu capul la picioarele celuilalt şi peste el. Într-un altul, alţi trei deţinuţi unul peste altul, cel de la mijloc stând cu capul sub mijlocul celui de deasupra şi picioarele în sus, proptite în marginea gropii, de parcă ar fi sărit în moarte ca într-o apă adâncă. Am găsit, ca în toate cazurile anterioare, resturi de la îmbrăcămintea lor – nasturi de cămaşă, căci hainele mai groase au rămas probabil să încălzească trupurile bolnave ale celorlalţi rămaşi în temniţă. În buzunarul cămăşii celui de deasupra, o pastă de dinţi ”Nivea” şi o periuţă, fabricate la Braşov, până spre instaurarea comunismului. Toate sunt acum ”probe” la dosar, însoţind fiecare rând de oseminte spre laboratoarele de medicină legală, pentru expertiza antropoogică şi prelevarea probelor ADN.

Despre Valeriu Gafencu se spune că, presimţindu-şi moartea, şi-a rugat colegii de celulă să-l îmbrace cu o cămaşă albă şi să-i fie adusă o lumânare, care să-i fie pregătite pentru ziua de 18 februarie. A mai cerut ca o cruciuliţă din argint pe care o avea de la logodnica lui Seta să-i fie pusă în gură, spre a fi recunoscut la dezgropare.

Dar sălbăticia cu care au fost trataţi morţii acestei închisori mă face să mă îndoiesc că lucrurile, dacă au stat aşa, au şi rămas aşa.

Puşcăriaşii de drept comun de la Tîrgu Ocna, puşi de ofiţerul politic Augustin Şleam să facă îngroparea „politicilor” erau aleşi după chipul şi asemărea gardienilor lor – numai aşa se poate explica dispreţul cu care au tratat trupurile tuturor celor morţi. Şi, după ”rânduiala hoţilor”, fireşte că aceştia erau căutaţi şi jefuiţi de bunurile lor de preţ – între care şi lucrări dentare din aur, condiţii în care cruciuliţa de argint din legendă n-ar fi avut scăpare.

Pentru identificarea morţilor, rămâne relevantă numai viitoarea expertiză a ADN-ului victimelor. Doamna Valentina a urcat de câţiva ani la cer, lângă fratele său, dar la începutul acestui an i s-a recoltat o probă ADN Eleonorei, sora mai mică a lui Valeriu Gafencu, acum de 92 de ani, în baza căreia, într-un viitor care rămîne deocamdată incert, se va putea stabili dacă l-am găsit sau nu pe „Sfîntul închisorilor”.

Surorile lui Valeriu Gafencu

În opinia mea (şi nu numai a mea, pentru că ei sunt pomeniţi deja ca atare în biserici), toţi cei 18 morţi găsiţi până acum la Tîrgu Ocna sunt martiri mărturisitori ai temniţelor comuniste şi şed în cer, unde s-au ridicat din mormintele chinului lor de pe urmă, de-a dreapta sfinţilor.

Călăul care a vrut să fie îngropat printre sfinţi

Augustin Şleam a fost, aşa cum o arată documentele din arhivele fostei Securităţi, ofiţerul care a răspuns operativ de Spitalul Penitenciar Tîrgu Ocna, în anii ’50.

Securistul a fost protagonistul unei încercări de a introduce şi la Tîrgu Ocna ”reeducarea” în luna mai a anului 1951, după modelul şi cu ajutorul unor deţinuţi veniţi aici de la Piteşti, acţiune care a fost zădărnicită de o grevă a deţinuţilor, încurajaţi şi de prezenţa printre ei a lui Valeriu Gafencu.

După propria-i dorinţă, cel puţin stranie, Augustin Şleam, care a murit în 1998, a ţinut să fie îngropat alături de victimele lui, în cimitirul Bisericii cu hramul ”Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, din strada Crizantemelor. Şi la nici zece metri de locul unde erau îngropaţi deţinuţii politici morţi în Penitenciarul-spital, în cel mai strict secret, sub supravegherea şi după ordinele lui. Ce o fi fost în mintea bătrânului securist pensionar Şleam e imposibil de aflat (nu a avut copii) şi greu de înţeles: poate că, trăind cu conştiinţa încărcată, a căutat să-şi ispăşească vina, însoţindu-i după moarte.

Dacă este aşa şi nu că s-a gândit să-i păzească pe deţinuţi şi în continuare, e de socotit şi aceasta drept o minune.

Ca şi în cazurile investigaţiilor pe care le-am făcut în cimitirul lagărului de la Periprava sau la Aiud, cunoaştem numele deţinuţilor morţi din fişele matricole penitenciare şi în cazul celor 73 de la Tîrgu Ocna, din care am găsit până acum 18 – şi este sigur că nu vom avea cum să-i găsim pe toţi, din cauza îngropării peste ei a ”morţilor tranziţiei”.

Dacă printre ei se află sau nu şi Valeriu Gafencu, ”Sfîntul închisorilor”, pentru mine, ca şi pentru prietenii mei Gheoghe Petrov, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza, alături de care i-am dezgropat şi scos cu mâinile noastre din morminte pe deţinuţii bolnavi de tuberculoză, aruncaţi de-a valma în ele după ce au avut parte în temniţa-spital de la Tîrgu Ocna de o lungă şi sfâşietoare agonie este mai puţin relevant.

Noi l-am găsit deja: se află în fiecare dintre cei 18 sfinţi din cimitirul bisericii de pe strada Crizantemelor.

Dăncilă gata să cedeze TOTUL în privința GAZULUI DIN MAREA NEAGRĂ!!! Dan Chitic: PSD-ul și Dăncilă și/sau Iohanis înfăptuiesc „un veritabil act de TRĂDARE NAȚIONALĂ”

Image result for legea offshore

Noile modificări propuse de PSD pentru a fi aduse Legii Offshore reprezintă „fără doar și poate un veritabil act de trădare națională”, în opinia lui Dan Chitic, președintele Partidului Alianța Națională (PAN).

Acesta consideră că noile schimbări vor aduce pierderi de peste 20 de miliarde de euro României, iar „cetățeanul român va pierde și puținul care îi mai rămânea în urma Legii Offshore în varianta Dragnea”.

Conform acestuia, noua lege va consfinți, renunțarea de bună voie, din partea statului român „la un atribut exclusiv al suveranității sale: dreptul de a reglementa fiscalitatea în domeniul exploatării gazelor din Marea Neagră, explicitând detaliat pe aproape o pagină ce nu va mai putea modifica niciodată în interesul poporului român Parlamentul României… adică NIMIC, NICIODATĂ!!”.

Președintele PAN spune că totul a fost regizat din timp: „Chiar zilele trecute niște ticăloși pedanți au apărut sub emblema Academiei Române, maculând astfel o instituție simbol a României, și au prezentat un sondaj în care ne spuneau că peste 75,6% dintre Români vor exploatarea gazelor din Marea Neagră. Sondajul a omis să întrebe însă cetățeanul român dacă este de acord să cedeze gratuit și pentru totdeauna gazele care vor fi exploatate în Marea Neagră! Poate pentru că acest sondaj a fost realizat de INSCOP („întâmplător” o casă de sondaj patronată de Remus Ștefureac, consilier și apropiat al lui George Maior – fost șef SRI și actual ambasador în SUA) la comanda abjectelor cozi de topor de la Institutul de Științe Politice Și Relații Internaționale Ion IC Brătianu…”.

Iată textul lui Dan Chitic:

Noua Lege Offshore – sabotaj sau doar trădare?
PSD-ul și Dăncilă – victimele sau complicii lui Iohannis?
La fix o lună după ordinele primite de Klaus Wermer Iohannis de la Trump (știu, corect politic ar fi fost să spun la „discuțiile purtate de cei doi Președinți la Washington” – numai că nu mai avem timp de străvezii ipocrizii!) pe subiectul „investițiilor americane în energie din România”, iată că guvernul PSD pare să se fi conformat directivelor transmise via Cotroceni și a scos de sub masă un set de modificări la Legea Offshore, modificări pe care nici Tudose la dictarea lui Exxon Mobile nu le-ar fi scris mai bine și mai favorabil pentru exploatatori. Practic, PSD a capitulat pe capitolul #Resurse! Și a cedat tot.
Noua variantă a Legii Offshore este scandaloasă și reprezintă fără doar și poate un veritabil act de trădare națională. Aici nu e niciun dubiu! România va pierde cel puțin 20 miliarde Euro. De fapt, cetățeanul român va pierde și puținul care îi mai rămânea în urma Legii Offshore în varianta Dragnea. În zilele care urmează o să reluăm pas cu pas demonstrația cu privire la fiecare articol ce se vrea a fi modificat și vom vedea efectele absolut dezastruoase ale acestor modificări legislative catalogate de viermii din presa cumpărată ca fiind o „Șansă nouă pentru gazele din Marea Neagră”…
Până atunci revine cu aceleași întrebări legitime pe care le-am pus și acum un an în urmă: cui profită această lege și de ce Statul român, statul care ar trebui să ne reprezinte și să ne apere drepturile și interesele noastre cetățenești, reglementează strict în defavoarea sa și a cetățenilor săi și doar în favoarea unor companii străine?
Și, până la urmă, DE CE ȘI CU CE DREPT RENUNȚĂ REPREZENTANȚII ROMÂNIEI LA AVEREA CETĂȚENILOR ROMÂNI – căci noua variantă a Legii Offshore nu face nimic altceva decât să exproprieze de resursele sale poporul român în favoarea exploatatorilor bogățiilor noastre?
Mai mult, prin noua Lege offshore legiuitorul român (?!?) este pe cale să renunțe benevol (?!?) și pentru totdeauna la un atribut exclusiv al suveranității sale: dreptul de a reglementa fiscalitatea în domeniul exploatării gazelor din Marea Neagră, explicitând detaliat pe aproape o pagină ce nu va mai putea modifica niciodată în interesul poporului român Parlamentul României… adică NIMC, NICIODATĂ!!!
Punerea în scenă a acestei trădări a fost atent regizată. Chiar zilele trecute niște ticăloși pedanți au apărut sub emblema Academiei Române, maculând astfel o instituție simbol a României, și au prezentat un sondaj în care ne spuneau că peste 75,6% dintre Români vor exploatarea gazelor din Marea Neagră. Sondajul a omis să întrebe însă cetățeanul român dacă este de acord să cedeze gratuit și pentru totdeauna gazele care vor fi exploatate în Marea Neagră! Poate pentru că aces sondaj a fost realizat de INSCOP („întâmplător” o casă de sondaj patronată de Remus Ștefureac, consilier și apropiat al lui George Maior – fost șef SRI și actual ambasador în SUA) la comanda abjectelor cozi de topor de la Institutul de Științe Politice Și Relații Internaționale Ion IC Brătianu…
Căci un lucru e cert: România nu va atinge nimic, absolut nimic din resursele sale atâta vreme cât
„Art. 20^1. Titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore:
* au dreptul de a comercializa în mod liber hidrocarburile produse din perimetrele petroliere offshore, la prețurile și în cantitățile determinate de către aceasta și prin utilizarea oricăror proceduri alese de titular pentru selectarea cumpărătorilor și pentru încheierea contractelor cu aceștia, indiferent de identitatea sau locația cumpărătorului, în acord cu principiile UE de piață liberă;
* nu pot face obiectul unor restrictii referitoare la pret, comercializare si/sau vanzare a hidrocarburilor, cu exceptia prevederilor legale obligatorii ale Uniunii Europene sau impuse prin prezenta lege;”
Toate cele de mai sus sunt clare ca lumina zilei.
Un singur lucru nu înțeleg încă: cineva din interiorul PSD încearcă asumat să o saboteze pe Viorica Dăncilă chiar acum, înainte de intrarea în campania electorală pentru Prezidențiale? Și dacă da, cine? Căci discuțiile referitoare la locul de muncă al soțului doamnei Dăncilă din cadrul OMV vor reveni imediat în actualitate… iar cu un asemenea subiect oferit adversarilor săi politici (ei înșiși dispuși oricând la asemenea hiclenii), turul II se îndepărtează de candidatul Dăncilă precum speranțele noastre că vom putea beneficia vreodată de ce e al nostru.
Sau poate Viorica Dăncilă a cedat pur și simplu șantajului făcut de Klaus Werner Iohannis și a acceptat termenii capitulării României în fața lui Donald Trump și ai lui Exxon Mobile „discutați” de Președinte acum câteva săptămâni la Washington?
În defintiv, doamna Dăncilă, nici nu îmi pasă dacă sunteți victima unui șantaj sau sunteți complice la trădare… Trădarea rămâne Trădare! Indiferent dacă o săvârșești din proprie inițiativă sau dacă o faci din slăbiciune sau sub șantaj! Iar istoria nu iartă trădătorii!
Vă spun doar că 20 miliarde Euro este un preț mult prea mare pentru un bilet de avion spre Washington!
Post script. Două întrebări nu îmi mai dau pace în acest weekend:
Mai sunt și jurnaliști sau doar cozi de topor în presa din România? Și…Chiar s-a dus la pușcărie pentru nimic Dragnea?
Vă atașez în cele ce urmează propunerile de modificări ale legii offshore… sau cum abjecția și trădarea pot fi cuprinse și sintetizate în câteva cuvinte:
„Proiect de lege pentru modificarea și completarea
Legii nr. 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore și Legii Petrolului nr. 238/2004
Legea nr. 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore
1. La art. 2 alineatul (1), după litera l) se introduc două noi litere, literele m) și n), cu următorul cuprins:
Art.2. – (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
m) regimul fiscal specific aplicabil activităților de explorare, dezvoltare, exploatare și abandonare vizeaza urmatoarele:
(i) impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore prevăzut la art. 19;
(ii) baza de calcul a impozitului pe profit aplicabila activităților privind resursele naturale prevăzută în Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei legi;
(iii) orice impozit, taxă, contribuție inclusiv, dar fără a se limita la impozit pe profit, impozit pe venit, impozit cu reținere la sursă, impozit pe cifra de afaceri și/sau impozitul pe proprietate, pe active, pe clădiri sau pe teren, aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, în mod specific sectorului petrolier;
n) modificare a regimului de redevențe și a regimului fiscal – prevazuta la art. 21 cuprinde următoarele:
i) introducerea de noi redevențe, contribuții, taxe și impozite, inclusiv, dar fară a se limita la impozit pe profit, impozit pe venit, impozit cu reținere la sursă, impozit pe cifra de afaceri și/sau impozitul pe proprietate, pe active, pe clădiri sau pe teren, aplicabile specific sau în mod disproporționat sectorului petrolier. In acest sens, impozitele, taxele si contributiile aplicabile specific sau în mod disproporționat sectorului petrolier, cuprind: impozitele, taxele si contributiile aplicabile unui numar limitat de sectore de activitate, cum ar fi sectorul energetic sau sectorul extractiv sau cele aplicabile unui numar limitat de agenti economici, definiti pe baza unor criterii limitative, cum ar fi cifra de afaceri sau nivelul profitului.
ii) majorarea cotelor procentuale de redevența petroliera sau modificarea pragurilor de productie bruta aferente acestor cote, stipulate in fiecare acord petrolier la data intrarii in vigoare a prezentei legi sau modificarea bazelor de impozitare ori a metodei de calcul a redevențelor petroliere datorate pentru operațiuni petroliere de exploatare a petrolului din zăcămintele petroliere, reglementate de Legea petrolului nr. 238/2004 cu modificarile si completarile ulterioare la data intrarii in vigoare a prezentei legi;
iii) majorarea cotelor, modificarea bazelor de impozitare sau a metodei de calcul al oricăruia dintre impozitele, taxele și contribuțiile aplicabile la data intrării in vigoare a prezentei legi sectorului petrolier;
iv) introducerea de noi impozite, taxe, contributii sau tarife aplicabile asupra activelor specifice operațiunilor petroliere desfășurate de titularii de acorduri petroliere, cum ar fi: sonde, platforme marine, conducte, stații de tratare, măsurare, preluare, predare a petrolului.
2. Art. 18 se modifică și va avea următorul cuprins:
Titularilor de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică, pe toată perioada derulării acestora nivelul de redevență, cotele procentuale de redevență petrolieră, pragurile de producție brută aferente acestor cote și regimul fiscal specific aplicabil activităților de explorare, dezvoltare, exploatare și abandonare, existente la data intrării în vigoare a prezentei legi.
3. Art. 19 se modifică și va avea următorul cuprins:
Art. 19. –
(1) Titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, inclusiv filialele acestora și/sau aparținând aceluiași grup de interes economic care desfășoară efectiv atât activități de extracție, cât și activități de vânzare a gazelor naturale extrase din aceste perimetre sunt obligați la calcularea, declararea și plata impozitului asupra veniturilor suplimentare offshore.
(2) Prin venit suplimentar se înțelege diferența dintre prețul mediu ponderat al gazelor naturale vândute din producția internă proprie din perimetrele offshore, exclusiv costurile de transport, inmagazinare si alte costuri logistice și prețul de 100 de lei/MWh, înmulțită cu volumele de gaze vândute din producția internă din perimetrele offshore.
(3) Impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore prevăzut la alin. (1) se calculează prin aplicarea unuia sau unor procente de calcul, după caz, asupra veniturilor suplimentare obținute din vânzarea gazelor naturale extrase din perimetrele offshore, așa cum acestea sunt determinate potrivit anexei nr. 2, impozit din care se deduce valoarea investițiilor în segmentul upstream. Procentele de calcul al impozitului se calculează pe baza prețurilor de vânzare a gazelor naturale practicate de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore pe baza grilei de prețuri de mai jos, ajustate anual începând cu 1 ianuarie 2020 cu indicele anual al prețurilor de consum, după cum urmează:
a) 30% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari decât 100 lei/MWh și mai mici sau egale cu 115 lei/MWh;
b) 35% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari decât 115 lei/MWh și mai mici sau egale cu 130 lei/MWh;
c) 40% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari decât 130 lei/MWh și mai mici sau egale cu 145 lei/MWh;
d) 50% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari decât 145 lei/MWh și mai mici sau egale cu 160 lei/MWh;
e) 55% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari decât 160 lei/MWh și mai mici sau egale cu 175 lei/MWh;
f) 60% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari decât 175 lei/MWh și mai mici sau egale cu 190 lei/MWh;
g) 70% din veniturile suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari decât 190 lei/MWh.
(4) Limita maximă a deducerii investițiilor în segmentul upstream nu poate depăși 60% din totalul impozitului pe veniturile suplimentare offshore.
(5) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1) calculează, declară și plătesc lunar impozitul suplimentar offshore, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care datorează impozitul.
(6) Modelul și conținutul declarației privind impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(7) În măsura în care aplicarea prezentelor prevederi impune emiterea de instrucțiuni cu privire la impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore, acestea vor fi emise prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului energiei, cu avizul ANRM.
(8) Sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore ca impozit asupra veniturilor suplimentare se colectează într-un cont special utilizat pentru finanțarea înființării și extinderii rețelelor de distribuție a gazelor naturale și a racordurilor la sistemul național de transport gaze naturale, precum și alte investiții stabilite prin hotărâre a Guvernului. Repartizarea sumelor colectate se face prin hotărâre a Guvernului. Colectarea impozitului asupra veniturilor suplimentare se administrează de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.
(9) Valoarea cumulată a investițiilor în segmentul upstream, înregistrate în evidența contabilă potrivit reglementărilor legale în vigoare, de la intrarea în vigoare a prezentei legi până în luna pentru care se calculează impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore, precum și valoarea investițiilor, care au fost înregistrate în evidența contabilă până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se diminuează lunar cu valoarea investițiilor în segmentul upstream deduse din impozitul pe veniturile suplimentare offshore. Deducerile se aplică până la atingerea valorii cumulate a investițiilor în segmentul upstream, înregistrate în evidența contabilă conform legilor în vigoare.
(10) În cazul înstrăinării investițiilor pentru care s-a beneficiat de deducerea prevăzută la alin. (3) și (4), deducerea acordată se scade din valoarea cumulată a investițiilor în segmentul upstream proporțional cu raportul dintre valoarea investițiilor cedate și valoarea investițiilor înregistrate în segmentul upstream în perioada de referință în care a fost acordată.
Alineatul (11) se abrogă.
Alineatul (12) se abrogă.
4. Art. 20 se modifică și va avea următorul conținut:
Art. 20^1. Titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore:
* au dreptul de a comercializa în mod liber hidrocarburile produse din perimetrele petroliere offshore, la prețurile și în cantitățile determinate de către aceasta și prin utilizarea oricăror proceduri alese de titular pentru selectarea cumpărătorilor și pentru încheierea contractelor cu aceștia, indiferent de identitatea sau locația cumpărătorului, în acord cu principiile UE de piață liberă;
* nu pot face obiectul unor restrictii referitoare la pret, comercializare si/sau vanzare a hidrocarburilor, cu exceptia prevederilor legale obligatorii ale Uniunii Europene sau impuse prin prezenta lege;
* vor fi exceptati de la prevederile OUG 114/2018 si OUG 19/2019.
Art. 20^2.
Prin derogare de la prevederile Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, inclusiv filialele acestora și/sau aparținând aceluiași grup de interes economic, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi si pana in 31 decembrie 2021, în măsura în care contractează vânzarea de gaze naturale pe piața angro, au obligația să oferteze, în anul calendaristic în care livrează gazele naturale, pe piețele centralizate, transparent, public și nediscriminatoriu, în baza unor produse standardizate anuale, trimestriale si lunare si in baza unui calendar prestabilit in conformitate cu reglementările emise de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, o cantitate de gaze naturale care nu poate fi mai mare decât cea reprezentată de o cotă procentuală de 20% din cantitatea de gaze naturale din producția proprie livrata pe piata angro, în anul calendaristic respectiv, în calitate de vânzător.
5. Art. 21 se modifică și va avea următorul cuprins:
Art.21. –
(1) Regimul de redevențe și regimul fiscal specific prevăzute la art.18 și art.19 nu se vor modifica, indiferent sub ce formă, în favoarea sau în defavoarea titularilor de acorduri, pe toată durata acordurilor.
(2) Cota procentuală prevăzută la art. 20^2 rămâne nemodificată pe toată durata acordurilor.
6. Art. 25 alineatul (1) litera n) se modifică și va avea următorul cuprins:
Art. 25. – (1)
n) nerespectarea de către titularii acordurilor petroliere a prevederilor art. 20^2, cu amenda de la 100.000 la 10.000.000 lei.
7. ANEXA nr. 2 se modifică și va avea următorul cuprins:
ANEXA nr. 2 – Formula de calcul pentru impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore
În funcție de nivelul prețului mediu ponderat al gazelor naturale vândute din producția internă proprie din perimetrele offshore, denumit în continuare PMPC, se aplică următoarele formule de calcul:
1. În cazul în care PMPC este între 100 lei/MWh și 115 lei/MWh inclusiv, ajustate cu IPC, impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore total datorat se calculează astfel:
IVST = ISO- VID
ISO = CI * VS
VS = (PMPC – PB) * VGC
VID = min (VI, 0,6 * ISO)
IVST – impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore total datorat;
ISO – impozitul suplimentar offshore calculat la veniturile suplimentare din vânzarea gazelor naturale în urma practicării unor prețuri PMPC între 100 lei/MWh și 115 lei/MWh inclusiv, ajustate cu IPC, după caz;
CI – cota de impozitare a veniturilor suplimentare din vânzarea gazelor naturale [30% – conform art. 19 alin.(3) lit. (a)], aplicabilă în urma practicării unor prețuri PMPC între 100 lei/MWh și 115 lei/MWh inclusiv, ajustate anual cu rata IPC incepand cu 1 ianuarie 2020;
VS – venitul suplimentar din perimetrele offshore, calculat din vânzarea gazelor naturale, cu prețuri PMPC între 100 lei/MWh și 115 lei/MWh inclusiv;
PMPC – prețul mediu ponderat al gazelor naturale vândute din producția internă proprie din perimetrele offshore;
PB – preț de bază minim al intervalului de calcul corespunzător respectiv, pentru prețuri PMPC între 100 lei/MWh și 115 lei/MWh inclusiv este 100 lei/MWh, ajustat anual cu rata IPC incepand cu 1 ianuarie 2020;
VGC – volumele de gaze din producția internă din perimetrele offshore vândute;
IPC – indicele anual al prețurilor de consum din anul precedent publicat de Institutul Național de Statistică din Romania;
VID – valoarea investițiilor în segmentul upstream deductibile
VI – valoarea cumulată a investițiilor în segmentul upstream așa cum sunt prevăzute la art. 19 alin. (9) care se diminuează lunar cu valoarea VID dedusă;
2. În cazul în care PMPC depășește 115 lei /MWh, ajustat cu IPC, impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore total datorat se calculează astfel:
IVST = ISO – VID
ISO = CI * VS
VS = (PMPC – PB) * VGC
VID = min (VI, 0,6 * ISO)
ISO – suma impozitelor suplimentare offshore, calculate pentru fiecare interval de preț conform art. 19 alin.(3) lit.(a)-(g), respectiv:
ISO = ISO1 + ISO2 +…+ ISOi
ISOi se calculează conform formulei de calcul de la pct. 2 unde termenii corespunzători au următoarele semnificații:
CI – cota de impozitare a veniturilor suplimentare din vânzarea gazelor naturale, pentru fiecare interval de preț corespunzător conform art. 19 alin.(3) lit.(a)-(g);
PB – preț de bază minim al intervalului de calcul corespunzător, ajustat anual începând cu 1 ianuarie 2020 cu IPC;
VS – venitul suplimentar din perimetrele offshore, calculat pentru fiecare intervalul de preț corespunzător.
Exemplu de calcul: pentru vânzarea unui volum VGC de 1 MWh la un preț de vânzare de 120 lei/MWh, impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore total datorat se calculează aplicând formulele de mai sus astfel:
IVST = ISO – VID = 6,25 – 3,75 = 2, 5 lei
ISO = CI1 * VS1 + CI2 * VS2 = 0,30*15 + 0,35*5 = 6,25 lei
VID = 0,6*ISO = 0,6*6,25 = 3,75 lei
CI1 = 0,30 – cota de impozitare (30%) a veniturilor suplimentare offshore din vânzarea gazelor naturale aplicabilă în urma practicării unor prețuri între 100 lei/MWh și 115 lei/MWh inclusiv, conform art. 19 alin. (3) lit. a), ajustate anual cu rata IPC incepand cu 1 ianuarie 2020;
CI2 = 0,35 – cota de impozitare (35%) a veniturilor suplimentare offshore din vânzarea gazelor naturale aplicabilă în urma practicării unor prețuri între 115 lei/MWh și 130 lei/MWh inclusiv, conform art. 19 alin. (3) lit. b), ajustate anual cu rata IPC incepand cu 1 ianuarie 2020;
VS1 = (115 – 100)*1 = 15 lei venitul suplimentar din perimetrele offshore, calculat ca diferență între 115 lei/MWh și 100 lei/MWh, ajustate anual cu rata IPC incepand cu 1 ianuarie 2020;
VS2 = (120 – 115)*1 = 5 lei venitul suplimentar din perimetrele offshore, calculat ca diferență între PMPC (120 lei/MWh din exemplul dat) și 115 lei/MWh (prețul de bază minim al intervalului), ajustate anual cu rata IPC incepand cu 1 ianuarie 2020.
Legea Petrolului nr. 238/2004
1. Art. 49 paragraful (4) din Legea 238/2004 se modifică și va avea următorul conținut:
(4) Calculul contravalorii redevenței petroliere datorate bugetului de stat de către titularii acordurilor petroliere de dezvoltare-exploatare și exploatare se face pe baza prețurilor de vânzare – cumpărare exclusiv costurile de transport, inmagazinare si alte costuri logistice. In măsura în care petrolul nu face obiectul unei operațiuni de vânzare – cumpărare în luna de producție, calculul contravalorii redevenței petroliere reglementate în prezenta lege se face pe baza unor prețuri de referință stabilite de autoritatea competentă, cu respectarea următoarelor principii:
(a) pentru țiței si condensat, prețurile de referință se vor baza pe prețul țițeiului Brent aferent perioadei de referință pentru care titularii de contracte de concesiune/acorduri petroliere datorează redevența petrolieră, luând in considerare ajustări ale prețului pentru diferențele de calitate între sortimentele de țiței produse în România și țițeiul Brent și pentru costurile de transport pentru sortimentele de țiței produse în România de la punctele de măsurare pentru determinarea producției brute de petrol până la cea mai apropiată piață unde aceste sortimente de țiței pot fi tranzacționate; aceste costuri vor fi definite de metodologia de calcul a prețului de referință, care va fi stabilită prin ordin emis de președintele autorității competente în temeiul prezentei legi.
(b) pentru gazele naturale, prețul de referință se va baza pe prețul mediu ponderat al tuturor operațiunilor de vânzare – cumpărare pentru vânzarea gazelor naturale raportate la ANRE de către titularii de acorduri petroliere pentru perioada de referință; din prețul raportat se deduc costurile de transport, înmagazinare și alte costuri definite in metodologia de calcul a prețului de referință, care va fi stabilită prin ordin emis de președintele autorității competente în temeiul prezentei legi, precum și taxa pe valoare adăugată și orice alte taxe, impozite sau contribuții.
(c) pentru cantitățile de petrol utilizate pentru consumul tehnologic al titularilor de acorduri petroliere, inclusiv cantitățile necesare desfășurării activităților asimilate celor de exploatare, prețul de referință va include o reducere față prețul de referință determinat pentru restul de cantități de petrol. Acest factor de reducere va fi definit de metodologia de calcul a prețului de referință, care va fi stabilită prin ordin emis de președintele autorității competente în temeiul prezentei legi.
Prețurile de referință vor fi stabilite prin ordin emis de presedintele autoritatii competente si vor fi publicate de autoritatea competentă lunar.”

 

ANUNȚ!! – Protestul de astăzi, 21 septembrie (anticip, antiecumenism etc) se amână pentru 19 octombrie


După cum anunțam: Al doilea protest antiecumenism, anticip, antiavorturi… pe 21 septembrie orele 10:00 – 18:00, în fața Guvernului și la baza dealului Patriarhiei

Astăzi 21 septembrie, ar fi trebuit să aibă loc acest protest, însă din cauza problemelor medicale a unuia dintre organizatori și din cauza temerii de a nu avea un număr rezonabil de participanți, se va amâna pentru data de 19 octombrie.

Problema cea mai mare a românilor și cu atât mai mult a ortodocșilor este imobilitatea. În lipsa unei structuri care să-i, influențeze, să-i determine la acțiune sau eventual să-i manipuleze, românii n-ar ieși din case nici pentru a-și apăra propriile drepturi.

Motivațiile sunt diferite, în funcție de mentalitatea ficăruia: că nu se rezolvă nimic, că n-are rost, că nu ne bagă nimeni în seamă, că tăvălugul noii ordini mondiale merge înainte, indiferent de ce vom face noi, că nu ne rămâne decât să ne rugăm etc…

Toți aceștia, scapă din vedere și alte aspecte pentru care trebuie să luptăm. În primul rând, se ignoră faptul că o foarte mare parte a populației nu are viziune corectă asupra pericolelor reprezentate de actele electronice, de vaccinuri, de agresiunea LGBTI, nu conștientizează gravitatea avorturilor în plan duhovnicesc și nu numai sau nu sesizează nocivitatea legilor antinaționale pe care le implementează clasa politică trădătoare sau alogenă.

Despre pericolul ecumenismului nu mai este cazul să amintesc. Marea masă a populației botezată ortodox este complet necatehizată în privința pericolului panereziei contemporane.

Acțiunile de acest gen (proteste, adunări publice, dezbateri, petiții) pot aduce în atenția publică pericolele amintite mai sus și totodată să creeze un curent de opinie favorabil informării corecte a oamenilor.

Apoi, cu un număr nu foarte mare de participanți, putem atrage și atenția unei părți a presei oficiale.

Și nu în ultimul rând, după o suficientă insistență, cu siguranță autoritățile nu ne vor putea ignora.

În altă ordine de idei, consider că e totuși greșit să se cumuleze mai multe teme de protest în aceași zi. Trebuiesc pichetate mai multe instituții și acțiunea se va întinde pe parcursul a mai multor ore.

În cazul de față, autorizația este deja eliberată și ar fi păcat ca din cauza indiferenței sau a delăsării să nu profităm de această ocazie.

Așadar, haideți fraților să arătăm că ortodocșii, românii adevărați, oamenii liberi și de acțiune n-au murit!

Să luptăm pentru drepturile noastre, pentru credință, pentru libertatea individuală, pentru neamul românesc!

%d blogeri au apreciat asta: