Ziua de naștere a Părintelui Iustin Pârvu – 10 februarie

Padre Iustin Parvu de la Petru Voda.JPG

101 ani de la nașterea Părintelui Iustin (10 februarie 1919 – 10 februarie 2020).

Pr. Iustin despre necanonizarea Sfinților Închisorilor:

„N-avem curaj!

Noi ne strivim istoria, conștienți, sub picioarele noastre.”

 

SEMNAȚI ȘI RĂSPÂNDIȚI:

PETITIE PENTRU DESHUMAREA LA 7 ANI A PARINTELUI IUSTIN PARVU

 

Vladimir Bukovski: UNIUNEA EUROPEANĂ – NOUL SOVIET?

„E o adevărată enigmă pentru mine: nici bine n-a fost îngropat un monstru – Uniunea Sovietică, și este creat un altul, remarcabil de similar: Uniunea Europeană.

Ce este UE de fapt? Poate că examinând versiunea sovietică, putem afla un răspuns.

URSS era guvernată de 15 oameni nealeși, care se numeau unii pe altii și nu răspundeau în fața nimănui. UE este guvernată de doua duzini de oameni nealeși, care se numesc unii pe alții, se întâlnesc în secret, nu răspund în fața nimănui, și pe care nu-i putem demite.

Unii ar putea spune că UE are un parlament ales. Ei bine, și URSS avea un fel de parlament, Sovietul Suprem, care doar ștampila deciziile Politburoului. Cam ceea ce face și Parlamentul European, unde timpul de vorbire în plen este limitat în interiorul fiecărui grup, și de multe ori se ridică la un minut pe vorbitor.

În UE există sute de mii de eurocrați, cu salarii mari, cu personal, servitori, bonusuri și privilegii, cu imunitate penală pentru restul vieții, și care sunt pur și simplu mutați dintr-o poziție în alta, indiferent de ce fac sau nu reușesc să facă. Nu este asta exact la fel ca în regimul sovietic?

URSS a fost creată prin constrângere, și de multe ori prin ocupație militară. UE este creată, e drept, nu prin forța armată, dar prin constrângere și intimidare economică.

Pentru a continua să existe, URSS s-a extins din ce în ce mai mult. În momentul în care a încetat să se extindă, a început să se prăbușească. Iar eu cred că același lucru este valabil și în cazul UE.

Ni se spunea că țelul URSS era de a crea o nouă entitate istorică – poporul sovietic, și că trebuie să uităm de naționalitățile noastre, tradițiile și obiceiurile noastre etnice. Se pare că acesta este cazul și cu UE. Ei nu vor să fiți britanici sau francezi, ei vor ca voi toți să fiți o nouă entitate istorică – europenii, să vă suprimați orice sentimente naționale și să trăiți ca o comunitate multi-națională. După 73 de ani, același sistem a dus, în URSS, la mai multe conflicte etnice decât oriunde în lume.

În URSS, unul din obiectivele principale a fost distrugerea statului național. Și exact asta se observă astăzi în UE. Bruxelles-ul vrea să înghită statele naționale, pentru ca acestea să nu mai existe.

Corupția a fost generată în sistemul sovietic de sus în jos. La fel și în UE. Aceeași activitate de corupție endemică, pe care am văzut-o în vechea URSS, a înflorit și în UE. Cei care i se opun sau o expun, sunt reduși la tăcere sau interziși.

Nimic nu se schimbă. În URSS aveam Gulagul. Cred că și în UE avem un Gulag, unul intelectual, numit «corectitudine politică». Când cineva încearcă să-și exprime opiniile în chestiuni de rasă sau gen, sau când vederile lui diferă de cele aprobate oficial, este ostracizat. Acesta este începutul gulagului, începutul pierderii libertății voastre.

În URSS ne-au spus că e nevoie de un stat federal pentru a evita războiul. În UE vă spun exact același lucru. Pe scurt, aceeași ideologie stă la baza ambelor sisteme. UE este vechiul model sovietic prezentat în deghizare occidentală.

Dar, încă o dată: la fel ca URSS, UE poartă în ea semințele propriei prăbușiri. Din nefericire, când se va prăbuși – și o va face – va lăsa în urmă o distrugere în masă, iar noi vom rămâne cu uriașe probleme economice și etnice.

Vechiul sistem sovietic era incapabil să se reformeze. UE la fel. Dar există o alternativă la a fi condus de acele două duzini de oficiali auto-numiți de la Bruxelles. Se numește: independență. Nu trebuie să acceptați ce au plănuit pentru voi. De altfel, nu ați fost întrebați dacă vreți să aderați.

Eu am trăit în viitorul vostru, și n-a funcționat.”

 

Bukovski și dizidența rusă

Vladimir Konstantinovici Bukovski (n. 30 decembrie 1942 în Belebei, URSS – d. 27 octombrie 2019, Cambridge, Regatul Unit) a fost un disident antisovietic, autor și activist politic.

Bukovski a fost unul din primii care a dezvăluit utilizarea închisorilor psihiatrice împotriva deținuților politici din Uniunea Sovietică. După ce a fost condamnat din iunie 1963 până în februarie 1965 și ulterior din ianuarie 1967 până în ianuarie 1970, Bukovski a reușit să scrie (samizdat) și să transmită clandestin în Occident circa 150 de pagini în care dezvăluia abuzurile instituțiilor psihiatrice asupra deținuților politici. Condamnat din nou în ianuarie 1972, a stat în arest până în decembrie 1976. La presiunea diplomaților occidentali și grupurilor pentru apărarea drepturilor omului, Bukovski a fost schimbat pentru fostul lider comunist chilian Luis Corvalán.

Din 1976 Bukovski a locuit la Cambridge în Anglia. În 2007 a încercat să candideze pentru postul de președinte al Rusiei, însă candidatura i-a fost respinsă. Comisia electorală a motivat respingerea candidaturii prin faptul că Bukovski nu a furnizat probe concludente care să ateste activitatea de scriitor, că deține un permis de rezidență britanic și că nu a locuit pe teritoriul rusesc în ultimii 10 ani.

A fost unul dintre ultimii mari luptători împotriva comunismului și a murit în exil, într-un cvasi-anonimat răsunător, pe 27 octombrie 2019.