Mâine, duminică 4 martie PROTEST ÎMPOTRIVA PROPAGANDEI HOMOSEXUALE DIN ȘCOLI ȘI INSTITUȚII DE CULTURĂ la Ministerul Culturii

Duminică 4 martie, peste 20 de ONG-uri organizează un PROTEST în fața Ministerului Culturii: Opriți propaganda homosexuală în școli și instituții de cultură. Nume importante conservatoare susțin protestul

foto – Active News

Duminică, București,  Ministerul Culturii și Identității Naționale, ora 17:00

Adresă:

Corp Aula, Bulevardul Unirii 22, București 030833
Telefon: 021 222 9135

Mai mult de 20 de asociații organizează duminică, 4 martie un protest împotriva agresiunii propagandei homosexuale asupra elevilor din școlile României.

După insuccesul proiecție filmului „120 de bătăi pe minut” de la cinematograful Muzeul Țăranului Român, se încearcă atragerea elevilor minori în alte locații unde se proiectează acest gen de filme. Se vrea cu orice preț o propagandă cât mai agresivă, mai ales asupra tineretului, probabil pentru a ușura îndeplinirea pe viitor a agendei homosexuale impuse din exterior, adică legiferearea parteneriatelor civile și identității de gen.

Iată pagina evenimentului de pe facebook: https://www.facebook.com/events/2004222556460211/?active_tab=discussion

Citiți o scrisoare deschisă, către 3 ministere, lansată de 20 de asociații:

Scrisoare deschisă
Doamnei Ministru al Sănătății, Sorina Pintea,
Domnului Ministru al Culturii și Identității Naționale, George Ivașcu,
Domnului Ministru al Învățământului, Valentin Popa
Protestăm vehement împotriva campaniei de propagandă homosexuală făcută cu girul instituțiilor conduse de domniile voastre!
Duminică, 4 martie 2018, începând cu ora 17:00, vom susține, prin adunarea noastră în fața Ministerului Culturii, promovarea adevăratelor valori naționale românești.
Reamintim că, la cinematograful Elvira Popescu din București, au fost recent convocați, în necunoștință de cauză, peste o sută de elevi minori pentru a viziona filmul 120 BPM. Acest film încurajează, cu o crasă iresponsabilitate medicală și educațională, sexul neprotejat cu un partener diagnosticat cu HIV. Gravitatea acestui act, așa zis cultural, considerăm că ține de registrul penal. Același film a fost proiectat de două ori și la Muzeul Național al Țăranului Român.
Ne opunem perfidei reeducări realizate cu aceste spectacole distrugătoare moral, fizic și psihic. Solicităm Ministrului Culturii și Identității Naționale să oprească extremismul unor modele antropologice străine, experimentale sau de așa zisă avangardă. Nu mai este demult vorba de avangardă, ci de cea mai agresivă ariergardă artistică!
Libertatea de expresie rămâne un drept constituțional inviolabil (indiferent de orientarea sexuală). Dar, ca orice libertate, ea trebuie să fie pusă în contextul unei înțelepte și sănătoase prioritizări față de gradul de dezvoltare psihica al adolescenților. În plus, trebuie păstrate demnitatea, decența și buna cuviință, stâlpi de veacuri ai etosului românesc!
Fără aceste priorități, ce fel de nouă identitate vrea actuala guvernare să construiască?
Refuzăm să călcăm în urmele de șenile deschise de tancurile așa zisei revoluții de gen!
România a rămas, slavă Domnului, într-o binecuvântată zăbavă în această infernală cursă. Asistăm la dezbateri agonizante întru canonizarea culturală a homosexualității. Atragem atenția că în alte țări și culturi se lucrează deja la etapa următoare: a dezincriminării pedofiliei, incestului, necrofiliei sau zoofiliei. Monstruozități care sunt încă încadrate la Codul Penal în țara noastră. Și acolo vrem să rămână!
Există o contradicție evidentă între menirea instituțiilor dumneavoastră și agenda dezonorantă pe care o practicați de facto. Ați trădat valorile naționale pe care alianța politică ce v-a investit le vânturase electoral cu puțini ani în urmă.
Identitatea națională trebuie respectată! Iar ipocrizia dublei măsuri trebuie să înceteze!
În consecință cerem sancționarea funcționarilor implicați în aceste manifestări, demisia responsabililor care au avizat desfășurarea acestora și demisia domniilor voastre din fruntea ministerelor pe care le conduceți!
Semnează:
Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință
Alianța pentru Demnitate Națională
Asociația Familia Românească
Fundația Institutul de Cercetări Psihosociale și Bioetică
Asociația Civică Dreptate
Asociația Tradiția Românească
Asociația pentru Protecția Consumatorului
Asociația „Ortodoxia Tinerilor”
Asociația „Bucovina Profundă”
Fundația „Sfinții Martiri Brâncoveni”
Fundația Pentru Oameni
Asociația Freamătul
Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni -Suceava
Proiectul ARCUS
Asociația Pro Vita Bucovina
Asociația Sfântul Ioan cel Nou
Asociația Pro Decizii Informate
Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului
Asociația Calea Neamului
Asociația Culturală „Sfântul Mitropolit Dosoftei”
Anunțuri
Marți, 20 februarie, PROTEST al Noii Drepte la Muzeul Țăranului Român împotriva redifuzării filmului homosexual „120 de bătăi pe minut”

Marți, 20 februarie, PROTEST al Noii Drepte la Muzeul Țăranului Român împotriva redifuzării filmului homosexual „120 de bătăi pe minut”

Protestul Noii Drepte va fi organizat marți 20 februarie, la ora 18:00, față de redifuzarea filmului „120 bătăi pe minut” la studioul Horia Bernea din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român.

După ce la proiecția din data de 4 februarie a.c. mai mulți spectatori și-au manifestat deschis dezgustul față de scenele la limita pornografiei din filmul „120 bătăi pe minut”, conducerea Muzeului Național al Țăranului Român recidivează și anunță REDIFUZAREA în data de 20 februarie a acestui film provocator, care glorifică lupta activiștilor pro-homosexualitate.

Ne-am fi așteptat să vedem anul acesta la cinematograful Muzeului Țăranului Român filme dedicate Centenarului Marii Uniri. Ne-am fi așteptat să vedem cum managerul acestui muzeu promovează valorile tradiționale ale poporului român, în buna tradiție a regretatului Horia Bernea, care a făcut din acest muzeu un adevărat templu al civilizației arhaice românești.

Ceea ce primim în schimb sunt filme care fac propagandă homosexualității, care abundă în violență, limbaj vulgar și manele, și care nu au ce căuta în programul de cinematograf al unui muzeu al civilizației tradiționale, care evocă spiritul satului românesc și care ar trebui să aducă un elogiu țăranului român, spiritualității, culturii și valorilor specifice lui.

Satul românesc a fost dintotdeauna un reper de bun simț și de virtuți creștine autentice, în atiteză cu decadența, imoralitatea, vulgaritatea ridicate la rang de artă în filmele cu tematică homosexuală.

Or, difuzarea unor astfel de pelicule într-un muzeu al tradițiilor, al spiritualității tradiționale românești este o provocare ieftină prin care se testează răbdarea românilor, se urmărește provocarea majorității creștine din România și se întinează memoria lui Horia Bernea, pe care activiștii homosexuali nu îl pot ierta pentru cuvintele sale mai actuale ca niciodată: „Știu că lumea e condusă, în bună măsură, de o mafie homosexuală”.

Pe cale de consecință, Noua Dreaptă somează public conducerea MNȚR să anuleze redifuzarea filmului „120 bătăi pe minut” și să ceară scuze tot public tuturor românilor pentru terfelirea imaginii și a bunei reputații a muzeului. În caz contrar, vom fi prezenți marți 20 februarie în fața muzeului la ora 18:00 pentru a spune STOP acestui asalt al noii stângi neomarxiste asupra Muzeului Național al Țăranului Român, asalt care a generat deja suficiente tensiuni în societatea românească.

Președinte,
Av. Tudor Ionescu

Sursa: nouadreapta.org

Predica părintelui Ieronim Cozma la Duminica Înfricoșătoarei Judecăți

Trebuie precizat că, deși părintele Ieronim Cozma slujește în continuare la Rădeni, totuși sfinția sa NU a semnat mărturisirea semi-schismatică de la Roman.

Trei fanfaroni – preotul Eugen Tănăsescu, Vasile Bănescu și Teodor Baconschi – îi critică pe mărturisitorii de la Muzeul Țăranului Român

Image result for fundamentalisti ortodocsi la muzeul taranului roman

Aproximativ 20 de persoane au manifestat (duminica, 4 februarie – n. adm.) împotriva proiectării filmului „120 bătăi pe minut” în cadrul Studioului „Horia Bernea” din cadrul Muzeul Țăranului Român.

În momentul începerii peliculei, aceștia s-au ridicat în picioare, au afișat câteva mesaje și icoane. Printre mesaje se putea citi „România nu e Sodoma și Gomora” sau „Hey Soros, leave them kids alone”.

De asemenea, aceștia au rostit rugăciunea „Tatăl Nostru” și au cântat Troparul Înălțării Sfintei Cruci. „Proiecția unui film de propagandă explicită homosexuala ce urma să fie proiectată în centrul sacru al spiritualității tradiționale românești este inadmisibila. Ceva trebuia făcut. Dacă mijloacele indirecte au fost toate respinse, am fost forțați să facem ceva direct, să oprim fizic blasfemia, insultarea, jignirea Poporului Român și a Ortodoxiei. Ne-am poziționat pașnic în fața ecranului. Proiecția s-a oprit și apoi a fost anulată. Am fost legitimați de poliția chemată de mafioții organizatori, am fost insultați de mafioții prezenți, am rostit un Tatăl Nostru și toată lumea s-a dus acasă”,  a spus unul dintre participanții la protest.

Poliția a apărut la fața locului, i-a legitimat pe cei prezenți și totul s-a încheiat, proiecția fiind anulată. Evenimentul s-a petrecut la cinci ani de la ultima ispravă de acest gen a conducerii MȚR, și atunci lăsându-se cu proteste vehemente din partea comunității creștine din România, după cum a informat ActiveNews.


Iată și filmarea făcută de un jurnalist pro-homosexualitate. Unii spectatori deranjați au replicat cu un limbaj obșcen:


Iată și un articol de pe m.adevarul.ro:

Părintele Eugen Tănăsescu şi teologul Teodor Baconschi condamnă protestul care a întrerupt duminică seara proiecţia filmului „120 de bătăi pe minut“ de la Muzeul Ţăranului Român.
Eugen Tănăsescu spune că atitudinea protestatarilor nu este una în ton cu ceea ce propovăduiesc ei. „Ortodoxia nu apelează la forme violente de exprimare, ortodoxia nu cenzurează. Libertatea ideilor este fundamentul credinţei. A alege liber o credinţă este esenţa darului suprem pe care ni l-a făcut Dumnezeu. Prin urmare, eventualele diferenţe de opinii, chiar şi în privinţa homosexualilor, se rezolvă pe tărâmul disputelor de argumente, nu pe cel al forţei, violenţei, cenzurii, prin metode necreştineşti“, spune părintele.
Protestul or nu a rezolvat nimic, pentru că filmul va fi redifuzat. „Ceea ce au făcut ei nu rezolvă problema. De altfel, pe Internet sunt o grămadă de extremişti radicalişti care se justifică spunând că sunt ortodocşi: începând de la cei anti-CIP la cei anti-vaccin. Niciodată nu sunt pro“.
Eugen Tănăsescu spune că oamenii pot să aibă şi păreri contrare, dar să fie argumentate şi pledate în mod civilizat. „Nu mai trăim în vremurile în care creştinismul era declarat ilegal şi trebuia să apelăm la forme supreme de existenţă ascunzându-ne în catacombe sau mărturisindu-ne credinţa pe ascuns sau în public cu preţul martirajului“.
Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, spune că acele persoane nu au nicio legătura cu instituţia Patriarhiei Române. „Dreptul la opinie exprimată public este însă unul firesc, dar modul în care acest drept este exercitat va ţine cont de context şi de regulile de civilitate ce trebuie respectate într-o instituţie publică. Creştinii de orice confesiune, ca şi membrii altor culte religioase recunoscute de stat, au dreptul fundamental să îşi exprime public dezacordul fata de promovarea unor mesaje, inclusiv subversive, care lezează sensibilitatea morala personală şi publică.
O formă elegantă de protest va ţine însă totdeauna cont de respectarea legii şi ordinii. Stilistica unor asemenea manifestări indică la rândul ei gradul de înţelegere şi de cultura al celor care aleg să se exprime public. Cred ca o stilistică rudimentară sau agresiva a protestului, oricât de întemeiat moral, nu e niciodată una în beneficiul bunei cauze pentru care se militează“, consideră Vasile Bănescu.
Teologul Teodor Baconschi, doctor în antropologie religioasă şi istorie comparată a religiilor al Universităţii din Sorbona, este de părere că orice creştin are datoria de a trăi el, pe cât poate mai fidel, poruncile Evangheliei. „Urmarea Lui Hristos nu presupune întreruperea gălăgioasă a proiecţiei unui film. Nu poţi impune pe căi agresive nici virtutea, nici adevărul de credinţă. Dacă tu, creştin, faci ”ordine morală” aşa, te îndepărtezi de propria mărturisire şi de Dumnezeu.
Scrie un articol în care îţi exprimi opinia, dialoghează, caută pacea şi lasă-L pe Domnul să judece acţiunea fiecăruia, atâta vreme cât acea acţiune nu pune în pericol viaţa ta sau pe a altora. Fundamentalismul şi naţionalismul religios golesc bisericile şi smintesc lumea“, este de părere Teodor Baconschi.

Comentariu:
– Pseudo-preotul Eugen Tănăsescu este cunoscut ca un individ vândut sistemului, care mereu îi critică pe ortodocșii cu inițiativă. Și ca un vândut ce e, nu poate să gândească decât strâmb. Chiar dacă creștinii trebuie să fie oameni ai păcii, vin momente când trebuie scoasă și sabia…
– Vasile Bănescu, purtătorul de erezii al Patriarhiei, trebuie să știe că nici instituţia Patriarhiei Române nu prea mai are nici o legătură cu Ortodoxia.
– „Teologul” Teodor Baconschi ar trebui să recitească din Sfânta Evanghelie momentul alungării schimbătorilor de bani din templu de către Mântuirorul nostru Iisus Hristos, cu biciul.

Coaliția pentru Familie – Referendumul pentru revizuirea Constituţiei şi implicaţiile sale în domeniul educaţiei

Image result for lgbt si educatia in scoli

Referendumul pentru revizuirea Constituţiei şi implicaţiile sale în domeniul educaţiei

                                                                                                          Alex Grigoriu

 

Mai mult sau mai puţin conştienţi, cu toţii am devenit parte a unui experiment social început de prin anii 1970 şi ale cărui roade, începând de prin anii 2000, au început să devină tot mai evidente. Puţini dintre noi şi-au pus întrebarea de ce, de pildă, aproape că a dispărut din limbajul cotidian sintagmele sex feminin sau sex masculin şi şi-au făcut loc altele noi, gen feminin şi gen masculin. Schimbarea nu s-a produs, aşa cum unii ar fi înclinaţi să creadă, datorită vreunei evoluţii în educaţie a românilor, combinată cu un soi de pudoare naţională, ci în urma unui proces mai complex, derulat în întreaga lume, care are ca obiectiv final înlocuirea societăţii tradiţionale cu alta nouă, croită după tiparele unei noi ideologii.

Ideologia identităţii de gen a început deja să-şi pună vizibil amprenta asupra lumii în care trăim. Având la bază teoria genului, ideologia amintită este, la fel ca şi ideologia comunistă, un construct artificial, imaginar, în care societăţile sunt forţate să se încadreze.

Teoria genului este un curent de gândire ce explică faptul că sexul „sociologic” al fiecărui individ este rezultatul unei alegeri personale şi al influenţelor culturale, iar nu un dat neapărat strâns legat de biologie. Conform teoriei respective este evident că, fiind rezultatul unei alegeri personale, genul unei persoane nu este obligatoriu să coincidă cu sexul biologic şi poate fi oricând schimbat, în funcţie de cum „simte” persoana la un moment dat că aparţine sau nu unui gen. Aceasta este o teorie revoluţionară, care are scopul de a re-modela lumea prin negarea diferenţei sexuale şi descalificarea heterosexualităţii, considerată ca fiind doar un model sexual printre multe altele posibile, iar în anumite cercuri chiar un model perimat, depăşit de nevoile societăţii moderne. Susţinătorii „genului” sunt apărătorii unei societăţi nediferenţiate din punct de vedere sexual, o societate în care caracteristicile masculine şi feminine sunt fluide, interschimbabile, în funcţie de dispoziţiile efemere ale persoanelor. Legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex este una dintre consecinţele acestei teorii.

Domeniul cel mai sensibil care va suferi transformări, ca urmare a implementării şi în România a conceptelor specifice teoriei genului, este cel al educaţiei. Punerea semnului egal între căsătoria dintre persoane de sex opus şi căsătoria dintre persoane de acelaşi sex, va forţa statul român să introducă şi în sistemul educaţional noile concepte. Odată intrată în sfera convenţionalului, prin legalizare, căsătoria între persoane de acelaşi sex va fi prezentată ca egală cu căsătoria naturală, în toate şcolile şi în materialele didactice. Spania poate fi un exemplu în ceea ce priveşte consecinţele asupra sistemului educaţional, cauzate de promovarea instituţională a noii ideologii. În aceste zile, în Parlamentul spaniol se discută o lege denumită „Împotriva discriminării pe criteriul orientării sexuale, al identităţii, al exprimării de gen, al particularităţilor sexuale, în favoarea egalităţii sociale pentru LGBT” din care rezumăm câteva dintre articolele cu referiri la sectorul educaţie:

  1. Guvernul va elabora un plan extensiv de educaţie în care se va urmări implementarea non-discriminării şi respectului pentru diversitatea sexuală;
  2. Planul extensiv de educaţie va conţine: a) adoptarea pe toate nivelurile de şcolarizare de exerciţii şi exemple care includ diversitatea sexuală şi de gen, precum şi diversitatea familială. b) includerea diversităţii familiale în educaţia copiilor c) atenţie acordată diversităţii sexuale, de gen şi familiale în cadrul unor materii precum „Cunoaşterea mediului înconjurător”, în ciclul primar d) studierea istoriei mişcării LGTBI, ca subiect de studiu în ciclul gimnazial.
  3. Se vor pune la dispoziţie cursuri pentru conştientizarea corpului profesoral. Realitatea LGTBI şi diversitatea familială vor fi implementate cu regularitate în programa de studiu a acestora.
  4. Va fi evaluată atenţia acordată diversităţii sexuale, de gen şi familiale, în cadrul examenelor de admitere în corpul profesoral/didactic.
  5. Se va garanta prezentarea exemple de pozitive LGTBI în materialele şcolare în cadrul tuturor claselor şi nivelurilor sistemului educaţional, în conformitate cu materiile şi vârstele.
  6. Librăriile şcolare vor conţine cărţi cu teme LGTBI, potrivite elevilor de toate vârstele.
  7. În universităţi vor fi incluse în curricula oficială materii specifice şi cursuri despre realitatea LGTBI.

Extrasele de mai sus sunt suficient de relevante pentru observarea comportamentului unui stat virusat de noua ideologie. Sub masca oficială a luptei contra discriminării, sunt evidente eforturile de valorizare şi de propagandă planificată, ce vor fi făcute în mediile educaţionale de toate nivelurile, stilurilor de viaţă urmate de minorităţile sexuale. Care vor fi urmările pe termen mediu şi lung asupra copiilor supuşi noilor îndoctrinări? Ce va genera noua propagandă, doar toleranţă sau şi încercări de imitare? Care vor fi efectele asupra societăţilor care acceptă aceste experimente? Sunt doar câteva dintre întrebările la care ar trebui să se răspundă, înainte de a se lua decizii cu efecte majore asupra viitoarelor generaţii.

Românii au făcut parte, timp de 45 de ani, dintr-un experiment ideologic – comunismul -, ale cărui sechele încă se mai resimt. Apariţia unui Comitet de Iniţiativă Cetăţenească, sprijinit în timp de organizaţii precum Coaliţia pentru Familie şi Platforma civică „Împreună”, sunt reacţiile sistemului imunitar românesc la apariţia noului virus ideologic. Rămâne ca referendumul pentru revizuirea Constituţiei, care se preconizează a fi organizat în această toamnă, să dovedească capacitatea românilor de apărare a tinerelor celule din organismul românesc.

II – Coaliția pentru Familie – „GRAMATICĂ ȘI SEX (sau de ce Nu Accept)” și „IDEI ȘI FANATICI”

II – Coaliția pentru Familie – „GRAMATICĂ ȘI SEX (sau de ce Nu Accept)” și „IDEI ȘI FANATICI”

Foto – adevarul.ro

Adresez fraților, care au site-uri și bloguri ortodoxe/naționaliste, rugămintea să preia acest tip de articole, întrucât presa oficială face jocul organizațiilor homosexuale și impune o cenzură tot mai evidentă Coaliției pentru Familie în lupta acesteia de modificare a Constituției privind includerea definiției familiei ca fiind formată din bărbat și femeie.


GRAMATICĂ ȘI SEX (sau de ce Nu Accept)

Cristian Crăciun

În reaprinderea dezbaterii în legătură cu familia cred că nu s-a observat un amănunt. Mereu citatul articol 48 din Constituție spune: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi”. Formula mi se pare a ridica dificultăți semantice, înainte de a vorbi de căsătoria între parteneri de același sex șamd. Doi parteneri, X și Y, devin soți, juridic vorbind, din clipa în care au semnat actul de stare civilă. Deci cei care întemeiază familia nu sunt încă soți. Raportul este, logic și cronologic, de succesiune. Nu soții întemeiază o familie, ei devin soți în momentul în care este valabil actul de stare civilă. Fie și din acest motiv de inadvertență semantică, articolul tot trebuia schimbat.

În al doilea rînd, în fața campaniei, pe care nu mă sfiesc să o declar odioasă, a LGBT-iștior, s-a căzut în capcana folosirii unei expresii și ea inadecvată: „familia tradițională”. Un fluviu de ironii s-a revărsat pe zidurile scrise ale Rețelei;  dacă te-ai lua statistic după aceste comentarii, majoritatea zdrobitoare a populației lumii de azi (sau, specific, „doar” din România) s-a născut din părinți alcoolici, care se băteau între ei și își rupeau copiii cu parul și cureaua, ba îi și abuzau sexual. Asta ar fi „familia  tradițională” în viziunea liber pansiștilor de școală nouă. Eu aș folosi, mai decis, sintagma familia normală. Cuvântul normal este urât de post-gândirea atoate relativizatoare. De aceea el trebuie repetat cu insistență. Și de aceea apărătorii „familiei tradiționale” sau normale nu prea pot avea câștig de cauză în polemici: normalitatea există, se acceptă, dar nu poate fi demonstrată! Și se legiferează. Cum să demonstrezi că e normal să-ți iubești părinții, respectiv copiii? Pentru că, brusc, inchizitorii „familiei tradiționale” au devenit mari apărători ai unui concept foarte gingaș: iubire. „Ce poți să le faci dacă se iubesc?”. Exact, ce poți să le faci? Nu le faci nimic, îi lași să se iubească, dar atât. Nu încurajezi anormalitatea. Un alt „argument” este cel așa zis european, construit după tiparul indestructibil al lui: să avem și noi faliții noștri. Aș prefera să fim europeni la raportul dintre stat și cetățean via administrație, acolo suntem medievali, nu în preferințele sexuale. Iată  un exemplu pe care istoria recentă mi-l servește gratis.

La noi, comentarii grobiene și de un nivel moral scârbos s-au tot referit la diferența de vârstă dintre președintele de azi al Franței, Macron, și soția lui. Doi oameni care s-au iubit și au întemeiat o familie de un tip să zicem ieșit din comun. Dar normală. Sigur că nu putem decât să admirăm o poveste de dragoste. Dacă am urma însă logica strâmbă  a activismului legebetist, ar trebui să impunem căsătoriile cu diferență de vârstă de minim două decenii. Restul fiind decretate retrograde. Mi se pare ciudat că susținătorii „deschiderilor de mentalitate” elimină scurt, cu epitete jignitoare o consultare democratică extrem de semnificativă, cum nu mai există alta în istoria noastră. Cu alte cuvinte, dacă 3 milioane de oameni s-au pronunțat democratic într-o anume chestiune, noi, declarativ avangarda gândirii liber democratice, decretăm că respectivii sunt înapoiați, medievali, needucați, neinformați, manipulați, bețivi ordinari șamd. Halal, apărători ai democrației!

Revin la aspectul sensului unor cuvinte. Acești apărători ai aberațiilor se feresc de folosirea cuvîntului normal, pe care-l consideră vag, imprecis, greu de definit. Și totuși, mereu trebuie trasă o linie între normal și anormal. Altfel lumea devine un haos. De ce să nu legiferăm poligamia, căsătoria de tip swinger între două cupluri, incestul, căsătoria 3 femei + unu sau 3 bărbați + una și combinațiile se pot înmulți. „Dacă se iubesc?” Chiar activiștii legebetiști trag la un moment o linie, și atunci de ce să n-o lăsăm acolo unde biologia și cultura au trasat-o? Există relații de tip homosexual? Firește. Trebuie ele condamnate? Firește că nu. Dar nu trebuie nici încurajate prin propagandă și nici considerate normale. Când îmi spuneți că ele trebuie acceptate pentru a nu-i ofensa pe cei implicați, îmi spuneți că eu, cetățeanul obișnuit, merit să fiu ofensat. Drepturile mele nu sunt la fel de importante ca drepturile lor. Pentru că nu de relații libere este vorba aici, ci despre un sistem legislativ. Pasul imediat următor, făcut în multe țări „progresiste”, este înfierea de către aceste cupluri sau triunghiuri sau tetrade sau orice or deveni ele a unor copii. A analizat cineva absolut științific efectele asupra copilului? Nu. Dacă mă încrunt nițel la un copil la școală, risc să fiu sancționat că îl afectez emoțional. Creșterea în cupluri uni nu-i afectează? Este adevărat că oamenii ăștia suferă și se simt marginalizați. Tocmai pentru că au devenit subiectul unei uriașe fraude ideologice post-marxiste, care a înlocuit lupta de clasă cu lupta pentru „drepturile” minorităților sexuale. Și, așa cum proletariatul a avut cel mai mult de suferit în regimurile de comunism primitiv, tot așa, aceste minorități nu cîștigă nimic devenind carne de tun ideologic. Pentru că mi-e milă de ei, nu accept!


IDEI  ȘI FANATICI

Cristian Crăciun

Nu mai trebuie demonstrat în ce măsură astăzi, în era proliferării cancerigene a „informației” (voi explica ghilimelele), ideile conduc lumea. Le mai spunem și manipulare și toată lumea caută să se „vaccineze” împotriva acestei boli. Nu-mi fac iluzii, nu cred că există vaccin, doar unii suntem mai vulnerabili, alții au ceva anticorpi. Noua ordine a poliției ideologice  mondiale elimină, de exemplu, pronumele de gen masculin sau feminin, în favoarea unuia „neutru”. Prostie, ar spune un om cu bun simț. Numai că însuși bunul simț este incriminat cel mai abitir. El a fost eliminat din componența umanului. Bunul simț îți spune că există, deosebiți, bărbați și femei? Ideea la modă îți spune că nu există deosebire de gen. Ideologia abolește însăși biologia și sexul devine ceva convențional, pe care și-l alegi și îl schimbi la fel cum îți alegi ținuta de dimineață. Există un fanatism bine atestat istoric al „ideii unice” („teme-te de omul unei singure cărți” spunea Toma d’Aquino) care a făcut sute de  milioane de victime. Acum trăim în epoca post-fanatică a unui fanatism „open minds”. Adică un  fanatism lax, al acceptării a orice, în numele „deschiderii minții”. Nu vă iluzionați, și acesta va face cel puțin tot atâtea victime.Ne spune bunul simț că o familie este compusă (biologic) din tată (sex masculin, penis), mamă (sex feminin, vagin) și copii rezultați în urma unui act sexual? De ce trebuie să fac aceste precizări ridicole? Pentru că vine fanaticul „toleranței” (e oximoronul vremii noastre) și îmi spune că familia e orice altceva, numai asta nu, că „schema” de  mai sus e perimată, retrogradă, fascistă, bigotă, medievală etc. Iar dacă jocul genetic te-a dotat cu testicule sau cu sâni, nu-i nimic, asta este un mic inconvenient care se poate schimba la fel de ușor cum îți schimbi culoarea părului. Că neo fanatismul „tolerant” are o fundamentală dimensiune politică nu mai trebuie demonstrat aproape. Iată, spre ilustrare, pe unul dintre siturile cele mai serioase dintre noi, următoarele afirmații. „Or, tocmai de aceea, referendumul e un pericol și semnul unui eșec politic: ordinea și pacea internă trebuie restaurate astfel încît să nu se ajungă la alegeri atît de dureroase. Căci referendumurile există doar pentru acele situații de urgență, în care politicienii nu își pot asuma singuri viitorul. Aceasta nu e o astfel de situație și nici nu trebuie să devină una”. Dacă luăm de bună teza democratului autor, Elveția este o țară eșuată politic, detestabilă pentru că apelează insistent la referendumuri pe tot felul de subiecte, iar situația familiei din România nu ar trebui decisă de populație într-o consultare publică (au, ce treabă are populația cu familia și cu sexul?), ci strict de către politicienii noștri, adevărate exemple de inteligență, cultură, discernămînt, clarviziune și profesionalism, după cum bine știm. Este vorba evident în citatul nostru, nu am vrut să precizez dinainte, de proiectatul referendum în chestiunea definirii corecte a familiei. Teza expusă de autor arată în toată nuditatea ei hidoșenia fanatismului care, sub voalul toleranței își ascunde anti-democratismul și propensiunea dictatorială. Fraza de mai sus se poate traduce cam așa: voi prostimea e periculos să decideți într-o chestiune atît de complicată cum e familia, asta o hotărîm noi, elita auto decretată cu minți deschise, voi nu aveți decât să vă supuneți, sub pedeapsa de a fi (deocamdată numai) ostracizați. E foarte ciudată ura asta a susținătorilor democrației împotriva referendumului, una dintre formele cele mai simple și clare ale acesteia. Am văzut săptămîna asta un filmuleț de animație cam pentru vîrsta 8-10 ani, despre dragostea dintre doi băieți. Atenție, nu prietenia: hai, ne împrietenim și să mergem să batem mingea sau să ne dăm cu rolele, ci dragostea, inimioara care (săraca!) bate și e sfâșiată. Iată cum, sub masca generoasă a toleranței, se induc copiilor idei.„Că voi egalitate, dar nu pentru căței”. Acum aproape două veacuri, la începuturile democrației românești, fabulistul surprindea candid ambivalența limbajului demagogic. Acum,  la apusul democrației, regăsim (de ce  nu mă mir?)aceeași stare. „Massele” au devenit mult prea periculoase pentru democrație, ea trebuie lăsată în seama „experților”, „tehnicienilor”, „specialiștilor în comunicare”, cu alte cuvinte a ideologilor care proclamă unghiul sub care trebuie deschise mințile. Nu noi decidem, noi suntem prostimea, decid ei. Sofistic pînă la marginile putinței, autorul citatului de la care am pornit aruncă în aer amenințarea unei sciziuni sociale grave dacă se face referendumul. Cu alte cuvinte: ori acceptați ce zicem noi, ori se lasă cu război civil. Cam asta înseamnă toleranța, așa cum o proclamă „mințile deschise”. Eu aș prefera minți cu discernămînt…

I – Coaliția pentru Familie – Două texte de specialitate (juridice) privind modificarea Art. 48(1) din Constituția României

I – Coaliția pentru Familie – Două texte de specialitate (juridice) privind modificarea Art. 48(1) din Constituția României

Adresez fraților, care au site-uri și bloguri ortodoxe/naționaliste, rugămintea să preia acest tip de articole, întrucât presa oficială face jocul organizațiilor homosexuale și impune o cenzură tot mai evidentă Coaliției pentru Familie în lupta acesteia de modificare a Constituției privind includerea definiției familiei ca fiind formată din bărbat și femeie.


DEFINITIA CONSTITUTIONALĂ A CĂSĂTORIEI ȘI PARTENERIATUL CIVIL

 

Av. Ana – Corina Săcrieru

Este vehiculată în ultimul timp ideea falsă că definirea constituțională a căsătoriei – în fond o translatare a acelorași termeni folosiți în Codul Civil, bărbat și femeie în loc de soti –  ar determina o schimbare în statutul juridic al relațiilor sociale bazate pe iubirea dintre două persoane. Există două confuzii care afectează această premisă profund neadevărată: pe de o parte că ceea ce se modifică ar fi definiția familiei înseși, iar pe de altă parte, că ar exista deja un drept individual pe care această modificare o încalcă.

Premisa enunțată si de la care am observat că se începe argumentația celor două pretinse încălcări, pe lângă cele două confuzii cu care este viciată, este lipsită de conținut juridic pentru că, în dreptul civil român, relația de iubire dintre două persoane, deși purtătoare a unui necontestat conținut afectiv, nu are niciun conținut juridic în afara cazurilor strict și limitativ reglementate de Codul Civil și izvorâte din logodnă („promisiune reciprocă de a încheia căsătoria”  pentru încheierea căreia este necesară îndeplinirea condițiilor de fond pentru încheierea căsătoriei) și căsătorie (uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii, în scopul de a întemeia o familie”).

Așadar, în sistemul de drept românesc în vigoare la momentul de față, relația de iubire dintre două persoane are efecte juridice numai în măsura în care se încadrează în dispozițiile art. 259 și urm. C.civ., respectiv este concretizată în căsătoria sau logodna dintre un bărbat și o femeie. Relația dintre două persoane care nu sunt logodite ori căsătorite nu reprezintă o situație de drept, ci una de fapt. Doar cu privire la copiii rezultați din acest tip de relație, legiuitorul a consacrat – inclusiv constituțional – o stare de drept, respectiv  egalitatea de drepturi cu cele ale copiilor rezultați din căsătorie.

Oricum ar fi, pentru subiectul în discuție rezultă că parteneriatele nu sunt recunoscute juridic indiferent de caracterul lor heterosexual sau de același sex. Aceasta, în principal pentru că legiuitorul național a acordat o deosebită relevantă aspectului subiectiv în această materie care reglementează un plan atât de personal de existentă, iar aspectul subiectiv a fost limpezit prin aplicarea unui singur, dar elementar criteriu respectiv intenția, asumarea, angajamentul ori, cum a mai fost el definit în doctrină, legământul. În lipsa unei asumări care să îmbrace o formă juridică (de la promisiune în cazul logodnei la angajament în cazul căsătoriei), relevanța juridică nu există.

Mai mult decât atât, legiuitorul a statuat în mod expres că nici parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România (art 277 C.civ.)

Cât priveste caracterul heterosexual al căsătoriei, în Noul Cod civil comentat se prevede în mod expres că în România „caracterul heterosexual al căsătoriei este de ordine publică”.

Astfel, pentru aceste argumente, premisa însăși că modificarea art. 48 alin. 1 din Constituție ar determina o schimbare în statutul juridic al relațiilor sociale bazate pe iubirea dintre două persoane este superfluă atât timp cât, o astfel de relație nematerializată în căsătorie este caracterizată, în esența ei, prin lipsa oricăror efecte juridice în afara celor expres si limitativ prevăzute de legiuitorul național.

(av. Ana – Corina Săcrieru)


Revizuirea art. 48 alin. 1 din Constitutie nu aduce nicio ingerință vreunui drept individual

 

                                                                              Av. Ana – Corina Săcrieru

 

Prin Decizia 580/20.07.2016 Curtea Constituțională a avizat constituțional propunerea de modificare a dispozitiilor art. 48 alin. 1 din Constitutie reținând că ea nu aduce nicio ingerință vreunui drept individual.

Potrivit art. 48 alin. 1 din Constituția în vigoare azi, căsătoria este definită prin folosirea terminologiei care trimite la consimțământul liber „între soți” iar potrivit disp. art. 259 alin. 1 Cod Civil, terminologia folosită raportat la căsătorie ca uniune liber consimțită ce stă la baza familiei este aceea de „între un bărbat și o femeie”.

În aceste condiții, fiind vorba despre o chestiune aproape tehnică de translatare a definiției căsătoriei din Codul Civil în Constituție, inițiativa privind această modificare a primit inclusiv avizul constitutional dat de către Curtea Constituțională prin Decizia 580/20.07.2016 care rețineîn mod expres „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbat și o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceastaf iind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”.

Așadar, având de verificat inițiativa cetățenească și din perspectiva dispozițiilor art. 152 alin. 2 din Constituție – potrivit cu care nicio revizuire nu va putea fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora – Curtea a arătat în mod expres că modificarea vizează textul constituțional care protejează căsătoria și relațiile de familie decurgând din căsătorie, aceste relații fiind diferite de raporturile de familie de fapt protejate prin dreptul la viața familială ocrotit constituțional de art. 26. din Constituție.

Din nou, este obligatoriu să ne raportăm la autoritatea considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 580/20.07.2016 în care s-a reținut că textul propus a fi modificat (art. 48 alin. 1 din Constituție) are denumirea marginală Familia, iar, în conținut, stabilește o serie de principii și garanții în privința căsătoriei.

Așadar, Curtea reține că dispozițiile art. 48 din Constituție consacră și protejează dreptul la căsătorie și relațiile de familie rezultând din căsătorie în mod distinct de dreptul la viată familială care are un conținut juridic mult mai larg, consacrat și ocrotit de art. 26 din Constituție.

Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională delimitează dreptul la viață de familie – protejat constituțional prin art. 26 din Constituție – cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, de dreptul protejat de art. 48 din Constituție și care privește ocrotirea relațiilor de familie care rezultă din căsătorie, a căror importanță a îndrituit legiuitorul constituant să reglementeze în mod distinct în această dispoziție constituțională protecția relațiilor de familie care izvorăsc din căsătorie și din descendență, respectiv din legătura dintre părinte și copii.

Tocmai această motivare riguroasă înlătură și opinia că revizuirea art. 48  alin. 1 din Constituție ar intra în contradicție cu art. 26 din Constituție. Or, așa cum a antamat și Curtea Constituțională acest aspect, atât timp cât dispoziția art. 48 din Constituție  se referă la ocrotirea relațiilor de familie care rezultă din căsătorie, instituție juridică cu cele mai importante efecte juridice și sociale în materie, nu se poate vorbi de o contradicție între această dispoziție constituțională și o alta care protejează ansamblul complex al relațiilor și vieții de familie.

Curtea Constitutionala a statuat aşadar că revizuirea dispozitiilor art. 48 alin. 1 din Constitutie  reținând că ea nu aduce nicio ingerință drepturilor individuale ale altor persoane.