Vremea este a sluji Domnului!

1.jpeg

De ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, în municipiul Urziceni a avut loc un eveniment important: sfințirea picturii noii biserici cu hramul Sfânta Treime. Momentul a fost așteptat atât de parohieni, cât și de credincioșii municipiului, după numeroase polemici izvorâte din nevoia de a avea în centrul vechi al orașului o biserică nouă, ridicată pe locul unei construcții ce punea în primejdie siguranța credincioșilor, o adevărată ruină ce se dorea închisă și conservată. Însă, a rânduit Dumnezeu ca noul sfânt locaș să fie ridicat pe locul vechii biserici într-un timp foarte scurt, de numai doi ani, fiind apoi târnosit pe 29 mai 2011, în Duminica a șasea după Sfintele Paști, a orbului din naștere.

Inițial, aflând despre eveniment, m-a încercat o ușoară nostalgie, amintindu-mi de slujirea în această biserică pe timpul a zece ani, cu bune și cu rele, cu bucurii și cu întristări, cu încercări și cu binecuvântări. Ceea ce însă m-a răscolit cel mai tare a fost momentul din noiembrie 2016 când protopopul locului a dat citire hotărârii episcopului Vincențiu de a fi oprit de la slujire, pe o perioadă nedeterminată, pentru faptul că întrerupsesem pomenirea numelui PS sale pe motivul acceptării ereziilor legiferate la Creta, în 2016, în cadru sinodal al BOR, la data de 29 octombrie a aceluiași an, când „s-a luat act cu apreciere” a acelor hotărâri eretice.

Mi-am revenit imediat gândindu-mă la frumoasa lucrare pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o alături de fiii duhovnicești care au urmat calea îngrădirii de erezie.

În cadrul predicii rostite de către PS Vincențiu după încheierea Sfintei Liturghii a surprins neplăcut, conform spuselor unor credincioși ai parohiei Sfânta Treime, cuvintele de dispreț față de nevrednicia mea, prin care spunea, citez cu aproximație din cuvintele acelora, că „a mai trecut unul care s-a spânzurat ca un Iuda”, „un eretic” căruia „nu-i va merge bine nici lui, nici celor ca el până la sfârșit”.

Îmi pare rău că, după atâta vreme, pseudo-episcopul Vincențiu nu a înțeles că un preot poate întrerupe pomenirea ierarhului său conform Canonului 15, I-II Constantinopol, că este „un drept și o datorie” a acestuia (după spusele părintelui profesor Ioan Floca la tâlcuirea Canonului 15) atunci când un pseudo-episcop propovăduiește erezia cu capul descoperit (în public).

De aceea, e firesc să ne întrebăm: cine este trădătorul? Cel care a folosit Canoanele Bisericii îngrădindu-se de erezie, sau cel care a călcat în picioare dogmele Bisericii și învățăturile Sfinților Părinți acceptând legalizarea panereziei ecumenismului la nivel eparhial? De ce am fost asemănat cu „un nou Iuda” în procesul în care PS Vincențiu și-a judecat propria cauză și de ce numește „spânzurare” mărturisirea adevărului ce face parte din misiunea preoțească a fiecăruia dintre noi? Cu alte cuvinte, întreruperea canonică a pomenirii numelui minciuno-episcopului este o practică perimată, căzută în desuetudine, un „privilegiu” pierdut odată cu apariția ereziei episcopocentriste a lui Zizioulas! Să înțelegem că Biserica, în viziunea PS Vincențiu, nu mai este hristocentrică și că erezia poate fi propovăduită cu capul descoperit, fără dreptul canonic ca un cleric să întrerupă pomenirea pseudo-ierarhului său devenit un fel de papă, un locțiitor al lui Hristos în propria eparhie.

Apoi, care este erezia de care mă fac vinovat? Întreruperea pomenirii este erezie? Dacă da, atunci și Sfântul Fotie cel Mare, autorul Canonului 15, poate fi acuzat de „erezie și schismă” împreună cu toți Sfinții care au întrerupt pomenirea de-al lungul timpului! Să nu fie!

Cât despre cei care suntem pe această cale a îngrădirii, de unde știe PS sa că nu mergem bine până la sfârșit, atâta vreme cât facem ceea ce din punct de vedere canonic și patristic nu este greșit? Atunci cine merge bine până la sfârșit? Ierarhia BOR care a legiferat sinodal panerezia ecumenismului, care acum așteaptă venirea papei în România sub clătinarea clopotelor ce vor fi trase la Catedrala Națională, a cavalcadei de la Iași, capitala ortodoxă a moldovenilor și a pseudo-canonizării ce va avea loc la Blaj, a cochetării pe tema autocefaliei cu schismaticii ucrainieni sau cei care se împotrivesc acestor nelegiuiri și trădări cum nu a mai cunoscut neamul ortodox românesc?

„Mărturisire spre Înviere. Trei ani de rezistență antiecumenistă în BOR”: Sinaxa interortodoxă Botoșani II, 1 mai 2019

Iertați-mi îndrăzneala de a vă întreba , dar „vremea este a sluji Domnului”: ați vorbit în predicile de la amvon, în pastorale sau în conferințele preoțești despre aceste provocări ale ecumenismului, papalității și schismei ucrainene? Ați îndemnat preoții să facă misiune de catehizare și informare cu privire la aceste probleme pe care le considerăm de maximă importanță și de actualitate? Ați luat atitudine în Sinod împotriva „Săptămânii de rugăciune ecumenistă” și ați mărturisit împotriva prezenței BOR în CMB, hotărârilor de la Balamand, Chambessy, Busan, Kolymbari? Tăcerea în eparhie sau căutarea altor vinovați decât cei reali poate fi un răspuns!

Făcând ceea ce trebuie în eparhia pe care o păstoriți, mărturisind adevărul, veți aduce bucurie Îngerilor și Sfinților în cer, Maicii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care S-a răstignit pentru păcatele noastre, veți da viață și motivație păstorilor ca să fie făclii luminoase pentru păstoriți și veți ajuta ca bisericile să fie împodobite nu doar cu veșmânt pictural, ci și cu virtuțile creștinești întrupate în credincioși dornici de mântuire, să fie cetăți întărite din care să răsune ca un tunet glasul Evangheliei și a păstorilor care drept învață cuvântul adevărului.

PS voastră,

Eu nu vă consider asemenea lui Iuda și nu văd starea în care vă găsiți ca pe o mergere la spânzurătoare, ci văd în acestea timpul pe care Dumnezeu vi l-a dat pentru pocăință și îndreptare. Încă vă mai puteți ridica din această cădere și încă mai puteți lua atitudine în Sinodul BOR. Altfel, puterile sufletești vor slăbi, conștiința se va toci, mintea se va întuneca și inima se va învârtoșa, călcând cu totul în picioare făgăduințele făcute la hirotonie că veți păstra Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți neschimbate.

Preot Claudiu Buză, Urziceni

23 mai 2019

Sursa: ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com

Vedeți și: 

Video – Părintele CLAUDIU BUZĂ este APĂRAT DE CREDINCIOȘII MĂRTURISITORI DIN BISERICĂ în momentul când se anunță oficial oprirea (necanonică) de la slujire

Reclame

Biscuiții „Oreo” și crucea masonică

Este sau nu este o cruce masonică? Poate veți spune că e o exagerare. Priviți mai jos:

Figura 1.3 reprezinta “Crucea Lorraine”, un simbol apropiat de crucea intoarsa prin compozitia grafica. Originea este diferita: folosita initial de Ducele de Lorraine (de unde si numele), a fost adoptata de alchimisti in perioada Renasterii ca simbol al pamantului si al sufletului materiei.
In 1940 simbolul Crucii Lorraine a fost folosit de Amiralul d’Argenlieu, ca simbol al rezistentei Franceze, simbol opus svasticii naziste. – ioanmina.blogspot.com

Cu alte cuvinte, simbolul aflat pe biscuiții Oreo este o cruce întoarsă căreia i s-a mai adăugat un braț mai scurt. O „cruce” folosită în masonerie și într-o formă apropiată și de Cavalerii Templieri:

Insignă a Cavalerilor Templieri

Medalie Decorație a Cavalerilor Templieri – okazii.ro

De fapt simbolul mărcii este al Nabisco Cookies, căci cine produce biscuiții Oreo? Conform wikipedia (deși nu trebuie decât să vă uitați pe prospect):

Oreo este un produs format din doi biscuiți de ciocolată umpluți cu cremă de diferite sortimente. Versiunea din prezent vândută în Statele Unite este produsă de către Nabisco, divizie a Mondelez International. Oreo a devenit cea mai vândută marcă de biscuiți din Statele Unite încă din 1912.

Etimologia

Originea numelui Oreo este necunoscută, dar există mai multe teorii, inclusiv derivații de la cuvântul francez „Or”, adică de aur (ambalajul folosit din trecut fiind din aur), sau din cuvântul grec ‘Oreo’, ceea ce înseamnă frumos, drăguț sau bine făcut. Alții cred că biscuiții au fost numiți Oreo pentru că e un nume scurt și ușor de pronunțat.

Distribuția internațională

Biscuiții Oreo sunt distribuiți în întreaga lume printr-o varietate de campanii de vânzări și marketing.

Potrivit companiei Kraft Foods Oreo sunt „cei mai vânduți biscuiți din lume”. Popularitatea biscuiților Oreo continuă să crească, la fel ca și cantitatea de distribuție. În martie 2012, Revista Time a raportat că biscuiții sunt disponibili în mai mult de 100 de țări. În general, se estimează că de la începuturile producției din 1912 peste 450 de miliarde de Oreo au fost produși la nivel mondial. Statele Unite ale Americii, China, Venezuela, Canada, Indonezia întregesc top 5 țări în materie de vânzări.

Unii cu siguranță își mai amintesc:

Bomba alimentara! Extras din fetusi avortati, folosit in alimente procesate, produse cosmetice si vaccinuri!

Renumita companie americana Senomyx (site oficial) specializata in biotehnologie, a dezvoltat o intreaga gama de arome alimentare folosind celule embrionice avortate. Cercetari stiinfice referitoare la utilizarea HEK-293, un potentiator de aroma provenind din celule umane ale fetusilor avortati, au fost publicate inca din anul 2002, moment in care mai multe companii au incheiat contracte ce le permitea sa utilizeze in produsele lor potentiatorul HEK-293. Printre acestea se numara unele mai mult decat cunoscute chiar si in Romania: Pepsi, Nestle, Kraft.

Practic, de fiecare data cand consumam unul dintre produsele listate mai jos, consumam o parte dintr-un fetus avortat! O parte din alimentele ce contin acest potentiator sunt si:

  1. Produse marca Pepsi:
  • Toate bauturile Pepsi normal si light;
  • Mountain Dew;
  • Lipton Ice Tea;
  • Frappuccino.

2. Produse Nestle:

  • Toate bauturile pe baza de cafea de tip “3 in 1”
  • Produse Maggi ca supa la plic, ketchup, cubulete de supa sau arome instant, sosuri, taitei instant.

3. Kraft: orice sortiment de guma de mestecat (da, chiar si Hubba-Bubba!)

4. Cadbury: 

  • Bomboane Fruit Mania
  • Bomboane mentolate
  • Sour Cherry Blasters
  • Dropsuri Halls

5. Vaccinuri: 

  • MMR II
  • ProQuad
  • Varivax
  • Pentacel
  • Vaqta (hepatita A)
  • Havrix (hepatita A)
  • Twinrix (hepatita A si B)
  • Zostavax
  • Imovax

6. Medicamente:

  • Pulmozyme (medicament pentru fibroza chistica)
  • Enbrel (artrita reumatoida)

Sursa: ziaruldearges.ro

În 2012 compania Kraft Foods Inc. s-a divizat în Mondelez International Inc. și Kraft Foods Group Inc. conform:

Cum arată companiile Kraft Food și Mondelēz la doi ani după divizare

Adică aceeași Mărie cu o altă pălărie… Cel mai probabil folosesc aceleși compoziții pentru dulciurile expuse pe piață.

Pentru primirea papei în Iași, Inspectoratul Școlar Județean, la solicitarea Primăriei, cere de la toate liceele din oraș CÂTE 50 DE ELEVI „VOLUNTARI”

INCREDIBILĂ SLUGĂRNICIE! Ca pe vremea comunismului. Dar măcar atunci, aveam un conducător local. Astăzi românii, fără identitate și fără mândrie națională se fac preș în fața oricui.

Arhiereticul papă este primit ca un mare lider religios, inclusiv de ortodocși.

Instituții ale administrației românești pun umărul la injosirea politică și religioasă a neamului.

Priviți, mai jos adresa prin care Inspectoratul Școlar Județean Iași cere tuturor liceelor și colegiilor să dea câte 50 de voluntare fiecare pentru al întâmpina pe mega-ereticul înaintemergător al antihristului. Mai marii noștri care ne conduc atentează direct la sufletele copiilor noștri pe care îi vor încolonați și slugi satanei, inchinători ereticului papa Francisc….

Mai jos, documentul integral cu tabelele tip și cu tot cu solicitarea din partea Primariei Iași, către Inspectoratul Școlar:

Adresa_voluntariat_vizita_Papa_Francisc-2-1

Părinți, nu vă lăsați copiii să participe la o asemenea urăciune în fața lui Dumnezeu, a Sfântului Apostol Andrei care ne-a încreștinat și a Sfinților Ardeleni mucenici! Nu-i lăsați să devină aplaudaci ai slugii antihristului!

Vedeți și: 

RĂSPÂNDIȚI – Text împotriva primirii ereticului papă Francisc ca un arhiereu în România

Bulgarii l-au lăsat pe papă să se roage singur în Catedrală. Ca un eretic, în fața Altarului ADEVĂRATEI BISERICI!

PROTEST autorizat împotriva papei și ecumenismului – Sâmbătă 25 mai, la baza Dealului Patriarhiei

Monahia Teofilia Țuicu, plecată din obștea Mânăstirii Aninoasa, întrerupe comuniunea cu pseudo-ierarhul Calinic al Argeșului și Mușcelului și cu toți clericii ecumeniști din B.O.R.

Mărturisire a dreptei credințe și condamnare ecumenismului – Monahia Teofilia Țuicu

Hristos a înviat! Mulțumesc bunului Dumnezeu pentru mila Sa cea mare pe care mi-a arătat-o mie roabei Sale; nu m-a lăsat și nu m-a părăsit în toate încercările vieții mele. Din om de rând, logodnica Sa m-a făcut prin cinul monahal pe care mi l-a rânduit și pe care l-am primit. Mulțumesc că în ograda Sa a rânduit să mă nasc, să fiu o oaie în “Staulul” pe care Însuși Mântuitorul l-a întemeiat – Sfânta și Unica Lui Mireasă – Biserica Ortodoxă. Cel mai mare dar pe care l-am primit a fost să fiu, și eu, mădular nevrednic al Uneia Sfinte Sobornicești și Apostolești Biserici – Biserica Ortodoxă.

Totul a fost măreț și minunat, peste tot cerul senin și curat, dar iată că furtuna a venit și negura s-a întețit. Ani de zile din Sfânta Scriptură și Scrierile Sfinților m-am hrănit; în aceste cuvinte m-am odihnit și sufletul meu s-a călit. Nu este nimic mai mare în viața aceasta decât a fi ortodox, decât a avea Cap unic pe Domnul nostru Iisus Hristos. În Ortodoxie mă simt ca acasă, nimic nu-mi lipsește, toate sunt din plin și bune foarte. Tot ceea ce este mântuitor doar în Biserica Ortodoxă se află. Ea este Mireasa lui Hristos cea neîntinată. De câțiva ani, citind mai mult din scrierile apologetice, conștiința mea teologică s-a ascuțit și mi-am dat seama mai mult că, în afară de dragoste, cucernicie, și evlavie, Biserica cuprinde și lupta pentru credință. Tezaurul pe care l-am primit prin Sfinții Părinți cu multă sudoare s-a făurit. Dușmanul Mirelui nu se bucură de Mireasa Lui și din timpuri îndelungate a vrut s-o necinstească. Astfel divolul și-a găsit uneltele potrivite, oameni cuprinși de patimi trupești și sufletești, care prin mândrie, orgolii și ambiții personale au răstălmăcit legea și învățătura dumnezeiască. Asftel au apărut ereziile luptătoare de Dumnezeu. Diavolul fiind potrivnic lui Dumnezeu a născocit aceste împotriviri la poruncile pe care Dumnezeu pentru mântuirea noastră ni le-a revelat. De două mii de ani și mai ales după persecuțiile generalizate împotriva Creștinismului, când din exterior Biserica a avut pace, lupta din interior, prin aceste erezii, s-a întețit. Sinoadele Ecumenice și Locale au analizat aceste abateri de la Dreapta Credință, le-au condamnat și au formulat și explicat, prin intermediul canoanelor, dogmele dumnezeiești, dogmele Bisericii, care au fost făcute de Dumnezeu odată cu Biserica. Toate acestea sunt cuprinse în cartea numită Pidalion care constituie cârma Bisericii. Toate ereziile sunt contrare acestor canoane.

Dintre toate aceste erezii cea mai groaznică, cea mai mare și mai subtilă este ecumenismul numit de Sfântul Iustin Popovici a-tot-erezie (panerezie) pentru că în ea “… se află cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; Iar toate aceste creștinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase, nu sunt altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obște este acela de «a-tot-erezie»” (Biserica Ortodoxă și ecumenismul, Sf. Iustin Popovici, pe coperta spate).

Dogmele reprezintă adevărurile de credință și ele nu pot fi împuținate, înmulțite sau modificate. Orice alterare a dogmelor este o problemă soteriologică, este o ieșire din Biserică, o pierdere a mântuirii.

Cu cât am citit mai mult din cuvintele Sfinților am realizat că în o sută de ani de ecumenism aproape totul s-a schimbat. “Ortodoxia” pe care o trăim noi astăzi este o falsă ortodoxie, o credință formală secătuită de duhul autentic ortodox descoperit de Sfinții Părinți.

Fericitul Arhiepiscop Averchie Taușev spune despre aceasta:

“…să avem limpede în minte faptul că în această epocă mai tot ce poartă numele preasfânt și scump de «ortodoxie» , nu este de fapt ortodox mai curând este adeseori «ortodoxie mincinoasă și uzurpată» , de care trebuie să ne temem și să ne ferim ca de foc. Spre deosebire de această credință contrafăcută, adevarata Ortodoxie a fost dată și trebuie primită fără înnoiri, și nimic care să fie potrivnic Sfintelor Scripturi și Dogmelor Bisericii nu trebuie acceptat ca învățătură ori ca regulă în Biserică. Ortodoxia adevarată se gândește doar să slujească lui Dumnezeu și să mântuiască sufletele, și nu se îngrijește de bunăstarea lumească și vremelnică a oamenilor. Ortodoxia adevarată este duhovnicească, și nu materialnică, ori psihologică, ori pamântească” (Apostazia și antihristul după învățăturile sfinților Părinți, pp.156,157).

De asemenea am luat cunoștință de toate abaterile și concesiile doctrinare pe care reprezentanții noștri, ierarhi și preoți le-au săvârșit în acest ultim veac de apostazie. În 1961, Biserica noastră Ortodoxă Română a intrat ca membru cu drepturi depline în organismul paneretic CMB (Consiliul mondial al bisericilor); de asemenea ierarhi de-ai noștri au intrat și în alte structuri și organisme protestante și papistașe având numeroase dialoguri pe picior de egalitate, cu aceste formațiuni eretice; s-au semnat documente în care sunt recunoscute ereziile ca “biserici” și au fost recunoscute tainele monofiziților (condamnați la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon), papistașilor, anglicanilor și ale altora, prin consimțirea existenței unui minimalism dogmatic, în cadrul unor întruniri ecumeniste la Porto Alegre, Busan, Balamand etc., prin documentele de la Lima (documentele BEM – botez, euharistie, preoție); au avut loc momente de rugăciuni în comun și liturgice cu ereticii; în multe cazuri au fost împărtășiți eretici cu Sfintele Taine: s-au înmulțit discursurile și elogiile aduse ereticilor și instituțiilor acestora: papismul a fost numit “biserică” soră și ereticii frați întru Hristos: eretici papistași și greco-catolici au fost primiți la ortodoxie fără botez: din învățământul teologic au fost scoase disciplinele apologetice și, prin misionarism sau alte discipline, a fost introdusă tematica ecumenistă; tot mai rar au fost tipărite cărți apologetice ale Sfinților culminând cu prezentul în care editarea și tipărirea lucrărilor apologetice au dispărut cu desăvârșire; s-a trecut la o cenzură acerbă a cărților de cult; s-a scos cu desăvârșire Sinodiconul sau Slujba din Duminica Ortodoxiei în cadrul căreia se citesc anatemele date de Biserică ereticilor; Prohodul a fost cenzurat, scoțându-se treisprezece strofe: a fost scoasă toată rânduiala de primire la Ortodoxie a ereticilor din Molitfelnic; pe general, tot ceea ce arată că cei din afara Bisericii sunt eretici, a fost scos pentru ca oamenii nemaiștiind adevărul, să se înlesnească unirea cu ereticii.

Această fărădelege a culminat cu organizarea sinodului eretic din Kolymbari – Creta în care ereziile au fost recunoscute ca “biserici” . Cuvintele de “erezie” și “eretic” au fost cu totul abrogate și, în prezent, acestea nu se mai regăsesc în vocabularul și predicile ierarhilor noștri. Prin semnarea și acceptarea acestor documente eumenismul a fost sinodal aprobat, devenind temelie a relațiilor Bisericii cu ereziile. Semnând și acceptând aceste documente, fie in Creta fie în cadrul Ședinței Sfântului Sinod, ierarhii noștri au apostaziat de la Dreapta Credință susținând că Biserica și-a pierdut unitatea, aceasta fiind redobândită prin unirea Ortodoxiei cu ereziile.

Și fărădelegea nu a luat sfârsit aici. După acordarea anticanonică a “autocefaliei” organizației schismatice din Ucraina, Sinodul Bisericii noastre și-a exprimat dorința constituirii unui exarhat în Ucraina. Astfel demersul către organizația schismatică nu reprezintă altceva decât recunoașterea acestei structuri schismatice.

 “…Ierarhii noștri când sunt investiți în episcopie depun un jurământ cum că se obligă să păzească dreapta credință și cele 7 Sinoade ecumenice. Dacă încalcă jurământul, atunci nu mai sunt episcopi, nu se mai supun mai marilor lor, adică Sfinților Părinți, cum să ne pretindă nouă ascultare? Noi nu ascultăm de furi, ci de glasul Bisericii, care vorbește prin Sfinții Părinți, nu prin minți îmbătate de mitrele aurite din capul lor…”

(extras din cartea “Biserica și noile erezii”, editată de Fundația Justin Pârvu, iunie 2016, pag. 27).

La sfârșitul acestei luni ereticul papă Francisc va efectua o vizită în țara noastră. Sinodul permanent al Bisericii Ortodoxe Romane va avea o întâlnire cu acesta. Se va efectua o rugăciune în comun. Clopotele Catedralei Naționale vor bate pentru prima dată cu ocazia primirii papei. Se vor desfășura procesiuni papistașe în București și Iași. Vor fi “beatificați” șapte “ierarhi” greco- catolici la Blaj. Toate acestea demonstrează că papa va fi primit cel puțin ca un patriarh ortodox, ca exponent al unei “biserici” în adevaratul sens al cuvântului. Aceasta reprezintă propovăduirea pe față a papismului și ecumenismului, constituind astfel cel mai mare act ecumenist de trădare și apostazie de după sinodul eretic din Creta cu efecte dezastruoase pentru Biserică și creștini, poate chiar mai mari ca cele provocate de pseudosinodul din Creta.

În temnițele comuniste au suferit și s-au săvârșit mulți Sfinți ale căror jertfe demonstrează incontestabil desăvârșirea și sfințenia la care au ajuns. Mulți dintre ei și-au dat viața ca celălalt să traiască. Aceasta reprezintă jertfa supremă după cum ne spune Însuși Mântuitorul Iisus Hristos : “Nu este dragoste mai mare ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”. Până în ziua de față Sinodul Bisericii noastre Ortodoxe Române nu a făcut nici o canonizare în rândul acestor Sfinți și nici măcar nu există vreun proces de canonizare. Aceasta denotă faptul că ierarhia nu-L mai cinstește pe Dumnezeu și pe Sfinții proslăviți de El. Sfinții fac parte din Biserica Biruitoare iar lipsa de cinstire a acestora ne poziționează în contradicție cu aceasta (Biserica Biruitoare).

Cu câțiva ani în urmă printr-o hotărâre a conducerii țării a fost autorizată construirea unei mega moschei în centrul capitalei. Nici până în ziua de astăzi nu s-a auzit vreo voce din cadrul ierarhiei care să se opună acestei hotărâri ofensatoare pentru Ortodoxie.

În problema actelor electronice și a vaccinării ierarhia nu numai că nu a dezaprobat, dar a și susținut promovarea acestora prin circulare și predici adresate poporului dreptcredincios.

În cadrul mănăstirii Aninoasa în care am viețuit, ecoul acestei frământări nu s-a dorit să fie auzit. De multe ori am dorit să discutăm la masa de obște sau în cadrul sinaxelor mănăstirii aceste probleme de credință. Întotdeauna mi s-a închis gura, s-a refuzat dezbaterea pe motive de credință, spunându-mi-se de fiecare dată că nu e treaba mea să vorbesc de credintă, e treaba doar a ierarhilor.

Mereu am avut în minte cuvintele sfântului Maxim Mărturisitorul:

“…a tăcea în vreme de erezie înseamnă a te lepăda de Hristos” sau “nu există nimic mai silnic decât o conștiintă care te acuză și nimic mai îndrăzneț decât o conștiință care te apară” sau “cel care nu-L mărturisește pe Hristos, în mod corect adică în conformitate cu Tradiția, se plasează în afara Lui” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Mediator între Răsărit și Apus, pag. 200).

Părintele Justin Pârvu ne spune în cartea “Biserica și noile erezii” (pp. 44-47):

“Monahii sunt păstrători ai adevărului. Care a fost atitudinea monahismului din primele secole creștine? Nepăsătoare la durerile aproapelui lor? Tocmai rugăciunea este aceea care ne dă puterea să vedem rănile fraților noștri. Și ce biruință este mai mare în fața lui Hristos decât aceea că ai salvat un suflet de la pieire? Dar dacă nu vrei să îl salvezi, măcar nu te descuraja! Nu au fost ei cei ce-au dat tonul și au fost prezenți în toate problemele care frământau creștinătatea? Martirii nu au fost călugării? Ce învățătură vin ei să ne aducă nouă acum? Ce a făcut Sf. Vasile cel Mare? Nu a scos călugării și i-a adus în cetate să fie la dispoziția credincioșilor, ca să fie modele de înfrânare, de virtute, de contemplație, de dragoste? Aceasta este smerenia, să dormi liniștit la chilia ta? Monahul a fost și va rămâne ochiul de veghe al Creștinătății.

 Deci monahii sunt candele vii și ochii permanent trezvitori ai vieții noastre creștine. Să le spună întotdeauna de unde bate vântul și încotro se îndreaptă ca să se pregătească creștinul și să știe cum să se apere. Și așa, împreună, să înfruntăm greutățile acestui veac și să ne facem moștenitori ai vieții celei veșnice!

 Călugării să se gândească la faptul că ei sunt oamenii de lumină ai poporului, că pe lângă rostul pravilei și al Liturghiei, Vecerniei, Utreniei, și Pavecerniței, mai au și rostul de apărători direcți ai acestor valori, de veghetori ai neamului. Noi nu ne putem prezenta la Dumnezeu numai cu Utreniile și cu Vecerniile pe care le-am făcut aici. Vom da răspuns cum am apărat adevărurile unor lucruri ce privesc mântuirea noastră.

 Părinții noștri din mănăstiri trebuie să se gândească serios că ei sunt lumina lumii și lor li se cere acum un cuvânt de spus, în vremurile în care trăim. Autorități mici sau mari, cum sunt ei puși în rânduială, să nu se gândească doar la un pătrișor de chilie călduroasă, împodobită cu icoane și cu ramuri de măslin, aduse din toate părțile lumii. Să se gândească la o viață mult mai aspră, mult mai grea, dacă nu la cea veșnică, unde ne așteaptă o aspră judecată. Pe lânga aceste obligații călugărești, de ce ai venit frate aici? “Am venit, dorind viață pustnicească”. Viața pustnicească este a osândei, este viața grea a călugăriei, a tuturor defăimărilor și a loviturilor.

 Un călugăr care poartă în sufletul lui schima, care poartă rasa, semnele acestea ale biruinței, trebuie să conștientizeze că aceste biruințe nu vin decât prin suferințe, greutăți, prin necazuri, că ai venit, frate, ca să aduci aici jertfa ta, să aduci suferințele tale, lupta ta și rănile tale. Aceasta este crucea pe care ne-am luat-o noi la călugărie în fața altarului. Și eu cred că miile de călugări care au căzut în fața Sf. Altar împreună cu nevoințele părintelui Arsenie Papacioc, cu rugăciunile părintelui Ilarion Argatu, cu rugăciunile părintelui Ilie Lăcătușu, cu rugăciunile părintelui Antim Găina de la Secu și mulți alții, lângă dânșii formăm și noi oarecum pârghia de rezistență ortodoxă. Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat. Aceasta este pregătirea noastră pentru dincolo. Ne-am îmbrăcat nu în dulame lustruite și în camilafce călcate și puse la steif. Ne-am zidit în suferințe și necazuri”.

Prin aceste cuvinte mi-am dat seama de atribuțiile pe care le am ca monahie în legatură cu credința.

În cartea “Sfinților Catacombelor Rusiei” m-a marcat un text al Sf. Chiril, Mitropolitul de Kazan, primul locțiitor al Patriarhului Tihon pomenit la 26 ianuarie:

“… Dar Tainele săvârșite de serghianiștii care sunt hirotoniți corect și nu sunt caterisiți de la slujirea de preot sunt fără îndoială Taine mântuitoare pentru cei care le primesc în credință, în simplitate, fără discuții și îndoieli privind eficiența lor, și nici nu suspectează măcar ceva incorect în ordinea serghianistă a Bisericii. Dar, în acelasi timp, ele slujesc spre judecată și spre condamnare pentru cei ce le săvârșesc și pentru cei care se apropie de ele înțelegând bine neadevărul care există în serghianism și, prin lipsa lor de opoziție față de aceasta, arată o indiferență criminală față de batjocorirea Bisericii. De aceea este esențial pentru un episcop ortodox sau pentru un preot să se rețină de la comuniunea de rugăciune cu serghianiștii. Acelasi lucru este esențial pentru laicii care au o atitudine conștientă față de detaliile vieții bisericești” (pp. 221, 222).

Pentru toate acestea, având frica lui Dumnezeu și dorind să primesc cuvântul și exemplul Sfinților am purces la îngrădirea de panerezia ecumenismului prin întreruperea comuniunii euharistice cu ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului și cu toți ierarhii și clericii Bisericii Ortodoxe Române care au acceptat erezia. De asemenea am părăsit mănăstirea în care am viețuit, conform recomandărilor Sf. Vasile cel Mare, din cauza indiferenței și a acceptării tacite a ereziei, din cauza interdicției de a nu mai vorbi de credință.

Mă rog bunului și milostivului Dumnezeu să curățească Biserica de erezie și să întoarcă pe ierarhi și obștea din care provin la adevărul credinței în sânul Bisericii noastre Ortodoxe Române. Amin.

Sursa:

Sfinții și Marii Duhovnici călăuzesc noi suflete pe calea împărătească a mărturisirii: Monahia Teofilia Țuicu, fostă viețuitoare la mănăstirea Aninoasa se îngrădește canonic de semnatarii ereziilor din Creta

 

AGRESIUNE UNGUREASCĂ: Trei români, între care și George Simion au fost agresați la poarta cimitirului de la Valea Uzului

Bătut de EXTREMIȘTI MAGHIARI pentru că este ROMÂN pe teritoriul ROMÂNIEI și a vrut să apere eroii ROMÂNI.

MINCIUNILE UNGURILOR:

Valea Uzului | Reacția maghiarilor: „Nu l-am bătut, doar l-am împins și a căzut”

Viceprimarul localității Sânmartin, din Harghita, îl contrazice pe George Simion și pe cei doi colegi ai acestuia, care au spus că au fost bătuți de extremiști maghiari. Antal László, care a fost de față, a declarat pentru portalul de limbă maghiară Szekelyhon.ro că cei trei români nu au fost bătuți.

„Unul dintre ei a fost împins, se vede pe înregistrare, dar nu a fost bătut. Nimeni nu a fost rănit, asta a confirmat și ambulanța care a ajuns la fața locului” a spus oficialul din Sânmartin, localitatea care dispută, alături de Dărmănești (jud. Bacău) administrarea Cimitirului Internațional al Eroilor din Valea Uzului. Antal László a mai confirmat că telefoanele mobile ale celor trei au fost confiscate.

Zoltán Bedő, liderul unei mișcări pentru conservarea monumentelor maghiare din Transilvania, a spus că George Simion și cei doi colegi ai lui s-au bătut între ei și au srigat „moarte ungurilor”. Totul ca să câștige capital politic, având în vedere că Simion este candidat independent pentru alegerile europarlamentare, a transmis bărbatul care a fost martor la incident. 

VEZI AICI: https://www.facebook.com/newstandard.news/videos/339762046740107/

Reacția maghiarilor: Românii nu au fost bătuți. Doar au fost împinși

Szekelyhon.ro l-a acuzat pe George Simion că a tulburat liniștea de la cimitirul Valea Uzului. Publicația a menționat că zeci de etnici maghiari au venit în dimineața zilei de vineri, 17 mai, să vopsească crucile soldaților maghiari și să lege panglici în culorile drapelului Ungariei, adică roșu, alb și verde.

Ieri seară, un grup de activiști maghiari au învelit cu celofan negru crucile nou-montate ale eroilor români din cimitirul de la Valea Uzului. Acțiunea a revoltat opinia publică din România, iar organizațiile ungurești din România s-au grăbit să se delimiteze.

„Consiliul Regional al Aleșilor Locali din Ținutul Secuiesc consideră că acoperirea, cu saci negrii, a crucilor amplasate de administrația locală a orașului băcăuan Dărmănești în Cimitirul din Valea Uzului este o provocare și se delimitează atât de acțiune, cât și de persoanele care au comis-o. Avem convingerea că această acțiune a avut ca scop discreditarea comunității maghiare din România și distragerea atenției de la ilegalitățile autorităților locale din Dărmănești.” se arată un comunicat postat pe pagina UDMR. Totuși, în acest text se face apel la înlăturarea crucilor eroilor români, „amplasate ilegal în cimitirul din Valea Uzului.” – newstandard.news