Masacrul lui Carol al II-lea asupra legionarior în noaptea de 21-22 septembrie 1939

Repostez articolul: Masacrele din 21-22 septembrie 1939

Un septembrie al morţii

MĂCELUL

250 de legionari ucişi într-o singură noapte. Cum a vrut să scape Carol al  II-lea de „gardişti“

21-22 septembrie 1939. O noapte care a zguduit din temelii speranţele a milioane de români, o noapte care a pecetluit, a pus capăt marilor năzuinţe ale poporului român.

Într-un interval de aproape 300 de zile dictatura regelui criminal Carol al II-lea „rezolva” în stilul lui caracteristic două probleme care îl împiedicau să îşi savureze împlinirea viselor sale politice şi îi perturbau satisfacţia între două orgii sexuale.

Viaţa personală a lui Carol, de altfel ca şi viaţa publică, a fost în cei 10 ani de domnie (1930-1940) o manifestare suficient de cunoscută a instinctelor primare, animalice, dublate de o uşurinţă neobişnuită la un om normal de a-şi rezolva prin violenţă micile sau marile probleme.

Cele două probleme care l-au marcat au fost dependenţa totală faţă de capriciile Elenei Wolf-Lupescu şi nemărginita dorinţă de putere şi de mărire. Aceste probleme l-au pus într-un conflict de nerezolvat cu Mişcarea Legionară, de nerezolvat prin mijloace legale, fapt care îl împinge la asasinate şi, în septembrie 1939, la primul masacru ordonat de autorităţi în timpul existenţei României ca regat. Până aici nimic nou pentru 1-2% dintre români.

Mişcarea Legionară, angrenată totdeauna în cursul existenţei ei, dar mai eficient în ultimii 20 de ani, pe drumul cunoaşterii şi explicării fenomenelor care au stat şi stau la baza desfăşurării evenimentelor, se simte obligată să completeze şi eventual să modifice unele date ale problemei.

Desigur că vom fi acuzaţi că în general abordăm problema amprentaţi, marcaţi de un naţionalism în care toleranţa faţă de ceea ce noi considerăm manevre iudaice de cucerire este redusă la zero.

Ştim în ce măsură exegeţii Mişcării Legionare au tratat problema „masacrului Statului Major Legionar” privită prin prisma intereselor majore iudaice legate de planurile de înrobire a României şi a românilor. La vremea respectivă accentul s-a pus pe lupta pentru putere între partidele politice, ignorându-se două lucruri esenţiale: partide politice nu mai existau – cu excepţia partidului „regal” condus de Carol, şi decapitarea lui Corneliu Zelea-Codreanu în noiembrie 1938, care schimbase complet datele problemei.

Se ignoră, din motive care sunt explicabile, un lucru de o însemnătate totală: personalităţile politice la orice nivel erau corupte prin acordarea de împrumuturi oferite de băncile evreieşti din ţară şi din străinătate, împrumuturi care se ştia că nu vor fi achitate niciodată şi care obligau oamenii la compromisuri în politica internă sau externă, contrare intereselor naţionale. Ca exemple am da datoria enormă a lui Nicolae Titulescu, de 17 milioane de lei la banca „Marmorosch Blank”, sumă fabuloasă la vremea respectivă, sau angajamentul lui I. Gh. Duca de a distruge fizic şi politic Mişcarea Legionară, pentru care, prin intermediul evreului Finaly, şeful Internaţionalei iudaice, statul român primea un important împrumut extern (nimic nou sub soare, vezi FMI).

Apetitul de vieţi de legionari, manifestat la nivel naţional sau internaţional de forurile conducătoare evreieşti, era un răspuns la lupta Mişcării Legionare pentru propăşirea intereselor naţionale.

Celelalte formaţiuni politice se prefăceau că nu observă ofensiva iudaică ce tindea să cotropească (în unele domenii deja o făcuse) finanţa, comerţul, industria, profesiile libere, învăţământul (în sensul de predare şi însuşire), cultura naţională şi tindea să distrugă creştinismul şi Biserica. Deci Mişcarea Legionară trebuia să dispară. Acesta este contextul din cuprinsul celor 295 de zile (30 noiembrie 1938 – 22 septembrie 1939), de la asasinarea Căpitanului şi în final a Statului Major Legionar.

Carol, destul de viclean şi în acelaşi timp atent la ceea ce va consemna istoria după moartea lui, nu era dispus să dea un ordin de asasinare a Statului Major Legionar, aflat în detenţie, condamnat în martie 1938 la pedepse privative de libertate, în diverse închisori din ţară.

Să revenim însă la atmosfera care domnea la palatul regal şi în general care îi cuprinsese pe toţi acoliţii regelui (băsiştii de atunci).

În primul rând amanta regală care trona la palat, căci regina Elena fusese gonită în exil de Carol, făcea tot mai des crize de isterie, pretinzând că se teme pentru viaţa ei.

De ce?

Asasinarea lui Corneliu Zelea-Codreanu şi a celor 13 fruntaşi legionari fusese comandată de conducătorii evrei pentru că stilul de luptă legionar pentru propăşirea intereselor naţionale era pur şi simplu fără cusur, iar Garda de Fier se întărise mult prea mult pentru a nu stârni reacţia categorică a forurilor internaţionale iudaice.

Amanta evreică Elena Wolf-Lupescu era plasată lângă rege ca urmare a unui plan bine pus la punct. Acordând lui Carol tot felul de „favoruri” sexuale, reuşise să îl subjuge total şi îl ţinea sub control. Ajunsese la aşa o putere şi la o aşa organizare încât pusese în funcţiune un serviciu de informaţii personal prin care era informată de orice mişcare din viaţa politică şi economică, inclusiv de aventurile regelui Carol.

Umbla în cercurile apropiate regelui zvonul că legionarii din exil, conduşi de preotul Ion Dumitrescu-Borşa, ar pune la cale un atentat împotriva suveranului şi a prim-ministrului Armand Călinescu.

Zvonul era foarte apropiat de realitate. Zeci de legionari se oferiseră voluntari ca într-o acţiune „kamikadze” să răzbune asasinarea rituală a Căpitanului.

O mică paranteză: de ce zic mereu „asasinare rituală”?

Legea religioasă iudaică recomandă ca duşmanii să fie omorâţi fără să piardă sânge; alte amănunte nu ştiu nici eu, dar mă gândesc la carnea care devine utilizabilă atunci când pierde tot sângele (koşer). Gândiţi-vă ca exemplu la asasinarea Căpitanului, Nicadorilor şi a Decemvirilor: asasinii au avut obligaţia de a-i omorî prin sugrumare, fiecare jandarm fiind instruit (14 jandarmi) cu săptămâni înainte. La mintea cocoşului că toate pregătirile şi execuţia în sine nu făcea şi nu face parte dintre practicile de coerciţie ale autorităţilor!

După ce au fost gâtuiţi li s-a tras un glonte în spate ca unora care au încercat să fugă de sub escortă. Puteau să îi împuşte de la început!!

Dar să trecem mai departe.

Poate Carol, poate Moruzov, eminenţa cenuşie a Serviciilor Secrete (dovedit mai târziu agent NKVD) au prins din zbor ideea: îl vor sacrifica pe Armand Călinescu, dându-l pradă legionarilor, având astfel pretextul unei „nopţi a Sf. Bartolomeu” – un masacru asupra legionarilor aflaţi în custodia statului pentru executarea a diverse pedepse, plus asasinarea unui număr de legionari din fiecare judeţ, la dispoziţia organelor locale care îi cunoşteau.

Conducerea legionară din exil (Germania) agrea ideea, dar cu condiţia de a fi asasinat cuplul Carol – Călinescu, căci rămânerea unuia în viaţă ar fi favorizat declanşarea unui masacru distrugător, în care primele victime ar fi fost Statul Major Legionar.

Se cunoştea de către autorităţi faptul că pedepsirea celor doi călăi (Carol şi Călinescu) nu putea avea loc decât în tandem. Cum să facă Moruzov să îi determine pe legionari să acţioneze numai împotriva lui A. Călinescu?

Aici intervine folosirea spionului introdus de Serviciile Secrete (sub acoperire) în rândurile Mişcării Legionare: HORIA SIMA, agent secret introdus în Mişcare încă din 1927, de când fusese racolat ca „ostaş în termen” din jandarmerie, (menţionez că este părerea autorului acestui articol pe care l-am preluat – nota mea) ajuns prin diverse manevre în comitetul de conducere al Mişcării, „refugiat” şi el în Germania, cu sarcina de a informa pe Moruzov de toate mişcările legionarilor.

În ţară se formase o echipă de sacrificiu condusă de studentul Miti Dumitrescu din Ploieşti, care nu aştepta decât un ordin.

Se hotărăşte amânarea „pedepsirii” sine die, până la găsirea momentului potrivit.

HORIA SIMA dispare de la Berlin, vine în ţară în urma ordinului primit de la Moruzov, în vederea executării planului întocmit de acesta.

Toţi legionarii doreau cu ardoare pedepsirea criminalilor Carol şi Călinescu, dar numai o minte bolnavă ar fi acceptat costurile imense de vieţi omeneşti care ar fi urmat dacă unul din cei doi ar fi rămas în viaţă.

Comandamentul Legionar (aflat în refugiu la Berlin) înţelege că Sima a „fugit” în ţară pentru a declanşa atentatul, dar nimănui nu îi trecea prin cap că din umbră toată acţiunea era dirijată de Moruzov.

Este trimis în grabă în ţară Ilie Sturdza, fiul prinţului diplomat Dimitrie Sturdza, cu două scrisori: una pentru Sima, în care i se ordonă să nu facă atentatul, care ar deveni cea mai mare catastrofă pentru Mişcare, şi una pentru Miti Dumitrescu, să se abţină de la orice acţiune până la noi ordine.

Ilie Sturdza, foarte tânăr, predă scrisorile amândouă lui SIMA care, vezi bine, ascultă de Moruzov, nu de Comandamentul Legionar.

Câteva cuvinte despre împrejurările care favorizează reuşita atentatului şi care scot în evidenţă amestecul regelui şi al Serviciilor Secrete:

Armand Călinescu circula numai cu o maşină blindată, proprietate personală, de frica unui atentat. În ziua aceea regele îl roagă să îi împrumute maşina şi Călinescu pleacă spre casă cu un automobil obişnuit; exact atunci echipa de răzbunători, care ştie acest amănunt, face atentatul şi măcelul legionarilor are loc.

Bineînţeles, ca să pregăteşti o echipă de nouă oameni, să îi programezi să atace, trebuie să ştii dinainte programul regelui, deci ziua şi ora când va folosi maşina blindată a lui Călinescu. Moruzov este ţinut la curent de rege cu tot programul său, şi îi comunică lui Sima ziua şi ora când va trebui să se producă atentatul. Totul „pute” de la distanţă a organizare în relaţie cu Serviciile Secrete.
Atentatul reuşeşte, celelalte amănunte pot fi omise, cu excepţia faptului că echipa se predă, membrii ei sunt schingiuiţi, omorâţi, apoi aduşi la locul atentatului şi lăsaţi acolo trei zile în care copiii din şcolile bucureştene sunt obligaţi să vadă oribila scenă cu cele nouă cadavre sfârtecate.

legionari-asasinati (1)

În cursul nopţii care urmează toţi deţinuţii legionari care se aflau în custodia statului sunt scoşi din locurile de detenţie, legaţi cot la cot şi mitraliaţi de viteaza Jandarmerie Română (excepţie face Gh. Clime, urmaşul de drept al Căpitanului la conducerea Mişcării: este întâi schingiuit sub pretextul unui interogatoriu, apoi omorât).

Carol dă ordin ca din fiecare din cele 71 de judeţe câte erau atunci să fie omorâţi câte trei legionari, fiind cunoscuţi ca atare de jandarmeria locală. De asemenea, sunt asasinaţi şi legionarii aflaţi în spitalul din Braşov. La fel, cadavrele sunt ţinute obligatoriu trei zile la locul execuţiei, în stradă, şi şcolarii aduşi cu cârdul să vadă scena.

257 de legionari cad victime represiunii care nu are nimic legal şi „democratic” în desfăşurare: să omori sute de oameni ca urmare a unei hotărâri care nu are nimic în comun cu o „hotărâre judecătorească” înseamnă confirmarea şi continuarea „terorii de stat” care „însoţeşte” existenţa Mişcării Legionare de la apariţia ei până astăzi.

procesiune-legionara Biserica şi cimitirul legionar din Predeal.

Ca o mică paranteză: mulţi s-ar fi bucurat să citească în rândurile de mai sus „de la apariţia ei până la dispariţie”! Vă faceţi vise!

Dar să revenim: ilegalitatea măsurilor şi volumul foarte mare al răzbunării, lucru neobişnuit în peisagiul politic românesc, ne duce cu gândul la contribuţia amantei regale în luarea hotărârilor.

Pare o afirmaţie cel puţin hazardată, dar pentru cei care au în minte tabloul total al evenimentelor care urmează, este obligatoriu să facă legătură cu masacrele care marchează existenţa poporului român şi care au ca mobil RĂZBUNAREA IUDAICĂ.

Problema cu „RĂZBUNAREA” de fapt este un nonsens pe care îl folosim adesea şi acum ne dăm seama de greşeală: fără discuţie, răzbunarea este urmare a unei nedreptăţi, a unei crime de orice fel suportate de victimă; ce fel de victimă a fost minoritatea evreiască din Basarabia, care se organizează în bande înarmate de bolşevici şi, după exact 240 de zile, la „cedarea” Basarabiei, ucide 42.000 de ostaşi români în retragere şi, necontabilizaţi exact ca la armată, în jur de 100.000 de civili?! Evreii din Basarabia au trăit până atunci ca şi oriunde până atunci, fără nici un fel de restricţii. După 27 iunie 1940, data care încheie ocuparea Basarabiei de către ruşi, dezmăţul criminal continuă până la eliberarea din 1941. La reocuparea din 1944, când pierdeam războiul, dezmăţul criminal evrei contra români continuă.

Răzbunare evreiască pentru ce? Poate pentru că nu omorâseră destui români?

În continuare, cu părere de rău, declar că am greşit inadmisibil de câte ori am vorbit de genocidul având aceiaşi autori, care lasă în urma lui 500.000 de creştini asasinaţi. Voi regreta până la sfârşit această exprimare. Sunt singur uluit cum de mă trezesc de abia acum: răzbunare pentru salvarea a sute de mii de evrei?!

Oricum, dacă cineva ar trebui să se răzbune, aceia ar fi românii, care, chiar după ce au fost atacaţi şi masacraţi cu mârşăvie, au continuat să se poarte omenos, creştineşte cu minoritatea evreiască.

Măcelul legionarilor din 21-22 septembrie 1939 deschide cronologic seria de masacre suportate de poporul român, de la cedarea Basarabiei (unde iniţiativa şi executarea a aparţinut în totalitate minorităţii evreieşti), la genocidul de după 1944 (la care participă şi alţi minoritari şi chiar români), şi până la genocidul pe care îl suportăm astăzi (pus la cale de finanţa mondială).

Ne vom aminti totdeauna de devotamentul şi sacrificiile înaintaşilor noştri, legionari sau nu, şi vom face cunoscută actualelor generaţii o istorie care ar trebui să renască mândria naţională şi speranţa că adevărul şi dreptatea vor birui, mai devreme sau mai târziu, şi că vor exista totdeauna români care să lupte!

Duşmanii să ia aminte!

Vasile Păduraru
sept. 2012

Sursa: http://www.zelea-codreanu.com

LISTA LEGIONARILOR ASASINAŢI ÎN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939

Din Calendarul „Cuvântul” 1941

“Noaptea de 21 spre 22 Septembrie 1939 sfințește cu sângele ei cea mai mare jertfă eroică din istoria Românilor. 252 legionari, pentru credința lor în opera Căpitanului și în destinul mântuitor al generației de astăzi, au fost asasinați săvârșindu-se astfel o crimă împotriva întregului neam românesc. Legionarii cei mai destoinici, din toate unghiurile țării, din sate și orașe, au adus cu slava morții lor întemeierea României Legionare. Spiritul lor trebuie să trăiască în făptuirile noastre. Sângele lor și durerea să o simțim necontenit. Numai astfel le vom da mărirea care li se cuvine. Căci ei sunt: Prezenți, Prezenți, Prezenți, în viața de astăzi și de-a pururi a României Legionare.

Penitenciarul Râmnicu Sărat

Cantacuzino Alexandru, avocat, București;
Totu Nicolae, avocat, București;
Clime Gheorghe, inginer;
Tell C. Alexandru, avocat, București;
Furdui Gheorghe, profesor, București;
Bănică Dobre, ad-tor ziar, București;
Polihroniade Mihail, avocat, București;
Craja Paul, medic, București;
Simulescu Sima, profesor, București;
Apostolescu Gheorghe, comerciant, București;
Istrate Gheorghe, abs. acad. com., București;
Banea Ioan, medic, Cluj;
Serafim Aurel, inginer, București.

La Spitalul Militar Brașov

Cotigă Traian, avocat, București, Penit. Sp. R. Sărat;
Ionică Eugen, inginer, București, Penit. Sp. R. Sărat;
Șiancu Emil, ofițer rez. Cluj, Penit. Sp. R. Sărat;
Proca Gheorghe, monteur Domnița Maria (Bacău), cu domiciliul obligator la M. Ciuc;

Pihu Grigore, funcționar București, Dom. obl. Vaslui;
Sușman Iuliu, funcționar, București, Dom. obl. Vaslui;
Herghelegiu Ion, avocat, Bacău, Dom. obl. M. Ciuc.

În Lagărul de la Vaslui

Spânu Iordache, student, București;
Clime Traian, student, București;
Gârcineanu Victor, avocat, București;
Teodor Tudose, avocat, Iași;
Polisperhon Supila, student, București;
Boboc Constantin, student, București;
Goga Mircea, student, București;
Popescu Spiru, student, Frăsan-Durostor;
Comănescu Nicolae, student, Ploiești;
Calapăr Mihsi, abs. teol., Negrești-Neamț;
Belgea Ioan, bibliot., București;
Popescu Vasile, f. profesie, București;
Antoniu Ioan, avocat, București;
Stahu Teodor, avocat, Fălticeni-Baia;
Cârdu Valeriu, ziarist, Oravița Caraș;
Moțoc Mircea, student, București;
Răcman Gogu, student, Hodivoaia-Vlașca;
Teohari Mircea, student, București;
Bujgoli Spiru, lic. lit., Frăsani-Durostor;
Moraru Alexandru, student, Dej-Someș;
Rioșeanu Petre, dir. Nitrogen București;
Constantiniu Dorin, contr. S. T. B., București;
Dobre Radu, rnanip. S. T. B., București;
Danielescu Josim, student, Ploiești;
Nicolicescu Gheorghe, elev, ing., București;
Borzea Virgil, student, Brașov;
Caratașu Chiriac, student; București;
Busuioc Ioan, student, București;
Maricari Nicolae, locot. ref., București;
Tucan Boris, viticultor, Hârtop-Tighina.

București

Dumitrescu Dumitru, avocat, Ploiești;
Popescu Cezar, student medicină, originar Ploiești;
Popescu Traian, student Drept, originar Ploiești;
Moldoveanu Ion, student Politehnică, originar Ploiești;
Ionescu R. Ion, student Drept, originar Ploiești;
Vasiliu Ion, desenator, originar Ploiești;
Ovidiu Isaia, fotograf, București M. Brătianu 34;
Stănciulescu Marin, lăcatuș, București, Bd. Brătianu 24;
Paraschivescu Gheorghe, student Politehnică, București Bd. Brătianu 24;

Dragomirescu Victor, abs. Politehnică, din închisoarea Văcărești.

În Lagărul de la Miercurea Ciucului

Stegărescu Constantin, contabil, București Ilfov;
Borzea Titus, student, Brașov;
Rădulescu Virgil, gazetar, București;
Enescu Ioan, student, București;
Micu Augustin Liviu, inginer, Timișoara;
Macoveschi Ioan, desenator, București;
Pavlescu Alexandru, avocat, București;
Biriș Ovidiu, avocat, București;
Susai Vasile, lic. Drept, București;
Felecan Vasile, ajust. mecanic, București;
Prodea Nicolae, lăcătuș, București;
Grama Iosif, student, București;
Miter Ioan, student, Caransebeș;
Popescu B. Anton, funcționar, Băile Herculane;
Noaghiea Gh. Virgil, student, Caransebeș;
Tiponuț Gheorghe, elev liceu, Oradea;
Nuțiu Aurel, student, București;
Teodorescu Gheorghe, sculptor, Ploiești;
Todan Coriolan, student, Fibiș-T. Torontal;
Ducaru Dumitru, subing., Râșnov-Brașov;
Ungureanu Corneliu, lic. litere, Craiova;
Corbeanu Vasile, student, Bragadiru-Ilfov;
Coman Constantin, student, Bragadiru-Ilfov;
Popa Tiberiu, stud., Bragadiru-Ilfov;
Popescu Marin, stud., Cumpăna-Constanța;
Vilmuș Adam, bucătar, Iași;
Dorca Afilon, abs. Teolog., Velișoara-Severin;
Cioflec Marius, student, Timișoara;
Benec Constantin, funcționar CFR, Ohaba-Mătnic Severin;
Gheorghe Constantin, student, Stupini-Brașov;
Strugaru Nicolae, avocat, Iași;
Constantinescu Dimitrie, abs. med., Iași;
Dobrin Liviu, abs., med., Arpașul de Jos-Făgăraș;
Zus Radu, student, Cernăuți;
Buhai Vasile, student, București;
Iordache N. Nicoară, asistent univ., București;
Raicu Const., licențiat, Iași;
Stamate Eugen, student, Iași;
Zanche Petre, funcționar, Iași;
Gârcineanu Florin, lt. ref., București;
Vasiliu Gheorghe, lt. ref., Iași;
Filipov Vasile, comerciant, București.

În restul țării

Jud. Durostor: Nicolae Nastu, Costică Manganița și Dionisie Memu.

Jud. Timiș Torontal: Udrea Teodor, Dragomir Gheorghe și Cocora Alexandru.

Jud. Caliacra; Petre Caranica, Chițu M. Popescu și Dumitru Covache.

Jud. Gorj: Constantin Șerban, Căpitanul Gh. Munteanu și preotul Motomancea Grigore.

Jud. Constanța: preotul Chivu Ion, Chiriazi Constantin, preotul Mocanu Staicu și preotul Secăreanu Ion.

Jud. Putna: Vasile State, Nicolae Voinea și Petre Marin.

Jud. Vâlcea: preot Aurel Nicolaescu, Dumitru Diaconescu și Nicolae Vasilescu de pe teritoriul urban.

Jud. Lăpușna: Diaconescu Vasile, Florescu Sergiu și Palamarciuc Ioan.

Jud. Bacău: Condopol Mircea, Mandache Alexandru și Antonovici Constantin.

Jud. Mehedinți: Gheorghiu Victor, Matici Marin și Geacu Petre.

Jud. Argeș: Ioan Pielmuși, Olteanu Vasile și Traian Amzăr.

Jud. Cluj: Cuibus Petre și Erimia Nicolae.

Jud. Prahova: Alexandru Cojocaru și Filip Dumitru.

Jud. Dolj: Nicolae Horculescu, Ilie Poenaru și Ioan I. Ștefanache.

Jud. Bihor: Cosma Lazăr și Jude Dumitru.

Jud. Roman: Creangă Vasile.

Jud. Vaslui: Gheorghe N. Volocaru.

Jud. Brăila: Bobota Teodor și Ioan Udrea.

Jud. Cahul: Borzac Lazăr, Băleanu Ioan și Cerbu Iancu (asasinați ulterior).

Jud. Neamț: Nicolae Malinici, Vasili Avădanei și Vasile Puiu.

Jud. Olt: Găman Florea, Dumitru Mânzu și Gheorghe Preda.

Jud. Fălciu: Ioan Codreanu, Nicolae Emil șl Croitoru Vasile.

Jud. Teleorman: Abagiu Dumitru și Aristotel Cristea.

Jud. Ialomița: Manolescu Grigore, Constantin Constantinescu și Traian Badea.

Jud. Dâmbovița: Nițescu Petre, Lungu Ioan și Gălmeanu Ioan.

Jud. Dorohoi: Gheorghe Surugiu, Gheorghe Barbu și Ioan Honceru.

Jud. Turda: Cucerzan Constantin, Nichita Augustin și Tonceanu Gheorghe.

Jud. Bălți: Condratiuc Alexe, Ursache Victor și Ioan Gherman.

Jud. Brașov: Faur Ioan, Bordeianu I. Lehaciu, Papacioc Radu și Nicolici Nicolae.

Jud. Mureș: Rusu Iacob, Paletaș Francisc și Pădurean Nicolae.

Jud. Hotin: Vasile Dobuleac, Teodor Dubovinschi și Iacob Soroceanu.

Jud. Cernăuți: Pisarciuc Silvestru, Regwald Francisc și Molotiuc Ioan.

Jud. Severin: Ghinda Gheorghe, Galescu Pavel și Damaschin Sârbu.

Jud. Sălaj: avocatul Burcaș Augustin.

Jud. Ciuc: Duma Iosif, Caranica Ioan și Mircea A. Ilie.

Jud. Tighina: Heidenrech Wladimir, Căldare Constantin și Coragancev Ioan.

Jud. Năsăud: Tonea Simion, Cornel Girigan și Tolan Alexandru.

Jud. Cetatea Albă: Ioan Vlădău, Paucă Dumitru și Damian Curoglu.

Jud. Tecuci: Căsăneanu Gheorghe, Spirache Teodorescu și Baciu Vasile.

Jud. Muscel: Nerasan (av. Câmpulung) și Ioan Stancu.

Jud. Covurlui: Costăchel Popa, Asasinat ulterior; Tudor Croitoru și Gheorghe Potolea.

Jud. Soroca: Levițchi Ștefan, Șciucă Boris și Criclivai Azare.

Jud. Arad: av. Maduta Ioan, Bulboacă Ioan și Julan Ilie.

Jud. Maramureș: Butnaru Ioan, Chirculiță Dumitru și Belidcan Mircea.

Jud. Iași; Elena Bagdad, Nicolae Dănilă și pr. Leonid Miron.

Jud. Hunedoara: Popa Petre, Cornea Gheorghe și Sârbu Nicolae.

Jud. Orhei: Zalupcescu Grigore, Mocanu Andrei și Răileanu Naum.

Jud. Romanați: Niculescu Gheorghe și Oprovici Horia. (Teritoriul urban).

Jud. Suceava: Reuț Ioan Neculae.

Jud. Buzău; Voinea M. Constantin.

Jud. Trei Scaune: Ing. Lascăr Gheorghe, Vrânceanu Gheorghe (asasinat ulterior).

Jud. Botoșani: Vasile Iftimuță, Mihai Grigoriu și Gheorghe Mancoș.

Jud. Satu-Mare: Bozinteanu Victor și Spiridon Jitaru.

Jud. Câmpulung (Bucovina): Irimiciue Valerian, Țăranu Traian și Cozan Luchian.

Jud. Târnava Mică: Bârza Gheorghe, Prus Ioan și Codrea Nicolae.

Din aceste relatări oficiale, reiese că au fost asasinați numai în noaptea de 21-22 Septembrie 1939, la București 10 legionari; spitalul Militar Brașov 7 legionari; Lagărul de la Miercurea Ciucului 44 legionari; Penitenciarul Râmnicu Sărat 13 legionari; Lagărul de la Vaslui 31 legionari și în restul țării 147 legionari. Deci un total de 252 legionari numai într-o singură noapte.

Ceilalți eroi și martiri asasinați în timpul prigoanei din 1938 – 40 sau omorâți pentru credința lor Legionară în anii anteriori, au fost pomeniți în Cronologia legionară. Unora însă, nici până astăzi nu li s-a putut preciza data și împrejurările în care au fost asasinați. Pentru toți Legionarii căzuți pe teritoriul Țării: PREZENT!”

2 gânduri despre „Masacrul lui Carol al II-lea asupra legionarior în noaptea de 21-22 septembrie 1939

  1. Saddam Hussein a fost spânzurat- crima ritualä cu agent izraelian ca supervizor- confirma ipoteza dvs;
    Am avut Calinescu Armand, avem omoloaga Clotilde Armand;
    Suntem e-goimi-sti, de asta ne calaresc basistii si jidovii materialisti;
    Wolf-perversa seamana lui estera sau lui sisera, femei criminale din tora.

    Apreciază

  2. Hai sa mai punem punctul si pe i….pai cine a adus si impus in Romania rege strain de neam si tara ?? In ce scop ?? Pui tu conducator catolic la neam ortodox, increstinat de Sfantul apostol Andrei ??? …Si atunci ?? Ce a rezultat la fiecare generatie regala ??? ….din desfaru si preacurvie ce poate sa iasa decat o minte bolnava ??? Minte bolnava care asa ramane daca nu exista pocainta ….Sa ma ierte Domnul, dar e atat de simplu,.. Daca esti sincer si o iei pe fir si privesti totul prin prisma poruncilor Lui Dumnezeu, nu ai cum sa nu observi cat de grav au fost incalcate acestea la nivel de ..familie regala…si nu numai, ce-i drept.. .. Cum sa-i suporte pe ADEVARATII LEGIONARI, care erau adevarati crestini ortodocsi ??? Si atunci ??? Cine se tot lupta sa transforme Romania ortodoxa intr-una ..masonica ???? Si care este filiera cea mai la indemana pentru o astfel de transformare a tarii daca nu cea la nivel de conducere..si partide politice?? …. Din pacate istoria se repeta … taman cu acordul celor competenti sa puna frau raului.. Dar cum spune Domnul : „daca voi veti tacea, pietrele vor grai..” – Adevarul totdeauna va iesi la suprafata, oricat de mult se vor stradui cate unii sa-L omoare si sa-L .. ingroape… Si acesta a fost, este si va fi HRISTOS, DOMNUL SI MANTUITORUL nostru si al tuturor ce cred in El si implinesc poruncile Lui. Sa avem nadejde ca, prin mila si cu ajutorul Lui Dumnezeu, sangele (varsat sau „nevarsat”..) al acestor martiri va da roade si in viitor !!! Adevarata Jertfa care ni se cere este de a ne sili sa ramanem Ortodocsi in CREDINTA si in FAPTA , de-a apara Dreapta Credinta de orice influenta straina, de a urma Domnului Iisus Hristos pana la capat !!. Asa sa ne ajute Dumnezeu. Iertati.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s