Mitropolitul Onufrie al Ucrainei ori este extrem de fricos ori este ecumenist convins. La Kiev, în rugăciune comună cu satanistul Zelensky, cu schismaticul Epifanie Dumenko, cu ereziarhi catolic și protestant, cu musulman, rabin evreu – 24 august 2022
24 august 2022
Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism 
Si cei care au comuniune cu el cum sunt ?Offf…..cand va veni mântuitorul pe pământ, oare va mai exista credință?
ApreciazăApreciază
când o veni Mântuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos pe pământ, după cum scriu Sfintele Cărți, îți dai seama….se refera probabil că nu va mai fii credință în Iisus Hristos, căci cei care se vor afla atunci, scrie că vor fii cu , acela, ” anti…” ,iar puținii creștini vor fii in pustie probabil …adică lumea va fii cu totul zăpăcită și mainainte va trece prin războaie cu adevărat crunte…
și dacă citești și la Sf.Andrei cel nebun … întâi se vor aduna la război în Armaghedon …
Dar până atunci așteptăm că Danielvla să ne mai dea și câte o știre/ veste bună în Sf. Post , nu numa tot de astea …
Hai Danielvla, mâine îi BunaVestire…să de-a Dumnezeu că totuși care cinstim această Sf..Sărbătoare să primim o veste buna fiecare în inima noastră. Doamne ajută.
ApreciazăApreciază
*toți care cinstim*
ApreciazăApreciază
Doamne Ajută frate Daniel,te rog lasa-mi o adresă de mail sau un contact căci vreau sa discutăm o problemă de credință in legătură cu îngrădirea de erezie a unor preoti dar care au duhovnic care nu a întrerupt pomenirea.Doamne Ajuta!
ApreciazăApreciază
Despre iconomie:
,,Cu toată larga întrebuințare a iconomiei,nu există canoane care să stabilească modul ei de aplicare,ci numai un cadru înlăuntrul căruia este dator să acționeze cel care o aplică.Acest lucru presupune şi primejdia f. mare ca cineva să alunece f. uşor în samavolnicie şi încălcare a rânduielii bisericeşti,din neatenție sau oportunism,având consecințe f. primejdioase pt. viața bisericească. Prof. Amilkas Alivizatos scrie despre aceasta: ,, nu rareori iconomia conduce la neorânduială care provoacă Bisericii mari vătămări,pe care nimeni nu poate să le pună la îndoială,iar adesea această neorânduială pricinuieşte sminteală şi astfel tulbură comunitatea creştină”.
(…)Iconomia se aplică doar problemelor ,,în care credința nu este atinsă” şi potrivit lui Evloghie al Alexandriei, ,,când dogma credinței nu este vătămată cu nimic.
Nu este permisă îngăduința în ce priveşte învățăturile credinței ortodoxe (în dogme).(…) Căci doar rămânând dogma neatinsă şi neîntinată se poate recurge la iconomie ,în cele care nu țin de dogmă”.
(…) Sfânta judecată a Bisericii obişnuieşte în multe să aplice pogorământul după iconomie,dar în lucrurile mici, ca să nu provoace pagubă şi primejdie distrugătoare în cele mai mari şi mai importante”,spune Patriarhul Calinic al ll-lea al Constantinopolului.
(…) Îndrumătorii duhovniceşti folosesc uneori în caz de mare trebuință,iconomia şi pogorământul,în cele în care credința nu este atinsă,ca să preîntâmpine rele mai mari şi ruinarea sufletească ce ar urma altfel să se abată asupra creştinilor.(…)Să se folosească iconomia şi pogorământul doar atât cât sunt necesare şi îndreptățite , ca nu cumva prin iconomie să aibă loc o destrămare şi o răsturnare a rânduielilor canonice scrise şi a tradițiilor şi a obiceiurilor bisericeşti păstrate şi astfel să devină piedică şi pagubă”.
(…)Pt. ca încălcarea acriviei să fie socotită iconomie,va trebuie ,, să fie dată cu mare prudență „,aşa încât să nu creeze mai multe probleme în Trupul Bisericii decât cele pe care urmăreşte să la vindece”.
(…) Cel care lucrează după iconomie e dator să înțeleagă şi să acorde respectul cuvenit credincioşilor care vor să urmeze acrivia. Cei care urmează acrivia nu înseamnă că vor fi înfierați prin caracterizări defăimătoare din acest motiv,ci dimpotrivă, ,, Biserica ,fiind mamă adevărată îi laudă mult pe cei care vor să trăiască după o astfel de rigoare”,aşa cum învață Sf. Chiril al Alexandriei.
Atunci când nu sunt îndeplinite condițiile mai sus-pomenite şi ,,vrând cineva să schimbe ceva din cele pe care le-au spus Sfinții Părinți purtători-de -Dumnezeu,nu avem de-a face cu o iconomie care se cuvine a se face, ci cu o încălcare şi o trădare a dogmei,cu o lipsă de evlavie față de rânduielile lui Dumnezeu”,spune hotărât Sfântul Evloghie al Alexandriei.
Extrase din cartea : ,, Rugăciunea în comun cu ereticii”,de Pr. Anastasie Goțopulos,Ed. Predania
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Neoranduieli sunt, dar neoranduieli fac si unii nepomenitori, care mai bine ar fi ramas pomenitori decat sa cada intot felul de rataciri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Neorânduieli,exagerări sunt şi de o parte şi de alta,aşa e..
ApreciazăApreciază
,, Cei care acționează după iconomie sunt datori să o facă ,,având conştiința faptului că iconomia constituie o deviere de la acrivie.
Asta înseamnă că folosirea iconomiei nu creează o rânduială îndătinată canonic care ar tăgădui lucrarea după acrivie.
Prin iconomie,puterea Sfintelor Canoane nu e nesocotită,ci mai degrabă e întărită:,,cel care întrebuințează iconomia bisericească , o face păstrând nemicşorat respectul față de rânduiala bisericească îndătinată (față de acrivie n.m.).(…)
Astfel se lămureşte încercarea celor care cu adevărat lucrează după iconomie, precum ei înşişi subliniază, căci măsurile luate prin iconomie nu ştirbesc întru nimic puterea Sfintelor Canoane şi a rânduielilor patristice (respectiv acrivia sau rânduiala îndătinată n m.)”.
,,Potrivit lui Valsamon, ,,nu este nevoie ca cele făptuite după iconomie să fie introduse ca fiind ceva folositor,să fie luate de exemplu şi să fie ținute drept rânduială canonică pe viitor”.
,,Potrivit lui Konstantinos Ikonomos, ,,şi iconomia are aceeaşi termeni şi măsuri ale lucrurilor şi aceleaşi timpuri,pe care Biserica le ține neschimbat de-a lungul istoriei,fără împotrivire şi în întregime,niciodată iconomisind călcare de lege şi niciodată pogorămintele acestea care se fac din când în când şi îngăduințele,ca excepție de la rânduiala principală (de la acrivie n.m.),nu pot fi socotite ca echivalente ale rigorii dumnezeieştilor legi de la care s’a făcut derogarea”.
Extrase din aceeaşi carte,pag. 52.
ApreciazăApreciază
,,Va trebui să devină clar faptul că,atunci când vorbim de eretici,nu ne este îngăduit să-i abordăm pe toți la fel; este nevoie de discernământ.De altfel,suntem datori să ştim că Tradiția ortodoxă face diferență între conducătorii ereziilor,ereziarhii adică,şj adepții lor neştiutori : ,,pe de o parte,există cei care s’au remarcat ca promotori şi susținători ai ereziei,iar pe de alta,sunt cei care se află pe planul al doilea (adică nu sunt promotori), care fie s’au clătinat în credință din cauza fricii,fie au fost înrobiți din cauza datoriilor băneşti,fie au fost seduşi prin linguşiri sau au fost înşelați din cauza neştiinței lor…
Celui care învață erezia,însă, cum să îi acordăm această îndreptățire,cănd el,de fapt,trebuie să îndrepte şi greşelile celorlalți,dacă,desigur,nu e el însuşi mincinos?”/Sfântul Grigorie Theologul,Cuvântul 24 despre Marele Atanasie,Episcopul Alexandriei/
Iată şi poziția atribuită Sfântului Atanasie cel Mare cu privire la această temă : ,,Întrebarea a 116-a : Oare toți ereticii merg spre pieire sau nu?
Răspuns: Există erezie şi erezie,după cum există păcat şi păcat…şi ïn erezia asta există păcate multe şi felurite. Este diferit păcatul episcopului care înşeală poporul,de păcatul clericului (neştiutor) care poate să îşi însuşească credința ortodoxă. Şi,din nou,altul e păcatul celui care nu poate şi altul al celui care blesteamă adevărul şi se luptă împotriva noastră (a drept-credincioşilor). Şi alta e răspunderea celui care,cu toate că ştie,păcătuieşte, şi alta a celui care se află în neştiință…
Toate acestea le ştie întocmai Cel Care va judeca întrega lume cu dreptate./Sfântul Atanasie cel Mare,Către arhontele Antioh,despre f. multe chestiuni grabnice/
ApreciazăApreciază
O observație doar:
Bine ar fi ca cei care aplică iconomia să aibă în vedere următorul aspect (căci altfel tare mă tem că iconomia va rămâne o formă fără conținut sau o justificare sau acoperire sau îndreptățire a lipsei de implicare sau a lipsei de atitudine ortodoxă în fața ereziei.Adică un paravan după care se ascund cei care nu vor să se expună sau să se implice din varii motive) :
,,Este necesară nu doar cercetarea amănunțită a intențiilor celui care primeşte măsura -după iconomie-…,ci şi evaluarea rezultatelor,pe care această măsură le poate provoca în întregul vieții bisericeşti.
Dacă,adică,…fapta aceasta nu provoacă o destrămare şi o răsturnare a bunei rânduieli bisericeşti,atunci cu adevărat este iconomie…”.
Căci,reiau :
…,,(aplicarea iconomiei n.m.) să se facă în urma unei judecăți riguroase şi să se folosească iconomia şi pogorământul doar atât cât sunt necesare şi îndreptățite,ca nu cumva prin iconomie şi pogorământ să aibă loc o destrămare şi o răsturnare a rânduielilor canonice scrise şi a tradițiilor şi a obiceiurilor bisericeşti păstrate şi astfel să devină apoi piedică şi pagubă”
(sau un instrument în folosul promotorilor ereziei n.m.).
Sursa: idem,pag.51 şi 53.
ApreciazăApreciază
Dar si invers este necesara aceeasi prudenta.
ApreciazăApreciază
Aşa este.Extremele ,exagerările nu sunt bune…
ApreciazăApreciază