II – Coaliția pentru Familie – „GRAMATICĂ ȘI SEX (sau de ce Nu Accept)” și „IDEI ȘI FANATICI”

II – Coaliția pentru Familie – „GRAMATICĂ ȘI SEX (sau de ce Nu Accept)” și „IDEI ȘI FANATICI”

Foto – adevarul.ro

Adresez fraților, care au site-uri și bloguri ortodoxe/naționaliste, rugămintea să preia acest tip de articole, întrucât presa oficială face jocul organizațiilor homosexuale și impune o cenzură tot mai evidentă Coaliției pentru Familie în lupta acesteia de modificare a Constituției privind includerea definiției familiei ca fiind formată din bărbat și femeie.


GRAMATICĂ ȘI SEX (sau de ce Nu Accept)

Cristian Crăciun

În reaprinderea dezbaterii în legătură cu familia cred că nu s-a observat un amănunt. Mereu citatul articol 48 din Constituție spune: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi”. Formula mi se pare a ridica dificultăți semantice, înainte de a vorbi de căsătoria între parteneri de același sex șamd. Doi parteneri, X și Y, devin soți, juridic vorbind, din clipa în care au semnat actul de stare civilă. Deci cei care întemeiază familia nu sunt încă soți. Raportul este, logic și cronologic, de succesiune. Nu soții întemeiază o familie, ei devin soți în momentul în care este valabil actul de stare civilă. Fie și din acest motiv de inadvertență semantică, articolul tot trebuia schimbat.

În al doilea rînd, în fața campaniei, pe care nu mă sfiesc să o declar odioasă, a LGBT-iștior, s-a căzut în capcana folosirii unei expresii și ea inadecvată: „familia tradițională”. Un fluviu de ironii s-a revărsat pe zidurile scrise ale Rețelei;  dacă te-ai lua statistic după aceste comentarii, majoritatea zdrobitoare a populației lumii de azi (sau, specific, „doar” din România) s-a născut din părinți alcoolici, care se băteau între ei și își rupeau copiii cu parul și cureaua, ba îi și abuzau sexual. Asta ar fi „familia  tradițională” în viziunea liber pansiștilor de școală nouă. Eu aș folosi, mai decis, sintagma familia normală. Cuvântul normal este urât de post-gândirea atoate relativizatoare. De aceea el trebuie repetat cu insistență. Și de aceea apărătorii „familiei tradiționale” sau normale nu prea pot avea câștig de cauză în polemici: normalitatea există, se acceptă, dar nu poate fi demonstrată! Și se legiferează. Cum să demonstrezi că e normal să-ți iubești părinții, respectiv copiii? Pentru că, brusc, inchizitorii „familiei tradiționale” au devenit mari apărători ai unui concept foarte gingaș: iubire. „Ce poți să le faci dacă se iubesc?”. Exact, ce poți să le faci? Nu le faci nimic, îi lași să se iubească, dar atât. Nu încurajezi anormalitatea. Un alt „argument” este cel așa zis european, construit după tiparul indestructibil al lui: să avem și noi faliții noștri. Aș prefera să fim europeni la raportul dintre stat și cetățean via administrație, acolo suntem medievali, nu în preferințele sexuale. Iată  un exemplu pe care istoria recentă mi-l servește gratis.

La noi, comentarii grobiene și de un nivel moral scârbos s-au tot referit la diferența de vârstă dintre președintele de azi al Franței, Macron, și soția lui. Doi oameni care s-au iubit și au întemeiat o familie de un tip să zicem ieșit din comun. Dar normală. Sigur că nu putem decât să admirăm o poveste de dragoste. Dacă am urma însă logica strâmbă  a activismului legebetist, ar trebui să impunem căsătoriile cu diferență de vârstă de minim două decenii. Restul fiind decretate retrograde. Mi se pare ciudat că susținătorii „deschiderilor de mentalitate” elimină scurt, cu epitete jignitoare o consultare democratică extrem de semnificativă, cum nu mai există alta în istoria noastră. Cu alte cuvinte, dacă 3 milioane de oameni s-au pronunțat democratic într-o anume chestiune, noi, declarativ avangarda gândirii liber democratice, decretăm că respectivii sunt înapoiați, medievali, needucați, neinformați, manipulați, bețivi ordinari șamd. Halal, apărători ai democrației!

Revin la aspectul sensului unor cuvinte. Acești apărători ai aberațiilor se feresc de folosirea cuvîntului normal, pe care-l consideră vag, imprecis, greu de definit. Și totuși, mereu trebuie trasă o linie între normal și anormal. Altfel lumea devine un haos. De ce să nu legiferăm poligamia, căsătoria de tip swinger între două cupluri, incestul, căsătoria 3 femei + unu sau 3 bărbați + una și combinațiile se pot înmulți. „Dacă se iubesc?” Chiar activiștii legebetiști trag la un moment o linie, și atunci de ce să n-o lăsăm acolo unde biologia și cultura au trasat-o? Există relații de tip homosexual? Firește. Trebuie ele condamnate? Firește că nu. Dar nu trebuie nici încurajate prin propagandă și nici considerate normale. Când îmi spuneți că ele trebuie acceptate pentru a nu-i ofensa pe cei implicați, îmi spuneți că eu, cetățeanul obișnuit, merit să fiu ofensat. Drepturile mele nu sunt la fel de importante ca drepturile lor. Pentru că nu de relații libere este vorba aici, ci despre un sistem legislativ. Pasul imediat următor, făcut în multe țări „progresiste”, este înfierea de către aceste cupluri sau triunghiuri sau tetrade sau orice or deveni ele a unor copii. A analizat cineva absolut științific efectele asupra copilului? Nu. Dacă mă încrunt nițel la un copil la școală, risc să fiu sancționat că îl afectez emoțional. Creșterea în cupluri uni nu-i afectează? Este adevărat că oamenii ăștia suferă și se simt marginalizați. Tocmai pentru că au devenit subiectul unei uriașe fraude ideologice post-marxiste, care a înlocuit lupta de clasă cu lupta pentru „drepturile” minorităților sexuale. Și, așa cum proletariatul a avut cel mai mult de suferit în regimurile de comunism primitiv, tot așa, aceste minorități nu cîștigă nimic devenind carne de tun ideologic. Pentru că mi-e milă de ei, nu accept!


IDEI  ȘI FANATICI

Cristian Crăciun

Nu mai trebuie demonstrat în ce măsură astăzi, în era proliferării cancerigene a „informației” (voi explica ghilimelele), ideile conduc lumea. Le mai spunem și manipulare și toată lumea caută să se „vaccineze” împotriva acestei boli. Nu-mi fac iluzii, nu cred că există vaccin, doar unii suntem mai vulnerabili, alții au ceva anticorpi. Noua ordine a poliției ideologice  mondiale elimină, de exemplu, pronumele de gen masculin sau feminin, în favoarea unuia „neutru”. Prostie, ar spune un om cu bun simț. Numai că însuși bunul simț este incriminat cel mai abitir. El a fost eliminat din componența umanului. Bunul simț îți spune că există, deosebiți, bărbați și femei? Ideea la modă îți spune că nu există deosebire de gen. Ideologia abolește însăși biologia și sexul devine ceva convențional, pe care și-l alegi și îl schimbi la fel cum îți alegi ținuta de dimineață. Există un fanatism bine atestat istoric al „ideii unice” („teme-te de omul unei singure cărți” spunea Toma d’Aquino) care a făcut sute de  milioane de victime. Acum trăim în epoca post-fanatică a unui fanatism „open minds”. Adică un  fanatism lax, al acceptării a orice, în numele „deschiderii minții”. Nu vă iluzionați, și acesta va face cel puțin tot atâtea victime.Ne spune bunul simț că o familie este compusă (biologic) din tată (sex masculin, penis), mamă (sex feminin, vagin) și copii rezultați în urma unui act sexual? De ce trebuie să fac aceste precizări ridicole? Pentru că vine fanaticul „toleranței” (e oximoronul vremii noastre) și îmi spune că familia e orice altceva, numai asta nu, că „schema” de  mai sus e perimată, retrogradă, fascistă, bigotă, medievală etc. Iar dacă jocul genetic te-a dotat cu testicule sau cu sâni, nu-i nimic, asta este un mic inconvenient care se poate schimba la fel de ușor cum îți schimbi culoarea părului. Că neo fanatismul „tolerant” are o fundamentală dimensiune politică nu mai trebuie demonstrat aproape. Iată, spre ilustrare, pe unul dintre siturile cele mai serioase dintre noi, următoarele afirmații. „Or, tocmai de aceea, referendumul e un pericol și semnul unui eșec politic: ordinea și pacea internă trebuie restaurate astfel încît să nu se ajungă la alegeri atît de dureroase. Căci referendumurile există doar pentru acele situații de urgență, în care politicienii nu își pot asuma singuri viitorul. Aceasta nu e o astfel de situație și nici nu trebuie să devină una”. Dacă luăm de bună teza democratului autor, Elveția este o țară eșuată politic, detestabilă pentru că apelează insistent la referendumuri pe tot felul de subiecte, iar situația familiei din România nu ar trebui decisă de populație într-o consultare publică (au, ce treabă are populația cu familia și cu sexul?), ci strict de către politicienii noștri, adevărate exemple de inteligență, cultură, discernămînt, clarviziune și profesionalism, după cum bine știm. Este vorba evident în citatul nostru, nu am vrut să precizez dinainte, de proiectatul referendum în chestiunea definirii corecte a familiei. Teza expusă de autor arată în toată nuditatea ei hidoșenia fanatismului care, sub voalul toleranței își ascunde anti-democratismul și propensiunea dictatorială. Fraza de mai sus se poate traduce cam așa: voi prostimea e periculos să decideți într-o chestiune atît de complicată cum e familia, asta o hotărîm noi, elita auto decretată cu minți deschise, voi nu aveți decât să vă supuneți, sub pedeapsa de a fi (deocamdată numai) ostracizați. E foarte ciudată ura asta a susținătorilor democrației împotriva referendumului, una dintre formele cele mai simple și clare ale acesteia. Am văzut săptămîna asta un filmuleț de animație cam pentru vîrsta 8-10 ani, despre dragostea dintre doi băieți. Atenție, nu prietenia: hai, ne împrietenim și să mergem să batem mingea sau să ne dăm cu rolele, ci dragostea, inimioara care (săraca!) bate și e sfâșiată. Iată cum, sub masca generoasă a toleranței, se induc copiilor idei.„Că voi egalitate, dar nu pentru căței”. Acum aproape două veacuri, la începuturile democrației românești, fabulistul surprindea candid ambivalența limbajului demagogic. Acum,  la apusul democrației, regăsim (de ce  nu mă mir?)aceeași stare. „Massele” au devenit mult prea periculoase pentru democrație, ea trebuie lăsată în seama „experților”, „tehnicienilor”, „specialiștilor în comunicare”, cu alte cuvinte a ideologilor care proclamă unghiul sub care trebuie deschise mințile. Nu noi decidem, noi suntem prostimea, decid ei. Sofistic pînă la marginile putinței, autorul citatului de la care am pornit aruncă în aer amenințarea unei sciziuni sociale grave dacă se face referendumul. Cu alte cuvinte: ori acceptați ce zicem noi, ori se lasă cu război civil. Cam asta înseamnă toleranța, așa cum o proclamă „mințile deschise”. Eu aș prefera minți cu discernămînt…

Anunțuri
I – Coaliția pentru Familie – Două texte de specialitate (juridice) privind modificarea Art. 48(1) din Constituția României

I – Coaliția pentru Familie – Două texte de specialitate (juridice) privind modificarea Art. 48(1) din Constituția României

Adresez fraților, care au site-uri și bloguri ortodoxe/naționaliste, rugămintea să preia acest tip de articole, întrucât presa oficială face jocul organizațiilor homosexuale și impune o cenzură tot mai evidentă Coaliției pentru Familie în lupta acesteia de modificare a Constituției privind includerea definiției familiei ca fiind formată din bărbat și femeie.


DEFINITIA CONSTITUTIONALĂ A CĂSĂTORIEI ȘI PARTENERIATUL CIVIL

 

Av. Ana – Corina Săcrieru

Este vehiculată în ultimul timp ideea falsă că definirea constituțională a căsătoriei – în fond o translatare a acelorași termeni folosiți în Codul Civil, bărbat și femeie în loc de soti –  ar determina o schimbare în statutul juridic al relațiilor sociale bazate pe iubirea dintre două persoane. Există două confuzii care afectează această premisă profund neadevărată: pe de o parte că ceea ce se modifică ar fi definiția familiei înseși, iar pe de altă parte, că ar exista deja un drept individual pe care această modificare o încalcă.

Premisa enunțată si de la care am observat că se începe argumentația celor două pretinse încălcări, pe lângă cele două confuzii cu care este viciată, este lipsită de conținut juridic pentru că, în dreptul civil român, relația de iubire dintre două persoane, deși purtătoare a unui necontestat conținut afectiv, nu are niciun conținut juridic în afara cazurilor strict și limitativ reglementate de Codul Civil și izvorâte din logodnă („promisiune reciprocă de a încheia căsătoria”  pentru încheierea căreia este necesară îndeplinirea condițiilor de fond pentru încheierea căsătoriei) și căsătorie (uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii, în scopul de a întemeia o familie”).

Așadar, în sistemul de drept românesc în vigoare la momentul de față, relația de iubire dintre două persoane are efecte juridice numai în măsura în care se încadrează în dispozițiile art. 259 și urm. C.civ., respectiv este concretizată în căsătoria sau logodna dintre un bărbat și o femeie. Relația dintre două persoane care nu sunt logodite ori căsătorite nu reprezintă o situație de drept, ci una de fapt. Doar cu privire la copiii rezultați din acest tip de relație, legiuitorul a consacrat – inclusiv constituțional – o stare de drept, respectiv  egalitatea de drepturi cu cele ale copiilor rezultați din căsătorie.

Oricum ar fi, pentru subiectul în discuție rezultă că parteneriatele nu sunt recunoscute juridic indiferent de caracterul lor heterosexual sau de același sex. Aceasta, în principal pentru că legiuitorul național a acordat o deosebită relevantă aspectului subiectiv în această materie care reglementează un plan atât de personal de existentă, iar aspectul subiectiv a fost limpezit prin aplicarea unui singur, dar elementar criteriu respectiv intenția, asumarea, angajamentul ori, cum a mai fost el definit în doctrină, legământul. În lipsa unei asumări care să îmbrace o formă juridică (de la promisiune în cazul logodnei la angajament în cazul căsătoriei), relevanța juridică nu există.

Mai mult decât atât, legiuitorul a statuat în mod expres că nici parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România (art 277 C.civ.)

Cât priveste caracterul heterosexual al căsătoriei, în Noul Cod civil comentat se prevede în mod expres că în România „caracterul heterosexual al căsătoriei este de ordine publică”.

Astfel, pentru aceste argumente, premisa însăși că modificarea art. 48 alin. 1 din Constituție ar determina o schimbare în statutul juridic al relațiilor sociale bazate pe iubirea dintre două persoane este superfluă atât timp cât, o astfel de relație nematerializată în căsătorie este caracterizată, în esența ei, prin lipsa oricăror efecte juridice în afara celor expres si limitativ prevăzute de legiuitorul național.

(av. Ana – Corina Săcrieru)


Revizuirea art. 48 alin. 1 din Constitutie nu aduce nicio ingerință vreunui drept individual

 

                                                                              Av. Ana – Corina Săcrieru

 

Prin Decizia 580/20.07.2016 Curtea Constituțională a avizat constituțional propunerea de modificare a dispozitiilor art. 48 alin. 1 din Constitutie reținând că ea nu aduce nicio ingerință vreunui drept individual.

Potrivit art. 48 alin. 1 din Constituția în vigoare azi, căsătoria este definită prin folosirea terminologiei care trimite la consimțământul liber „între soți” iar potrivit disp. art. 259 alin. 1 Cod Civil, terminologia folosită raportat la căsătorie ca uniune liber consimțită ce stă la baza familiei este aceea de „între un bărbat și o femeie”.

În aceste condiții, fiind vorba despre o chestiune aproape tehnică de translatare a definiției căsătoriei din Codul Civil în Constituție, inițiativa privind această modificare a primit inclusiv avizul constitutional dat de către Curtea Constituțională prin Decizia 580/20.07.2016 care rețineîn mod expres „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbat și o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceastaf iind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”.

Așadar, având de verificat inițiativa cetățenească și din perspectiva dispozițiilor art. 152 alin. 2 din Constituție – potrivit cu care nicio revizuire nu va putea fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora – Curtea a arătat în mod expres că modificarea vizează textul constituțional care protejează căsătoria și relațiile de familie decurgând din căsătorie, aceste relații fiind diferite de raporturile de familie de fapt protejate prin dreptul la viața familială ocrotit constituțional de art. 26. din Constituție.

Din nou, este obligatoriu să ne raportăm la autoritatea considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 580/20.07.2016 în care s-a reținut că textul propus a fi modificat (art. 48 alin. 1 din Constituție) are denumirea marginală Familia, iar, în conținut, stabilește o serie de principii și garanții în privința căsătoriei.

Așadar, Curtea reține că dispozițiile art. 48 din Constituție consacră și protejează dreptul la căsătorie și relațiile de familie rezultând din căsătorie în mod distinct de dreptul la viată familială care are un conținut juridic mult mai larg, consacrat și ocrotit de art. 26 din Constituție.

Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională delimitează dreptul la viață de familie – protejat constituțional prin art. 26 din Constituție – cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, de dreptul protejat de art. 48 din Constituție și care privește ocrotirea relațiilor de familie care rezultă din căsătorie, a căror importanță a îndrituit legiuitorul constituant să reglementeze în mod distinct în această dispoziție constituțională protecția relațiilor de familie care izvorăsc din căsătorie și din descendență, respectiv din legătura dintre părinte și copii.

Tocmai această motivare riguroasă înlătură și opinia că revizuirea art. 48  alin. 1 din Constituție ar intra în contradicție cu art. 26 din Constituție. Or, așa cum a antamat și Curtea Constituțională acest aspect, atât timp cât dispoziția art. 48 din Constituție  se referă la ocrotirea relațiilor de familie care rezultă din căsătorie, instituție juridică cu cele mai importante efecte juridice și sociale în materie, nu se poate vorbi de o contradicție între această dispoziție constituțională și o alta care protejează ansamblul complex al relațiilor și vieții de familie.

Curtea Constitutionala a statuat aşadar că revizuirea dispozitiilor art. 48 alin. 1 din Constitutie  reținând că ea nu aduce nicio ingerință drepturilor individuale ale altor persoane.

 

FLORIN BARBU la Nașul TV, după ce a ieșit din GREVA FOAMEI

Fotografia postată de Aurel Dumitru.

Iată ce scria Florin Barbu pe 19 iulie la 10:22:

🇷🇴Sunt epuizat fizic si psihic, am ajuns pana pe patul de spital si autoritatile nu mau lasat sa vorbesc cu copii mei, motiv pentru care am decis sa ascult sfatul familiei si al dumneavoastra de a renunta la greva foamei. Vreau sa apuc sa imi strang copiii la piept, nu sa mor. Eu nu voi renunta NICIODATA sa lupt pentru copiii mei, voi folosi orice cai de atac,daca nu se va rezolva nimic, curand voi intra din nou in greva foamei la ONU. Si nu ma voi odihni pana nu imi voi vedea copiii acasa! INCA ASTEPT O POZITIE OFICIALA DIN PARTEA PRESEDINTIEI SI NU VOI RENUNTA PANA NU O OBTIN! DOMNULE PRESEDINTE, CA CETATEAN AL ACESTEI TARI VA ROG SA SPUNETI PUBLIC DACA ADOPTIA CELOR 2 COPII, CETATENI ROMANI A FOST SAU NU LEGALA?

În emisiune la Radu Moraru, la Nașul TV:

 

FLORIN BARBU din ce în ce mai slăbit ÎN GREVA FOAMEI. Interviu pentru Radioumbrela.ro

De 25 de zile în Greva Foamei pentru copii săi răpiți ilegal de sistemul britanic și dați spre adopție, culmea blasfemiei, unui cuplu de homesexuali!

Mă întreb: România e cea mai neputincioasă țărișoară din lumea a treia?!!! Oare?!!! Eu știam că nu suntem în lumea a treia!

Oricine vrea, dintre țările, chipurile civilizate și mai bogate, ne poate lua orice cetățean să facă ce vrea cu el?!!! Ce este sau ce a devenit România? Pepinieră de sclavi???!!!

🇷🇴 #Salvati-ne aduceti copii acasa 🇷🇴Jandarmii au venit. Multumesc! Politia a venit. Multumesc ! Asistenta Medicală si Perfuziile ? nu au sosit inca… si am 60 de KG deja.Cum am mai spus voi continua aici in perfuzii greva foamei pana vorbesc cu copiii si se obtine repatrierea lor. Eu rog public sa am asistenta medicala 24 din 24 aici si am facut-o si in scris, atat eu cat si Primaria Capitalei, inainte sa intru in greva foamei. Chiar daca nu veniti eu raman in continuare aici! Sunt aici pentru un sigur scop: COPIII ! Pana la urma mare lucru nu veti putea face, decat sa imi prelungiti zilele. Multumesc tuturor celor care lupta pentru Repatrierea copiilor! Rugam autoritatile romane si cele engleze sa se grabeasca in demersurile lor! Si va mai rog sa nu ma mai rugati sa inchei greva foamei ca si putina energie ramasa sa o consum explicandu-va clar motivele de ce nu renunt . LACRIMILE COPIILOR MEI SI BUNUL DUMNEZEU imi dau putere sa merg mai departe! Doamne Ajuta-ne! 

 Iată și câteva comentarii de pe facebook:
Jerramy Papanas Sunt criminali care fabrica motive si dovezi inpotriva familiei si pentru distrugerea ei . Sunt experimente care se fac pentru A Observa cum decurg evenimentele dupa o asemenea diabolica decizie de separare a familiei.Rusine. !!!

Nadejda Roibu Rugam aotoritatile sa IASA PUBLIC si sa raspunda la intrebarile: 1.Recunoasteti ca Marea Britanie a incalcat legile UE si ONU privind drepturile copilului?. 2. Recunoasteti ca a fost incalcata legea adoptiei din Romania care interzice / nu recunoaste adoptiile internationale si nici un alt stat nu este apt sa dea in adoptie copii/cetateni romani numai in baza resedintei? 3. Cunoasteti bune legile? Va cunoasteti bine obligatiile? Daca da ce masuri concreste aveti sa luati pentru a anula adoptia copiilor Barbu tinand cont de legile incalcate?

Larisa Elena Klaus Iohannis , Liviu Dragnea, Ministerul Afacerilor Externend veti lua o pozitie FERMĂ in acest caz? Stim ca personal nu va intereseaza ce se intampla cu copiii Romaniei dati in adoptii in mod ilegal, dar OFICIAL aveti datoria sa luptati pentru ei. Cand o veti face?

Corina Yna 😦 sunt sigura ca din umbra te urmaresc autoritatile..dar spera sa renunti…pt.ca nu au curajul sa faca ceva pt.tine si copilasii tai
Ei spera sa renunti..sunt conviinsa ca alte tari critica nepasarea autoritatilor noastre .. :((((

 

„Vocea Străzii” despre și cu FLORIN BARBU, acolo unde FACE GREVA FOAMEI

A fost în direct pe Facebook.

Caz dramatic in fata Ambasadei Marii Britanii
din România. Un român este in greva foamei de 21 de zile pentru ca, in mod samavolnic, autoritatile britanice l-au deposedat de copii, dându-i in adoptie unei familii gay. Urmariti live-ul si haideti sa lansam o miscare de sprijin pentru Florin Barbu.

Reamintesc programul de rugăciune propus de părintele Claudiu Buză pentru Florin Barbu și copiii lui: PARACLISUL MAICII DOMNULUI și ACATISTUL SF-LUI MARE MUCENIC MINA

Fotografia postată de Florin Barbu.

Pe 27 iunie părintele Claudiu propunea: Să-l ajutăm pe Florin Barbu, aflat în greva foamei, fără putere și deznădăjduit, cu rugăciunea pentru copiii săi Andy și Diana „răpiți legal” de un cuplu de homosexuali!

„…un program de rugăciune care să cuprindă Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul Sf. M. Mc. Mina. Ne rugăm pentru Florin și copiii săi, Andy și Diana! Dumnezeu să-i miluiască cu Harul Său!”

Să nu uităm fratilor să ne rugăm. Rugăciunea e o armă mult mai puternică decât faptele omenești, pentru că se adresează Dumnezeului Atotputernic și este lucrare împreună cu Dumnezeu!

A 19-a  zi de GREVA FOAMEI: 

Din pacate sistemul de Justitie nu este intotdeauna ceea ce ar trebui sa fie: un instrument in infaptuirea dreptatii.
Exista judecatori corupti, exista judecatori aflati in conflict de interese. Acest lucru se intampla si in Anglia; s-a intamplat si in cazul meu. Din pacate exista si oameni care pun sub semnul intrebarii lupta mea sincera pentru copiii mei, pentru a-i putea vedea, auzi, pentru a-i putea strange la piept.
Oameni care pun la indoiala dragostea mea sincera de tata pentru copiii mei si motivatia demersului meu. Este foarte greu sa intelegi astfel de oameni, cum pot face ei asta ?

Sunt 2 ani si jumatate de cand nu mi-am mai vazut si auzit copiii. Dorul de ei ma sfasie putin cate putin.

Ceea ce scapa din vedere celor mai multi oameni este faptul ca acest caz al copiilor mei este unic din doua puncte de vedere: primul, au fost luati doi copii ortodocsi si dati în grija unui cuplu de homosexuali si al doilea, copiii au fost dati spre adoptie, adica nu plasament. Diferenta e fundamentala. Caci atunci când sunt dati spre adoptie, nu îi mai poti vedea decât dupa ce acestia au implinit 18 ani.Florin Barbu

Au fost și proteste miercuri și joi la Muzeul Antipa: 

 

 

FLORIN BARBU de peste o săptămână în GREVA FOAMEI! ÎL VEDE, ÎL AUDE CINEVA?

FLORIN BARBU de peste o săptămână în GREVA FOAMEI! ÎL VEDE, ÎL AUDE CINEVA?

Florin Barbu în greva foamei, sâmbătă 23 iunie 2017

După cum știm: 

FLORIN BARBU a reintrat în GREVA FOAMEI în fața Ambasadei Marii Britanii din București – SĂ FIM ALĂTURI DE EL!

Toți românii iubitori de neam și de Biserică ar trebui să se roage cu putere pentru el și pentru copilașii lui (Diana și Andy), dar și pentru celelalte familii aflate în situații asemănătoare! Oricâte păcate va fi având omul, pentru care se va fi întâmplat nenorocirea aceasta, trebuie ajutat! Azi – un om aflat în necaz, mâine – poate noi…

Dumnezeul nostru e Atotputernic! Rugați-vă pentru românii aflați la mare strâmtorare!

Ce înseamnă omul care NU își pune sufletul pentru aproapele lui? Un individ egoist, care la rândul lui va rămâne singur la vreme de nevoie…

26 iunie – seara

26 iunie – dimineața

Pe Florin Barbu îl găsiți în capătul străzii Jules Michelet (pe care se află Ambasada Marii Britanii), lângă părculețul de acolo.

Iată și răspunsul pe care l-a primit Florin de  Ministerul Afacerilor Externe în 25 februarie 2017: 

Raspuns MAE – faceți clic pentru mărire