Notă admin: Sigur, în cazul fiecărui om contează starea din momentul morții. Nu știu dacă își va fi modificat poziția cu privire la integritatea Bisericii, dar de-a lungul timpului a avut o atitudine ecumenistă!
Sorin Dumitrescu a înființat Fundația Anastasia
Pictorul Sorin Dumitrescu, care a fondat Fundația Anastasia, a murit la vârsta de 78 de ani (pe 22 decembrie 2024 n. admin.), potrivit agerpres.ro.
„O veste tristă în ajunul Crăciunului: azi dimineaţă ne-a părăsit un artist unic, un intelectual neconvenţional şi un personaj spectaculos şi copleşitor – Sorin Dumitrescu.
Autorul unei opere vaste, pictate, scrise şi instituţionale, el lasă, prin plecarea abruptă, un gol imens, dar şi o urmă adâncă şi inconfundabilă în cultura şi în viaţa noastră publică.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!”, a anunţat, într-un mesaj, criticul de artă Pavel Şuşară.
Sorin Dumitrescu a reinventat maniera bizantină de cercetare coloristică şi harică a icoanelor
Reporterul de cult Răzvan Bucuroiu și-a amintit câteva momente remarcabile din munca artistică a lui Sorin Dumitrescu.
„Om adevărat, bărbat de nobilă viţă intelectuală, creştin fără rest, conştiinţă a vremurilor sale – Sorin Dumitrescu a fost aşezat de Dumnezeu, pentru o vreme, la timona afirmării şi conştiinţei laicatului ortodox român, după 1989.
Ca artist a fost inegalabil, începând cu expoziţia de la Dalles din 1980 – Hipersemne – apoi cu minunata ilustraţie a volumelor lui Nichita Stănescu (Epică Magna); iar ca iconar a „reinventat” maniera bizantină de cercetare coloristică şi harică a icoanelor.
Curator de primă mână, a pus în simeză expoziţii memorabile la galeria Catacomba – un adevărat program-manifest al generaţiei (sale) de artişti îmbisericiţi.
Editorului Sorin Dumitrescu îi datorăm cele mai importante cărţi şi autori lansaţi pe circuitul public, după 1989, la editura Anastasia (…)
La fel, manifestări la intersecţia dintre cult şi cultură (Serile Darvari), una dintre temele recurente ale lucrării sale de o viaţă”, a afirmat îndurerat, Răzvan Bucuroiu pe Facebook.
Sorin Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române
Începând cu anul 2006, Sorin Dumitrescu a fost numit membru corespondent al Academiei Române.
Dumitrescu s-a născut la 18 martie 1946 în București. Din 1959 până în 1963, a studiat la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, iar între anii 1964 și 1970 i-a fost profesor Corneliu Baba.
Fundația Anastasia a fost înființată în 1992 și a fost responsabilă pentru organizarea departamentelor editoriale (peste 400 de titluri au fost publicate până în 2002); video (peste 250 de documente video) și imagine (peste 60 de expoziții tematice de grup sau personale la Galeria Catacomba, centrul pilot de artă contemporană al Muzeului Național de Artă al României).
Fundația Anastasia, organizație de interes public
Guvernul a aprobat Fundația Anastasia ca organizație de interes public în 2004.
În 2005, Sorin Dumitrescu obține un doctorat în arte vizuale la Universitatea de Arte din București, fiind și profesor titular.
A realizat producții video și a avut expoziții personale atât în țară, cât și în străinătate. El a fost și autorul a mai multor volume.
În 1980, el a primit Premiul pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
În 1989 a câștigat Premiul Fundației și Forumului „Peter Ludwig” din Aachen, Germania, Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România și în 1990 a primit Premiul Primăriei Municipiului București pentru implicarea sa în viața culturală a cetății.
Sursa: evz.ro
Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism 
Dumnezeu Cel Atotputernic sa-l ierte si sa-l odihneasca cu Dreptii Sai in raiul Sau cel nesfarsit, pe robul Sau, Sorin!„Om adevărat, bărbat de nobilă viţă intelectuală, creştin fără rest, conştiinţă a vremurilor sale – Sorin Dumitrescu a fost aşezat de Dumnezeu, pentru o vreme, la timona afirmării şi conştiinţei laicatului ortodox român, după 1989. Ca artist a fost inegalabil, începând cu expoziţia de la Dalles din 1980 – Hipersemne – apoi cu minunata ilustraţie a volumelor lui Nichita Stănescu (Epică Magna); iar ca iconar a reinventat maniera bizantină de cercetare coloristică şi harică a icoanelor. Curator de primă mână, a pus în simeză expoziţii memorabile la galeria Catacomba – un adevărat program-manifest al generaţiei (sale) de artişti îmbisericiţi. Editorului Sorin Dumitrescu îi datorăm cele mai importante cărţi şi autori lansaţi pe circuitul public, după 1989, la editura Anastasia (…) La fel, manifestări la intersecţia dintre cult şi cultură (Serile Darvari), una dintre temele recurente ale lucrării sale de o viaţă.
Tot timpul Sorin a pus în legătură izbăvirea de satanologia comunistă cu această muceniță a Învierii, iar prin numele editurii chiar pe ea a evocat-o.”, a scris Răzvan Bucuroiu
P.S. Minima decenta din partea dvs. era o rugaciune, un cuvant bun la plecarea la Domnul al uneia dintre cele mai ilustre personalitati ale elitei intelectuale romanesti, academician profesor,scriitor, teolog si pictor -Sorin Dumitrescu!La inceput de an nou va doresc sa va lumineze Domnul Hristos mintea si sa reusiti sa-L cunosteti pe Dumnezeu!
ApreciazăApreciază
Da… recunosc că trebuie să scriu în final un „Dumnezeu să-l ierte!”.
Dar dacă tot ma certați, stimată doamnă, vreau să vă întreb dacă ați ascultat înregistrările de mai sus?
Pentru că dacă ați ascultat și mă certați din cauză că am semnalat și criticat ideile clar ecumeniste ale lui Sorin Dumitrescu înseamnă că nu prea mai aveți ce să căutați printre nepomenitori și că v-ați așezat în tabară semnatarilor din Creta.
Dar dacă aveți vreo dovadă că și-a schimbat atitudinea înainte de sfârșitul vieții ar fi îmbucurător!
ApreciazăApreciază
Stimate domn, „DE MORTUIS NIL SINE BENE „, sună în latina o formulă celebră, preluată în limba romană, ca și în majoritatea celorlalte limbi ale pămantului . A-i vorbi numai de bine pe cei morți a devenit o datorie naturală, un ritual al bunei cuviințe larg acceptat si, uneori, o obligație din partea celor care se consideră lideri de opinie!Această pojghiță de noblețe pe care o așază moartea peste nimicniciile noastre trebuie să fie explicația pentru norma amabilității totale față de cei plecați! Gândul nostru aspru le face foarte rău, îi trage în jos, în întuneric, în hău. Pentru prima dată simțim că avem puterea să-i pedepsim crunt cu gândul nostru, dar pedeapsa e mai mare decât am vrea-o și pentru cel mai aprig dușman. Judecata noastră e judecata de apoi.Singurul mod în care îi mai putem ajuta pe cei plecați să-și treacă vămile spre Poarta Raiului, și nu spre adânc, e să le trimitem prin cuvintele noastre, lumină și iubire, să le facem pomenile, să-i trecem în sărindare și să-i susținem cu puterea gândului nostru bun. (indiferent dacă a fost sau nu ecumenist). Sentința judecăților noastre să fie, mereu, iertarea, iubirea aproapelui.”Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.” [1 Ioan 4;19-21]”Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.”[Matei 12, 36]
ApreciazăApreciază
„Despre morti numai de bine” să le fi spus și Sfinților Părinți de la Sinodul V Ecumenic, care l-au condamnat pe Origen si învățăturile lui în anul 553 la Constantinopol. Origen murise in 250 sau 254 în Fenicia (Liban).
Când este vorba de greșeli de credință, de erezii acestea trebuie subliniate pentru ca cei care vin după noi să nu creadă că respectiva personalitate decedată a procedat/gândit/ vorbit/scris bine.
Îi recunoaștem meritele, dar greșelile în privința credinței trebuie evidențiate.
Mai departe… este treaba lui Dumnezeu dacă l-a iertat sau îl va ierta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este uimitor cum o persoana ca dumneavoastra, care pretinde ca lupta impotriva ecumenismului, a ereziei, vine cu o astfel de teorie – a lăudării tuturor mortilor, la gramada.
Asa n-am mai putea afirma adevarul despre nici un eretic din istoria Bisericii, n-am mai putea critica nici un tiran din trecutul omenirii, pentru ca nu-i asa: „despre morti numai de bine”.
Judecata noastra NU este judecata de apoi. Dumnezeu judecă lumea, alaturi de sfinti. Sau cel mult noi ne vom judeca pe noi insine la judecata de apoi.
Pasajul cu „cine nu iubeste pe fratele sau” nu-si are rostul aici.
In fapt, ecumenistii, ca eretici, sunt dusmanii Bisericii. Dusmanii Bisericii sunt dusmanii lui Dumnezeu.
Dar repet: daca omul isi va fi schimbat poziția înainte de moarte, cu atat mai bine pentru el, dar ramane ce a spus, ce a scris… Trebuia sa faca o declaratie publica.
Iar daca Dumnezeu va fi considerat ca faptele lui bune sunt mai mari decat greselile in privinta ereziei, il va fi iertat si cu noi si fara noi.
ApreciazăApreciază