Sfântul Nicodim Aghioritul spune, în Pidalion, că PUTEM REPREZENTA în icoane PE DUMNEZEU TATĂL ÎN CHIP DE BĂTRÂN și pe DUHUL SFÂNT ÎN CHIP DE PORUMBEL

Goblen Sfânta Treime - cod 420

Pentru început să vedem ce zice Sfânta Scriptură a Vechiului Testament:

„Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător.
Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise.
Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le grăia. Am privit până când fiara a fost omorâtă şi trupul ei nimicit şi dat focului.
Dar şi celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, şi lungimea vieţii lor a fost hotărâtă până la o vreme şi un anumit timp.
Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui.
Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu şi vedeniile pe care le-am avut mă înspăimântau.”  Daniel 7, 9-15

Avem în acest text pe Dumnezeu Tatăl – Cel vechi de zile, Care, mai jos, este numit și Judecătorul.

Apoi, avem pe Dumnezeu Fiul – Fiul Omului – adică Domnul nostru Iisus Hristos așa cum El însuși S-a numit pe Sine în viața Sa pământească.

Vedem că Cel vechi de zile este o Persoană distinctă de Fiul Omului și… Cel din urmă este dus de norii cerului în fața Tatălui, unde i se dă „stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele”.

Să vedem și ce zice Sfântul Nicodim Aghioritul:

Pidalion 1844, edit. Credința strămoșească 2007

Pag.325

Subnota 258

PROLEGOMENA DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL AL ŞAPTELEA SINOD

„3…Se cuvine să însemnăm, că şi Părintele cel fără de început se cuvine a se zugrăvi precum S-a arătat lui Daniil Proorocului ca un vechi de zile. Iar deşi papa Grigorie în epistolia cea către Leon Isavrul (foaia 712 a tomului al 2-lea din Sinodicale) zice că nu închipuim pe Tatăl Domnului Iisus Hristos; dar aceasta nu prost a zice, ci că nu-L zugrăvim după dumnezeiască fire; că aceasta cu neputinţă zice, este a se zugrăvi, şi a se închipui Firea lui Dumnezeu. Care şi Sinodul acesta face, şi toată soborniceasca Biserică, şi nu că nu-l zugrăvea pe El precum S-a arătat proorocului; că de nu L-am zugrăvi pe El nicidecum, pentru ce să zugrăvim atât pe Tatăl, cât şi pe Duhul Sfânt, în chip de Îngeri, de Bărbaţi tineri, precum s-au arătat lui Avraam? Apoi deşi, să zicem, că Grigorie zice aceasta, dar socoteala unui Sinod de mulţi oameni şi ecumenic mai mult se protimiseşte decât socoteala unuia. Iar deşi Sfântul Duh se cuvine a se zugrăvi în chip de porumb, precum s-a arătat, zicem: Că, de vreme ce un persan, cu numele Xenaias, zicea pe lângă altele, că este de minte copilărească a se zugrăvi Sfântul Duh precum s-a arătat în chip de Porumb. Iar acest al 7-lea Sfânt Sinod l-a anatematisit pe el împreună cu ceilalţi luptători de Icoane; din aceasta se socotește că după Sinodul acesta trebuie a se zugrăvi în chip de Porumb precum s-a arătat. Aceasta adeverește și însuși Dositei (fața 655 din Dodecavivlion ).”

 

Așadar, se cuvine/PUTEM să-L ZUGRAVIM PE DUMNEZEU TATĂL ÎN CHIP DE BĂTRÂN, căci CEL VECHI DE ZILE, așa cum i s-a arătat Sfântului Prooroc Daniel poate însemna și BĂTRÂN.

Nu-L zugrăvim/pictăm după fire, căci nimeni nu poate vedea firea lui Dumnezeu, decât numai Dumnezeu Fiul. Și Sinodul 7 Ecumenic aceasta explică.

Dacă putem zugrăvi Sfânta Treime în chip de trei îngeri, așa cum i S-a arătat lui Avraam la stejarul din Mamvri, putem să-L zugrăvim și pe Tatăl așa cum i s-a arătat proorocului Daniel.

PUTEM zugrăvi și pe Duhul Sfânt în chip de porumbel (cum S-a arătat la botezul Domnului în Iordan), căci ideea că nu am putea zugrăvi a treia Persoană a dumnezeirii în acest fel a fost emisă de un eretic iconoclast – Xenaias – condamnat de Sinodul 7 Ecumenic.

Iată și o explicație a Sfântului Ioan Damaschin, care zice că proorocii și Patriarhul Avraam au văzut într-adevăr pe Dumnezeu, dar NU după ființă, ci doar după câte o asemănare oarecare, așa cum a vrut El să li se descopere; fiecăruia în chip diferit: 

SFÂNTUL IOANN DAMASKIN DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINŢE, edit. Predania București 2011, pag.17, 225:

CARTEA ÎNTÂI

CAP 1

„Cum că necuprins de minte iaste Dumnezeu, şi cum că nu se cuvine să căutăm şi să cercăm ceale ce nu s’au dat noao de Sfinţii Proroci, şi de Apostoli, şi de Evanghelişti

Pre Dumnezeu nimene nu l-au văzut niciodinioară, (1) cel Unul-născut Fiiul, carele iaste în sânurile Tatălui, (2) acela au spus”1.


(1) Dară poate va zice cineva: Cum aicea ne învăţăm cum că nimene nu au văzut pre Dumnezeu, iară Scriptura cea veachie în multe locuri arată că l-au văzut, precum Adam în Raiu, şi Avraam la stejarul Mamvri, şi când să ducea la Sodoma, şi Moisì în munte (măcar de şi numai dosul să zice că au văzut). Aşijderea şi Prorocul Isaia, şi Daniil, şi alţii? Au văzut cu adevărat, dară nu fiinţa lui Dumnezeu, ci asemănare oarecarea şi vedeare, unul întru un chip, şi altul în alt chip, fieştecarele după potriva credinţii sale, şi după cum urma trebuinţa. De unde iaste arătat că nu au văzut pre însăşi fiinţa, pentru că nu o ar fi văzut în multe chipuri, singuratică fiind ea şi fără de formă. Iară mai vârtos că şi însuşi Dumnezeu zice cătră Moisì: „Că nu va vedea omul faţa mea, şi să fie viu”. Încă nici Îngerii nu văd fiinţa lui Dumnezeu, măcar de să şi zic că văd faţa lui. Ci aceasta arată numai cum că pururea gândesc la Dumnezeu. Numai dară Fiiul veade pre Tatăl, şi el îl spune tuturor oamenilor.”

 

Despre icoana Sfintei Treimi pictată cu Dumnezeu Tatăl ca bătrân, Fiul în dreapta Sa, tânăr cum știm și Duhul Sfânt în chip de porumbel, despre care unii afirmă că ar fi eretică, se spune și că ar fi de proveniență apuseană:

„Interesul pe care arta apuseană îl manifestă, în paralel cu această temă a Ospitalității lui Avraam, pentru reprezentarea Treimii în variantă antropomorfizată, rămâne străin lumii bizantine în primul mileniu creștin. După căderea Constantinopolului însă, când apar noi tipuri iconografice precum Iisus Emanuel și Cel vechi de zile, începe să se răspândească și iconografia antropomorfă pentru circumscrierea Treimii. În geneza acesteia un rol important îl au încercările pe care le face arta apuseană a secolelor IX‑XIII de a reda Persoanele Treimii, iar aici putem întâlni trei mari tipuri iconografice, care au dus la conturarea compoziției. Primul ar fi cel numit Treimea Psaltirii, adică acel tip iconografic care ilustrează primul verset al Psalmului 109 („Zis‑a Domnul Domnului Meu: Șezi de‑a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale”) și care se răspândește prin intermediul manuscriselor conți­nând Psaltirea. În aceste miniaturi Îi vedem pe Tatăl și pe Fiul așezați pe un tron, unul lângă altul, între Ei aflându‑se un porumbel. Ima­ginea este văzută ca o formă de a ilustra teologia latină a consubstanțialității și a purcederii Duhului Sfânt din Tatăl și din Fiul. Tot din această perioadă datează și prima mențiune a sărbătorii Sfintei Treimi în cărțile de cult ale Bisericii Apusului, ea este prăznuită a doua zi după Pogorârea Duhului Sfânt. – Nu se spune din care perioadă – dinainte sau de după anul 1054 – n. adm.

…….

„Toate aceste inovații prezente în iconografia apuseană a Treimii au pătruns în diferite forme și variante și în arta Răsăritului, circulând în paralel cu Sfânta Treime canonică, înfățișată ca scenă biblică istorică, cu îngerii stând la masă sub stejar. Și astfel întâlnim Treimea noutestamentară, care presupune pictarea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh și în arta Bisericii Ortodoxe.

Tatăl este văzut ca un bătrân cu părul alb, are barbă și o aureolă specifică, formată fie din două romburi intersectate, fie dintr‑un triunghi, Hristos apare cu tipologia cunoscută și este situat în dreapta Tatălui, iar Sfântul Duh ia chipul unui porumbel și e plasat fie între Tatăl și Fiul, dacă Ei stau unul lângă altul, fie este văzut ca o rază de lumină ce pornește din gura Tatălui.” – ziarullumina.ro

 

După cum am văzut mai sus, reprezentarea lui Dumnezeu Tatăl în chip de bătrân și a Duhului Sfânt în chip de porumbel, NU SUNT închipuiri după ființă ale celor două persoane ale Sfintei Treimi, ci după arătare. Și SE POT PICTA/ZUGRĂVI.

Dacă respectiva icoană este intr-adevăr de proveniență apuseană, chiar si de dinaintea anului 1054, când apusul s-a rupt de Ortodoxie, adică de Biserică și cineva îi dă interpretarea eretică a purcederii Sfântului Duh și din Fiul (așa cum zic papistașii prin erezia filioque)… SAU că Fiul reprezentat tânăr, pe lângă Tatăl bătrân ar însemna că a existat un timp în care Tatăl ar fi fost singur (conform ereziilor origeniste și ariene) și Fiul sau Duhul Sfânt ar fi apărut ulterior în timp, la o oarecare distanță, toate aceastea rămân interpretări eretice.

Un ortodox, dacă are în față o astfel de icoană, știe sau trebuie să știe că nu a existat o vreme când o Persoană a Sfintei Treimi a existat fără celelalte două, Fiul fiind născut mai înainte de toți vecii din Tatăl și Sfântul Duh purcede NUMAI DE LA TATĂL.

Așadar NU icoana este eretică, ci cel mult interpretarea dată ei poate fi eretică.

La noi, chiar și ortodocșii neștiutori nu au astfel de probleme. Ei se închină cu evlavie și înaintea icoanei cu Sfânta Treime în chip de trei îngeri și înaintea celei cu Persoanele Treimii reprezentate în chip diferit.