Mitropolitul Teofan îl amenință cu caterisirea pe Pr. Pamvo Jugănaru

 

2017-01-02-catre-ieromonahul-pamvo

În 2017, ne aşteptăm să vedem şi mai clar consecinţele Sinodului tâlhăresc din Creta. Nădăjduim însă că totuşi nu se va trece încă la caterisiri, deşi ameninţări au tot fost. Concret pe 22 decembrie 2016 (data emiterii avertismentului cu privire la riscul caterisirii), ţinta ameninţărilor a fost părintele Pamvo de la Schitul din Rădeni. Citiţi mai jos materialul publicat pe http://www.aparam-ortodoxia.ro pe tema asta:

MMB îl înştiinţează pe Părintele Pamvo că urmează a fi caterisit

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei i-a adresat părintelui Pamvo Jugănaru, egumenul Schitului “Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Rădeni, Neamţ, un avertisment scris, la data de 22.12.2016, ca urmare a deciziei sale, exprimate într-o mărturisire de credinţă la data de 16.12.2016, de a opri pomenirea ierarhului pe motiv de participare a acestuia la erezia ecumenistă promovată de către sinodul din Creta. În avertisment, Părintele Pamvo este acuzat de “schismă”, ignorându-se complet prevederile canonului 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol, care arată că preotul care se îngrădeşte de erezia propovăduită deschis de ierarhul său nu poate fi supus “cercetării celor mai de sus”, deoarece “nu face schismă, ci apără Biserica de schismă”.

Avertismentul trimis părintelui Pamvo, primul de acest fel din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cu referire explicită la perspectiva caterisirii unui preot pentru nepomenirea ierarhului pe motiv de participare a acestuia la erezie, arată că Înaltpreasfinţitul Mitropolit Teofan continuă să nege întru totul afirmaţia că sinodul din Creta a avut un caracter eretic şi că episcopii semnatari ai documentelor sale s-au făcut părtaşi la erezia ecumenistă.

În zilele următoare, Părintele Pamvo va adresa un răspuns oficial acestei adrese mitropolitane.

Sursa: http://aparam-ortodoxia.ro/

Mai jos, puteţi citi întreg ,,avertismentul”: 

România

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

Spre ştiinţă: Protopopiatul Târgu Neamţ, Mănăstirea Petru Vodă

Către Ieromonahul Pamvo Jugănaru,

Schitul ,,Sf. Cuvioasă Parascheva”, Rădeni, jud Neamţ

Ca urmare a referatului sectorului exarhat al Arhiepiscopiei Iaşilor cu numărul de mai sus, prin care s-a adus la cunoştinţa chiriarhului că, prin scrisoarea dumneavoastră din data de 16.12.2016, vă asumaţi public atitudinea de nepomenire a chiriarhului în cadrul sfintelor slujbe;

Având în vedere că nepomenirea chirirarhului intră sub incidenţa prevederilor art. 11 alin 1 din Regulamentul Autorităţilor Canonice Disciplinare şi al Instanţelor de Judecată ale Bisericii Ortodoxe Române (denumit în continuare Regulament):

Schisma este despărţirea de Biserică prin acţiuni sau interpretări publice deosebite ale unor norme de disciplină, morală şi cult din învăţătura şi Tradiţia Bisericii sau nesupunerea şi refuzul de a asculta de autoritatea bisericească, după ce i s-a atras atenţia în scris, şi se sancţionează astfel:

1. în cazul clericilor, cu destituirea din slujirea clericală sau caterisirea;

Ţinând cont de propunerile formulate de Sectorul exarhat, în temeiul prevederilor canoanelor 31 Ap., 39 Ap., 6 Sin. II Ec., 13 sin. I – II Constantinopol şi în aplicarea art. 11, alin 1 din Regulament, care prevede atragerea atenţiei în scris, ca procedură premergătoare sancţionării pentru săvârşirea abaterii de schismă, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, în cadrul permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor din data de 22.12.2016, a decis următoarele:

  1. Ieromonahul Pamvo Jugănaru de la Schitul ,,Sf. Cuvioasa Parascheva” Rădeni, jud. Neamţ, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de art. 4, lit. a din Regulament: dojană arhierească scrisă.
  2.  Se atrage atenţia Ieromonahului Pamvo Jugănaru că, prin dojana arhierească scrisă este împlinită procedura avertismentului scris precizată de art. 11, alin 1 din Regulament şi în cazul în care va continua nepomenirea chiriarhului la Sfânta Liturghie, precum şi la celelalte sfinte slujbe, se face vinovat de săvârşirea abaterii de schismă, urmând a suporta consecinţele canonice şi regulamentare bisericeşti.

Din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan.

Semnează: Arhim. Nichifor Horia, Exarh administrativ

Pr. Florin Călugăru, Secretar eparhial

 

 

 

Părintele Iulian Prodromitul – despre Sinodul tâlhăresc din Creta

pr-iulian

În luna octombrie 2016, părintele Iulian de la Prodromu a răspuns câtorva întrebări despre Sinodul din Creta, pe care l-a numit falsortodox. 

,,Fiecare are dicţionarul român. Şi eu îl am şi am căutat ce înseamnă panortodox. Aşadar panortodox înseamnă toate bisericile ortodoxe, adică să nu fie nimic străin. Şi acum când te gândeşti la sinodul din Creta de ce au poftit şi eretici acolo? protestanti, catolici. Asta e primul lucru la care să ne gândim. De ce au făcut asta? Pentru ce? Dacă-i panortodox trebuie să fie numai bisericile ortodoxe. Deci nu a fost un sinod panortodox, ci unul falsortodox.

Mai ţinem canoanele Sfinţilor Părinţi oare, care ne spun că dacă te-ai întâlnit cu un eretic şi ai vorbit cu dânsul, dar nu l-ai învăţat, nu l-ai înfruntat atunci eşti părtaş cu dânsul?,,

Mai multe puteţi asculta aici: 

 

Iată la ce catastrofă a dus revoluţia franceză: aproape 70%, dintre francezi, spun că nu aparțin vreunei religii în mod special, iar 40% sunt atei

Sondaj: Peste jumătate dintre francezi nu aparțin niciunei religii. 40% se declară ATEI

63 % dintre francezi susțin că nu se identifică cu vreo religie. Acestea sunt rezultatele unui sondaj recent realizat în Franța.

După atentatele din luna ianuarie de la publicația Charlie Hebdo, chestiunea apartenenței la o religie, intr-un stat laic, a reapărut în atenția publicului. Amploarea pe care o ia această dezbatere este paradoxală, câtă vreme francezii spun că se simt departe de orice apartenență religioasă. Statisticile etnice care fac o clasificare și a apartenenței la o religie în Franța nu dau un număr precis al celor care se declară fără religie, scrie ziarul Le Monde.

O mai bună estimare o dau sondajele efectuate la nivel mondial și european. Astfel, 63 % dintre francezi care nu se identifică cu vreo religie, 37% spun că sunt religioși și 40% atei.

Eurobarometrul comandat de Comisia Europeană în 2010 permite creionarea unui tablou al opțiunilor religioase ale francezilor – răspunsurile nu sunt foarte departe de sondajele locale – 40% atei, o treime crede într-o forță superioară și, interesant, aproape 70% spun că nu aparțin vreunei religii în mod special, ceea ce chiar dacă nu respectă aritmetica, este plauzibil, pentru că și printre cei care cred într-o formă de divinate, sunt mulți cei care nu pot preciza în care anume.

Datele arată că sunt sub 5 procente francezi catolici practicanți.

Sursa: activenews.ro 

Iată unde a fost dusă Franţa de cumplita acţiune masonică numită Revoluţia franceză…. 

Dar există şi o minoritate ortodoxă acolo. Ruşi, români etc… În această mare de populaţie fără Dumnezeu misionarismul ortodox ar putea câştiga multe suflete!

Școala secolului XXI. Educația sexuală – Documentar rusesc

Postarea acestui documentar nu este propagandă rusească, ci încă un semnal de alarmă asupra impunerii valorilor satanice venite din occident. Suntem în aceaşi situaţie ca şi ruşii. Se face o presiune continuă pentru a ne înlocui tradiţiile moral-creştine din şcoli şi societate cu non-valorile inventate de oameni fără Dumnezeu.

Să ne ferească Dumnezeu de asemenea aberaţii!

Ce este, de ce a fost înfiinţată „ziua internaţională a femeii”, pe 8 martie şi care este adevărata zi a femeii creştine

Pentru să vedem un scurt istoric al acestei zile:

Am putea spune ca Ziua femeii, Ziua mamei se serbează încă de pe vremea grecilor antici. În fiecare primăvară, ei o serbau pe Rhea, mama tuturor zeilor. Mai tarziu, în Anglia anilor 1800, a fost menționată Duminica mamei, serbată în a patra duminică de la începerea Postului Paștelui.

Ziua femeilor a fost sărbătorită pentru prima dată la 28 februarie1909 în New York, în amintirea unei greve a unui sindicat al femeilor, grevă care avusese loc în 1908. În ciuda a ceea ce s-a pretins mai târziu, pe data de 8 martie nu a avut loc de fapt nici o grevă. În august 1910, cu ocazia Internaționalei Socialiste reunită la Copenhaga, activista socialistă germană Luise Zietz împreună cu colega ei Clara Zetkin propun sărbătorirea zilei internaționale a femeii, fără a specifica însă o dată anume. Ziua internațională a femeii a fost sărbătorită pentru prima dată anul următor, în 19 martie 1911. Începând cu anul 1913, femeile din Rusia au sărbătorit ziua femeii în ultima duminică din februarie. În anul 1917, ultima duminică din februarie conform calendarului pe stil vechi a coincis cu ziua de 8 martie pe stil nou. Femeile din Sankt Petersburg au declanșat o grevă cerând încheierea Primului Razboi Mondial, sfârșitul raționalizării alimentelor și abolirea dinastiei țariste. După Revoluția din Octombrie, comuniștii Alexandra Kollontai si Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică, iar abia la 8 mai 1965 aceasta a devenit zi nelucrătoare. Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1977, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii.

În 1908, 15.000 de femei au mărșăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declarații a Partidului Socialist din America, Ziua Internaționala a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie. Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferințe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 țări, s-a hotărât ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceiași zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă abia în 1913.

De 8 martie, în unele culturi, femeilor și fetelor li se dăruiesc cadouri, flori sau alte atenții.

Ziua Internațională a Femeii

Un afiş din 1914. În locul delicatei mame, o îndârjită feministă ce işi cere drepturi egale cu ale bărbatului.

Sursa: wikipedia

Simbol al feminismului

Imagini pentru afise comuniste

Imaginea şi bustul Clara Zetkin (născută Eißner; n. 5 iulie 1857 – d. 20 iunie 1933) a fost o politiciană, teoreticiană marxisă și activistă pentru drepturile femeilor germane. În 1911, ea a organizat pentru prima dată Ziua Internaţională a Femeii.

  

Explicaţii mai ample găsim într-un articol al fratelui Saccsiv:

Ziua de 8 Martie a fost propusa in 1910, de Clara Zetkin (1857-1933), ca zi dedicata femeii, care sa fie sarbatorita la nivel international, la asa-numita Conferinta a Femeilor Socialiste de la Copenhaga.

Prima sarbatorire a femeii la 8 martie, a avut loc in anul urmator. Cu toate ca 8 martie este numita “ziua internationala a femeii”, aceasta zi nu a fost sarbatorita oficial decat in tarile din fostul „lagar socialist“.

   De ce 8 Martie?

Unul dintre motivele cel mai des invocat este ca in aceasta zi avusesera loc mai multe demonstratii revendicative ale „femeilor muncitoare“, incepand cu o greva a tesatoarelor new-yorkeze din 1857.

Insa, diac. prof. dr. Andrei Kuraev pornind de la originea evreica a Clarei Zetkin, sustine ca aceasta a propus ziua de 8 martie pentru ca s-a gandit la sarbatoarea Purim care rememoreaza anual un cumplit masacru (dupa traditie, 75.000 de morti – barbati, femei si copii) intreprins asupra poporului persan de iudeii aflati in exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, Estera, devenita intruchipare biblica a “eroismului“ feminin evreiesc. El sustine ca Esterei ii este inchinata cea mai vesela sarbatoare a evreilor – Sarbatoarea Purim. Astfel, in viziunea sa, ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slavi Femeia-Lider – pe Estera, adica a serba Purimul.

   8 Martie – o sarbatoare necrestina

Ortodoxia nu a asumat ziua de 8 martie ca zi inchinata femeii. Daca ar fi sa vorbim de o zi pe care Ortodoxia o inchina femeilor, acesta este Duminica Femeilor Mironosite, a treia duminica dupa Invierea Domnului. Femeile Mironiste sunt cele care au urmat, au slujit lui Hristos atat inainte cat si dupa moartea Sa si au vestit pentru prima data ca El a inviat din morti. Potrivit Sfintei Scripturi, ele au plecat de la mormant „cu frica si cu bucurie mare ca sa vesteasca ucenicilor Lui“ (Matei 28, 18). „Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat zicand: Bucurati-va!“ (Matei 28, 9). Cu aceste cuvinte intampina Biserica femeia.

Iata si ce putem citi la articolul Ziua femeii de 8 martie – sarbatoare comunista cu radacini jidanesti. Care este sarbatoarea femeii crestine?:

   De ce nu trebuie sarbatorita ziua de 8 martie

Cu totii stim ca 8 Martie este “ziua internationala a femeii”. De asemenea stim ca femei sint in toate tarile lumii. Cu toate acestea, in ultimii ani ne-am dat seama ca aceasta zi se serbeaza doar in tarile fostei URSS si in unele tari foste socialiste. De ce in celelalte tari nu se serbeaza aceasta zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie – a femeii-revolutionar. Iata de ce in tarile unde miscarea comunista nu a prins radacini, aceasta sarbatoare nu s-a pastrat.

De ce insa ziua femeii-revolutionar a fost pusa pe 8 Martie? Cine din liderii miscarii a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s-a nascut in aceasta zi? Nici un raspuns… De aici reiese ca motivele crearii acestei sarbatori nu au fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei sarbatori cu aceasta data. O data ce motivele au fost personale, ar trebui sa cercetam mai indeaproape persoanele, care de altfel ne sunt cunoscute inca din copilarie. Numai ca abia nu demult ne-am permis sa observam ca nu doar apertenenta la Internationala si ideile revolutionare erau comune pentru ei, ci si o legatura etnica. Internationala, cum s-a constatat mai tirziu, in mare parte era uninationala. Este un fapt fara de care nu se poate vorbi despre miscarea revolutionara din Europa sf. sec. 19 – inc. sec. 20. Anume evreii au ridicat popoarele impotriva “lumii violentei” si au propus ca ea sa fie “distrusa din temelie”.

Instinctul mitic al revolutiei pune intrebarea astfel: “Au fost in istorie femei care au ridicat poporul in lupta contra tiraniei si au avut succes?” Rugind un european sa dea un nume de femeie-lider, el negresit va raspunde: Ioana d’Arc. Dar Clara Tetkin e evreica si pentru ea mai familiare sunt asocierile cu evenimentele din istoria poporului sau. Pentru evrei Ioana d’Arc se asociaza cu Estera din istoria biblica. De acea, atunci cind Partidul a pus problema infiintarii unei sarbatori feminine, Clara Tetkin si-a adus aminte de Estera.

Cu multe secole in urma Estera si-a salvat poporul de minia unui tiran. Istoria aceasta este prezenta nu numai in Biblie. Esterei ii este inchinata cea mai vesela sarbatoare a evreilor – Sarbatoarea Purim. Ea se serbeaza la sfarsitul lunii februarie – inceputul lui martie. Aceasta sarbatoare nu are o data fixa (ca si Pastele crestin) si e posibil ca in anul cind s-a infiintat “ziua internationala a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba in fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotarit ca ziua femeii-revolutionar sa se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta insa, in fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slavi Femeia-Lider – pe Estera, adica a serba Purimul. Numai ca in acea zi au fost nimiciti 75.000 de oameni – elita tarii, din imperiul persan.

Cum se poate sarbatori o zi de macel? Nici un popor din lume nu serbeaza o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sarbatoare in special pentru copii ( unde se cinta, se joaca, iar Talmudul recomanda celor maturi chiar sa bea bauturi spirtoase pina nu mai deosebesc diferenta dintre expresiile “blestemat fie Aman” si “binecuvintat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru in care au murit poate mii de copii. Nu a fost o batalie (cum incearca unii sa explice), in care si evreii si persii sa se lupte cu armele in mina, ci anume un macel.

Biserica nu are nimic impotriva personajelor biblice, doar ca intelegerea evenimentelor petrecute in cartea Estera este diferita in crestinism si iudaism. Crestinismul vede in aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Sau sa fie nimicit de dusmanii persi, iar iudaismul vede in toate popoarele un dusman, care ar trebui sa fie nimicit asemenea persilor.

Exista in istoria gindirii iudaice o parere precum ca toate popoarele sunt ostile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie sa se procedeze cu ele.

In crestinism, razboaiele si robia babiloniana din Vechiul Testament sint intelese in mod alegoric. In iudaism insa s-a pastrat intelegerea literala a normelor si exemplelor vechi-testamentare.

De ce un popor in istoria caruia au fost atitea suferinte, care a trecut prin atitea devastari, sarbatoreste un masacru care in vechime i-a reusit?

Internationala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: ca Purimul e sarbatoarea nimicirii dusmanilor, iar dusmanii Revolutiei bineinteles au fost nu numai capitalistii, ci si Biserica. In acest caz e lipsita oare de motivatie presupunerea ca in constiinta liderilor evrei ai Internationalei, miscarea revolutionara feminina se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obisnuinta cu sarbatoarea Purim?

Am scris acest articol nu pentru ca noi crestinii sa avem o atitudine neprietenoasa fata de cei de un neam cu Clara Tetkin, ci pentru a intelege ce sarbatorim de fapt pe 8 Martie si pentru a reintoarce stima fata de traditiile noastre ortodoxe. Motivele Clarei Tetkin sunt evidente… Nu inteleg de ce noi ar trebui sa serbam Purimul evreilor. N-ar fi timpul sa uitam de sarbatorile “rosii”, ostile crestinismului si de 8 Martie in special. Zi care nu are nimic comun cu femeia crestina.

   Care este sarbatoarea femeii crestine?

Crestinismul sarbatoreste femeia intr-un mod smerit, asa cum se cade. De fapt nici nu e normal sa existe o sarbatoare diferentiata pe sexe, ca din moment ce exista o sarbatoare a femeii, logic ar fi sa existe si o sarbatoare a barbatului, dar aceasta nu este. De aceea credem ca femeia este subapreciata atunci cand i se inchina o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-si asigura conditia de om. Crestinismul nu sarbatoreste firea umana, ci cinsteste nevointele laudabile ale sfintilor, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, mucenite sau cuvioase, dupa nevointele lor. Dar exista o zi anume, prin care Biserica cinsteste femeile impreuna, si anume ziua mironositelor, Duminica mironositelor, zi in care sunt slavite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mantuitorul, unele chiar pana la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosite Maria Magdalena. Pentru a inlatura ideea de discreditare a femeii in fata barbatului, Traditia le numeste nu numai sfinte femei, ci si intocmai cu Apostolii. Oricine vietuieste in Hristos, barbat sau femeie, este mai presus de oricine vietuieste dupa legile lumii cazute, indiferent ca ar fi barbat sau femeie.

Asadar dorim tuturor femeilor: fecioare, casatorite sau vaduve, sa urmeze sfintelor femei mironosite pe drumul Crucii Mantuitorului, care sa le daruiasca focul dumnezeiesc al iubirii sfintei Maria Magdalena si inima buna a sfintei Veronica, cea care a sters fata Matuitorului, ostenita pe drumul Crucii.

O alta mare sarbatoare ce aduce bucurie indeosebi femeilor (crestine) este Bunavestire, cand Fecioarei Maria i se ofera cinstea maxima de a purta in pantece pe Dumnezeu Fiul, Iisus Hristos.

   Comentariu saccsiv:

   Femeile acestea revolutionare evreice au si nume, iar numele lor este legat atat de miscarea STANGII, cat si de promovarea avortului, a sodomiei, a emanciparii femeii, a revolutiei sexuale, a distrugerii conceptului de familie. Dar pentru aceasta era nevoie de foarte multi bani, oferiti generos de … ELITE.

Sursa: saccsiv

Aşadar adevărata zi a femeii este Duminica mironosiţelor.

A treia duminică după Paşti este dedicată femeilor mironosiţe care s-au îngrijit de trupul lui Hristos la moartea Lui şi care au fost primele înştiinţate de Învierea Lui. În Biserica Ortodoxă Duminica Mironosiţelor este de asemenea, ziua dedicată special cinstirii tuturor femeilor. Pentru creştini se doreşte evidenţierea valorii şi aprecierii femeii în general, în calitatea ei fie de soră, mamă, bunică, soţie, fiică ori prietenă.

Prin intermediul acestei sărbători, întreaga Biserică îşi manifestă recunoştinţa şi preţuirea faţă de “cea prin care este adusă viaţa”. Prin aceasta înţelegându-se cinstirea acordată atât faţă de menirea firească a unei femei de a naşte, dar şi cea duhovnicească, prin care poate lumina şi conduce suflete spre Dumnezeu. Şi aceasta, cu ajutorul virtuţilor pe care şi le poate însuşi conlucrând cu Dumnezeu. Se arată astfel o egală preţuire atât faţă de mamă cat şi de monahie sau fecioară, căi binecuvântate de Biserica Creştină. sursa: orthodoxwiki.org

ABUZURI ȘI DIFICULTĂȚI LA ÎNSCRIEREA LA ORA DE RELIGIE

Comunicat APOR (Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie)

COMUNICAT: ABUZURI ȘI DIFICULTĂȚI LA ÎNSCRIEREA LA ORA DE RELIGIE.

Din toata tara suntem asaltati de părinţi care ne semnalează obstacolele intampinate cu ocazia inscrierii copiilor la ora de religie.

Cea mai frecvent întâlnită nerespectare de către unităţile de învăţământ a obligaţiilor legale care le revin şi a dispoziţiilor ministerului Educaţiei este aceea că, în sute de unități de învățământ directorii nu au informat părinții cu privire la decizia nr. 669/2014 a Curții Constituționale a României, prin adrese scrise sau în cadrul ședințelor cu părinții, deși disciplina școlară Religie este parte a trunchiului comun și se află în oferta educațională a școlii. Acolo unde informarea părinţilor nu s-a făcut, recomandăm părinţilor să solicite imperativ respectarea obligaţiilor şcolii şi să informeze şi APOR de respectivele abuzuri.

Alte tipuri de abuzuri întâmpinate:

1. Şcolile au dezinformat părinții cu privire la înscrierea elevilor la orele de Religie (Ex. Nu sunt bune formularele de înscriere, se vor transmite alte formular; Nu este necesară înscrierea elevilor de clasa a VIII-a sau a XII-a, întrucât cererea este doar pentru anul viitor, etc.).
2. În multe școli s-au primit cererile-tip de înscriere cu foarte mare întârziere, acestea ajungând în şcoli uneori la mai mult de o săptămână de la transmiterea de către minister, fiind afectat astfel un termen care oricum era foarte scurt  (Ex. București).
3. Aplicația SIIIR nu a funcționat (Ex. București, în 2 martie 2015) sau a rulat foarte lent, ceea ce îngreunează primirea de noi cereri.
4. Conducerile unor unități de învățământ nu au acceptat formularele completate și aduse la secretariat de către părinți, ci şi-au creat propriile tipizate.
5. În unele școli au fost presiuni asupra elevilor din partea unor profesori, pentru a nu se înscrie la orele de Religie, fiind amenințați că vor fi lăsați corigenți la materiile pe care aceştia le predau.
6. Au existat cazuri extreme în care presiunea exercitată asupra unor profesori de Religie a determinat demisia acestora; ulterior, unitatea de învățământ a invocat faptul că este inutilă înscrierea elevilor, din moment ce nu mai există profesor de Religie.

Vă rugăm pe toţi cei care observaţi obstacole create în calea părinţilor care doresc să îşi înscrie copiii la ora de Religie să ne semnalaţi în timp util aceste aspecte, pentru a putea interveni la autorităţile competente.

A.P.O.R.
CONTACT@ORADERELIGIE.RO

Sursa: facebook.com

Ce face occidentul cu bisericile rămase goale

Preiau articolul:

Ce fac occidentalii cu bisericile care rămân fără enoriaşi

În vreme ce în România s-au construit câteva mii de biserici ortodoxe după Revoluţie, în Europa Occidentală mii de biserici catolice şi protestante sunt închise din lipsă de enoriaşi. Nu pot fi dărâmate. Multe sunt monumente istorice. Se încearcă însă schimbarea utilităţii lor. Multe biserici sunt transformate în librării sau săli de concerte. Dar şi în magazine sau baruri.

În Europa numărul celor care se declară atei sau agnostici este în creştere, iar  Europa Occidentală a ajuns să aibă o problemă a lăcaşelor de cult fără enoriaşi.

Potrivit The Wall Street Journal, citat de digi24.ro, în Germania s-au desfiinţat în ultimul deceniu peste 500 de biserici catolice. În Danemarca, 200 şi-au închis porţile. Biserica Anglicană renunţă la 20 de biserici pe an în Marea Britanie. Iar în Olanda, peste 1.000 de biserici catolice, două treimi din totalul lor, şi 700 de biserici protestante ar urma să fie desfiinţate în următorul deceniu.

Bisericile nu îşi pierd statutul de proprietăţi imobiliare valoroase pentru organizaţiile religioase care le deţin, fiind transformate în centre culturale, săli de concerte şi spectacole, librării, magazine sau baruri. Liderii religioşi spun că bisericile desfiinţate nu mai pot fi considerate locuri sfânte aşa că pot fi transformate în orice altceva. Marile culte preferă să vândă lăcaşele de cult.

Comentariu admin:

Consecinţa lipsei Duhului dă „roade”. Occidentul renunţă să mai creadă în pseudo-bisericile rupte de la Adevăr.

Păi să le cumpere românii şi să se slujească în ele adevăratului Dumnezeu. Dar… nu ne numărăm printre neamurile cele mai bogate…