Predica părintelui Claudiu Buză la Duminica a 19-a după Rusalii (Predica de pe munte – a Mântuitorului), în care ne îndeamnă și să mergem la referendumul de modificare a Constituției în sensul definirii clare a Familiei ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie ( de la min. 25:26).
1. Am fost informați cu mare tristețe că Sfânta Mănăstire Cutlumuș se pregătește să evacueze pe nevoitorul Gheronda Gavriil din Chilia Sf. Hristodul din Patmos a Sf. M-ri Cutlumuș.
2. Mănăstirea menționată a evacuat cu ceva vreme în urmă pe ierom. Irineu din catisma Sf. Modest pe motiv de întrerupere a pomenirii numelui Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.
3. Ieromonahul Irineu, după îndepărtarea lui, a fost găzduit de Gheronda Gavriil în chilia lui.
Sf. Mănăstire a luat decizia să-l îndepărteze atât pe Ieromonahul Irineu, cât și pe mireanul Andrei, care îl slujește pe Gheronda Gavriil.
Trebuie semnalat că cei doi din urmă nu au alt acoperământ ca să locuiască.
4. Gheronda Gavriil a trimis o scrisoare către Sf. M-re Cutlumuș prin care roagă să permită ca Andrei să locuiască cu el, să-l slujească, penteu că el singur nu poate supraviețuiască omenește.
5. Andrei se îngrijește de sănătatea Bătrânului, care este foarte fragilă, îi dă medicamente, îi gătește, poartă de grijă de curățenia Chiliei și traduce (fiind rus) pentru închinătorii ruși cuvintele Bătrânului.
6. Bătrânul Gavriil are 83 de ani, este foarte slăbit și nu este în stare să se îngrijească de sine; are nevoie de un om alături de el.
7. În plus, un Egumen ne-a informat că se pregătesc să-l îndepărteze din Sfântul Munte și pe Bătrânul Gavriil pe motive de întrerupere a pomenirii numelui Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.
Nu au pus-o totuși în practică până acum pentru că se tem de mânia poporului.
Este arhicunoscut faptul că în conștiința poporului Bătrânul Gavriil este privit ca unul din Sfinții zilelor noastre.
8. Recent, l-au acuzat pe Gheronda că are în Chilia lui narcotice.
Desigur, la verificarea pe care a efectuat-o la Chilia lui Poliția, cu puține zile înainte, nu a fost găsit nimic.
Gheronda se amărăște îndeosebi pentru derapajele acestea ale unor conducători și așteaptă continuarea ispitelor.
9. Se impune să protesteze tare credincioșii creștini la Sfânta Epistasie (Conducere) a Sfântului Munte și la Sfânta Mănăstire Cutlumuș pentru ca să înceteze aceste prigoane nefondate, care nu dau mărturie de respect față de libertatea de conștiință, mai ales a monahilor ortodocși.
13 septembrie 2018
Foto – ro.sputnik.md
De curând Patriarhia Rusă a anunțat decizia sinodului acestei Biserici Locale de a întrerupe comuniunea cu Biserica Constantinopolului și cu pseudopatriarhul Bartolomeu.
Deși ambele patriarhii extrem de ecumeniste (la vârf), totuși un demers corect al rușilor, căci ereziarhul Bartolomeu s-a amestecat în teritoriul canonic al Bisericii Rusiei, existând pericolul de a se produce o altă schismă în interiorul Mitropoliei autonome a Ucrainei. Și mai ales pentru că se intenționează legitimarea unui shismatic (Filaret) ca și patriarh al unei viitoare Biserici autocefale a Ucrainei.
Dar ce ar fi trebuit să facă Biserica Ortodoxă Română încă de mulți ani?
Ar fi trebuit și ea să întrerupă comuniunea cu Patriarhia Rusă pe motiv că aceasta a invadat teritoriile canonice ale Bisericii Române respectiv teritoriul Basarabiei (actuala Republică Moldova), Basarabia de Sud , Basarabia de nord (Hotinul) și Bucovina de Nord, aflate și acum între granițele Ucrainei.
Ba încă aș putea adăuga și Transnistria actuală, dar și teritorii din Transnistria veche (tot în componența Ucrainei), care în trecut a fost sub administrația vechii Mitropolii a Moldovei, dar și Maramureșul de dincolo de Tisa (tot în Ucraina) păstorit de vechii episcopi ai Maramureșului aflați în jurisdicția Mitropoliei Ardealului.
În teritoriile mai sus menționate, Biserică Rusă este beneficiara invadatoarei Armate Roșii de după cel de-al doilea război mondial dar, în secolul XIX și al armatei țariste, care a invadat teritoriul Transnistriei la 1792 și a ocupat Basarabia la 1812.
Din textul de mai jos, se vede că domnitorii Moldovei aveau autoritate și dincolo de Nistru și cred că de aici rezultă implicit și autoritatea bisericească a mitropoliților moldoveni:
În evul mediu, deși Nistrul devine hotar între statul Moldav și cel Polon, autoritatea domnilor de la răsărit de Carpați s-a făcut adesea simțită și la est de Nistru, mai ales în perioadele de tulburare a relațiilor dintre principalii actori de pe scena politică regională, precum Regatul Polono-Lituanian, Hanatul Crimeei, Imperiul Otoman.
La 25 mai 1455 orășenii din Cetatea Albă nemulțumiți de acțiunile piraterești ale genovezilor din cetatea Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificație și îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetății.
Podolia epocii lui Ștefan cel Mare este socotită de Nicolae Iorga ca aparținând „de fapt nimănui” deși succesiv ținuse nominal de hanii tătari și Marele Ducat al Lituaniei. Pe nesimțite s-a născut o Moldovă „nouă” dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupată de Moldova între 1455 – 1475.
În 1574, Ioan Vodă cel Viteaz pomenea de „țara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, ca în 1602 boierii să vorbească de neamurile lor de peste Nistru, Gheorghe Duca devine la 1681 „Despot al Moldovei și Ucrainei” împlinind pe lângă rolul de domnitor al Moldovei și rostul de hatman și administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie și acte redactate în românește.
Importantele centre ale Transnistriei în acea perioadă erau Movilăul, Dubăsari, Silibria, Iampol, Jaruga, Rașcov, Vasilcău. În noua oblastie formată de ruși la Oceac (la a cărei construcție Petru Șchiopul participase cu 15.000 salahori și 3.000 care) au primit în secolul XVIII pământuri boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabău, Cananău, Crăciun, Pascal, Hagilă, Săcară, Nicoriță, Ghenadie, Dodon, Zurucilă etc. Cetatea a fost cerută de Mihai Viteazul la 1600 și apărea încă de pe atunci, ca fiind unul din orașele Moldovei).
Transnistria este în cele din urmă ocupată de ruși la 1792, în urma războiului Ruso-Austro-Turc din 1787–1792. Într-un recensământ din 1793, între Nistru și Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv românești.
În 1796 la Dubăsari or Movilău s-a tipărit primul volum de versuri în limba română (versuri originale și traduceri de I. Cantacuzino). În 1799 rusul Pavel Sumarcov notează că în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Mălăiești majoritatea locuitorilor sunt moldoveni. – ro.wikipedia.org
Așadar, Patriahia Rusă este uzurpatoarea teritoriilor canonice ale Mitropoliilor Moldovei și Ardealului unite, prin voință liberă în anul 1918 cu restul Mitropoliilor românești. Căci a fost o unire, nu numai politică, ci și bisericească.
Patriarhia Rusă, prin Mitropolia (autonomă) a Ucrainei, ne încalcă teritorii canonice istorice în Basarabia de Sud (Bugeacul), Basarabia de Nord (Hotinul), Bucovina de Nord, Maramureșul istoric (Transcarpatia) și teritoriile vechii Transnistrii.
Prin Mitropolia Chișinăului ne încalcă teritoriul canonic al Basarabiei (Republica Moldova) și actualei Transnistrii ce aparține, teoretic, tot de R. Moldova.
În actuala Republică Moldova existența ierarhiei aparținând de Moscova (Mitropolia Chișinăului), după reînființarea de către Patriarhia Română a Mitropoliei Basarabiei, a contribuit la diviziuni în rândul credincioșilor basarabeni, aceștia fiind separați, in prezent, între două mitropolii.
E adevărat că din cauza nepriceperii (sau nevredniciei) ierarhului înscăunat de Patriarhia Română, în 1992, la conducerea Mitropoliei Basarabiei, dar și din cauza intruziunilor nefaste ale politicului, marea majoritate a credincioșilor basarabeni, inițial favorabili Patriarhiei Române, a trecut sau a rămas sub autoritatea Mitropoliei Chișinăului.
Dar oricum ar fi, Patriarhia Rusă, prin cele două mitropolii (autonome), a Ucrainei și a Chișinăului ne-a uzurpat teritorii canonice în mod clar.
După cum știm, acest preot este unul din principalii exponenți ai ideii că toți cei ce n-au întrerupt pomenirea sunt eretici.
Într-un articol în care comentează gestul Patriarhiei Ruse de a întrerupe comuniunea cu Biserica Constantinopolului, deși în general articolul este corect, cu excepția câtorva idei, citim:
„Realitatea din Rusia și Ucraina, din punct de vedere duhovnicesc, este că în Ucraina Ortodoxia este foarte vie, oamenii sunt credincioși, mulți merg la biserică la slujbe, în vreme ce comparativ în Rusia, acolo comunismul n-a murit, iar viața duhovnicească a ortodocșilor este mult mai slabă, așa cum o recunosc rușii înșiși. Desigur, există excepții notabile, dar ceea ce vreau să accentuez este că Moscova nu poate „pierde” din jurisdicția ei câteva zeci de milioane de ortodocși, care sunt vâna și seva Ortodoxiei slave rusești.”
Deci avem: „în Ucraina Ortodoxia este foarte vie” și „câteva zeci de milioane de ortodocși, care sunt vâna și seva Ortodoxiei slave rusești.”
Dar cum vine asta?! Zeci de milioane de ortodocși în Ucraina?! Păi toți aceștia au întrerupt pomenirea episcopilor ecumeniști? Nu mai sunt eretici??
Brusc a mai descoperit războinicul părinte câteva zeci de milioane de ortodocși?
Dar cum rămâne cu hotărârile de la Roman, Negrești-Oaș și Mestecăniș? Corespund ucrainienii?
Și mai avem pasajul:
„b) este clar că Patriarhia Rusă îi consideră părtași la schismă pe toți membrii patriarhiei ecumenice, deci vinovați, de la vlădici în jos, întrerupând orice comuniune cu ei. Așadar, partea bună a acestei întreruperi a comuniunii este că arată că NU există vreo părtășie la erezie(sau la schismă), vreo stare intermediară între adevăr și minciună, între ortodoxie și schismă sau între ortodoxie și erezie, ci întinarea sau osânda în fața lui Dumnezeu cuprinde pe toți cei care nu se îngrădesc de erezie, deci este de dorit să se îngrădească;”
Nu sunt oare cele două pasaje în contradicție? Zeci de milioane de ortodocși sau de întinați de erezie?
Până la urmă cum e? Parcă dânsul credea că toți neîngrădiții de ecumenism sunt eretici.
Știrea a apărut pe basilica.ro și a fost preluată și de site-ul ecumenist activenews.ro.
Oare ce le mai trebuie preoților din Arhiepiescopia Vadului Feleacului și Clujului pentru a întrerupe pomenirea acestui mincinos, pseudo-mitropolit prefăcut-ortodox?!
Ce dovadă mai vor că e eretic, când dă din banii Bisericii pentru reconstrucția palatelor unei „episcopii” eretice??
Foto – adevarul.ro
Arhiepiscopia Clujului a anunţat joi, 13 septembrie 2018, într-un comunicat de presă că împreună cu Asociația „Transilvania Leaders” a oferit un ajutor de 80.000 lei pentru refacerea Palatului Episcopiei Greco-Catolice din Oradea.
„Înțelegând că e de datoria noastră să întindem o mână de ajutor fraților noștri atunci când aceștia sunt în suferință, Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului, împreună cu membrii Asociației „Transilvania Leaders” oferă un ajutor în valoare de 80.000 de lei, pentru a sprijini refacerea Palatului Episcopiei Greco-Catolice din Oradea, care a fost puternic afectat de incendiul din data de 25 august 2018”, se menţionează în comunicat.
„Suferința aproapelui nostru trebuie privită ca pe propria noastră suferință” au precizat reprezentanţii Eparhiei Clujului, care şi-au exprimat „întreaga solidaritate față de comunitatea greco-catolică din Oradea, care a fost încercată de pe urma acestui incendiu”.
Ridicat între 1903 şi 1905, Palatul Episcopiei Greco-Catolice de Oradea a fost construit după proiectul unui cunoscut arhitect al acelor vremuri, Kálmán Rimanóczy Junior.
Edificiul a ars la finalul săptămânii trecute, pagubele fiind foarte mari, întreg acoperișul fiind distrus de flăcări. – basilica.ro
Greco-catolicii sau uniații au apărut la 1701 în Ardeal, când, prin presiuni, amenințări și șantaj, iar mai târziu prin persecuție violență, crime, distrugeri, o parte din românii de acolo au cedat și s-au unit cu papa, ieșind din Har și din Biserica!
A se vedea despre căderea în erezie prin comuniune cu ereticii condamnați:
Despre acest lucru am mai scris câte ceva la Comentariu despre Sinaxa de la Roman.
Reproduc un comentariu scris la articolul: https://danielvla.wordpress.com/2018/08/30/din-nefericire-ips-onufrie-mitropolitul-ucrainei-se-complace-in-ecumenism-rugandu-se-in-comun-cu-liderii-pagani-eretici-si-schismatici-la-aniversarea-independetei-acestui-stat-creat-artificial-ac/comment-page-1/#comment-13020
Am luat cazul papei și papismului, dar explicatia se poate aplica tuturor ereziarhilor condamnați oficial.
Stie toata lumea ca papa este eretic condamnat.
Dupa mintea mea ar fi cam asa ( desigur cine crede ca gresesc poate sa ma contrazica):
Daca un patriarh intra in comuniune cu papa, dar comuniune deplina, adica il accepta ca si ierarh cu succesiune apostolica, crede ca in adunatura lui papistasa exista taine, il trece in diptice si il pomeneste la toate slujbele ca pe un egal al sau ori mai rau, ca pe un superior, daca ajunge de slujeste cu el (sau cu cardinalii lui) si se impartasesc din acelasi potir, atunci… acel pseudo-patriarh, nu numai ca este eretic (ceea ce a fost si inainte de aceasta comuniune deplina, ca si cei din zilele noastre) dar se autoexclude din Biserica. Se autoexclude chiar si din forma vazuta a Bisericii.
Din acel moment, orice cleric (episcop sau preot sau diacon) si orice mirean, daca ramane in comuniune cu acel pseudo-patriarh, cade si el din Biserica in mod oficial, asa cum a cazut de exemplu mitropolitul Atanasie Anghel al Ardealului la 1701 (aparitia Uniatiei sau greco-catolicismul) si clericii si credinciosii care au ramas de partea lui.
In zilele noastre patriarhii si ierarhii, desi accepta un grad de bisericitate romano-catolicismului, se intalnesc cu papa sau cu cardinalii, desi se roaga oarecum impreuna, desi ii numesc ca fac parte din „biserici” sau li se adreseaza cu titulatura de „prea sfintiti”, totusi nu au indraznit sa ajunga la o comuniune totala.
Desi sunt eretici care cred in ecumenism (si pentru asta trebuie sa li se intrerupa pomenirea, chiar daca nu toti o fac), inca n-au ajuns la comuniunea totala. Abia de la aceasta comuniune totala se poate aplica teoria vaselor comunicante incepand de la papa, ca si ereziarh condamnat.
Teoria vaselor comunicante se refera la caderea prin intercomuniune (caderea in erezie si din Biserica).
In cazul minciuno-ierarhilor nostri (patriarhi, mitropoliti, episcopi simpli) s-ar putea aplica teoria vaselor comunicante daca ar fi condamnati de un sinod. Pana atunci, INTRERUPEM POMENIREA LOR, sau încă mai asteptam si mai facem iconomie, asa cum s-a facut in tot seculul 20 si inceputul secolului 21 (cazul preotilor si credinciosilor pomenitori antiecumenisti).
In cazul din urma, cred ca un preot care inca aplica iconomia si are comuniune cu un ierarh ecumenist, adica inca il pomeneste, ARE DATORIA SA STRIGE CU TOATA PUTEREA impotriva ereziei ecumenismului, in asa fel incat va junge sa aiba probleme din cauza asta, sa fie persecutat si va ajunge in cele din urma tot la intreruperea pomenirii.
Iconomia cu lipsa de reactie impotriva ecumenismului nu poate insemna ca acel preot are cuget ortodox si nici iconomie nu e, ci delasare si ignoranta.
Asta e parerea mea. Dar pot sa si gresesc… Judecati fiecare.
Crucea cu trei brațe!
Iar dacă punem la socoteală și paratraznetul. care a fost cocoțat tot pe ea, rezultă o cruce întoarsă cu trei brațe. Adică un simbol satanist în toată regula.
Unii zic că ar fi crucea lui Baphomet, cruce masonică:
