VIDEO: Minciuno-episcopul și trădătorul Varlaam Ploieșteanul girează „celebrarea liturgică” papistașă la „catedrala Sfântul Iosif” din București, deschizând săptămâna de rugăciune comună

Conform programului săptămânii de babilonie ecumenistă, aceasta a debutat pe 18 ianuarie la papistași, la „catedrala Sfântul Iosif” din București. Cuvântul de învățătură a fost ținut de ereticul Varlaam Ploieșteanul.

Amestecul ecumenist continuă: Programul săptămânii de rugăciune pentru „unitatea creştinilor” – 2018

joi, 18 ianuarie, ora 17.00
Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif”
str. G-ral Berthelot, nr. 17
Cuvânt de învăţătură: Biserica Ortodoxă Românâ


Iată ce aflăm de pe site-ul angelus.com.ro:

Rugăciune pentru unitatea creștinilor
în Catedrala Sf. Iosif

Joi, 18 ianuarie 2018, ora 17.00, se deschide Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor cu o celebrare liturgică la Catedrala Sf. Iosif din București. Cuvântul de învățătură va fi ținut de un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române, iar celebrarea va fi prezidată de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit romano-catolic de București.

La rugăciunea din catedrala romano-catolică vor participa reprezentanți ai cultelor creștine din capitală: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică, Biserica Armeană, Biserica Evanghelică Luterană Germană C.A., Biserica Reformată Calvineum, Biserica Anglicană.

Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor este o inițiativă internațională de rugăciune ecumenică creștină, celebrată în fiecare an în perioada 18-25 ianuarie. Această practică de rugăciune a fost instituită în 1908 de americanul Paul Watson, la acea vreme pastor protestant. Actualmente, Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor este organizată, la nivel mondial, de Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.

Tema aleasă de organizatori pentru Săptămâna de rugăciune din acest an este un citat biblic din Cartea Exodului (sau a Ieşirii): „Dreapta ta, Doamne, s-a glorificat prin putere” (Ex  15,1-21). Textele care stau la baza reflecției și rugăciunii din această săptămână au fost pregătite de Bisericile creștine din Caraibe, o regiune marcată în trecut de sclavagism. Sfârşitul sclaviei a fost pentru creștinii din Caraibe „o experienţă unificatoare a acţiunii mântuitoare a lui Dumnezeu care dăruieşte libertate”….


Cuvântarea trădătorului Varlaam, care transmite și mesajul pseudo-patriarhului Daniel. Îi numește pe toți „preasfințiți”, „înalt presfițit mitropolit” (pe Ioan Robu), așadar e evident că recunoaște tainele ereticilor!

Iată și filmarea întregii slujbe papistașe. Urmăriți manifestările lui Varlaam Ploieșteanul pentru a vedea din gesturi (se închină la rugăciunile papistașe, se inclină când este tămâiat) că se roagă în mod evident cu toți ereticii de acolo:

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

Episcopul sau presbiterul sau diaconul, daca numai s-a rugat împreuna cu ereticii, sa se afuriseasca; iar daca le-a permis acestora sa savârseasca ceva ca clerici (sa savârseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.

(10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)

Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Caci ce fel de împartasire (întelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15).

(47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare) 

CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII SI ERETICII)

Daca vreun cleric sau laic ar intra în sinagoga (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, sa se si cateriseasca si sa se si afuriseasca.

(7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.) 

CANONUL 9 Laodiceea (OCOLIREA ASEZAMINTELOR ERETICILOR)

Celor ce sunt ai Bisericii nu le este îngaduit sa mearga la cimitirele ori la cele ce se zic locuri mucenicesti ale oricaror eretici pentru rugaciune ori pentru vindecare; si unii ca acestia, de vor fi credinciosi, sa se excomu­nice pâna la un timp anumit. Iar pocaindu-se si marturisindu-se ca au gresit, sa se primeasca.

(10, 11, 45, 46, 64, 70 ap.; 2, 4 sin. III ec; 6, 32, 33, 34, 37 Laod.; 83 Cartag.; 9 Tim. Alex.) 

CANONUL 32 Laodiceea (BINECUVÂNTAREA ERETICILOR NU E BINECUVÂNTARE)

Nu se cuvine a primi binecuvântarile ereticilor, care mai mult sunt ab­surditati decât binecuvântari.

(10, 11, 45, 46, 64 ap.; 19 .sin. 1 ec; 7 sin. 1} ec; 2, 4 sin. IU ec; 11, 95 TruL; 6, 7, 8, 9, 10, 14, 31, 33, 34, 37 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare; 9 Tim. Alex.) 

CANONUL 33 Laodiceea (SE OPRESTE RUGACIUNEA CU ERETICII SI SCHISMATICII)

Nu se cuvine a ne ruga împreuna cu ereticii sau cu schismaticii.

(10, 11, 45, 46, 64 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. II ec; 2, 4 sin. III ec; 11,95 TruL; 6, 7, 8, 10, 14, 31, 32, 34 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare; 9 Tim. Alex.) 


 

Anunțuri

Mărturisirea publică a ierodiaconului Antonie Cazacu de la Mânăstirea Doroteia (județul Suceava) împotriva pseudo-sinodului cretan și de întrerupere a comuniunii cu ierarhul ecumenist

 

 

Image result for manastirea doroteia

Încă de la începutul acestei scrisori deschise aș vrea să vă afirm poziția mea fermă în relație cu așa zisul sinod din Creta și erezia ecumenistă. Am întrerupt pomenirea episcopului în urmă cu cinci luni, timp în care nu am fost lăsat să mai slujesc la Sfânta Liturghie și nici să mă împărtășesc cu Sfintele Taine, lucru ce s-a hotărât în cadrul obștii, consider eu în mod necanonic, întrucât doar episcopul poate să hotărască oprirea de la slujire a unui clerit hirotonit. Am acceptat decizia ca oprire din partea starețului de slujire în cadrul mănăstirii conduse de el, ca o măsură administrativă. Cu toate acestea hotărârea de oprire pe termen nelimitat sfidează Sfintele Canoane si Sfânta Tradiție. Ar mai fi de menționat că am fost de asemenea oprit și de la Sfânta Împărtășanie în mod necanonic întrucât nu se aplică două pedepse pentru aceeași faptă. Aceste decizii au avut un singur scop menționat de stareț și alti membri ai obștii, acela de a mă îndepărta din mănăstire. Desigur și acest lucru este necanonic, împotriva tradiției și a lucrării duhovnicești a unui stareț sau duhovnic, sfinții părinți și canoanele îndeamnă starețul sau duhovnicul să insiste de multe ori cu lacrimi pentru întoarcerea unui călugăr care pleacă din mănăstire iar nu să îl forțeze să plece pe unul care dorește să stea. Si în nici un caz să îl forțeze să trăiască și să se manifeste împotriva propriei conștiințe.

În urma opririi de la slujire de către stareț, după întreruperea pomenirii, am rugat să anunțe atitudinea mea la episcopie, în mod oficial, pentru a obține o decizie arhierească în legătură cu acest fapt. Întreruperea pomenirii ierarhului are ca scop tocmai conștientizarea problemelor canonice și dogmatice apărute, care determină reacția de conștiință a clericilor și mirenilor pentru îndreptarea situației și revenirea la ortodoxie. Pentru acest motiv am cerut ca situația și atitudinea mea să fie prezentate ierarhului. Am primit ca răspuns că sunt schismatic și rupt de Biserică și atât timp cât nu îmi pomenesc ierarhul eu nu aparțin de nici un ierarh și el nu anunță pe nimeni. Meționez iarăși că a fi schismatic înseamnă să refuzi tu însuți să ai comuniune cu obștea și restul comunității ceea ce în cazul meu nu s-a întâmplat, ci am fost oprit de ei de la Sfânta Împărtășanie și de la slujire. Acest lucru demonstrează că ei nu au mai vrut să aibă comuniune cu mine și prin urmare ei sunt schismatici. Cât privește atitudinea mea în raport cu ierarhul, eu am oprit pomenirea pentru că îmi pasă de ierarhul meu și doresc să îl conștientizez de problemele în care se află, și deci am ierarh și mă procupă mântuirea lui… „Și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Și de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.”(II Tesaloniceni 2: 10-12).

Ca rezultat al celor întâmplate am fost invitat să părăsesc mănăstirea în mod tacit pentru a nu face tulburare. Mi s-a spus explicit: „du-te frate, nu mai face tulburare, du-te la cei care nu pomenesc.” Desigur acest lucru ar fi rămas secret după plecarea mea iar starețul ar fi răspuns că am plecat pentru că nu am făcut ascultare sau nu am făcut față la viața monahală, în cazul în care aș fi plecat așa cum mi s-a sugerat. Deși eu am încercat să urmez această cerere și să o pun în aplicare, Iubitorul de oameni Dumnezeu a refuzat și a dorit ca eu să îmi prezint mărturisirea public în fața arhiereului, sau / și a credincioșilor. Astfel, nu a fost posibilă plecarea mea fără o întâlnire cu arhiereul și nici plecarea mea fără o mărturisire publică, întrucât secretariatul nu mi-a eliberat acte și arhiereul nu a aprobat plecarea. În această situație sunt nevoit să mărturisesc public atitudinea și convingerea mea, nădăjduind în mila și ajutorul lui Dumnezeu. „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15: 4-5).

Revenind la istoria evenimentelor, ei bine, eu nu am plecat și am acceptat cinci luni, tacit, aceasta dublă pedeapsă necanonică, sperând ca starețul să revină asupra deciziei sau să se rezolve situația la nivelul episcopului sau a sinodului. Această așteptare a fost un răspuns la acuzațiile de schismă și lipsă de răbdare. În ciuda răbdării mele nimic nu s-a îndreptat nici în sinod, nici la episcopie și nici în mănăstire, așteptarea fiind zadarnică.

Trebuie să observ aici că ieromonahi, preoți de mir, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii, au fost alungați și exilați în diferite moduri, uneori brutale, din mănăstirile sau parohiile lor pe motivul păstrării dreptei credințe și împotrivirii față de sinodul cretan și față de ecumenism. Stareții, starețele și protopopii care i-au alungat precum și ierarhii care i-au caterisit pe unii dintre ei au susținut și susțin public că au plecat pentru neputințe și păcate, mințind loruși, poporului și Duhului Sfânt, arătându-se pe ei ca lupi în piei de oaie care răpesc și risipesc turma lui Hristos din interior. „Feriți-vă de prorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? ”(Matei 7:15-16).

Când, în sfârșit, am ajuns la episcopie și mi-a fost dat să mărturisesc înaintea arhiepiscopului, am fost uimit să aflu din gura sa că nu consideră sinodul din Creta ca fiind sfânt și mare, ci lipsit de valoare, unde s-au semnat fleacuri și prostii, și neputând fi considerat în rând cu celelate șapte sinoade ale sfinților părinți. Astfel se scuză pentru semnătura dată prin faptul că nu are nici o valoare, nici sinodul și nici semnătura. La întrebarea mea de ce a mai semnat sau de ce nu își retrage semnătura dacă nu are nici o valoare am primit răspuns că singura soluție este un alt sinod care să decline și să conteste sinodul din Creta. Desigur alt sinod care să împlinescă acestă mărturisire de credință este de dorit și așteptat, dar până atunci nu putem să ne ascundem și trebuie să mărturisim. Cu siguranță nu se va organiza nici un sinod care să retracteze sau să repare răul facut, cu sau fără valoare, daca nu vor fi mărturisitori care să lupte pentru aceasta. Iar noi, credincioșii, nu putem aștepta în stare de lepădare de Hristos, ci suntem nevoiți și forțați de conștiința noastră să mărturisim adevărul și să ne lepădăm de erezie și necurăție în fiecare secundă a vieții noastre. Cu atât mai mult cu cât nu există garanții că un asemenea sinod se va organiza vreodată, întrucât mulți din arhiereii care au trădat credința au făcut-o intenționat, convinși fiind de ereziile pe care le susțin public. „Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;”( 2 Petru 2:1).

În urma acestei întâlniri nu-mi rămâne decât să afirm și eu un singur lucru către și despre arhiepiscopul Pimen: ori sunteți inconștient și vă lipsește cu desăvârșire discernământul, ori cei ce vă amenință și șantajează au făcut o treabă destul de bună. „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10:28); „Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8).

Regret atitudinea ierarhilor români care nu mai au frică de Dumnezeu și așteaptă un sinod ulterior care să rezolve problema pe care ei însiși au creat-o, fără a-și asuma răspunderea și repararea situației. Să aștepți pe Dumnezeu să repare ceea ce tu însuți ai stricat este greșit și nu se va întâmpla niciodată. Dumnezeu ajută omul după ce acesta a făcut tot ce ține de el, a mărturisit greșeala, a făcut tot ce poate pentru a o repara, chiar prin sacrificii și jertfe, arătând adevărată pocăință pentru faptele sale rele. „Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona.”(Matei 6: 23-24).

Regret deci atitudinea ierarhilor români care au fost într-un accord deplin în lepădarea de Hristos, chiar așa nesemnificativă cum li se pare că e, dar uriașă în fapt, așa cum Domnul descoperă iubiților săi în Duh. „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (1 Ioan 4:1).

Gândiți-vă că pe baza semnăturii voastre sunt protopopi, stareți, starețe care sunt proecumeniști sau fără discernământ, învață, aplică sau propovăduiesc aceste erezii, învățând și îndoctrinând poporul, având acoperire de la ierarh. Încă peste acestea prigonesc pe adevărații creștini care susțin și trăiesc în adevăr. Și mai spuneți că sinodul acesta nu a făcut nici un rău! Dacă situația este lăsată așa pe un termen mai lung nu va mai rămâne nimeni ortodox în Biserica Ortodoxă Română.

Acele detalii nesemnificative pe care le-ați aprobat se manifestă în lucrare puternică de smintire a credincioșilor și de prigonire a adevăraților clerici și mireni ortodocși. Sunt scrise cărți și se dau norme de către ierarhii ecumeniști, despre cum să se facă cununii între ortodocși si eterodocși, sunt modificate manuale privind dogmele și canoanele bisericii. Lucruri condamnate și de neconceput pentru sfinții părinți ai bisericii. „Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sunt şi i-ai aflat mincinoşi;” (Apocalipsa 2:2).

Eu am întrerupt pomenirea ierarhilor care au semnat în Creta, sau au aprobat ulterior, nu pentru că vă judec, de care sunt nevrednic, nici pentru a mă separa într-o atitudine schismatică, care este de asemenea greșită înaintea Domnului, ci pentru a susține adevărul și a mărturisi credincioșilor și episcopului însuși despre Adevăr. Prin această atitudine fac un apel către conștiința, nădăjduiesc încă neadormită în totalitate a ierarhilor români, și a tuturor celor ce au semnat pentru sinodul din Creta, erezia ereziilor, voluntar sau involuntar.

Eu cred cu tărie că hotărârile adunării din Creta sunt hulă împotriva Duhului Sfânt și cei ce au votat, încuviințat și semnat pentru ele au hulit și hulesc necontenit, până la retragerea semnăturii împotriva Duhului Sfânt. Acestea fiind spuse declar că nu pot fi în comuniune liturgică cu aceștia care s-au lepădat și hulesc atâta timp cât se află în această stare. În momentul în care se vor întoarce și se vor pocăi în mod public și se vor uni cu Dumnezeu, voi reveni la comuniune liturgică. În acest timp însă voi recunoaște pozițiile administrative de clerici sau ierarhi atât timp cât nu sunt decăzuți din poziții de un sinod ortodox. Prin această atitudine doresc și susțin că sunt în Adevăr, și nu cad nici în schismă nici în erezie. „Oricine va mărturisi întru Mine (en emi) înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu întru el înaintea Tatăl Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatăl Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Și dușmanii omului vor fi casnicii lui.”(Matei 10: 32-36).

Având în vedere toate cele menționate mai sus și situația în care ne aflăm, am dorit să plec din eparhia Sucevei și Rădăuților pentru a-mi trăi viața conform cu conștiința, într-un loc unde se practică și propovăduiește ortodoxia fără compromisuri. Acest lucru este în acord cu cerința Starețului și a obștii de a pleca. Întrucât ați afirmat în prezența starețului că mă veți caterisi așa cum m-ați hirotonit dacă voi pleca, vă aduc la cunoștință că plecarea nu este motiv de caterisire canonică, iar mănăstirea nu este pușcărie sau lagăr. Am venit la mănăstire liber și de bunăvoie pentru mântuire și am dreptul să plec liber și oricând doresc pentru a-mi urma conștiința spre mântuire. De asemenea vă reamintesc că hirotonirea se face în numele Lui Hristos nu a ierarhului, iar ierarhul prin care se împlinește nu are autoritatea să dispună de sluga altuia dupa cum doreste! „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea. ” (Romani 14:4).

Prin urmare biserica are în Sfânta Tradiție și regulamente, judecarea clericului pe baza unei comisii și nu doar a dorinței episcopului. Dacă aceste reguli sunt călcate în picioare și vă pronunțați în legătură cu caterisirea mea înaintea oricarei judecăți, sunteți dovada clară a funcționării defetuoase și neortodoxe a episcopiei pe care o slujiți. Aceste practice sunt papistașe și dovedesc rezultatele atitudinii ecumeniste prin care v-ați asumat o gândire eretică și greșită, în afara bisericii.

Eu înaintea Lui Dumnezeu sunt cu conștiința împăcată și curată, căci așa după cum spune Domnul: „Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iată, Eu vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.”(Apocalipsă 22: 11-12).

Doresc să vă transmit de asemenea că ceea ce ați afirmat: „semnătura pe care am pus-o pe erezie nu are nici o valoare și nu contează” este fals, iar eu vă contrazic și susțin că are valoare și contează, datorită faptului că prin aceasta, pentru a vă păstra scaunul de ierarh l-ați trădat pe Hristos și ați încălcat jurământul pe care l-ați depus înaintea Lui; prin urmare consider că semnătura pe care ați pune-o pe caterisirea mea nu are nici o valoare și nu contează, întrucât eu slujesc în continuare Lui Hristos de care v-ați lepădat!

După cum au arătat și alți mărturisitori s-ar putea obiecta că acţiunile de apropiere ecumeniste nu trebuie luate drept normative. Însă, din păcate, argumentele teologice folosite pentru justificarea mişcării ecumeniste sunt la fel de defectuoase şi tulburi, cum au fost caracterizate de foarte mulţi teologi de seamă. Enumerăm câteva idei concrete, indubitabil eronate, pe lângă alte numeroase expresii interpretabile, care se regăsesc în documentele Sinodului din Creta:

Simbolul de Credinţă a fost răstălmăcit în mod manipulatoriu.

Art. 1: „Biserica Ortodoxă, fiind Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească, crede cu tărie, în conştiinţa ei [de sine – cuvinte omise în traducerea românească oficială] eclezială profundă, că ocupă un loc central pentru promovarea unităţii creştine în lumea contemporană.”

Surprinzător, participarea la „promovarea unităţii creştine” este întemeiată chiar din primul paragraf al Documentului 6 pe faptul că Biserica Ortodoxă este „Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească”. Această afirmaţie pare a fi desprinsă din Crez şi ar fi trebuit să ducă la concluzia contrară, anume că Biserica, fiind una (unică), nu poate participa la promovarea unei alte unităţi ecleziastice. La nivel social este de dorit formarea unei unităţi creştine, dar formularea are în vedere „conştiinţa de sine (self-consciousness) eclezială”, adică propria identitate, care este una dogmatică. Mai mult, unitatea creştină este prezentată ca fiind evident una dogmatică şi în restul documentului (art. 5, 6, 12, 24). Ne întrebăm cum poate ocupa Biserica Ortodoxă un loc în promovarea unei astfel de unităţi alături de celelalte confesiuni, chiar dacă ar fi unul central?

Cum se poate accepta că Biserica Ortodoxă ocupă un loc central în promovarea unității creștinilor când s-a acceptat în chip viclean că Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească, Trupul Lui Hristos, este dezbinată și într-un cuvânt că Hristos nu este Dumnezeu? Căci unitatea Bisericii dovedește venirea Lui Hristos în Trup, Dumnezeirea Lui și faptul că Hristos este trimis de Tatăl. „Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine”(Ioan 17: 22-23). „În aceasta să cunoașteți duhul Lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu. Și orice duh care nu mărturisește pe Iisus Hristos nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ați auzit că vine, și acum este chiar în lume.” (Ioan 4: 2-3).

Sunt recunoscute drept Biserici celelalte Confesiuni și erezii.

Art. 6: „Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi tulburată. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a celorlalte Biserici şi Confesiuni creştine eterodoxe, care nu se află în comuniune cu ea… ”

Natura ontologică a Bisericii ar trebui să fie una harică, dată de lucrarea lui Hristos în ea. Atunci care Biserică este avută aici în vedere? Cea Ortodoxă? Cum se poate spune că unitatea ei potrivit naturii ontologice nu este afectată de apariţia unor eventuale schisme şi erezii? Sau este vorba cumva de o Biserică mai largă, ce cuprinde şi celelalte Confesiuni, cu care noi nu am fi în comuniune, dar le recunoaştem apartenenţa la Biserica lui Hristos prin decizie sinodală? Pentru că doar o astfel de Biserică poate avea o unitate „netulburată” de schisme şi erezii.

Biserica este privită ca un conglomerat neomogen din diferite Confesiuni, nefiind limitată doar la Ortodoxie.

Art. 18: „Biserica Ortodoxă… în timp ce participă la CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalităţii confesiunilor şi în niciun caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional.”

Deşi este un lucru pozitiv faptul că nu este acceptată „ideea egalităţii confesiunilor”, totuşi Biserica a cărei unitate este avută în vedere aici nu poate fi cea Ortodoxă pentru simplul motiv că unitatea ei nu ţine de celelalte confesiuni. Mai degrabă este vorba de un compozit „interconfesional” inegal ce se doreşte să ajungă la unitate pentru a forma Biserica. Iarăşi, este un lucru lăudabil că este exclus orice compromis, însă implicarea în realizarea acestei unităţi porneşte de la compromisul acceptării că Biserica lui Hristos este formată din toate confesiunile creştine, lucru contrar dogmelor ortodoxe. Ce fel de încredere putem avea într-un astfel de demers?

Este recunoscută și validată teoria eretică a lui Calvin despre Biserica văzută şi nevăzută.

Art. 19: „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici – lucru ce-l pot face numai bisericile însele din proprie iniţiativă – ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii. ”

Citatul acesta din „Declaraţia de la Toronto” vorbeşte limpede de existenţa mai multor Biserici, dar şi de o Biserică ce le cuprinde pe toate şi a cărei unitate trebuie studiată şi dezbătută. Pe lângă faptul că Declaraţia menţionată cuprinde multe alte afirmaţii inacceptabile, ce nu o fac deloc să fie „de o importanţă capitală”, chiar şi asumarea tezei de mai sus reprezintă recunoaşterea unor teorii eretice despre Biserică, vehiculate în lumea protestantă începând cu Calvin şi Zwingli şi conturate sub forma teoriei ramurilor sau a Bisericilor surori sau a Bisericii văzute şi nevăzute. Cum pot fi acceptate astfel de concepţii în documente interne sinodale ale Bisericii Ortodoxe?

Sunt acordate privilegii cezaro-papiste episcopilor adunaţi în Sinod.

„…păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal…” (art. 22).

Credem că exprimarea, iar nu păstrarea credinţei ortodoxe este asigurată prin Sinoade. Păzitorul credinţei este întreg trupul Bisericii, format din cler şi credincioşi fideli credinţei apostolice. „Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!” (Faptele apostolilor 15:23).

Citatele scripturistice sunt folosite denaturat pentru a promova un spirit sincretist contrar cuvintelor și mesajului real ale Mântuitorului. Astfel, El S-a rugat „ca toţi să fie una” (In. 17, 21) având în vedere o unitate de iubire adevărată între cei drept-credincioşi, nu una de credinţă provenită din „dialogurile cu ceilalţi creştini” (art. 8). Mai mult, chiar de la Cincizecime s-a format „o turmă şi un Păstor” (In. 10, 16) şi ea a fost păstrată până astăzi în sânul Bisericii Ortodoxe, neavând nevoie „să se apropie ziua” (art. 24) în care să se reunească această turmă. Distorsionarea mesajului biblic până la concepţii eretice nu este o cinste pentru un Sinod ortodox, ci o ruşine de neimaginat.

Credem că sunt suficiente exemplele de mai sus pentru a documenta convingerea că deciziile luate au un caracter dogmatic şi sunt în contradicţie flagrantă cu doctrina Bisericii noastre. Pe lângă acestea, documentul legat de relaţii cu restul lumii creştine este plin de afirmaţii îndoielnice de la cap la coadă, ce vădesc o inspiraţie ecumenistă, nu patristic ortodoxă. Învăţătura dreaptă despre Biserică afirmă că unitatea Bisericii se păstrează prin condamnarea ereticilor, prin scoaterea lor din sânul ei pentru a scăpa restul trupului de boala ereziei. Aceştia pot fi primiţi din nou la unitatea Bisericii dacă se pocăiesc de atitudinea lor. Aceasta este cugetarea tuturor Sfinţilor Părinţi, în conformitate cu canonul 95 Trulan, care îi tratează pe eretici ca fiind în afara Bisericii, cu posibilitatea de a reveni în sânul ei.

Documentul „Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta” dă posibilitatea de a face o iconomie interzisă de canonul 72 Trulan în privinţa căsătoriilor mixte. Deşi este menţionată acrivia ce interzice căsătoriile cu necreştinii şi cu cei de altă religie, totuşi este legiferată şi iconomia în privinţa căsătoriilor mixte cu ne-ortodocşi (art. II.5). Cum se poate explica această nouă reglementare, ce intră în contradicţie cu norme canonice mai vechi, de vreme ce canonul 72 Trulan hotărăşte desfacerea căsătoriilor mixte dacă acestea ar fi contractate?

Alte două subiecte ce ţin de dogmă, care se regăsesc în rândurile „Enciclicei” şi ale documentului „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană”, sunt teologia persoanei si ecleziologia euharistică. Primul a fost prezentat elocvent de IPS Ierotheos Vlachos în intervenţiile sale şi nu pare a fi fost rezolvat suficient de convingător. Iar al doilea reprezintă teoria conform căreia împărtăşania sfinţeşte în mod automat pe credincioşi şi se regăseşte în textele menţionate prin tâlcuirea eronată a ecfonisului „Sfintele sfinţilor!” (Enciclica, 1.4).

În rândurile de mai sus au fost prezentate câteva din problemele mai grave ce le-am sesizat în articolele documentelor sinodului din Creta, așa cum sunt ele de fapt, nu cum mi-au fost prezentate de arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, și în nici un caz așa cum sunt ele prezentate mai nou în acea broșură emisă de patriarhie, în care patriarhul Daniel ține să ne convingă că ecumenismul nu e aprobat de un Sinod Ortodox nici ca dogmă și nici condamnat a fi erezie. Prin această afirmație ce să înțelegem, că ar fi bun, că se poate manifesta și că nu e nimic de condamnat la mișcarea ecumenistă, lucru susținut și vădit în multe locuri din broșura pe care a lansat-o. Îl vedem pe Mântuitorul nevoit să le spună și acestora de azi: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.” (Matei 23:13); „Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră.” (Luca 6:24); „Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui.” (Luca 6:25).

Fraților luați bine aminte la voi înșivă să nu vă înșele unii ca aceștia, ce nu sunt altceva decât lupi în piei de oaie, să stăm bine să stăm cu frică să luăm aminte: ecumenismul este erezia ereziilor. Nu cum afirmă și susține patriarhul Daniel despre catolici, romano-catolici, protestanți, etc. că sunt confesiuni creștine și recunoscute ca biserici de către sinodul din Creta. „Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (Matei 15:14); „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.” (Matei 23:15).

Această învățătură a patriarhului Daniel este eretică și total în contradictoriu cu învățăturile celor șapte Sinoade ale Sfinților Părinți, chiar dacă el a învelit-o sub diferite forme, încercând să ascundă mizeria făcută, care în cele din urmă tot o mizerie este, deși acoperită, ambalată frumos și prezentată ca un cadou credincioșilor, prin declarațiile din acea broșură tipărită de patriarhie. „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.” (Matei 23:25); „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.” (Matei 23:27).

În acea broșură, despre cei ce mărturisesc adevărul și au oprit pomenirea ierarhilor ce au semnat pentru sinodul din Creta, patriarhul Daniel afirmă că aceștia sunt schismatici, eretici și că nu mai fac parte din Biserica Ortodoxă, iar pe catolici, romano-catolici, protestanți, etc. îi numesc biserici. Stupoarea mea crește și mai mult, referitor la această broșura editată de patriarhie, unde se aduce ca argument al unității Bisericii tocmai pe Sfântul Marcu Evghenicul, cel care a refuzat unirea cu ereticii, pentru a păstra Adevărul-Hristos. „Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat.” (Luca 11:52); „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8:44).

În concluzie cine vrea să deschidă ochii și să vadă adevărul o poate face, trebuie doar să vrea și Dumnezeu îl va ajuta, Adevărul ne face liberi. „V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr.” (1 Ioan 2:21); „Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18:37); „Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.” (Romani 1:18); „Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea.” (Romani 2:2).

Închei această mărturisire tot cu o mărturisire, dau slavă Lui Dumnezeu că sunt botezat ortodox, că mama și tata m-au crescut ortodox, am fost tuns în monahism ortodox, am fost hirotonit ortodox, sunt ortodox și vreau cu ajutorul Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să rămân în veci ortodox. Amin.

Data: 06.12.2017
Ierodiacon Antonie (Petruș) Cazacu
Mănăstirea Doroteia Județul Suceava

Sursa: ortodoxinfo.ro

Proiect de rezoluție pentru combaterea extremelor apărute în lupta antiecumenistă

Image result for arhanghelul mihail

Un grup de șapte membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale a preoților, monahilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici au alcătuit un proiect de rezoluție, pe care urmează să îl supună spre aprobare în viitoarele întâlniri legitim întrunite ale tuturor membrilor sinaxei. Proiectul vizează o poziționare față de unele provocări la adresa luptei împotriva ecumenismului și a sinodului din Creta.

Intitulat sugestiv Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!, textul, care afirmă printre altele că ortodocșii antiecumeniști sunt și rămân membri ai Bisericii Ortodoxe Române, că nu poate fi acceptată ideea că toți ierarhii din lumea ortodoxă sunt compromiși, că se impune un comportament corespunzător pentru a se evita derapajele de la legea canonică, reprezintă un punct de vedere comun al semnatarilor săi și va fi propus spre analiză celorlalți părinți nepomenitori, iar dacă va fi aprobat, va putea deveni o rezoluție pe care să și-o însușească toți cei ce s-au îngrădit de erezia ecumenistă și de cei ce o propovăduiesc în Biserica Ortodoxă Română.

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

Subsemnații, membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale a clericilor, monahilor și mirenilor îngrădiți prin întreruperea pomenirii de ierarhii care au aprobat deciziile sinodului mincinos din Creta, dorind să ducem lupta cea bună pentru apărarea dreptei credinței și să ne păzim de pericolul alunecării într-o gândire și o atitudine schismatice, mărturisim următoarele:

  1. Suntem și rămânem membri ai Bisericii Ortodoxe Române, Biserica strămoșilor, a noastră și a urmașilor noștri. Scopul luptei noastre este de a ne delimita de erezia ecumenistă și a conștientiza pliroma Bisericii românești cu privire la pericolul pătrunderii acestei erezii în viața bisericească, generând astfel o reacție menită să determine ierarhia să condamne sinodul din Creta ca pe unul care a instituționalizat ecumenismul la nivel panortodox și să înceapă demersurile pentru retragerea BOR din toate organizațiile ecumeniste locale, naționale, regionale și mondiale.
  2. Ne ferim a-i considera eretici pe toți membrii Bisericii Ortodoxe Române care mai au încă comuniune cu ierarhii ecumeniști. Operăm distincția necesară între cei ce au o cugetare eretică manifestă, clădită în decenii de propagandă ecumenistă și exprimată prin acceptarea fără rezerve a ecumenismului și a hotărârilor din Creta – la nivel decizional, în cazul ierarhilor, și de solidarizare cu decizia acestora, în cazul acelor clerici și mireni cu mentalitate ecumenistă –, și cei ce se află în comuniune (părtășie) cu aceștia din alte motive decât atașamentul față de valorile ecumeniste: frica, ignoranța, lipsa unei informări corecte, incapacitatea de a înțelege ce s-a întâmplat în Creta etc. Îi tratăm pe cei cu cugetare eretică ca pe ereticii condamnabili, dar încă necondamnați de un sinod ecumenic sau panortodox al Bisericii Ortodoxe, și îi îndemnăm la pocăință, abandonarea și condamnarea ecumenismului și revenirea la gândirea ortodoxă a Bisericii, iar pe cei aflați încă în comuniune cu ei îi sfătuim să se informeze corect cu privire la sinodul mincinos din Creta și, după o serioasă deliberare cu privire la efectele ereziei ecumeniste asupra mântuirii și a vieții Bisericii, în deplină libertate a conștiinței proprii, să înceteze, prin nepomenire, comuniunea cu erezia ecumenistă și cu cei ce o propovăduiesc în Biserica noastră, știut fiind că Sfinții Părinți conglăsuiesc că ereticii și cei aflați în comuniune cu ei sunt deopotrivă vrăjmași ai lui Dumnezeu, iar părtășia la erezie, indiferent de motivul care o generează, este începutul căderii și al formării cugetării și practicii eretice.
  3. Nu împărtășim ideea că toți arhiereii Bisericii Ortodoxe din întreaga lume sunt compromiși și că la ora actuală nu ar mai exista nicăieri ierarhi ortodocși sau că toate Bisericile Ortodoxe sunt ecumeniste. Recunoaștem și respectăm atât lupta dusă de Bisericile Ortodoxe care au pus capăt participării la mișcarea ecumenistă și au refuzat, din acest motiv, să ia parte la sinodul din Creta, cât și mărturisirea ierarhilor care se opun deschis ecumenismului și deciziilor luate în Creta. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îi întărească pentru a întruni un sinod ortodox al întregii Biserici care să condamne ecumenismul, sinodul din Creta și, nominal, pe cei ce le susțin.
  4. Suntem de acord că schimbarea calendarului în anul 1924 a fost o acțiune ecumenistă care a rupt unitatea liturgică a ortodocșilor de pretudindeni. Considerăm că o revenire la calendarul patristic se poate face numai fie printr-o decizie a sinodului Bisericii Ortodoxe Române, fie a unui sinod panortodox sau ecumenic cu autoritate pentru toți credincioșii ortodocși din lume. Credem că revenirea unilaterală, personală sau în grup, la calendarul vechi ar crea, în acest moment, aceeași dezbinare pe care a creat-o în urmă cu un secol schimbarea acestuia.
  5. În viața liturgică, îndemnăm la ținerea calendarelor editate de către episcopiile Bisericii Ortodoxe Române, iar în privința diferitelor dezlegări la pește aflate în aceste calendare sau a altor neclarități recomandăm celor ce doresc să urmeze, în ținerea postului sau a sărbătorilor, rigoarea dintotdeauna a Bisericii, fără pogorămintele făcute în ultimele decenii, să se consulte cu duhovnicii care cunosc prevederile tipiconale din vechime.
  6. Afirmăm că întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști nu suspendă în vreun fel legislația canonică a Bisericii Ortodoxe, care continuă să fie obligatorie pentru toți, în interpretarea corectă, multiseculară, a Bisericii, iar nu a fiecăruia dintre cei ce o utilizează, și ne delimităm de orice derapaj de gândire teologică, de limbaj sau de comportament, produs sub pretextul luptei contra ereziei ecumeniste și motivat prin exemple greșit înțelese sau scoase din context ale celor care au luptat în trecut împotriva diferitelor erezii din Biserică. În acest sens, îndemnăm pe toți cei ce au întrerupt pomenirea să adopte un limbaj teologic echilibrat, rezervat, în duh de pace, menit a-i încuraja mai ales pe cei ce cugetă ortodox și se pregătesc să întrerupă comuniunea cu erezia și promotorii acesteia, dar și pe cei ce încă nu au luat o atitudine față de ecumenism și trebuie să vadă în lupta noastră lupta cea bună, iar nu o atitudine intolerantă și lipsită de dragoste.
  7. Respectăm principiile luptei contra ecumenismului enunțate în Rezoluția Sinaxei de la Botoșani, din 18 iunie 2017, și deciziile adoptate cu prilejul întâlnirii de la Beiuș, din 12 septembrie 2017. Îi respectăm și sprijinim pe preoții care au fost caterisiți necanonic pentru mărturisirea lor ortodoxă și continuăm nepomenirea până când ierarhia se va dezice și va condamna sinodul din Creta și va lua măsuri pentru scoaterea Bisericii noastre din toate organizațiile ecumeniste. Participăm numai la întâlnirile și sinaxele organizate legitim, cu un larg consens al membrilor Sinaxei Ortodoxe Naționale în privința oportunității și necesității convocării acestora, exprimat în duhul păcii și al colaborării, pentru împreună-slujirea lui Hristos și a Bisericii Sale.
  8. Considerăm de o importanță deosebită continuarea activității de informare a clericilor și credincioșilor BOR cu privire la gravitatea documentelor sinodului din Creta, în diverse forme: articole, predici, cărți, pliante, conferințe, discuții publice sau private etc. În acest spirit, suntem deschiși spre un dialog onest cu autoritățile eclesiale cu privire la ce s-a întâmplat în Creta, pentru a găsi o soluție actualei crize.
  9. Afirmăm disponibilitatea de a participa la activitățile la nivel național sau interortodox care au ca scop coagularea unei atitudini a ierarhilor, clericilor și credincioșilor ortodocși în vederea întrunirii unui sinod panortodox sau ecumenic de condamnare a ecumenismului, a sinodului din Creta și, nominal, a celor ce le susțin.
  10. Recomandăm tuturor clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea să se dedice vieții liturgice și de rugăciune și împlinirii poruncilor evanghelice, prin care se obțin despătimirea și urcușul duhovnicesc, iar nu speculațiilor și dezbaterilor teologice inutile, ce riscă să producă dezbinare între cei ce au pornit la drum cu același țel și devieri schismatice sau eretice de la calea patristică a acestei lupte. Accentuăm nevoia de unitate, frățietate și coerență în mărturisirea celor ce au întrerupt pomenirea, pentru ca exemplul nostru să fie unul demn de urmat pentru toți cei ce ar dori să ia atitudine contra ecumenismului.

Aceste principii vor fi propuse spre dezbatere publică, apoi vor fi supuse analizei celorlalți membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale, în cadrul următoarei întâlniri trimestriale legitim întrunite, aceștia putându-le cu acel prilej modifica sau completa, iar dacă vor întruni acordul necesar al majorității membrilor Sinaxei, vor fi transpuse într-o rezoluție față de care își va putea exprima adeziunea poporul credincios, în cadrul unei sinaxe legitim organizate, cu participarea clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști.

Dumnezeu să ne ajute!

Ieromonah Grigorie Sanda
Pr. Ic. Stavr. Ioan Ungureanu
Pr. Cosmin Florin Tripon
Pr. Claudiu Buză
Monah Chiriac Cioi
Teolog Mihai-Silviu Chirilă

După publicarea textului s-a alăturat cu semnătura și preotul Vasile Iovița.
https://www.scribd.com/embeds/368935142/content?start_page=1&view_mode=scroll&access_key=key-Of3zqfFnjqCroyRBry1O&show_recommendations=true

sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/01/11/proiect-de-rezolutie-referitor-la-provocarile-actuale-la-adresa-luptei-antiecumeniste/

Via: sinodultalharesc.tk

Amestecul ecumenist continuă: Programul săptămânii de rugăciune pentru „unitatea creştinilor” – 2018

Imagini pentru icoana sarutul lui iuda

Bucureşti, 18-25 ianuarie 2018

joi, 18 ianuarie, ora 17.00
Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif”
str. G-ral Berthelot, nr. 17
Cuvânt de învăţătură: Biserica Ortodoxă Românâ

vineri, 19 ianuarie, ora 17.00
Biserica Reformată Calvineum
str. Luterană, nr. 13 bis
Cuvânt de învăţătură: Biserica  Evanghelică Lutherană C.A.

sâmbătă, 20 ianuarie, ora 17.00
Catedrala Episcopală Armeană
str. Carol I, nr. 43
Cuvânt de învăţătură: Biserica Romano-Catolică

duminică, 21 ianuarie
Rugăciuni în toate Bisericile

luni, 22 ianuarie, ora 17.00
Catedrala Episcopală Greco-Catolică „Sf. Vasile cel Mare”

str. Polonă, nr. 50
Cuvânt de învăţătură: Biserica Anglicană

marţi, 23 ianuarie, ora 17.00
Biserica Evanghelică Lutherană Germană C.A.
str. Luterană, nr. 2
Cuvânt de învăţătură: Biserica Armeană

miercuri, 24 ianuarie, ora 17.00
Biserica Anglicană
str.  Xenopol
Cuvânt de învăţătură: Biserica Reformată Calvineum

joi, 25 ianuarie, ora 17.00
Biserica Ortodoxă „Zlătari”

Calea Victoriei, nr. 12D
Cuvânt de învăţătură: Biserica Greco-Catolică

Sursa: http://angelus.com.ro/bucuresti-programul-saptamanii-de-rugaciune-pentru-unitatea-crestinilor-2018/

Sfaturi nepotrivite și anacronice ale părintelui Ioan de la Sihăstria Rarăului despre pseudo-sinodul din Creta și întreruperea pomenirii

Iată un interviu din septembrie 2017, în care duhovnicul de la Sihăstria Rarăului atinge și problema falsului sinod cretan și a întreruperii pomenirii:

Pentru început, transcriptul fragmentului ce ne interesează (între minutele 15:34 și 19:20):


Noi trebuie să ne păstrăm credința, dreapta credință, altfel nu ne mântuim.

Ceea ce o fost la… Creta, aceea o fost satanism. Mâna lu′ papa de la Roma, și masonilor…

Asta e nenorocirea: că creștinii noștrii se împart, ei se despart. Se împart și se despart. Se retrag din sânul Bisericii.

Întrebare: – Trebuie să fim de acord cu ecumenismul?

Nu cu ecumenismul! Trebuie să fim de acord cu Ortodoxia!

Mitropoliții noștri sunt ortodocși. Am vorbit personal cu ÎPS Teofan, cu ÎPS Pimen, cu ÎPS Ioan de la Timișoara și cu alți episcopi și o zis, să căutăm să păstrăm ortodoxia noastră: „noi suntem ortodocși până la moarte. Punct. Pân-la moarte.”

Suntem ortodocși. De ce plecăm din Biserică? Ne facem câte colibuțe pe colo, pe colo. Nu știu ce mânăstire aici, aproape, unde se duc ereticii aștia, care n-au episcop, n-au nimic. Fac pe marii cuvioși. Cum o fost părintele ăla de la Bistrița, „mare duhovnic”… arhimandritul… nu știu cum să… S-au retras din Biserică și fac propagandă antiromânească, antiortodoxă, anticreștină, căci caută să despartă pe creștinii din Biserică de episcopi. N-ai voie așa ceva!

– Da părinte, dar vedeți, ei s-au retras din cauză că nu-l mai pomenesc pe mitropolit.

Da de ce să nu-l pomenească?

– Pentru că o semnat în Creta.

Aia e treaba lor. Nu i-o scos nimeni…

– (Treaba) asta să se lămurească.

Nimeni nu o scos din mânăstire pe nimeni, nu?

– Da.

De ce să nu-l pomenești când zice că și pe vrăjmașul tău să-l pomenești, să-l iubești? Roagă-te pentru el. Pomenește. El te-o făcut preot, te-o făcut monah, te-o făcut ce te-o făcut acolo. Ți-o dat în mână frâiele, ți-o dat pâinea în mână și tu acuma ce… fugi de el? Nu. Trebuie să asculți.

Că dacă începe prigoana e altceva. Atunci se vede care îi cu dreapta credință și care îi cu ecumenismul, cu satanismul. Abia atunci se va vedea. Dar până atunci suntem toți ortodocși.

O spus ÎPS Teofan: Nu trebuie să ne despărțim. Să ne unim. Să fim o forță, să putem păstra credința, să nu râdă sectarii de  noi. Să nu râdă ereticii. Să nu râdă dracii.

Știți? Asta e.

Creștinul dacă nu se spovedește, daca nu se împărtășește, nu se mântuiește. Un creștin ortodox, dacă vrea să se mântuiască, trebuie să se împărtășească săptămânal, măcar săptămânal. De ce? Pentru că… dacă ne despărțim de Hristos nu ne mântuim. Asta e. Dacă ne despărțim de Hristos nu ne apără nimeni. Nădejdea la Dumnzeu: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin! Asta e. Trebuie să ne împărtășim des.

Și ÎPS Teofan și toți ierarhii și patriarhul nostru Daniil, la fel, să ne împărtășim des. Dar noi suntem leneși și dăm vina unii pe alții, dar nu dăm vina pe noi, că suntem fără credință. Căutăm orice motiv numai să nu avem obligații. Și noi despărțim. Dar mergi la biserică și rogă-te. Dumnezeu aude și te apără. Dar ne rugăm lui Dumnzeu permanent?


Comentariu:

Aşadar spune părintele Ioan că în Creta a fost satanism, cu amestecul papei şi masonilor. Mulți au afirmat lucrurile astea şi probabil e adevărat.

În continuare însă, părintele face o serie de afirmații greşite. În primul rând spune că (nepomenitorii probabil) se retrag din sânul Bisericii.

Îl contrazice în această privință a doua parte a canonului 15 I-II Constantinopol:

Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade, sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela, care propovăduieşte eresul în public, şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune cercetării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop (mitropolit, patriarh –n.n.) chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi, căci ei nu au osândit pe episcop (mitropolit, patriarh –n.n.), ci pe pseudoepiscopi (pseudomitropolit, pseudopatriarh –n.n.) şi pe pseudoînvăţători, şi nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi dezbinări.” 

Spune foarte clar canonul că preotul care rupe comuniunea cu ierarhul ce afirmă o erezie trebuie cinstit ca un ortodox şi nu trebuie pedepsit, aşadar nu iese din Biserică.

Părintele declară că e împotriva ecumenismului, dar îi numeşte ortodocşi pe mitropoliți. Spune că a vorbit personal cu ÎPS Teofan, Pimen, Ioan de la Timişoara şi alții, care i-ar fi spus că rămân ortodocşi până la moarte.

Mai sigur e că aceştia l-au păcălit, aşa cum s-a întamplat în cazul părintelui Simeon de la Sihăstria „răzgândit” de vreo câteva ori de oamenii pseudo-mitropolitului Teofan – Părintele Simeon Zaharia a reintrat sub ,,ascultare” faţă de ereticii cretani

Ce fel de ortodocşi pot fi cei ce sunt tot mai des în cârdăşie cu ereticii papistaşi (şi nu numai) la slujbe, la sfințiri, la aniversări? Ce fel de ortodox este mincinosul Teofan care declara public în anii ’90 că acelaşi Hristos este şi pe „sfânta” masă a romano-catolicilor sau când semna procesele verbale de la Chambesy în care erau recunoscuți ca ortodocşi ereticii monofiziți şi se propunea să se ridice anatemele date de Sfinţii Părinți ereziarhilor lor din trecut. Ce fel de ortodox este Ioan Sălăjan, care la fel este înconjurat de papistaşi şi aprinde focuri „sacre” pe la întâlnirile ecumeniste interreligioase. Aceştia sunt ecumenişti care recunosc tainele ereticilor.

Dar să fi cercetat mai adânc părintele Ioan şi ar fi văzut foarte uşor că nu papa şi nu masonii (cu excepția faptului când însuşi ierarhii nu vor fi fost masoni) au semnat în Creta, ci ai noştri mitropoliți şi episcopi şi patriarh(i). Ei au semnat „satanismul” din Creta. Şi dacă acolo a fost satanism organizat de masoni, cum vine asta că episcopii români sunt ortodocsi, dacă tocmai ei sunt, până la ultimul, cei care au semnat ce s-a hotărât acolo? Semnezi erezii şi vrei să te numeşti ortodox?!

E adevărat că cei care s-au îngrădit de erezia ecumenismului s-au împărțit în mai multe grupuri, dar asta şi pentru că nu există cineva (un ierarh sau mai mulți) cu autoritate duhovnicească care să-i conducă.

Pentru că toți episcopii noştrii sunt trădători şi nu are cine mărturisi alături de credincioşi.

Dar sunt destui care merg pe o cale echilibrată.

Că este voie să te desparți de episcopul care nu mărturiseşte ortodox, o spun canoanele şi sfinții: 

Sfântul Nicodim Aghioritul:
”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.”

CANONUL 33 apostolic (CARTILE SAU SCRISORILE CANONICE DE PREOTIE)

Nici unul dintre episcopii si presbiterii sau diaconii straini sa nu se pri­measca fara scrisori de încredintare (recomandare), si aducându-le pe acestea, sa fie ispititi (verificati), si daca vor fi propovaduitori ai dreptei credinte, sa fie primiti, iar de nu, dându-li-se lor cele de trebuinta, sa nu-i primiti pe ei în biserica (comunitate), fiindca multe se fac prin vicleana rapire (amagire).

(12, 13 ap.; 11, 13 sin. IV ec; 7, 8, Antioh.; 42 Laod.; 23, 106 Cartag.)

Mai spune părintele că e treaba lor ce au semnat acolo. Ei bine este şi treaba noastră, căci dacă ne vând credința suntem direct implicați şi noi.

Sfaturile acestui duhovnic sunt anacronice, pentru că îndeamnă în mod ilogic să băgăm capul în nisip ca struții şi să ne facem că nu vedem. Ba mai mult, să ne amăgim că sunt şi ortodocşi adevărați. Aşa s-a făcut timp de 100 de ani şi s-a ajuns ca ortodocşii să nu mai ştie de ce sunt ortodocşi şi cât de ortodocşi sunt. Acum deja au făcut prea mult. Au instituit, la nivel panortodox, oficial ecumenismul.

Mai vorbeşte ceva şi de prigoană, despre faptul că n-ar fi scos pe nimeni din mănăstiri. Da. N-au scos înainte. Dar odată ce preoții şi monahii au început să mărturisească împotriva pseudo-sinodului din Creta, episcopii şi mai ales Teofan au dezlănțuit prigoana. Deci unde e ortodoxia lor, părinte??

Se mai acreditează ideea că dacă ierarhul te-a făcut preot, monah etc trebuie să i te supui necondiționat, ca un sclav, indiferent de credința şi de trădările acestuia. Ei bine tocmai regulile ortodoxiei ne dau dreptul să reacționăm. Căci nu ierarhul hirotoneşte sau dă ceva, ci Dumnezeu prin ierarhia pământească a Bisericii.

Dezbinătorii sunt tocmai ei, căci îşi închipuie că pot face, zice sau semna orice, fără să-i tragă nimeni la răspundere.

Întreruperea pomenirii NU este rupere de Hristos şi NICI ieşire din Biserică, iar despre faptul că trebuie să ne împărtăşim săptămânal pentru a ne mântui, aceasta este o afirmație falsă. Hristos spune: „Dacă nu veți mânca trupul Meu şi nu veți bea sângele Meu nu veți avea viață în voi.” Nu zice nici cât de des nici cât de rar. Dacă împărtăşirea săptămânală ar fi o condiție obligatorie pentru mântuire, ar însemna că, de exemplu, pustnicii care se împărtăşesc rar nu s-ar putea mântui. Sigur că e de preferat împărtăşirea deasă, cu responsabilitate, dar nu se poate condiționa mântuirea de numărul zilelor când ne-am împărtăşit.

În concluzie sfaturile părintelui Ioan sunt nepotrivite, neîntemeiate canonic şi anacronice.

Precizez că, prin cele scrise mai sus, nu caut să-i subminez în nici un fel autoritatea duhovnicească acestui părinte şi nu îl acuz că ar fi neortodox. Consider că sfinția sa este ancorat în duhovnicia cuminte şi ascultătoare de secol XX, dar cam ruptă de realitatea din ce în ce mai multor trădări a minciuno-ierarhilor ce ne păstoresc.

 

Comunicatul părintelui Antim către cei ce s-au îngrădit de erezia ecumenistă

Imagini pentru pr antim gadioi

Comunicat

Noi, cei care ne-am delimitat de ierarhie și de preoții rămași în comuniune cu aceasta, odată cu sinodul din Creta, rămânem în Biserica Ortodoxă Română strămoșească.

Lupta noastră mai departe trebuie să fie în duh de pace, în duhul lui Hristos și al Sfinților, pentru a ne putea raporta la lupta strămoșilor din Biserica strămoșească triumfătoare a sfinților neamului, care, cu prețul vieții și al sângelui curs, au apărat adevărul de credință.

În acest duh, continuăm mărturisirea, arătând abaterile grave de la credință pe care ierarhia le-a făcut în Creta și după aceea, având grijă să respectăm limitele canonului 15 I-II, conștienți că a adăuga ceva la ceea ce au spus Sfinții Părinți este periculos pentru mântuirea proprie și a sufletelor ce caută sincer mântuirea.

Ca un îndemn al meu, în dragostea lui Hristos, noi, preoții care ne-am îngrădit, prin hotărârile Sfinților, de ierarhie, dar și creștinii, călugării și maicile care au făcut-o, trebuie să ne abținem de la a formula, prin predică, purtare și sfaturi ocazionale personale, acuzații la adresa celor care au creat această situație în Biserica Ortodoxă Română, mai înainte de hotărârea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt, așa cum vedem în decursul veacurilor că, la sinodul al III-lea ecumenic, hotărârile Sfinților, în iconomia dumnezeiască, au reabilitat chiar pe cei hirotoniți de Nestorie, patriarhul eretic.

Dacă, din hotărâre proprie, vom lua decizia personală, mai înainte de vreme, ca preoți sau mireni, de a judeca și osândi noi ierarhia sau pe cei care sunt în comuniune cu ea și evenimentele din Creta, putem cădea de-a dreapta sau de-a stânga, periclitându-ne mântuirea noastră și pe a celor pentru care ne facem călăuze.

Un alt aspect, tot ca un îndemn, urmând Mântuitorului, care spune că “nu oricine zice «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui” (Mt. 7,21), să ținem cu sfințenie dreapta credință, fără a uita că o putem păstra numai prin pocăința adevărată.

Astăzi, există prea multă vorbărie, prea mulți ne-am făcut teologi și înțelepți, speculând și acuzându-i pe cei ce au produs această situație în Biserica neamului românesc că sunt eretici, sau mai puțin eretici, sau că nu sunt deloc eretici, că mai au har sau nu mai au deloc etc. Nu este a noastră această hotărâre, ci a lui Dumnezeu, la momentul potrivit, când El va hotărî.

Nouă, preoților, Duhul Sfânt ne-a spus prin Sfinți să întrerupem pomenirea și să nu avem comuniune de slujire cu cei ce nu au întrerupt-o. Mireanul, dacă dorește mântuirea și să asculte de Dumnezeu și de Sfinți, trebuie să se îngrădească nemaiparticipând la slujbele celor care nu au întrerupt pomenirea. Și atât.

În numele Domnului nostru Iisus Hristos, vă rog încă o dată, preoți, mireni, călugări și maici, să rămânem în aceste limite stabilite de către Sfinți în Duhul Sfânt, și să avem răbdare, chiar dacă este greu, căci Hristos ne-a arătat calea: “Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni” (In. 15,20).

Nu există mântuire decât prin jertfă. A îngăduit Dumnezeu aceste timpuri pentru a ne încerca mai mult credința.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Protosinghel Antim Gâdioi

Sursa: ortodoxinfo.ro

Staţi neclintiţi şi rugaţi-vă! Părintele Iulian de la Prodromu către un pomenitor: „Nu sunteți eretici.”

Dincolo de tonul ostil al celui ce ia interviul, la adresa „nepomenitorilor” pe care chiar îi numeşte zeloşi, răzbate părerea echilibrată a marelui duhovnic prodromit…


Staţi neclintiţi şi rugaţi-vă!

interviu cu părintele Iulian Lazăr, Schitul Prodromu, Athos, 26 noiembrie 2017

– Binecuvântaţi!
Doamne ajută! Bine aţi venit. Luaţi loc!
– Am mai fost la Sfinţia Voastră acum trei ani.
Da, aţi mai fost…
– Părinte, îngăduiţi să vă întreb ceva în legătură cu Sinodul din Creta. În urma lui s-a făcut mare dezbinare în popor. La noi, în Moldova, s-a ajuns că nu mai vorbesc fraţii între ei, îi consideră eretici pe cei care pomenesc ierarhul locului. Este bună atitudinea lor?
Ce pot să-ţi spun eu? O fost un sinod viclean. Rugăciunea spune: ,,şi ne izbăveşte de cel viclean!,, Că cel rău zâmbeşte şi te arde. Că am aflat că au venit eretici acolo şi s-au rugat împreună.
– Dar nu s-au rugat împreună. E adevărat că au fost prezenţi acolo…
Uite ce-i, dacă protestantul, care n-are cruce, a stat în biserica ta, în timpul slujbei, înseamnă că s-au rugat împreună! Ba mai mult, au fost poftiţi acolo. Cine i-a invitat? Cel mai mare i-a invitat acolo.
– Da, au greşit. Însă atitudinea celor care au luat măsuri, după aceea, e drastică. S-a ajuns până acolo că unii preoţi, chiar ieromonahi cu nume recunoscut, au spus să nu mai fie îngropaţi morţii cu preot, dacă este pomenitor, ci doar cu Psalmul 118, să nu se mai împărtăşească, fiindcă nu mai este har în Biserică…
Vin ruşi pe la mine, ca la un bătrân, şi ortodocşi din Basarabia şi mă întreabă: ,,Când va fi războiul cel mare? Acum sau mai târziu?,, Astăzi nu mai sunt războaiele din Evul Mediu, acum sunt războaie că dacă apasă pe un buton se şterge o ţară de pe hartă. Păi, dacă ei ar afla o planetă cu viaţă pe ea, s-ar duce acolo şi ar arde pământul. Uite, ia Scriptura şi citeşte la 2 Petru, capitolul 3, versetul 10, aşa, deschide şi citeşte!
– Da, Părinte, citesc: ,,Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. Deci, dacă toate acestea se vor desfiinţa, câte de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie. Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină. (……) Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră,,.
Acuma, te rog, citeşte 1 Petru, capitolul 4 cu versetul 12!
– Cum spuneţi Sfinţia Voastră. Iată citesc: ,,Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin. Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu. Şi dacă dreptatea abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?,,
Ei, acum ce-aţi mai vrea?
– Părinte, cei care s-au dat de partea Părinţilor nepomenitori au ajuns la ură, scriu hule, adresează mesaje injurioase, de-a dreptul oribile, pe care preoţii în cauză nu le recunosc, dar ucenicii le făptuiesc în numele lor.
Uite, astăzi dimineaţă a fost pe aici un preot şi i-am zis: Grăbiţi-vă să vă pocăiţi, că se apropie ceva rău! Vin la mine grupuri de ruşi cu anumite proorocii şi eu îi cred, se apropie al Treilea Război Mondial. Şi i-am spus preotului şi vă spun şi vouă, lăsaţi păcatele, să nu vă prindă moartea ca fulgerul. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă, pe unde puteţi şi cum puteţi! Fiţi pregătiţi că ne aşteaptă ceva! Dacă găsiţi Liturghie unde nu se pomeneşte, împărtăşiţi-vă acolo! Dacă nu, grăbiţi-vă acum!
– Da, însă au ajuns că nu-i mai pomenesc nici pe patriarhii vechi, adormiţi, pentru că sunt eretici, că nu-i valabilă preoţia lor…
Aici s-a băgat satana. Vezi, la început nepomenirea a fost bună, a fost un adevăr. Dar, s-a băgat satana, ca să-i învârtă şi să le succească minţile. Da, acum ne întrebăm ce facem noi?
– Acum s-au sfătuit să-l facă pe unul dintre ei episcop.
Vai de mine! Vai de mine! Să vă mai spun un cuvânt. Dintre cei care au semnat în Creta, de ce nu vine un mare sfânt ierarh, ca în Proloagele Bisericii, să spună poporului: ,,De astăzi nu pot să mai fiu episcopul vostru, fiindcă am săvârşit un păcat mare şi nu mai pot să fiu episcopul vostru,,. Poporul să-i ceară a rămâne. Iar el să le spună că se va aşeza culcat pe pragul bisericii şi toţi, la ieşire, să-l calce în picioare. În vechime aşa au făcut, l-au smerit, la cererea lui, şi astfel s-a pocăit. A venit glas de sus şi a spus: ,,Pentru smerenia ta, iertate sunt păcatele tale!,, S-a arătat vreun ierarh în faţa lumii să spună: ,,Am greşit, iertaţi-mă!,,?
– Dar nu aţi văzut că pe aceia care au refuzat să semneze i-au scos afară, anume că sunt forţaţi din motive politice, şi a semnat patriarhul în locul lor?
Acesta-i un semn că vin vremuri apocaliptice. Sunt evenimente care n-au fost de când e lumea şi în America, şi în Grecia, şi în România, cum a fost la Timişoara. Îngăduie Dumnezeu să coboare din cer un sul negru şi să ia tot ce întâlneşte în cale. De acum să ne aşteptăm că vor veni peste noi şi mai grele decât acestea. De aici decurge cuvântul: Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă şi vă curăţiţi de toate păcatele!
– Părinte, cei care am rămas în biserică şi facem ascultare suntem eretici?
Nu, nu sunteţi eretici. Eretici sunt cei care au semnat acolo, în Creta.
– Păi, nepomenitorii susţin că ne facem părtaşi cu erezia celor care au semnat.
Uite ce-i, frământările astea din biserică nu vor dura mult. Se va face ceva, de asta spun, grăbiţi-vă acum!
– Dacă se va face ceva, ne răsculăm cu toţii…
Ascultă ce-ţi spun, se va face ceva în Biserică, de asta repet, grăbiţi-vă acum, că s-au arătat multe semne.
– Am ajuns de nu ne mai înţelegem fraţii între noi, pe motiv că avem păreri diferite.
Ei, asta e dihonia din lume, vezi la Evanghelia după Luca 13 cu versetul 24, când cineva din mulţime îl întreabă pe Mântuitorul dacă sunt puţini cei ce se vor mântui, Domnul le răspunde: ,,Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea,,. am prins un cuvânt mare din Evanghelia de la Matei 5, 23-24: ,,Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău,,. Mulţi sunt care nu se împacă deloc cu fratele lor şi se duc şi se împărtăşesc, fără ca să se fi iertat înainte. De aceea şi spune, în continuare, în altă Evanghelie, că aceia care au primit Sfintele daruri fără iertare vor auzi: ,,Duceţi-vă de la faţa Mea, blestemaţilor, nu vă cunosc pe voi!,,. Dar dezbinările acestea, cine le-a adus oare ?
– Ştim, Sinodul din Creta şi cu ierarhii. Dar, vă dau un exemplu concret. Am fost la biserica nepomenitorilor zeloşi, acolo m-am întâlnit cu un teolog de frunte al lor are mi-a zis: ,,Eu astăzi m-am împărtăşit şi sunt sigur de mântuire. Dar tu nu eşti sigur de mântuire, că mergi la biserica ereticilor,,. Această siguranţă a lor pentru mântuire cum vi se pare?
Asta este şfichiuire de la satana, toate frământările acestea vin de la satana, ca să tulbure lumea! Măi, vă spun, nu vă pripiţi cu ei, ci încet-încet se vor dumiri, va veni şi timpul să ne lămurim… Dar noi atât să ştim că a fost un sinod viclean şi a adus dezbinare în lume. Noi nu trebuie să ne dezbinăm, să ne ţinem credinţa, să ne grăbim la spovedanie şi la Sfânta Împărtăşanie. Vin mulţi preoţi din ţară pe aici şi eu le le spun, măi, uite ce, la proscomidie pomeneşte pe ierarhul nostru cel credincios, dacă poţi să mai bâjbâi pe acolo, pomeneşte, că nu ştii cum sunt văzuţi la Dumnezeu. Dar, vezi, dezbinarea a venit de la sinodul ăsta…

părintele Ghenadie

interviu apărut în revista Credinţa Ortodoxă Anul XXI nr 12 (250), Decembrie 2017