Academicianul Răzvan Theodorescu a murit, luni dimineață, în timp ce era internat la Spitalul Floreasca din Capitală, informează agenția de presă News.ro și Academia Română, care a postat un mesaj in memoriam pe pagina oficială de Facebook.
Răzvan Theodorescu a murit luni la vârsta de 83 de ani. Vicepreședinte al Academiei Române și membru al acestui for din anul 1997, Răzvan Theodorescu s-a născut la 22 mai 1939. A fost istoric de artă și politician român, senator din partea Partidului Social Democrat în perioada 2000-2004, respectiv 2004-2008 și ministru al culturii în Guvernul Adrian Năstase.
Răzvan Theodorescu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București, potrivit profilului său publicat de ziare.com, devenind doctor în Științe Istorice în anul 1972.
A ajuns, în cele din urmă, ministru al culturii în Guvernul condus de Adrian Năstase, în perioada 2000-2004. În același interviu, el a povestit pe larg despre relația sa cu PSD, arătând că a fost membru al partidului „din convingere”. A demisionat în 2010 din PSD În februarie 2010, odată cu alegerea lui Victor Ponta în funcția de președinte al PSD, acesta a demisionat din partid. Teodorescu a publicat 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și peste 600 de articole în reviste din țară și din străinătate. A fost cel mai vechi colaborator al emisiunii „Teleenciclopedia”. De-a lungul timpului, a primit premii și distincții precum: premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române, premiul Herder al Universității din Viena, fiind desemnat, în 1997, Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor al Republicii Franceze.
Sursa: libertatea.ro
„Marea Lojă Masonică Națională”
„Plângem cu imensă durere şi emoţie plecarea la Orientul Etern a Prea Iubitului nostru Frate Acad. Prof. Univ. Dr. Răzvan THEODORESCU, Vice-Preşedinte al Academiei Române, fost Ministru al Culturii şi Director al Televiziunii Române.
Cu mulţi ani în urmă, Prea Iubitul nostru Frate Răzvan THEODORESCU a intrat ca membru eminent în străvechea noastră Obedienţă masonică.
Locotenent Mare Comandor din 2008, Suveran Mare Comandor de Onoare din 2012, Acad. Răzvan THEODORESCU a reprezentat, asemenea elitei intelectualităţii româneşti din secolul XIX, ataşamentul de nezdruncinat al marilor intelectuali români Franc-masoni pentru credinţa în Dumnezeu, Patrie şi lupta neobosită pentru propăşirea Poporului Român.
Imensă personalitate, om de cultură, scriitor, filosof, Acad. Răzvan THEODORESCU a luptat neobosit pe toate meridianele lumii pentru a reprezenta în mod strălucit Naţiunea Română.
Asemenea marelui filosof francez Ernest Renan, şi Răzvan THEODORESCU considera că naţionalismul înseamnă iubirea Trecutului Patriei, credinţa în Prezentul şi în Viitorul acesteia.
L-am cunoscut personal în urmă cu peste 20 de ani şi o extraordinară legătură sufletească de frăţie intelectuală şi spirituală a fost cea care ne-a unit şi ne-a întărit afecţiunea reciprocă.
Multe voci autorizate vor face elogiul acestui mare patriot şi om de suflet, dar pentru Fraţii şi Surorile care au împărtăşit cu el străvechiul ideal al Francmasoneriei – Zidari speculativi – el va rămâne pentru totdeauna în mintea şi în inima noastră ca o luminoasă figură!
Acolo Sus, alături de Marele Arhitect al Universului – DUMNEZEU, Prea Iubite Suveran Mare Comandor Răzvan THEODORESCU, sufletul tău să se odihnească în pace şi să vegheze asupra familiei tale şi a poporului român!”
Dar îl „jelesc” și altă rasă de masoni:
„Supremul Consiliu al României, Ritul Scoțian Antic Și Acceptat”
Pseudo-patriarhul Daniel, ignorând decizia Sinodului BOR din 1937:
„Am primit cu foarte multă tristețe vestea trecerii din această viaţă, în ziua de 06.02.2023, a distinsului academician Răzvan Theodorescu, ilustru istoric de artă, profesor universitar, scriitor și vicepreşedinte al Academiei Române.
……
Cu profunde sentimente de compasiune pentru membri familiei, pentru prietenii și colegii din Academia Română, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel ce este Învierea şi Viața (cf. Ioan 11, 25), să odihnească sufletul academicianului Răzvan Theodorescu împreună cu drepții, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
DANIEL – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”.
Era ortodox?
ApreciazăApreciază
El asa zicea… Numai ca nu poti sa fii mason si ortodox in acelasi timp.
Masoneria fiint o religie satanica, cine a fost ortodox si a intrat in masonerie, NU mai e ortodox. Daca revine trebuie remiruns!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Călugărul Ilarion Dulca Ion, bănuit că l-ar fi înegistrat pe ÎPS Irineu în timp ce încerca să-i convingă pe monahii de la Frăsinei să semneze pentru închiderea „bisericii din vale”, a fost mutat la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Acolo îl aşteaptă maica Emanuela, severa stareță care nu îngăduie neascultarea. Vorba unui avizat: „Îl rupe pe genunchi”.
https://www.indiscret.ro/2023/02/08/indiscretii-de-valcea-162/
ApreciazăApreciază
Parintele este ieromonah. Si ce ar putea sa-i faca?
ApreciazăApreciază
Era evreu, religie mozaică.
ApreciazăApreciază
Oare câți ierarhi nu or fi în masonerie…?
Nu spun că nu e grav,ci f. grav…
Dar să mai fi şi de altă religie şi tu să spui:,,Să-i odihnească sufletul lui cu drepții …” şi ce mai spune acolo este de-a dreptul halucinant!
Păcat de poporul /neamul acesta că se lasă pe mâna unor astfel de ,,păstori”, lupi îmbrăcați în piele de oaie…
ApreciazăApreciază
Nu era de religie mozaica. Era istoric de arta si s-a ocupat de arhitectura bisericilor ortodoxe cu precadere. „Slujba” de inmormantare a fost tinuta de ecumenistul Andrei Andreicut, astazi la cimitirul Bellu.
Problema lui era ca facea parte din masonerie, care in sine este o religie demonica.
ApreciazăApreciază
Chiar dacă s-a convertit la creștinism, evreul tot evreu rămâne !
ApreciazăApreciază
Apropo de anatemizarea masoneriei in 1937, parcă atunci patriarh era Miron Cristea, mason și el, oare cumva sa autoanatemizat și el?!
ApreciazăApreciază
NU a fost nici o anatemizare, ci doar o condamnare, asa la modul general.
ApreciazăApreciază
https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/seniorul-istoriei-romanesti-a-plecat/
Acum la acest moment de vremelnică despărţire, ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce este Învierea şi Viaţa (Ioan 11,25) să aşeze sufletul său în ceata drepţilor, în lumina, în pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.
Veşnica lui pomenire!
Arhid. Vasile M. Demciuc
ApreciazăApreciază