Transcriptul fragmentului din prima inregistrare de pe youtube:
Este vorba despre un fragment din emisiunea „Cuvântul ierarhului dialog duhovnicesc cu ascultătorii” transmisă în direct pe YouTube de către Radio Dobrogea – Arhiepiscopia Tomisului, pe data de pe 26 ian. 2023, de la min. 1:03:29 – 1:04:26
Intrebare: “Ce parere aveti despre buletinele de identitate care se elibereaza acum? Trebuie sa-l schimb si am inteles ca se tiparesc electronice care ar avea cip. Imi este frica. Sfatuiti-ma, va rog!”
IPS Teodosie: “N-aveti de ce sa va fie frica. Acele cipuri n-au nici o forta. Vor fi niste simboluri de cifre. Cifrele 666 se afla in orice Biblie in Apocalipsa. Au vreo influenta? Nici vorba. Sunt niste sperietori false. Lasati ce trebuie. Sa va rugati. Daca te pazesti de cipuri si nu te rogi, esti folosit. Vedeti-va de treaba. Chiar pe parintele Justin Parvu l-am lamurit cu asta. Ca se duc sa faca manifestatii impotriva… Este ceva fara temei.”
Notă admin – Urmăriți aici și falsul raționament cu care IPS Teodosie încearcă să ne convingă că greșim: „Cifrele 666 se afla in orice Biblie in Apocalipsa. Au vreo influenta? Nici vorba.”
Evident că nu suntem atât de proști încât să confundăm o situație în care se vorbește despre numărul 666, fiind necesar să-l reproducem pe hârtie sau pe alte medii de stocare și situațiile când este folosit ca simbol, ca marcaj, ca structură digitală în softul unui cip și în esență ca pecete demonică pe diferite obiecte, mărfuri (coduri de bare sau de puncte), acte sau chiar pe oameni.
Transcriptul fragmentului din a doua inregistrare de pe youtube:
În cadrul aceleiași emisiuni, transmisă în direct pe YouTube pe data de 2 feb. 2023, la min. 2:42 – 4:17
Intrebare: “Am auzit de ceva timp ca se fac buletinele cu cip si nu se va mai putea calatori fara aceste buletine. Lumea deja se streseaza ca ne vor constringe sa le facem. Ce ne indemnati?”
IPS Teodosie: “In Ortodoxie nu exista stres. Cuvantul asta sa-l inlaturati. Lumea se panicheaza, intr-adevar. Dar ce sunt cipurile astea? Sunt niste cifre, simboluri, nu au o putere ele insele. Sunt datele personale ale oamenilor. Poate adaugat, cum spune unii, nu stiu, si cifra 666. Dar aceasta este si in cartea Apocalipsei. Si noi pastram Scriptura integrala, ca asa i-a dictat Duhul Sfant Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan. Aceste simboluri nu ne afecteaza. Noi sa fim in rugaciune si in priveghere. A avea frica de aceste asa zise cipuri insemneaza sa nu mai avem o credinta vie, curate si puternica. Chiar am vorbit cu parintele Justin Parvu, Dumnezeu sa-l ierte, ca si dansul era foarte nedumerit, si dupa ce am stat de vorba, a zis: ‘aveti dreptate, m-am luat si eu dupa multime si am vrut sa fiu cu ei’” Sursa: Dan Catalin….
Iată și poziția Părintelui Iustin, pe care a exprimat-o public:
Părintele Justin: Cipul este lepădare. Dacă voi spune altceva decît am spus pînă acum, nu mai sunt eu acela
…………….
Şi acum de pildă această vînătoare care se face nu este uşoară. Căci fiecare dintre noi purtăm un nume al lui Dumnezeu şi pe care trebuie să-l ducem cu sufletul acesta curat, aşa cum l-am primit de la Dumnezeu. Şi cea mai mare pacoste şi păcat care vine peste noi acum este păcatul împotriva Duhului Sfînt, care nu se va ierta. Ei bine, acum, noi, creştinii, sîntem puşi în situaţia de a ne lepăda şi a cădea în păcatul acela mare împotriva Duhului Sfînt, [păcat] de la care nu este mîntuire. Şi cum vine, de plidă? Prin lucrurile cel mai esenţiale:
Pe student îl ia la carnetul de masă, îi pune acolo: “N-ai cipuşor, nu poţi intra acolo”.
……………….
Apologet: – Prea-cuvioase părinte, blagosloviţi!
Părintele Justin: – Domnul să binecuvinteze!
Apologet: – Părinte, prigoana creştinilor se pare că a început. Sînt deja foarte multe cazuri în care preoţi, monahi şi mireni au fost ameninţaţi de către reprezentanţi oficiali ai patriarhiei pentru că au luat atitudine împotriva actelor cu cip. Ce mesaj aveţi pentru aceşti mărturisitori ai zilelor noastre?
Părintele Justin: – Mă bucur că am ajuns şi aceste momente, în care creştinul nostru se poate purifica în vremurile acestea noi care vin peste noi. Îmi pare bine şi mulţumesc lui Dumnezeu că a mai ridicat din sînul Bisericii noastre creştine ortodoxe, oameni care mai au energie şi curaj să poată sta împotriva întunericului care se abate asupra noastră. Acestea sunt, în sfîrşit, daruri de la Dumnezeu, prin care mai trăieşte Ortodoxia. Am fi, oarecum, mai necăjiţi şi supăraţi cînd am vedea că toată lumea aceasta, fără excepţii, s-ar îndrepta spre cădere, spre prăbuşire. Dar vedem acum cu multă durere, că tocmai cei care ar trebui să fie mărturisitori şi apărători – că nu numai la plăcinte înainte şi la război înapoi -, după cum se vede, la ora aceasta, tocmai la cei de la care ne aşteptam să fie cu adevărat apărători şi ostaşi ai Adevărului, au lăsat să meargă oile înainte.
În principiul de război, cînd se făceau luptele acestea de cîmp, de pădure, armata era condusă din urmă, ostaşii erau comandaţi din urmă, în frunte era numai un plutonier, era un sergent, un sergent major, dar acum s-a inversat treaba şi într-adevăr e mult mai frumoasă : comandantul trebuie să fie în fruntea armatei, să meargă ostaşii după el. Dacă era lovit comandantul, imediat îi lua locul al doilea şi aşa se merge mai departe pînă la ultimul ostaş.
Şi găsesc tare de cuviinţă că şi în toate împrejurările acestea, mai ales cît priveşte lupta aceasta a Creştinătăţii noastre, trebuie într-adevăr să avem întîi, omul de comandă după care trebuie să ne luăm şi să murim pentru el şi Hristos, adică să murim cu el pentru Hristos.
Apologet: – Şi, părinte, ar trebui să-l căutăm noi sau să ne caute el pe noi?
Părintele Justin: – Asta este lucrarea Duhului Sfînt, trebuie să ne rugăm, să ne putem simţi, şi prin această simţire să ne unim în planul pe care-l avem de dus. Nu-i primejdios nimic, dragii mei, şi să nu ne întristeze pe noi vremurile acestea pe care le trăim, ele trebuie să se împlinească oricum, noi trebuie să ne bucurăm. Şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne putem menţine, să nu fie şi o cădere, a noastră – ferească Dumnezeu! – ca ce spun astăzi, să spun mîine invers. Aşa de altfel se pot întîmpla foarte multe lucruri în tehnica şi în iscusinţa asta diabolică. Astăzi poţi să ştii cum te numeşti, mîine, cu iscusinţa lor, nu mai ştii cum te numeşti şi începi să vorbeşti altceva decît ai vorbit ieri. Şi se introduce un haos în rîndul credincioşilor, să nu mai ştie ce să creadă… Pericolul al doilea să nu fie mai rău decît cel de la început!
Apologet: – Totuşi e importantă mărturisirea noastră de azi, căci prin ea primim har de la Dumnezeu ca să rezistăm mîine.
Părintele Justin: – Bineînţeles, dar vreau să spun că există şi ispita asta diavolească în războiul acesta nevăzut (şi a mîndriei şi a nesocotinţei noastre) care să întoarcă pe dos tot ce am spus sau ce am scris în tot trecutul. Rămîne valabil ce spunea un episcop greco-catolic în Bucureşti în 1948 (Pr. îl dă ca exemplu, nu pentru că acela n-ar mai fi fost eretic, ci pentru că spunând ceva corect, a rămas hotărât și statornic în cele zise – n. admin.), care, spunea el în rîndul credincioşilor – a propovăduit vreo trei ani de zile împotriva materialismului şi a comunismului, de a îngrozit pe toată lumea; aşa activitate bogată ce au dus ăştia prin Bucureşti, Cluj, în sfîrşit, în oraşele mari -, şi el a încheiat-o aşa: „Dacă voi spune altceva decît am spus pînă acum, nu mai sunt eu acela”.
Maica Fotini: – Cum sfătuiţi preoţii din parohii să se adreseze credincioşilor faţă de această problemă?
Părintele Justin: – Preoţilor din parohie şi din toată latura aceasta a Ortodoxiei noastre, le recomand să fie alături de popor, să fie alături de credincioşi, pentru că cu ei vor merge la Judecată, împreună vor merge acolo, cît au fost în sfîrşit, aici pe pămînt, uniţi, crescuţi în Duhul acesta al adevărului ortodox. Acolo nu vor mai avea răspuns de cele ce au făcut aici decît bun sau rău. Acolo îl va întreba pe păstor, cum a păstorit, cum şi-a făcut datoria faţă de toate împrejurările grele sau bune pe care le-a avut creştinul, şi cît a participat la durerile şi la bucuriile lui. Acolo vom fi dezarmaţi de orice fals, acolo nu va mai fi nici politică, nu va mai fi nici o intervenţie alta decît cea curată, a Judecăţii lui Dumnezeu. Dacă faptele bune trec prin focul Judecăţii, dar faptele rele? Şi atunci, noi trebuie de aici să ne pregătim pentru răspunsul pe care-l vom da înaintea Judecăţii înfricoşate.
Mai multe, pe: manastirea.petru-voda.ro
Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism 
ÎPS Teodosie:
,,N-aveți de ce să vă fie frică.Acele cipuri n-au nici o forță.Vor fi nişte simboluri de cifre.Cifrele 666 se află în orice Biblie în Apocalipsă.
(La fel se află şi Sodoma şi Gomora,în orice Biblie.Oare la fel ar spune ÎPS Teodosie şi despre sodomie şi gomorie că se află în orice Biblie şi că atunci ce , ,,au vreo influență”?
Să-mi fie iertată paralela,dar după logica expusă de dânsul… n.m.).
Nici vorbă.Sunt nişte sperietori false”.
Sfânta Scriptură: ,,Şi pe toți,pe cei mici şi pe cei mari,şi pe cei bogați şi pe cei săraci,şi pe cei liberi şi pe robi îi face să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte,
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde (adică constrângere economică- notă ,în NT ,ediția a 2-a revăzută şi îmbunătățită ,EIBMBOR,Bucureşti 1995) fără numai cel ce are semnul:numele Fiarei sau numărul numelui Fiarei.
Aici e înțelepciunea! Cine are pricepere,să socotească numărul Fiarei;că e număr de om.Şi numărul ei este 666.” Apocalipsa (13,16-18)
IPS Teodosie:
,,Dar ce sunt cipurile astea?Sunt nişte cifre simboluri,nu au nici o putere în ele însele(…).Poate adăugat cum spune unii,nu ştiu,şi cifra 666.Dar aceasta e şi în cartea Apocalipsei…”.
Deci:
,,Sunt nişte cifre simboluri,nu au nici o putere în ele însele”,spune IPS sa.
Iar Biblia ne spune:,,Cine are pricepere,să socotească numărul Fiarei;că e număr de om.Şi numărul ei e 666″.
Sfântul Părinte Paisie Aghioritul:
,,Dar cu toate cele pe care le-am arătat,auzi,din păcate,o grămadă de neghiobii ale minții unor ,,gnostici” de astăzi.
Unul spune:,,eu voi primi buletinul cu 666,şi voi pune şi o cruce alături”,Altul spune:,,eu voi primi pecetea cu 666 pe frunte şi voi face şi o ceuce pe cap…”.Iar alții spun o grămadă de alte neghiobii,crezând că în felul acesta se vor sfinți.Dar toate acestea sunr înşelări(…)Prin urmare,diavolul,antihristul,atunci când este pe buletin,pe mână sau pe fruntea noastră PRIN SIMBOLUL LUI,nu se sfințeşte chiar şi o cruce de ai face”.
,,…căci numai cele care primesc sfințenie , numai acelea se sfințesc…”.-Semnele vremurilor, 666,Părintele Paisie.
ApreciazăApreciază
O precizare:
În cazul de față ;când vorbim de nr. 666 ,nu vorbim de un nr. la casă,sau de apartament sau pe o chitanță sau la un scaun la cinema etc.,adică un nr. inofensiv/oarecare,ci vorbim de un nr. prin care se face o ,, constrângere economică” sau de un nr. care e folosit cu un scop malefic,de îngrădire şi control.De înrobire.Iar în cazul acesta nr. 666 nu e o ,,cifră ” oarecare,ci devine ,,numele Fiarei sau numărul numelui Fiarei” sau care are legătură cu ,,numărul numelui Fiarei” , care are legătură cu antihrist şi care la început a fost generalizat şi impus prin produse,prin comerț,acuma se impune persoanelor/oamenilor prin acte de identitate sau de orice fel dar care țin de identitatea persoanelor (C.L.,permise,paşapoarte etc.);iar la final va fi impus prin intermediul peceții.
ApreciazăApreciază
Sau mai exact spus,acuma numărul 666 este folosit ca un instrument de realizare a împărăției lui antihrist sau ca o unealtă în folosul lui.Deci are o strânsă legătură cu antihristul,cu lucrarea lui…
ApreciazăApreciază
off-topic
Este interesant video-ul de pe românortodox,intitulat :,,Punctul pe i”,respectiv afirmațiile referitoare la cutremurul din Turcia…
ApreciazăApreciază
Odată s-a apropiat de Părintele Ioan un tânăr absolvent al Academiei Duhovnicești și, prezentându-se, printre altele, a spus: „Eu sunt teolog”.
Părintele Ioan s-a întrebat foarte tare și l-a întrebat:
– Cum? Al patrulea?
– Ce „al patrulea”? s-a mirat academistul.
Iar părintele Ioan a explicat:
– Noi cunoaștem în Biserică trei teologi: primul este Ioan Teologul, apostolul și ucenicul cel iubit al Mântuitorului; al doilea este Grigorie Teologul și al treilea este Simeon Noul Teolog. Doar pe ei a hotărât Sfânta Biserică în toată istoria ei de 2000 de ani să-i numească „Teologi”. Dumneavoastră înseamnă că sunteți al patrulea?
Și totuși cui și cum trimite Domnul înțelepciunea duhovnicească? De fapt, ca să fii teolog, nu este deloc obligatoriu să porți rasă și să termini Academia Duhovnicească. „Duhul suflă unde voiește!”, repetă uimit cuvintele lui Hristos apostolul Ioan.
Odată, am fost cu corul mănăstirii noastre, a Întâmpinării, în Orientul Îndepărtat, la o bază militară strategică de aviație. După slujbă și după un concert, ofițerii ne-au invitat la cină. Acea slujbă ortodoxă din îndepărtata unitate militară era cea dintâi după mulți ani. Se înțelege că oamenii se uitau la noi cu interes, ca la ceva straniu, neobișnuit. Înainte de masă, după obiceiul creștinesc, am rostit rugăciunea „Tatăl nostru”. Odată cu noi s-a rugat și s-a închinat și venerabilul general. După vreo două ore, aproape de sfârșitul mesei, ofițerii i-au spus generalului:
– Tovarășe general, am văzut că v-ați închinat. Noi vă respectăm, dar nu înțelegem. Probabil dumneavoastră ați reușit să meditați asupra unor lucruri la care noi încă nu ne-am gândit. Spuneți-ne, de-a lungul anilor trăiți, ați înțeles care este cel mai important lucru în viață și care este sensul ei?
Firește că asemenea întrebări se pun doar după ce oamenii au mâncat bine, așa cum se mănâncă la ruși, și, stând la masă, sunt pătrunși de încredere și bunăvoință reciprocă.
Iar generalul, un adevărat conducător militar, s-a gândit puțin și a spus:
– Cel mai important în viață este să ai inima curată înaintea lui Dumnezeu!
Iar eu am rămas uimit: judecând după profunzimea și acuratețea teologică, așa ceva putea spune numai un teolog cu adevărat remarcabil, gânditor și trăitor. Dar generalul de aviație, cred eu, nici nu bănuia lucrul acesta.
În general, pe fratele nostru preot îl pot învăța multe și chiar îl pot face de rușine oameni care se pare că sunt străini de științele teologice.
În timpul tratativelor legate de reunirea cu Biserica Rusă de peste hotare, arhiepiscopul Germaniei și al Marii Britanii, Marcu, mi-a mărturisit că în Rusia i s-a întâmplat un lucru care l-a determinat să creadă că schimbările duhovnicești în țara noastră nu sunt o propagandă, ci sunt o realitate.
Odată, mergea cu un preot cu automobilul prin împrejurimile Moscovei. Preasfințitul Marcu, fiind neamț, pentru el era ceva neobișnuit ca atunci când semnele de circulație de pe traseu indică reducerea vitezei la nouăzeci de kilometri pe oră mașina să meargă cu viteza de o sută patruzeci. Preasfințitul a răbdat destul de mult și, în cele din urmă, într-un mod delicat, i-a atras atenția preotului șofer asupra acestei discordanțe. Însă acela doar a zâmbit ironic în fața naivității străinului și l-a asigurat că totul era în ordine.
– Dar dacă ne oprește miliția? a întrebat nedumerit Preasfințitul.
– Și cu ea totul este în ordine! I-a răspuns cu încredere oaspetelui uimit preotul.
După un timp oarecare i-a oprit într-adevăr un milițian. Preotul a lăsat geamul în jos și s-a adresat încrezător și binevoitor tânărului milițian:
– Bună ziua, comandante! Iartă-ne, ne grăbim.
Dar milițianul nu a reacționat nicicum la salutul lui.
– Actele dumneavoastră! a zis el.
– Ei bine, lasă, comandante! a zis părintele ingrijorat. Nu vezi că ne grăbim?
– Actele dumneavoastră! a repetat milițanul.
Preotului îi era și ciudă și rușine față de oaspetele neamț, totuși nu-i rămăsese nimic de făcut. I-a întins milițianului permisul de conducere și certificatul tehnnic, însă nu s-a abținut și a adăugat pe un ton usturător:
– Bine, luați-le! Datoria voastră e să pedepsiți, iar a noastră să miluim!
La care milițianul, învăluindu-l cu o privire rece, a spus:
– Păi, în primul rând, nu noi pedepsim, ci legea. Iar în al doilea rând, nu voi miluiți, ci Dumnezeu!
Și iată atunci a înțeles Preasfințitul Marcu, precum el însuși mi-a spus, că dacă chiar și milițienii de pe drumurile rusești gândesc la un asemenea nivel, înseamnă că în țara aceasta, într-un mod de nepătruns cu mintea, s-a schimbat iarăși totul.
ApreciazăApreciază
Din ce carte citezi? Ar fi bine sa precizezi de fiecare data.
ApreciazăApreciază
bine, iarta-mă…
Sursă: Arhimandritul Tihon Șevkunov Nesfinții Sfinți și alte povestiri, Editura Egumenița, 2013, pg. 196-198
ApreciazăApreciază
cum vi se pare această explicație a pr-lui…? este corecta, incorecta, in contradicție cu pr Iustin sau până la urmă pe Iustin știe de aceasta sau cum e ?:
Doamne, ajuta!
Intrucat s-a inteles exagerarea afiselor smintitoare de la Petru Voda legate de actele biometrice si la porunca Parintelui Justin au fost date jos, doresc sa fac cateva precizari pentru duhovnicii care spovedesc persoane care, cu stiinta sau nestiinta, au primit acele acte.
Principiul iconomiei trebuie sa primeze si dragostea fata de penitent sa fie temelia Spovedaniei. Se cere ravna fata de Hristos si invatatura Bisercii, dar cu pricepere si multa intelepciune, pentru a nu face rana si mai adanca.
Taina Spovedaniei reprezinta “Tribunalul iertarii” si nu al condamnarii si, de aceea, trebuie sa dam solutii de vindecare, si nu sentinte de condamnare si de excludere fata de penitent.
Pastorii duhovnicesti daca au multa dragoste fata de penitent vor fi inspirati si indrumati de Duhul Sfant. Altfel vor lucra doar condusi de propriile pareri, fixatii teologice si inversunari personale si se vor substitui astfel, dreptatii si bunatatii lui Dumnezeu.
Deci sa exercitam Sfanta Taina a Spovedaniei ca mijlocitori si impreuna lucratori cu Hristos si Duhul Sfant, si nu in locul lui Hristos si al Sfantului Duh.
Celor care nu sunt duhovnici sau pastori sufletesti, in cazul de fata, li se potrivesc cuvintele Sf. Parinti: daca esti oaie nu te pune in locul pastorului! Daca te faci pastor oaie fiind, talibanizezi si transformi Biserica in inchizitie morala si nu o lasi sa fie Spital Duhovnicesc si mijloc de indumnezeiere.
Daca veti considera oportun mica mea interventie o puteti posta pe net. La fel si micul comentariu atasat.
Cu dragoste frateasca in Hristos Domnul si Mantuitorul nostru,
pr. Mihai Valica
***
1. Precizări teologice despre actele biometrice în contextul Sfintei Spovedanii
Cei ce au acceptat actele biometrice este greu de spus că au căzut din har ori s-au lepădat de Hristos, deoarece ei nu au primit pecetea antihristică, ci au dat dovadă de puţină credinţă faţă de profeţiile din apocalipsă şi trebuie canonisiţi pe măsură.
Actualmente, creştinii doar sunt „testaţi” prealabil şi nu pecetluiţi de forţele oculte, care doresc să evalueze vigilenţa creştină, rezistenţa lor la insistenţele acestora şi cât sunt creştinii de atenţionaţi şi avizaţi de lucrarea lui antihrist. Confruntarea finală va fi grăbită sau întârziată în funcţie de nepregătirea sau pregătirea duhovnicească a omului în lupta cu antihrist.
Cred că, acțiunea în sine de punere în practică a catagrafiei biometrice, precum și documentele biometrice reprezintă doar o etapă pregătitoare venirii lui antihrist.
Nu trebuie pus semnul egal între un paşaport biometric şi numărul 666, care este pecetea finală destinată celor căzuţi. (Apocalipsa 13, 8). Cine va accepta cu uşurinţă actele biometrice fără să opună o rezistenţă morală, acela va primi cu aceaşi uşurinţă si pecetea în vremurile de apoi.
2. Dileme canonice şi pastorale
Cum trebuie îndrumaţi pastoral cei ce din neştinţă sau cu bună ştiinţă au primit actele biometrice?
Creştinii trebuie să fie îndrumaţi duhovniceşte să renunţe de bună voie la actele biometrice ca un exerciţiu spiritual de pregătire pentru confruntarea cu forţele răului în zilele de apoi şi nicidecum pedepsiţi de duhovnici cu asprime, ca şi când aceştia au primit deja pecetea antihristică.
Este o eroare teologica şi pastorală gravă şi putem duce în derizoriu sau minimaliza profeţia ioaneică din Apocalipsă 13-14 dacă procedăm altfel.
Trebuie de asemenea să-i atenţionăm pe credincioşi, cu mult tact pastoral şi cu înţelepciune duhovnicească, despre scopul final al acestei acțiuni, care va condiționa existența omului de supunerea oarbă și discreționară de o persoană, de un sistem sau de o ideologie totalitară, așa cum este profețit în Apocalipsa 13-14.
Momentan trebuie să vedem acţiunea actelor biometrice ca o fază premergătoare venirii lui antihrist iar răspunsul nostru şi atitudinea noastră să anticipeze fermitatea angajării noastre în vederea respingerii ofertei lui.
Aşa cum soldaţii fac armată şi instrucţie înainte de a se pregăti de război, tot aşa şi creştinii au datoria morală de a se instrui duhovniceşte întrucât „… i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul”(Apocalipsa 13,7). Cine se instruieşte va şti să lupte şi va reacţiona ca atare, cine refuză va pierde.
Din această perspectivă apare o dilemă atât de partea duhovnicului cât şi de partea penitentului. Care trebuie să fie poziţia duhovnicului faţă de cei ce minimalizează sau nu cred în pericolul moral al cipurilor sau nu se pregătesc în vederea instrucţiei duhovniceşti în confruntarea cu antihrist şi cu slujitorii înainte-mergători ai acestuia?
Întrucât nu sunt canoane privitoare la actele biometrice, duhovnicul va trebui să cântărească bine lucrurile şi să-l ajute pe penitent să înţeleagă gravitatea lor şi nicidecum să îl descumpănească pe acesta îndemnându-l la părăsirea soţului sau a soţiei, la dezicerea de familie sau la alte atitudini extreme de excludere de la viaţa liturgică a Bisericii, ci să-l îndrume duhovniceşte spre spovedanie deasă, rugăciune, citirea Sf. Scripturi, post etc. şi să-l convingă să renunţe la actele biometrice din câteva motive evidente din punct de vedere civic şi religios:
1. că introducerea cipurilor biometrice este, fără îndoială, un scandal, o jignire şi o umilință adusă persoanei umane. Sub nici o formă neacceptarea cipurilor biometrice nu trebuie privită ca o reacţie pe fondul unui fanatism religios, ci, mai întâi de toate, ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări electronice forţate într-un sistem de supraveghere suspect.
2. refuzul lor este o probă vie a credinţei concrete şi o mărturisire vie a statornicităţii sale faţă de provocările viitoare ale epocii antihristice;
3. dacă este în stare să renuţe la o acţiune care prefigurează epoca de sclavie totală, va fi capabil să facă la fel şi în faţa pecetluirii, dacă înaintează şi se întăreşte duhovniceşte, întrucât „cine este credincios în puţin va fi credincios şi în mult”.
Dilema duhovnicului constă în complexitatea definirii penitentului care a primit actele biometrice: ca apostat, ca neascultător de sfaturile duhovnicului sau ca necredincios? Apostazia este lepădarea conşientă de Hristos şi de dreapta credinţă. Se leapădă oare sau este într-o cădere duhovnicească cel ce primeşte actele biometrice? Greu de spus, însă iată câteva canoane care ne pot ajuta şi îndruma în actul vindecării pastorale. Restul lucrează, ne îndrumă şi ne inspiră cu prisosinţă Duhul Sfânt, dacă nu ne mândrim şi credem că doar noi avem soluţia salvatoare:
„Harul şi împăcarea (cu Biserica) să nu se refuze… apostaţilor care se pocăiesc şi se convertesc la Dumnezeu”. 45 Cartag.
„Duhovnicul să dea fiecărui penitent doctoria duhovnicească potrivită păcatelor săvârşite de acesta”: 1, 8 Grig. Nyssa; 102 VI; Ioan Hrisostom. Îndrumări adresate duhovnicilor.
„Să nu divulge păcatele ce i-au fost mărturisite în Taina Spovedaniei”. 34 Vasile cel Mare; 28 Nichifor Mărt.; 132 Cartagina. „Să se oprească de la Sf. Cuminecătură, dar să nu interzică intrarea în biserică celor ce mărturisesc păcate grele, ascunse”. 28 Nichifor Mărturisitorul. Dacă se leapădă să se împărtăşească cât de repede.
“Să procedeze cu chibzuinţă cu cei ce, de bunavoie, îşi mărturisesc păcatele”. 30 Nichifor Mărturisitorul.
„Cei ce au primit de la Dumnezeu puterea de a lega şi dezlega să cerceteze cu multă băgare de seama pe cei păcătoşi şi să le dea astfel de epitimii, care îi aduc cu cât mai multă uşurinţă şi siguranţă la calea binelui”. 102 VI.
„Să fie în conformitate cu păcatele săvârşite şi mărturisite de penitent“. 1 Grig. Nyssa.
“Episcopul are dreptul să mărească sau să micşoreze epitimiile, precum şi să graţieze pe penitenţii care se căiesc sincer de păcatele lor”. 121; 16 IV; 102 VI; 2, 5, 7 Ancira; 6, 43 Cartagina; 2, 54, 74, 84, 85 Vasile cel Mare; 4, 5, 7 Grig. Nyssa; 3 Atanasie cel Mare; 3 Ioan Postnicul.
3. În loc de concluzie
Întreaga noastră viață personală trebuie trăită în dragoste și vigilență creștină la toate nivelurile vieții cotidiene, fără preocupare exagerată doar pe aspectul evidenței biometrice. Fixarea exclusivă pe această acțiune precum şi canoanele disproporţionate şi descurajante date penitenţilor ar însemna căderea în capcana celui rău.
A reduce și a identifica pecetea lui antihrist doar în jurul sau chiar cu cipurilor biometrice, adică tocmai pe diavol care se neagă mereu pe sine și care se ascunde permanent în „marele anonim prin excelență” și se disipează mereu în generalități, în „legiune” (Marcu 5, 9), ne poate duce în eroarea de a ne concentra numai pe aspectul numeric al lui antihrist şi de a-i minimaliza acţinea diabolică doar la actele biometrice. Or, noi știm, că de la creerea lumii, ne duce în ispită zi de zi şi de aceea ne rugăm să ne izbăvească de cel viclean.
Prin înregistrarea și prelucrarea datelor personale biometrice, omul nu poate fi nicidecum redus sau deteriorat din punct de vedere ontologic, întrucât chipul și asemănarea omului cu Dumnezeu – Imago Dei – rămân intangibile. Omul se poate reduce sau degrada doar din punct de vedere al demnității teologice și umane, deci moral și civic de la imago Dei la un simplu număr sau cip electronic prin înscrierea într-o evidență biometrică, întrucât cel care nu va figura într-o bază de date biometrice nu există; adică practic el nu va exista din punct de vedere social potrivit sistemului actual de evidenţă a populaţiei. Este mai mult o cădere din drepturile sale civile şi un atac asupra conştiinţei creştine decât o cădere din har. Căderea din har se face atunci când te lepezi conştient de Hristos şi de dreapta credinţă, precum şi prin păcate grele de moarte. Să ne păzească Bunul Dumnezeu!
Domne Iisuse Hristoase fii cu noi, şi Duhule Sfinte inspira-ne şi ne îndrumă în actul vindecării penitentului de dragul iubirii lui Dumnezeu Tatăl pentru noi, oamenii!
Pr. dr. Mihai Valică
ApreciazăApreciază
;;Apostazia e lepădarea conştientă de Hristos şi de dreapta credință.
Se leapădă oare sau e într-o cădere duhovnicească cel ce primeşte actele biometrice”,spune Părintele.
Aş începe cu o paranteză: deci la Creta vorbim despre apostazie,nu? Căci participanții de acolo ,împreună cu cei care sunt de acord cu ei s-au lepădat Adevăr,prin lepădarea conştientă de dreapta credință şi au îmbrățişat minciuna /erezia/ecumenismul…
Revenind la subiectul cu actele electronice,
Sfântul Părinte Paisie spune:
,,Cartela,buletinul electronic,sunt ,,înainte mergătoare ale pecețluirii”(…).
,,Prin urmare,DIAVOLUL,ANTIHRISTUL,ATUNCI CÂND ESTE PE BULETIN,pe mână sau pe fruntea noastră PRIN SIMBOLUL LUI,nu se sfințeşte chiar şi o cruce de ai face.
Avem puterea Cinstitei Cruci,a simbolului sfânt şi harul dumnezeiesc al lui Hristos NUMAI ATUNCI CÂND NE ÎNDESTULĂM CU SFÂNTA PECETLUIRE A BOTEZULUI,prin care ne lepădăm de satana,ne unim cu Hristos şi primim sfânta pecetluire:,,Pecetea darului Duhului Sfânt”.
Hristos să ne lumineze pe toți.Amin.”
,,Se leapădă sau este într-o cădere duhovnicească cel care primeşte actele biometrice? „,întreabă Păr. Valică.
Spune Sfântul Părinte Paisie:
,,Hârtia de 5000 de drahme(care are pe ea 666n.m.) este ban;(…)asta nu vatămă.,,Cele ale Cezarului,Cezarului”(Mat.22:21).
Buletinul însă este identitatea mea,e ceva personal;nu e ban.Identitatea înseamnă ce înseamnă şi cuvântul;adică cineva se identifică cu cele pe care le declară.EI PUN PE DIAVOLUL ŞI EU SĂ SEMNEZ CĂ ÎL PRIMESC.Cum să fac asta?
Părinte;ce legătură are acest buletin cu pecetluirea?
Buletinul de identitate nu este pecetea;este introducerea pecetluirii.
(…)
Pe unii îi interesează subiectul buletinelor de identitate,alții îl exploatează şi creează probleme.Biserica trebuie să ia o poziție corectă.Să vorbească;să explice credincioşilor ca să înțeleagă CĂ DE VOR LUA BULETINUL DE IDENTITATE,ASTA VA CONSTITUI O CĂDERE GRAVĂ.”
ApreciazăApreciază
Pentru ca pr Mihai Valica nu se ridica la nivelul duhovnicesc al sfintilor ca Pr. Iustin, de aceea nu vede ca este si o cadere din har pentru cel ce accepta actele electronice.
Exista mai multe trepte de cadere, mai multe niveluri de lepadare.
Povestea cineva ca o data pr. Mihai Valica a venit la Pr. Iustin (nu stiu daca singur sau cu altcineva) cautand sa-l convinga ca exagereaza in cele ce zice despre cipuri. Sfantul l-a ascultat ce l-a ascultat si daca a vazut ca acesta tot insista a fost nevoit sa strige la el pentru a incerca sa-l faca sa inteleaga.
ApreciazăApreciază
bine, mulțumesc de raspuns
ApreciazăApreciază