Iconoclasm și aghioclasm la București. Pseudo-patriarhul Daniel a băgat racla Sfântului Cuvios Dimitrie într-o cutie de plexiglas

 

Printre ereziile practicate de pseudo-patriarhul Daniel, multe la număr, se află și o formă de iconoclasm (necinstirea icoanelor), care a ieșit în evidență cu precădere în ultimele luni, de când cu izbucnirea așa-zisei pandemii de coronavirus.

Necredinciosul din dealul Patriarhiei, pe lângă îndemnul blasfemiator de a se folosi lingurița de unică folosință pentru împărtășit, a „recomandat” credincioșilor evitarea sărutării sfintelor icoane în biserici și dezinfectarea frecventă a acestora precum și a crucilor și „curățarea” obiectelor de cult.

Trebuie spus că icoanele acoperite cu geam se dezinfectau oricum de obicei, iar obiectele de cult sunt curățate cu grijă de către preoți. Dar… supărătoare, jignitoare și blasfemiatoare este insistența ideii de igienizare și cu totul eretică recomandarea de a nu săruta icoanele, crucile și alte obiecte de cult.

Lăsând de o parte acceptarea rușinoasă de a interzice poporului participarea la slujbele Învierii din primăvară, a venit apoi, tot din partea aceluiași pseudo-patriarh, în tandem cu autoritățile antihristice, interdicția de a intra în biserici fără mască. 

Dacă nu se poate intra decât numai cu mască, rezultă că trebuie să sărutăm icoanele și crucile cu… masca pe figură… de frica contactării unor viruși, microbi lăsați pe obiectul de cult eventual de cel ce ar fi sărutat fără mască inaintea noastră sau… pur și simplu din cauza virușilor ce vor fi aterizat din aer pe acestea (icoane etc). 

Patriarhul Daniel a RĂBUFNIT: 'Oprirea credincioşilor care nu locuiesc în Iaşi să se închine la racla Sfintei Parascheva - nemaiîntâlnită în istorie' - Stiri pe surse - Cele mai noi stiri

Dar noi știm că icoanele sunt sfinte și nu te poți molipsi de vreo boală. Iar frica de a săruta în mod firesc icoanele sau crucea  nu poate fi altceva decât o altă formă a ereziei iconoclaste, condamnată de Sinodul 7 Ecumenic. Nu iconoclasm pur ca cel din secolele VIII-IX, dar tot iconoclasm. 

ICONOCLÁSM s. n. Curent religios apărut sub influența islamului, dar și a iudaismului, care interzicea reprezentarea lui Hristos și a sfinților în icoane sau fresce și adorarea lor, motivând că în acest fel se revenea la idolatrie. – DEX

Iconoclasmul (din limba greacă eikon adică imagine, înfățișare sau icoană și klasma adică a distruge) este o doctrină oficială a statului și a bisericii bizantine, între anii 726843, care a impus distrugerea icoanelor și disciplinarea celor ce li se închinau. Politica iconoclastă a reprezentat, de asemenea, reforme sociale, politice, administrative și legislative. – wikipedia

Decidisciplinarea celor ce li se închinau” (lor, icoanelor). Ce altceva este obligarea ortodocșilor de a purta mască și de a nu-i lăsa să se închine și a cinsti prin sărutare icoanele decât o disciplinare a lor?? 

Deci în vremea noastră se practică o formă subtilă de iconoclasm. Și pseudo-patriahul („pseudo” conform canonului I-II Constantinopol) practică din plin și recomandă, ba chiar obligă ortodocșii la practicarea acestei erezii! 

Dar această blasfemie prin suspectarea de transmitere a unor boli s-a extins și asupra sfintelor moaște. 

Cu ocazia pelerinajelor din această toamnă a apărut interdicția sau recomandarea de a nu săruta direct (nici aici nu se poate dacă trebuie să porți mască tot timpul) sfintele moaște ale sfinților. 

În cazul pelerinajului la Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul Bucureștilor și al Munteniei, pseudo-patriarhul s-a gândit să introducă pur și simplu racla sfântului într-o carcasă de plexiglas. S-a asigurat în acest fel că nimeni nu va putea săruta racla și să fie el cumva acuzat ulterior că s-au îmbolnăvit oamenii. 

Această interdicție și dișciplinare forțată a ortodocșilor s-ar putea numi aghioclasm. În limba greacă aghios – sfânt și klasma- a distruge. Distrugerea cultului sfintelor moaște. O erezie similară iconoclasmului ce aduce atingere cultului sfinților prin interzicerea sărutării directe a moaștelor și dișciplinarea credincioșilor prin acceptarea tacită a dezinformărilor din mass-media că acestea ar putea transmite boli dacă sunt atinse direct. 

Blafemie și erezie!

Deci pe lângă multe altele, pseudo-patriarhul se face vinovat și de iconoclam și aghioclasm, în forme moderne. 

Tot de aceleași erezii se fac vinovați și preoții și voluntarii, umiliți de același pseudo-patriarh, ce ștergeau cu sârg cu dezinfectant raclele sfinților aduse la închinare odată cu moștele Sfântului Dimitrie, după fiecare închinător. Ba uneori aceștia nu aveau loc să se închine de prea deasa ștergere a capacelor cu reprezentări în relief a sfinților. La fel și preoți puși să dezinfecteze obsesiv mâinile pelerinilor ce stăteau la rând. 

Dumnezeu să le ierte neputințele sau sminteala sau gândirea eretică și să-i aducă la cunoștința adevărului!